Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Buna seara domnule doctor, buna seara tuturor membrilor "clubului" :)!

In primul rind multumesc, domnule doctor, pentru raspuns. Dupa cum vedeti, reply-ul meu este destul de prompt pentru ca asteptam parerea dumneavoastra avizata.

Mai aveam o singura intrebare: cit de comune sint senzatiile de depersonalizare si/sau derealizare in anxietate sau in TOC? Pot "spune" astfel de simptome ca anxietatea sau TOC-ul sint intr-o faza mai grava.. sa spunem.. sau din punctul acesta de vedere, simptomele acestea nu au nici o relevanta?

Va multumesc inca odata!

Indic, Laguna, daca as sta in Romania, in Bucuresti - si mie mi-ar face mare placere sa ne vedem. Dar - daca altfel nu se poate - ma bucur ca putem sa ne cunoastem macar virtual..

Va pup pe toti!

P.S. Imi cer scuze fata de toate celelalte persoane pe care nu le-am amintit nominal dar care contribuie la bunastarea acestui grup si, implicit, a membrilor lui (Prozac, Sophie, Andrei, Gege, Mari sp etc etc etc) - evident ca acel comentariu referitor la faptul ca ma bucur ca ne cunoastem macar asa, de la distanta, se referea la toata lumea, implicit si la ele.

Si vorbind de membrii grupului: pe unde-or mai fi Dorina (Redorchid), Ion, Cata..?? Sper sa fie bine toti..

O imbratisare calda tuturor!

Domnului doctor Valentin Matei,
Celor interesati de pe forum,
am fost la psihiatru, care a facut cateva modificari in schema mea de tratament, mai precis a scos Anxiarul si l-a inlocuit cu Rivotril, apoi a mai adaugat Effectin ER 75, scazand in acelasi timp Stimulotonul cu 50 de mg.Deci schema arata astfel acum: dimineata:Rivotril-0, 5 mg si Effectin 75mg, la pranz nimic, iar seara Stimuloton 150 mg, Depakine 300 mg si Solian 200mg, plus Rivotril 0, 5 mg la nevoie.E ceva mai bine acum, dar dimineata este foarte grea, cu o anxietate destul de mare, care scade treptat si abia pe la pranz imi mai revin.Serile sunt mai blande, desi imi inventez si eu destule motive de ingrijorare.Toate recurentele depresiei au inceput cu manifestari ipohondriace, de aceea imi este si acum teama de un nou episod depresiv.
Am mare noroc cu topicul deschis de Prozac si de celelalte doamne de aici, care dau dovada de mare noblete sufleteasca si au foarte mult umor(din pacate, in acest moment, nu pot sa ma autoironizez si nici nu-mi prea vine sa zambesc, sunt cam "blue").
Astept vesti de la toti si va multumesc ca existati!

Salutare lume !
Multumesc domnului doctor Valentin Matei si celorlati pentru raspunsuri.
Sunt cam 10 zile de cand fac tratament cu Efectin si ma simt mai bine, sper sa nu fie o impresie trecatoare. Chiar ma simt mai puternica si mai "normala". De cateva zile am si liber de la servici, poate si de asta.Ce am observat eu pana acum este ca de stresat tot ma stresez, exagerez, stiu, la unele situatii- dar nu mai plang din orice. Asta e de bine, nu ? Sunt fericiti oamenii care se sunt echilibrati si privesc cu optimism spre viitor. Asta spun asa in general...despre oameni.
Va dati seama din cate puncte de vedere poate fi privit un lucru ? Sunt la televizor tot felul de emisiuni, de exemplu Big Brother sau alte emisiuni -concursuri de tot felul intre oameni cu diferite talente si e uimitor sa vezi cate reactii starneste o singura situatie: unii o trateaza ca o provocare, pentru altii e distractie, pentru altii e stres pur, altii sunt nefericiti.etc. Eu cred ca sunt fericti oamenii care vad totul cu optimism si tarie, ca o provocare si mai cred ca trebuie sa ai si ceva innascut in tine sa poti privi asa. Nu cred ca este vina nimanui ca este trist sau anxios, sau depresiv.cred ca e vorba de hormoni, de glande, eu stiu...Dar mai "zic" inca o data fericti acei oameni care pot sa simta totul pozitiv.
Va doresc o zi la maxim de placuta !

ce mai faceti luptatorilor, va salut cu respect pe toti, eu o duc mai bine si sint in lupte mari cu boala, trebuie sa o inving, si cu ajutorul lui Dumnezeu sa fiti sanatosi pa

CE MAI FACE GASCA MEA?Revenii si eu pe aici cam tarzior ptr ca am avut calcu virusat iar cand credeam ca am scapat de virusi mi s-a stricat monitorul, cand am rezolvato si cu monitorul colac peste pupaza placa de retea nu mai functiona si tot asa m-am luptat cu acest calculator. In tot acest timp de cand am lipsit am mai avut recaderi dar de fiecare data am reusit sa scap. Acum ma simt bine Slava Domnului si sper sa ma simt asa mult timp mai ales ca am nevoie de o pauza cu aceste stari care le urasc.
Voi ce faceti? Hai va las ma pun pe citit sa vad ce a-ti mai scris.
pooooop gascuta.

