Cercetătorii asociază emulgatorii din alimentele procesate cu alergiile și tulburările gastrointestinale

Consumul de alimente ultraprocesate (UPF - ultra-processed foods) a crescut considerabil la nivel global, devenind o componentă majoră a dietelor moderne, în special în rândul tinerilor, bărbaților și persoanelor supraponderale sau obeze. Această tendință este alimentată de accesibilitatea, palatabilitatea crescută și comoditatea acestor produse. Însă o serie de meta-analize și studii observaționale au asociat consumul ridicat de UPF cu o prevalență mai mare a bolilor netransmisibile, inclusiv diabet zaharat, hipertensiune, dislipidemie, obezitate, boli cardiovasculare, depresie și mortalitate generală.
În plus, UPF sunt corelate cu apariția unor afecțiuni digestive și alergice, precum boala inflamatorie intestinală, alergiile alimentare și esofagita eozinofilică. Aceste corelații sunt tot mai frecvent explicate prin conținutul ridicat de aditivi alimentari - compuși adăugați pentru a modifica gustul, culoarea, textura sau termenul de valabilitate, dar fără valoare nutrițională.

Aditivii alimentari - între funcționalitate și preocupări de siguranță

Aditivii alimentari pot fi naturali (derivați din plante, animale sau minerale) sau sintetici (obținuți prin sinteză chimică). În ciuda aprobării oficiale a peste 3000 de aditivi de către autorități precum FDA (inclusiv 450 clasificați ca GRAS - „generally recognized as safe”), nu există un mecanism de monitorizare continuă a siguranței acestora în alimentația zilnică combinată.

Printre aditivii frecvent utilizați se numără:

• Potentatori de aromă (ex. glutamat monosodic)
• Coloranți artificiali (ex. tartrazină, carmin)
• Emulsifianți (ex. lecitină, polisorbați)
• Stabilizatori și agenți de îngroșare (ex. caragenan, gumă guar)
• Agenți de control al pH-ului (ex. acid citric, acid lactic)
• Conservanți (ex. nitrați, sulfiți)

Deși unele reacții adverse sunt rare, persoanele sensibile sau alergice pot prezenta urticarie, edeme, simptome digestive, crize de astm sau anafilaxie.

Emulsifianții - cei mai implicați în afecțiuni inflamatorii și alergii

Emulsifianții, în special Polisorbat 20 (P20), Polisorbat 80 (P80) și carboximetilceluloza (CMC), sunt intens studiați din cauza potențialului lor de a:

• distruge integritatea barierei epiteliale intestinale
• crește permeabilitatea intestinală
• modifica compoziția microbiotei
• induce inflamație locală și sistemică

Efectele lor includ:

• Alterarea proteinelor de joncțiune strânsă
• Disbioză intestinală cu creșterea bacteriilor proinflamatorii
• Translocarea produselor bacteriene (ex. lipopolizaharide) în circulație
• Stimularea răspunsului imun Th1 și Th2
• Activarea căilor inflamatorii și a stresului oxidativ

În modelele experimentale, chiar și concentrații mici de P20 și P80 (sub 0,1%) au indus răspunsuri proinflamatorii și afectări ale celulelor epiteliale intestinale.

Afecțiuni corelate cu aditivii alimentari

Alergii alimentare

Date recente arată că emulsifianții pot favoriza senzația de alarmă imunologică și trecerea antigenilor alimentari printr-o barieră intestinală compromisă. Aceasta poate conduce la sensibilizare alergică. De asemenea, produsele ultraprocesate bogate în produse de glicare avansată (AGEs), precum unt, margarină, carne procesată și fast-food, induc modificări oxidative și inflamatorii în enterocite, accentuând permeabilitatea și riscul alergiilor.

Un studiu pe copii și adolescenți alergici a arătat un consum mai mare de UPF în comparație cu indivizi nealergici, deși pacienții erau supuși unor restricții alimentare importante - ridicând întrebarea dacă UPF sunt cauză sau efect al patologiei alergice.

Boala inflamatorie intestinală

Emulsifianții CMC și P80 au fost asociați cu:

• Dezechilibre majore în microbiotă
• Reducerea acidului butiric și a aminoacizilor liberi
• Pătrunderea bacteriilor în stratul intern de mucus (steril în mod normal)
• Activarea căilor inflamatorii și oprirea ciclului celular

Aceste modificări favorizează dezvoltarea colitei și bolilor inflamatorii cronice, în special în populațiile susceptibile genetic.

Obezitate și boli metabolice

Expunerea perinatală la P80 (în studii pe animale) a produs:

• Imaturitate a barierei intestinale
• Inflamație cronică de grad scăzut
• Disbioză cu creșterea Akkermansia și Helicobacter

Transplantul fecal din puii expuși la P80 a indus inflamație și disfuncție de barieră la șoareci sănătoși, ceea ce sugerează o legătură cauzală între aditivi și obezitatea de tip inflamator/metabolic.

Alimentele ultraprocesate au fost asociate cu:

• Obezitate (OR: 1,51)
• Sindrom metabolic (OR: 1,81)
• Dislipidemie la copii
• Tulburări digestive funcționale și cancer

Esofagita eozinofilică

EoE este o afecțiune multifactorială asociată cu alterarea barierei epiteliale esofagiene, inflamație de tip Th2 și sensibilizare alimentară. AGEs și UPF pot genera semnale de pericol imunologic și disfuncții de barieră, favorizând expunerea aberantă la alergeni.

Studiile recente susțin beneficiile intervenției nutriționale prin reducerea UPF/AGEs în tratamentul copiilor cu EoE.

Dereglări endocrine

Emulsifianții, în special P80, pot crește biodisponibilitatea disruptorilor endocrini precum MEHP-AF, favorizând absorbția intestinală, modificarea integrității mucoasei și permeabilitate crescută. Aceste modificări sunt relevante în contextul expunerii cronice la doze mici, frecvent întâlnită în dieta modernă.

Considerații privind bariera intestinală și sănătatea generală

Bariera intestinală este alcătuită din mucus, epiteliu și componente imune. Este esențială pentru:

• Prevenirea pătrunderii toxinelor și patogenilor
• Menținerea homeostaziei imune și microbiene
• Prevenirea inflamației cronice

Factori care întăresc bariera:

• Vitaminele A și D
• Zinc, glutamină, acizi grași cu lanț scurt
• Probiotice

Factori care slăbesc bariera:

• Grăsimile, acizii biliari
• Aditivii (emulsifianți, conservanți)
• 
  
• Proteinele toxice precum gliadina

Lezarea barierei favorizează disbioza, inflamația periepithelială, sensibilizarea alergică și bolile cronice inflamatorii.

Concluzii

Deși aditivii alimentari au un rol tehnologic important în industria alimentară, dovezile științifice tot mai numeroase indică implicații serioase asupra sănătății, în special în bolile imune, metabolice și inflamatorii cronice. Emulsifianții par a fi cei mai implicați în disfuncția barierei intestinale, modificări microbiene și răspunsuri inflamatorii.

Pentru protejarea sănătății publice, sunt necesare:

• Reevaluarea limitelor de siguranță pentru aditivi
• Identificarea unor alternative mai sigure
• Consiliere personalizată pentru pacienții sensibili
• Studii suplimentare pentru clarificarea mecanismelor biologice implicate

Într-un context global în care alimentele ultraprocesate domină dieta zilnică, controlul aditivilor și educația nutrițională devin esențiale pentru prevenirea bolilor cronice moderne.