Buna lume, vad ca nu e multa activitate pe aici :-) O fi bine, o fi rau? Sper ca e de bine!
Pulberedestele, poate noa schema va fi mai eficace. Tu faci si terapie? Nu mai stiu problema pe care o ai tu, parca nu TOC, nu? Oricum, anxietatea de dimineata este ca la pachetele alea, all inclusive! Toata lumea o are... si eu, pana ma montez in unele dimineti imi vine sa ma culc la loc :-) Ca de exemplu in dimineata astazi... cainele nici nu se daduse jos din pat, atat de animata paream si eu care mai miscam ceva prin casa :-)
Dar pe mine m-a ajutat mult ce am inteles la terapie, m-a ajutat sa vad felul in care cad incapcana, ce sa fac sa nu cad in capcana si ce fac atunci cand sun in capcana. De multe ori, cand am axietate, mi se pare ca e rau rau de tot, dar pastrez intr-o parte a mintii replici de genul: ok, lasa ideia in pace, vedem mai incolo daca e adevarata sau nu. Multe expuneri ti-au aratat ca frica ta este nejustificata. Eu vorbesc aici de anxietate... cu depresia. si la asta am o fraza: "lasa ca o sa fie mai bine, nu stiu cum, dar o sa fie mai bine".

Sarah, oameni care vad totul cu optimism si tarie suntem si noi. Ce ni se intampla noua nu are o legtura cu optimismul, cu personalitatea noastra, cu ceea ce suntem noi ca oameni, care inseamna mai mult decat o dereglare chimica. Pe mine, dereglarea asta m-a facut sa ma chinui mult timp, insa nu a reusit sa schimbe firea mea optimista... si in cele mai negre momente, eu am ramas eu in adancul fiintei mele... da, mi-a fos frica, imi e de multe ori, etc... dar cine sunt eu ca structura sufleteasca, nu s-a schimbat. Lumea care zice: lasa, draga, ca o sa treaca, habar nu are ce inseamna sa nu ai in organism subsanta aia care il face pe el sa treaca usor peste orice. si atunci isi permite sa judece.

Lumi, mama da ce aventuri informatice. Sanatate computerului si conexiunii tale :-)

Eu sunt bine, dupa cautari prin medici pt un chist pe care mi l-au gasi undeva in osul capului (Hehehe, in sfarsit, mi-au gasit ceva la cap :-)), am aflat ca e o treaba benigna, care nu are nevoie de operatie si care, cel mai probabil, se absoarbe cu medicamente. M-am mutat intr-un apartament nou si dragut, intr-o zona draguta... abia astept sa incep sa-mi pun amprenta personala (ales de parchet, draperii, cateva piese de mobilier), dar asta abia prin ianuarie ca in decembrie mai am si niste treaba.
Tocul mai vine, mai musca, eu ii mai dau cate un picior in cap. Si cam atat!
Andrei, monser, da unde esti? De mine ai uitat?

Sophie, comment puis-je vous oubliez, tu es ma préférée.
Nu prea am mai avut timp sa intru pe forum, dar am o teorie noua despre TOC(sa nu radeti :) ).Daca probelemele noastre nu se datoreaza unui dezechilibru chimic (ceea ce nici nu s-a demonstrat cu certitudine) ci unui conflict interior mai vechi pe care l-am ignorat.Daca TOC-ul nu e o boala in sine ci doar manifestarea acestor conflicte si din cauza asta ne invartim intr-un cerc vicios pentru ca nu tratam cauza ci efectul?
Pare un pic s.f. dar cred ca e un sambure de adevar in toata povestea asta si poate ne confirma si domnul doctor Valentin Matei.

Multumesc, dle. doctor, pentru raspuns!
Atunci, daca nu sint caracteristice anxietatii si nici TOC-lui, dupa cum am inteles eu din raspunsul dumneavoastra, sa insemne ca am si alta boala? Intreb asta pentru ca eu am avut din cind episoade de personalizare (din cind in cind adica am avut vreo 4 intr-un an).
Multumesc!

Salutari tuturor, nu am timp sa stau, dar va imbratisez, ca de fiecare data!

Salutare tuturor! Citesc cu mare interes ceea ce postati voi aici! Andrei eu inclin si eu spre partea de conflict interior + tipul de personalitate+structura noastra afectiva! Dar nu exclud nici varianta unui dezechilibru chimc, hormonal sau de ce natura o fi.Mi-ar fi si mie mai usor daca ar fi asa, adica varianta 2 insa ma gandesc ca daca ar fi fost asa probabil ca as fi reusit sa raman in ultima relatie pentru ca vointa am avut extraordinar de multa insa cu cat ma ambitionam mai tare crestea anxietatea, gandurile si analizele vis-a-vis de EA! Argumente logice pentru asta nu am gasit, poate ca nu era ceea ce vroiam si poate era doar nevoia mea foarte mare de a avea pe cineva, de a iubi! Am intrat din start in relatie dand totul si implicandu-ma!Nici acu nu stiu unde am gresit daca am gresit, ce tre sa fac intr-o noua relatie si retraiesc zi de zi starile de atunci fac analize si bat pasul pe loc! poate asta nu e TOC, dar a fost imediat dupa despartire cand am avut o perioada buna in care aveam ganduri de suicid pe care nu le vroiam dar care venea si ma tocau, mi-era frica sa nu fac vreo prostie! Zic ca e TOC pt. ca acu 8-9 ani dupa despartirea de prima prietena am trait vreo 2 ani cam aceeasi experienta dar cumva diferita: era o frica de un tip anume, intradevar mai conflictual si cu care avusesem indirect un mic conflict si de unde am ajuns la anxietate foarte mare ganduri si analize legate de aceasta situatie de dimineata pana seara! Mergeam la disco in vremea respectiva stateam langa tipul respectiv si imi ziceam:Na uite vezi ca nu are nimic cu tine!!Insa a doua zi reluam anxietatea si gandurile! Psihiatrul mi-a zis ca nu e TOC ci tulburare depresiva recurenta, psihologul (unul dintre ei) mi-a spus ca nu e TOC ci doar firea mea foarte analitica! Chiar nu prea ma mai intereseaza ce o fi am cam reusit sa trec peste anxietate dar ramane teama foarte mare ca intru intr-o alta relatie si patesc aceleasi lucruri(o sa simt la fel) si asta nu prea vreau! Nu stiu cum sa ma comport ce ar trebui sa simt si ce nu? A fost doar un episod intamplator sau e deja un mod de a reactiona... Si dupa ce m-am smiorcait atata vreau sa va spun celor cu EFECTIN ca am luat si eu inainte asa ceva dupa o perioada depresiva( fara TOC} si incet, incet m-am simtit tot mai bine, chiar foarte bine imi lipsea doar cineva, dar la un moment dat am rarit, mai saream peste pastile, mai beam o bere, doua ba si de cateva ori niste butelii de vin ca in vremurile bune! Si pe urma am cazut.URAT! Cu toate ca doctorita mea mi-a spus ca se gandeste sa renuntam la tratament vazand ca sunt bine! asa ca grija la alcool si la perioada cand va opriti, faceti-o dupa indicatia medicului! Acum sunt pe FEVARIN si sunt binisor, am si alt medic, in rest Dumnezeu sa aiba grija de voi, sa va intareasca si imprimati in mintea voastra foarte bine momentele cand va e bine! Aceea e realitate, cealalta stare de rau e doar ceva trecator, de durata mai scurta sau mai lunga dar care o sa se amelioreze si o sa treaca!
Toate cele bune!!!!

CE MAI FACETI VOI???
Eu !!!! Surprinzator de bine am o energie pozitiva iesita din comun si sincer nu stiu de unde da ma bucur ca o am. Da Sophie chiar am avut o aventura "informatica" si asta se mai adaugase la starea "buna" aia pe care o stiti si voi dar sa vorbim de lucruri optimiste.
Cat mi-as dori ca sa facem un site al celo care au scapat de TOC, oare va fi posibil?Dar cred ca da, mai devreme sau mai tarziu.
Andrei mi se pare f interesanta teoria ta si nu e nimic de ras si nu cred ca va rade careva.
pop pe toti!

Va multumesc mult pentru raspuns domule doctor.Cred totusi ca pentru confortyul nostru psihic n-ar fi o idee rea sa facem "pace"cu noi insine sau cu ceilalti daca e cazul.

Indic, eu am o problema oarecum asemanatoare cu tine.Am avut o relatie acum multa vreme care s-a terminat atunci cand ea a plecat din Romania.Am avut mai multe prietene de atunci dar n-am reusit niciodata sa depasec momentul ala.Nu-mi e frica sa intru intr-o relatie dar am ramas cu un sentiment foarte naspa de abandon.Si alta problema e ca ma atrag numai fetele care seamana cu ea :).

Lumi, multumec., chiar cred ca TOC-ul e doar partea vazuta a problemei.Cauza nu stiu care e dar sper sa-i dam de cap impreuna:).

Sara buna oameni dragi,

Hop top si io paci, viu de la coarfor, sunt "aranjata" foc, da dejeaba ca n-am sotz ca sa ma admire?!
Asa ca...ma admir singura:))
Is bine pot spune, desi domnu TOC cam "latra" de dimineata, i-am dat ignore si mi-am vazut de treaba.

Andrei, referitor la TOC, eu as emite teoria (din experienta, nu din carti) ca TOCu asta al naibii, are si o componenta genetica si una de mediu si inca una de ordin psihologic, adica invatat.
Acu sa exemplific:
-genetic ca, seman cu mama, care a avut oarece episoade depresive la viata ei, plus o sora de-a ei care a avut mari probleme psihice cauzate de moartea subita a ficei acesteia din urma;
-una de mediu, am crescut intr-un mediu abuzant, am fost abuzata sexual de un vecin in copilaria mica (mama lui de pedofil, de-as avea o putere, l-as castra)
-psihologic, e ca odata invatata frica aia tampita, nimeni nu mi-o scoate din cap, desi stiu clar ca e nejustificata si nu as face rau nici unei muste, dapai fiintei umane cele mai iubite.

Si mi-am mai amintit ceva, daca stau bine sa ma gandesc de mica am fost depresiva! E un lucru foarte important. Eu nu-mi amintesc de vre-un moment fericit in copilaria mea sau de un ras d-ala de fericire. Nu-mi amintesc si pace. Si daca nu-mi amintesc, inseamna ca n-a existat si deci eu am fost o fiinta tristuta de cand ma stiu.
Singura mea fericire a fost atunci cand am luat la facultate, pe bune, cum se intra acu "n" ani.

Si am ajuns, asta de-a lungul timpului cu boala asta, la concluzia caq cel mai bine e sa nu te analizezi. Pe bune, cel putin in cazul meu lucrurile par asa de complicate, ca o magazie de puzzle-uri amestecate pe care trebuie sa le pun la loc si simt ca n-am rabdare sa fac lucru asta. N-am rabdare si ma oboseste teribil, pentru ca unele lucruri grave din viata mea s-au intamplat fara ca eu sa intervin, sa am vreo putere, pur si simplu s-au intamplat iar eu am suportat consecintele.
Nah, am limbarnita acuma si as sta la povesti o seara intrega...
Va pup si va doresc un week-end linistit!
Multumim dl doctor!

Prozac, imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva.
Sunt de acord ca la prima vedere nu pare o idee buna sa ne analizam.Problema e ca ne invartim intr-un cerc vicios de ani de zile din care nu putem iesi daca nu punem degetul pe rana.E de inteles ca nu vrei sa-ti amintesti anumite lucruri, dar trauma care s-a produs e inca acolo si nu poti sa o ignori pentru ca nu te lasa.Perversitatea e ca de multe ori nu poti face legatura intre cele doua.
Sa-ti dau un exemplu.Imagineza-ti ca ti-ai rupt o mana dar in loc sa te duci la medic si sa o pui in gips iei calnmante.Mana ramane tot rupta si durerea e tot acolo doar ca nu o mai simti asa de tare.Dar cand trebuie sa te sprijini, ea urla ca e ceva in neregula.Asta cred ca e TOC-ul, rezultatul a multor ani in care ne-am reprimat sau ignorat anumite traume pe plan emotional sau afectiv.
Tu poate ai nevoie de ceea ce americanii numesc "closure", adica sa ierti si sa lasi in urma acele intamplari care inca te tin prizoniera dpdv emotional.

Hello! Monser Andrei, je suis contente detre votre preferee! Bien sympa tout ca!

Acu, ca am trecut de politeturi, o pup dulce pe Prozac si ma raliez pozitiei ei si a d-lui doctor. Tocul si psihanaliza nu fac deloc casa buna. De altfel, este cu desavarsire interzisa psihanaliza in TOC. Ca om care a facut trei ani de psihanaliza care au avut ca rezultat impanatenirea unor scheme de anxietate, sustin ideea aceasta. Sa freci la nesfarsit o tema, doua, trei si sa vorbesti numai despre mama, tata si x care mi-a furat caietul de matematica in clasa 1, e stupid... Si eu am crezut ca analizand, o sa gasesc mecanismul care imi aduce gandurile alea... pana cand analiza a facut niste asocieri intre ideile obsesive si frustrarile din viata mea. Si atunci calvarul s-a adancit. Da oare eu ce frustrari am pe tema asta? Si asta nu face decat sa dea obsesiei apa la moara. Nu continui ca mi se zbarleste parul...

Tulburarea Obsesiv Compulsiva scade din intensitate atunci cand in viata de zi cu zi se mai asaza din lucruri, insa pusul degetului pe rana nu e solutia in TOC pt ca in TOC daca a fost vreodta vreo rana, aia s-a vindecat de mult, dar s-a creat o alta activitate. Cum sa explic... Tulburarea obsesiv compulsiva inseamna o actiune-reflex pe care o face creierul mereu si mereu. Sa zicem ca pe mine m-a lovit masina acu un an si am ramas cu un comportament de genul: nu mai ies pe strada, stau la stop doua ore sa vad daca chiar e verde, nu merg decat pe un trotuar, etc... acum inventez un TOC pe ideea asta si care ar fi comportamentul asociat. Eu poate am inteles de mult ca masina m-a lovit acum un an, insa creierul meu a ramas cu ideea ca masina ma loveste in continuare... iar eu o sa ma comport asa.

Am senzatia ca nu sunt destul de clara. Eu cred ca Prozac si-a pus de mult timp in ordine, cat se poate, sentimentele fata de animalul ala. ca si eu... am inteles ca mama nu moare in fiecare zi, dar asta nu inseamna ca mi-a trecut si tocul. Frica ca mama moare in fiecare zi a facut ca, creierasul meu sa functioneze ca si cum un dezastru s-ar intampla in fiecare zi... si cand am priceput ca mama nu moare, creierul meu a ramas setat tot pe: aoleu, dezastru! Si atunci a gasit o tema pe care o freaca de mult timp. Si tema aia a facut pui si tot asa. Prin asta nu spun ca daca rezolvam o tema obsesiva, o sa apara alta, ci spun ca pricepand care e mecanismul care ne face sa ne fie frica ba de una, ba de alta, invatam, da, invatam creierul sa nu mai cada in capcana. Asta la terapie... Medicatia face o treaba, terapia face alta treaba...

Tot vorbind de capcane, eu picai intr-una de ieri. Si, evident, incercai sa ma scot... dar nu mi-a reusit si inca ma scald ca un porc in mocirla. Macar de-ar fi placut precum scaldatul porcilor. Si dai si lupta si dai si lupta!

O sa ma apuc sa pun pe hartie ce ma freaca la cap, poate scade anxietatea... am uneori frecusuri de zile intregi. Sper ca frecusul acesta se va termina in seara asta cu un exercitiu care, un, sper sa si functioneze... Va pup pe toti!

Sophie, era doar o teorie.Poate ca psihanaliza nu e o solutie, dar cu siguranta tot ce am incercat pana acum nu duce nicaieri.Pun pariu ca nu sunt singurul care s-a saturat de atatea recaderi si simte ca se lupta cu morile de vant.Trebuie incercate metode noi, (poate nu asta) indiferent daca ni se zbarleste parul sau nu.

Nu sunt de acord cu o chestie.Ai spus ca :" daca a fost vreodta vreo rana, aia s-a vindecat de mult".De unde stii?De unde stii ce e in sufletul lui Prozac?

Buna seara tutror!

Ma uit si vad ca ati fost foarte activi saptamina aceasta si sincer ma bucur, pentru ca va citesc cu mare interes postarile.Eu saptamina aceasta nu prea am avut timp si cind am avut putin timp am incercat sa imi fac din exercitii care sincer imi cam dau batai de cap, si asta pt ca de multe ori imi vin asa de multe idei in cap sau mai bine zis la mine Toc-ul este asa de complex ca imi este greu sa identific pt exercitii.De altfel m-am simtit cind cum.

Prozac, sincer imi pare foarte rau pentru experienta urita pe care ai avut-o si probabil de acolo s-a declansat anxietatea asa mare la care s-au mai atasat si Depresia si Tocul din pacate.Dar de ce spui ca nu are cine sa iti admire coafura, am inteles ca esti casatorita?

Lumi ma bucur ca estii asa bine si ca ai scapat oarecum de toc.

Sophie am citit postarea ta si sincer m-ai facut sa rad, cu anumte expresii pe care le-ai folosit ceeea ce eu nu prea mai stiu ce inseamna sa razi, dar iti multumesc ca m-ai facut sa mai si zimbesc.
Daca a fost vreo data o rana facuta, aia si daca s-a vindecat oarecum, amprentele ei au ramas totusi adinc undeva in noi.Eu o spun din proprie experienta.


Malina nici eu nu mai stau in Romania, dar m-am gindit ce mi-ar pläcea, insa este posibil pentru cei ce stau in Bucresti si cred ca ar face foarte bine pentru cei ce se simt singuri.

Andrei imi place foarte mult ideea ta cu mana si ai mare dreptate.

Nu mai pot sta ca trebuie neaprat sa plec, dar revin in curind.Va pup si toate bune.

Hello, monser, sa avem noi idei asa contradictorii? Pas possible! :-)
N-o sa insist prea tare pe povestea spusa de Prozac pt ca e tare trista si nedreapta. O stiu putin pe Prozac si cred ca si ea a postat de multe ori mesaje in care spunea cat o enerveaza ca toti psihologii pe care i-a vazut o iau din nou de la Adam si Eva.

In plus, eu cred ca ranile de care vorbim si care au constituit, poate, factori declansatori nu mai sunt cauza TOC. Si ma dau pe mine ca exemplu. Toc, sa sintetizam, este ideea ca ceva rau o sa se intample si ca noi nu facem ce trebuie ca sa indepartam treaba asta. E un model de actiune al creierului nostru pt care el a fost predispus (in familia mea sunt taaare multi anxiosi si cred ca o fractiune din ce mi se intampla vine de acolo), si apoi l-a invatat. Eu am trait mereu cu frica ca o sa o pierd pe mama si trebuia sa gasesc mereu solutii ca mamei sa-i fie bine. Asta pt ca mama a incercat sa se omoare de mai multe ori. Si asa se naste tocul cu asigurarea si reasigurarea lui. Dupa care am avut un eveniment asupra caruia eu am pierdut controlul. si s-a intensificat pana la absurd procesul de asigurare. E acelasi ca in cazul cu mama, doar ca acum aveam de-a face cu idei absurde. Chiar dupa ce s-a rezolvat evenimentul de care ziceam, lucrurile in toc au continuat sa avanseze. M-am dus la psiholog, trei ani am incercat sa rezolv conflictele cu mine insami. Si am priceput ca mama nu moare, nici n-o sa se omoare, ca relatia ei cu tatal meu e una de conflict, ca ei se iubesc si asa mai departe. Si daca am priceput crezi ca s-au dus gandurile?Sic!
Dupa trei ai de rezolvat conflicte, tocul a izbucnit cu o "splendoare" pe care nu o credeam capabila. N-am dormit 10 zile. Intr-un final nu-mi aminteam nici ce am spus acum un minut... Si a trecut si de data asta... pana cand intr-o zi, dupa o perioada de schimbari majore, am pierdut o sarcina aparuta fix intr-un moment in care mi se trezisera niste bazdaci fix pe ideea de sarcina. Si uite asa tocul a inflorit si am trait un an de cosmar, pana am aflat ce ce aveam, acestor stari li s-a dat un nume si am inceput terapia care mi se potriveste.

A, de la rezolvat conflicte, m-am trezit cu obsesii ca am o gramada de conflicte de rezolvat. Si am inceput sa ma caut de conflicte: ce n-am rezolvat eu cu mine. Ca sa imi fie rau, trebuie sa fiu tare suparata pe mine. Aha, deci eu ma urasc pe mine. si am trecut prin cosmarul vietii mele. Ti-am spus, pana am gasit forumul asta si pe prozac, am inteles una alta, dupa care din aproape in aproape m-am prins. Si nimeni, nici un nemernic care ma vazuse pana atunci si care pricepuse sau nu pricepuse ca am TOC, nu s-a gandit ca la mine compulsiile erau mentale!!!! Si ziceau ca nu am compulsii. Ori eu traiesc intr-o activitate cerebrala de ma mir ca nu dau peretii jos din picioare!

Aha, si am mai citit si o carte desteapta, a doctorului Fred Penzel, un tip care de 20 de ani trateaza TOC, care m-a lamurit extraordinar de bine despre tocul cu obsesii religioase. Tocul e acelasi la toata lumea, mecanismul e acelasi, doar tema difera. Si omul spunea: o greseala este sa i se spuna pacientului ca el are o frustrare pe tema x care il zgandara pt ca nu numai ca nu se repara nimic, dar se adanceste sentimentul de vinovatie al acestei tulburari pe care il o descrie drept boala invinuirii eterne.

Acum, conflictele din noi... mie imi e clar ca in perioadele dificile, de conflicte emotionale, tocul meu se simte perfect, insa nu asta il determina. Asta il zgandara, il face sa revina la viata pt ca perioadele de conflict ating fix mecanismul: da oare fac bine? Mie imi e mai bine de cand cu despartitul de PP. Mult mai bine... nu mai sunt mereu in stare de conflict nici cu el, nici cu mine. Si sunt convinsa ca atunci cand lucrurile se vor mai aranja si tocul ma va deranja din ce in ce mai putin. Dar aici vorbim deja de mai multe planuri: de decizii pe care le iei in viata de zi cu zi si de felul in care iti faci temele strict pe ideea obsesionala.

Am scris mult... scuze daca va tin rabdarea. Asta este experienta mea. Daca am reactionat cu parul ridicat pe spate e ca am platit trei ani un nemernic care rezolva conflictele din mine si pe care, cand l-am intrebat daca in cazul a ceea ce am eu, nu s-ar putea face terapie cognitiv comportamentala, a ridicat din umeri. Ca si eu ma miram de ce am asa de multe recaderi? Ei bine, de cand am inceput terapia asta, am avut si momente horrror, dar macar am inteles de ce mama naibii ma apuca si cum sa fac sa treaca.

In alta ordine de idei, exercitiul facut ieri a functionat. E greu sa explic ce-am facut... am scris pe hartie ce ma deranja, de ce ma deranja si am facut pasii: ok, daca asta se intampla, ce inseamna... si tot asa pana cand lucrurile s-au mai calmat si am revenit la idei mai clare. Sunt si azi tocaita, dar ceva mai putin si mai suportabil ca ieri. Nu-mi ies mereu exercitiile. si, in plus, daca deja s-a ridicat mult anxietatea, schema pe care o fac nu da imediat rezultate.

Laguna, ma bucur ca te-a facut sa razi vocabularul meu. Uneri ma ajuta sa-mi iau tocul in ras... ma impiedica sa-l iau in serios si sa-i dau spatiu de desgasurare.

Va pup, seara buna!

Salutare,
Multumesc tuturor ca m-ati ascultat. N-am vrut sa dau multe detalii despre mine in ideea de a nu fi in centrul atentiei. Despre abuzul sexual din copilarie am scris si in capitolele anterioare, nu mai stiu exact unde si asta din cauza unor vise repetate (pe bune, nu credeam ca poate exista asa ceva) in care eu il infruntam pe pedofil.
Il infruntam in sensul ca eram foarte agresiva cu el, lucru care n-am putu fi in viata reala. Initial de frica, apoi de jena si asa mai departe. Acum ca au trecut anii, ma gandesc "ce rost mai are?!"
El este vecinul de langa casa parinteasca.
As vrea sa fac ceva daca as stii sigur ca abuzeaza acum alti copii. Acu e un batranel care starneste mila.
Il las in voia lui Dumnezeu, El va avea grija de tot si de toate. Simt asta.

Insa, uitandu-ma in urma, stau si ma gandesc ca e fantastic cum un copil poate sa ascunda lucrurile rele din viata lui. Imi amintesc bine de tot ca dupa ce se intampla, imi spuneam ca nu s-a intamplat nimic, dar ma simteam murdara! Ingrozitor de murdara si aveam numa vreo sase ani.
Poate va intrebati de ce n-am spus nimanui?
Da, buna intrebare. Cred ca n-am spus de frica. De frica in primul rand de bunica mea care era o femeie monstruoasa, locuia foarte aproape de noi, era prietena cu familia pedofilului si cu siguranta ar fi gandit ca eu as fi fost de vina. Asta era in mintea mea. Sa va zic si de ce.
De cate ori faceam cu copii cate o boacana, io stiu, spargeau vre-un geam, sareau in curtea unui vecin eu eram de vina si o incasam de la bunica.O incasam pentru orice de la ea.
Poate vi se pare horror, dar imi amintesc fragmente ca am facut o data nu stiu ce, am fost batuta cu o nuia zdravana apo inchisa in beci. Ei, aici mi se rupe filmul. Nu stiu cat am stat in beci, stiu doar ca era seara si tipam sa nu ma duca acolo.
Nu aveam cui sa spun pentru ca nu aveam pe nimeni de incredere langa mine si imi era frica. Cu frica asta am crescut pina mi-am luat zborul de acasa.
Ai mei fiind foarte conservatori singura lor grija era sa ma duca la un dr ginecolog care sa le confirme virginitatea mea "pierduta". Mama avea de obicei acest obicei, si uneori bunica sa nu cumva sa fac aia sau ailalta ca ma duc la doctor sa vada "daca mai sunt domnisoara!". Eu stiind ce mi s-a intamplat, ma purtam ca un soldat, nu faceam nici cea mai mica greseala, nu ieseam nicaieri, eram acasa si invatam sau munceam in casa. Eram foarte atenta sa nu ies, sa nu intarzii, sa nu le dau idei sa ma duca la ginecolog.Pina si in rugaciunea de seara cred ca erau aceste vorbe "sa nu ma duca la doctor".
Asta a fost pina pe la 20 de ani, cand s-a [etrecut minunea, eram studenta si i-am spus mamei sa ma duca unde-o vrea ca ma duce degeaba. A fost ca o eliberare, ca o descatusare, un sentiment de libertate deplina. Doamne ce bine a fost!!!
E greu de vorbesti de lucrurile astea...dar asta s-a intamplat, nu acuz pe n imeni, nu doresc sa starnesc mila nimanui, efectiv am trait aceste evenimente care m-au marcat.
Am fost la dr Tudose, sotia profesorului, si mi-a spus ca am avut un psihic extraordinar de bun ca a rezistat si ca am facut numai TOC. Cu dumneai am facut cateva sedinte bune de psihoterapie, singurul lucru care l-am castigat e ca am realizat aceste abuzuri.
Pana atunci am crezut ca asa era normal, asa cum am crescut...
Atunci, la terapie am realizat ca am o multime de amintiri dureroase in viata mea care nu le mai pot vindeca. De uitat, poate le-am uitat sau poate le-am reprimat, eu stiu cum functioneaza creierul asta?! dar ideea e ca au ramas cicatrici adanci care se leaga sau poate nu de TOCul asta afurusit.

Gata cu melograma, mergem mai departe.
Asa sa completez, am zis in postul anterior ca m-am gatit si n-avea cine sa ma admire, asta pentru ca nu era sotul acasa.
Am un sot bun, mi l-a dat Dumnezeu, asa ca o recompensa a tot raului pe care l-am trait. Pentru copil si pentru sot duc batalia asta zilnica cu Tocul asta afurisit.
Va pupic pe toti si vorbim!

Mamaaaa dar ce "romane" ati scris. Pai succes la vot celor carora va duceti.
Avusei un vis de telenovela dimineata asa ca pare cel mai reusit scenariu
"Visasem ca eram putin mai tanara si ca ai mei vroiau sa ma oblige sa ma casatoresc cu cine vroiau ei ca era un tip care ma curta de mult timp dar eu nu-l vroiam. Cand imi spuneau "hotararea" lor eram la tara si am fugit in padure fara sa-mi pese daca mi se poate intampla ceva. Ei ma cautau (parintii, fratele si evident EL) dar nu m-au gasit. Seara tarziu m-am intors acasa si m-am ascuns intr-o camera mai indepartata de restul casei sperand ca, cand ei ma vor cauta sa am ocazia sa ma intorc in oras dar. am adormit iar dimineata am fost trezita de un sarut al celui care nu-l vroiam drept sot si care imi dadeam seama ca nu-mi era chiar asa de indiferent". cam asta a fost povestea visului.Cred ca mai degraba am fost eu surprinsa de vis si nu inteleg ce semnificatie are daca are.
Vi l-am povestit sa va mai descretiti fruntile si sa uitati macar ptr o clipa de TOC

Sophie, din toata "balacareala" asta poate iese si ceva bun :-).
Am o prietena care locuiste in SUA.Era o persoana absolut normala din toate punctele de vedere, foarte sensibila (cei drept cu o usoara inclinatie spre depresie) pana acum cativa ani cand sora ei si-a pus capat zilelor.De atunci incet, incet s-a schimbat total.Dintr-o persoana deschisa si sociabila s-a transformat intr-o persoana introvertita si suspicioasa.Dupa o perioada de timp au inceput cuidateniile.Isi aranja lucrurile intr-o anumita ordine, era obsedata de curatenie.Tin minte ca odata s-a ridicat de la masa pt ca vazuse o pata pe gresie.Spala aceleasi vase de n ori.Noi tineam foarte mult unul la altul dar ma facea si pe mine cu ou si otet daca nu faceam lucrurile asa cum "trebuie".Si lucrurile merg din rau in mai rau pentru ca a inceput sa creada in tampeniile alea New Age (gen The Secret).

Refuza sa se duca la psiholog dar mie mi se pare ca e OCD si ca e legat clar de tragedia prin care a trecut.

Sunt de acord ca "obiceiurile" proaste ale TOC-ului se invata, dar frica e in permanenta acolo si e declansata de un eveniment.
In plus cred ca daca traiesti ani de zile cu un sentiment de frica, vina, rusine, ganduri reprimate poate avea consecinte foarte grave.

Prozac, draga mea, nu pot sa nu ma cutremur cand ma gandesc la ce ti s-a intamplat. Si cu toate astea esti un om atat de bun si cu mintea la locul ei! A avut dreptate tantea aia ca ai material bun la creieras!
Nu stiu ce as face eu intr-o asemenea situatie. Cea mai dureroasa chestie care mi s-a intamplat pana acum venind de la oameni, a fost felul in care m-a despartit o angajata de fostul meu iubit. Nu am incercat niciodata sa o vad ca sa-i cer socoteala. S-o intreb de ce? Dar despre ea, daca ma intreaba cineva, spun tot ce-mi vine la gura, nu de alta, dar a mai despartit un tip de nevasta si copii si acum pozeaza in iubita aluia si ii mananca banii. Daca va fi vreodata in fata ochilor mei si va trebui sa-i spun ceva, n-am decat o fraza: "esti un monstru!". Nimeni nu poate sa-ti spuna ce sa faci si cum sa faci... Poate daca i-ai spune acum ceva de genul "esti un monstru si nu un batranel, Dumnezeu sa se poarte cu tine cum crede de cuviinta...", Habar n-am si nici nu vreau sa starui pe un subiect atat de delicat.
Eu te admir si te iubesc ca pe orice om in sufletul caruia simt omenie.

Lumi, ce telenovela ai pe acolo :-) Si eu am multe telenovele. am visat ca ma despartisem de PP si ma cuplasem cu unul, unu de joaca intr-o telenovela, si ma pupam cu ala de mama focului in fata lui PP. Si, la un moment dat m-a parasit ala care devenise avocatul firmei mele pt una de arata strict ca nevasta-sa si care, culmea, nevasta mai e si ipohondra!

Andrei, fara indoiala ca suferinta a declansat ceva la fata asta... si proabil a declansat chestiunea asta de la noi din toc: nu sunt in siguranta, o sa se intample ceva rau... Dar suferinta e intr-o cutiuta, ce s-a declansat, adica TOC, e intr-o alta cutiuta. Cutiutele au puncte de aerisire si se comunica unele cu altele :-)
Uf, incerc sa fiu cat mai plastica, dar nu reusesc. Uite... poate e mai usor asa. Cainele meu, mon petit bebe, cum ii zice Cata, are alergie la pureci. Daca il musca unul, zici ca are un miliard, asa de rau se scarpina. Dupa ce ii fac injectia cu pricina si trece efectul alergiei, le petit continua sa se scarpine nitel. Veterinarul mi-a zis asa: nu-l lasa pt ca o sa capete un tic nervos, adica tot scarpinandu-se undeva in mintea lui se face un circuit care ii spune ca il mananca si tot asa. Asta, bineinteles, dupa ce i-a trecut din punct de vedere alergic orice motiv de scarpinatura. Asa si cu tocul. Te-a pocnit o nenorocire care a creat un circuit diferit de al nenorocirii. Si circuitul ala e circuitul TOC. Fusei clara?

Eu sunt tocaita rau... ma freaca intrebarile de l-ar face sa se ia cu mainile de cap si pe papa de la Roma.
Azi mi-am mulat ultimele lucruri personale de la PP. Mai am niste chestiuni legate de birou pe care le va transporta soferul saptamana viitoare... asa ca sunt intr-o stare minunata. Da minunata... am bocit vreo ora cu PP la telefon intrebandu-l, lamentabil, de ce nu plange si el? Handicapatul! Si-a pus poza mea ca semn de carte si spune ca "da, mai bine ca ne-am despartit, ca nu ne potriveam". Cat de las poti sa fii sa lasi sa plece de langa tine ceea ce spui ca e iubirea vietii tale pt ca esti incapatanat, rau si nesimtit?
M-au chinuit mult intrebarile astea. acum ma mai chinuie nitel, dar sper sa se potoleasca.
Da tocul se simte la el acasa... am facut un miliard de compulsii, am bocit cat am putut si m-am lamentat ca stiu ca fac compulsii da nu-mi iese nimic altceva... Acum mi s-a facut foame si ma duc sa-mi fac ceva de mancare. Va pupic!

Buna dragii mei? Cum ati trecut peste weekend? Eu destul de bine slava Domnului cu toate ca mai m din cand in candsi stari de simti nevoia sa te dai cu capul de pereti. Dar asta e trebuie sa convietuim cu TOCUL daca vrem sa supravietuim asemenea fiarelor din salbaticie unde doar cel puternic supravetuieste dar se stie ca intreaga viata e o lupta pentru supravetuire fie ea buna sau rea asa ca l-a lupta dragii mei TOCaiti.
EEE Sophie credeam ca sunt singura cu vise "mai telenovelistice" dar vad ca nui asa. Dar macar asa ne distram si noi amuzandu-ne nu crezi draga mea.
Hai ca ma opresc ca apoi scriu in scenariu asa ca va poop gasca mea

Sophie eu mai cunosc doua persoane care se iubesc foarte mult, dar traiesc un cosmar pentru ca nu se inteleg.E nasol dar se mai intampla.Problemele astea de corazón sunt complicate si sfatul meu e sa nu mai analizezi atat.Ia o decizie si oricare ar fi ea nu te mai uita in urma.

Buna ziua oameni buni !
Sophie nu exista mesaj al tau pe care sa-l citesc si sa nu ma apuce rasul. Cred ca ziceai ca esti jurnalista, nu ? Oricum darul scrisului il ai dupa parerea mea si o doza buna de umor. Mi-a placut cum ai descris contrastul dintre tine care "boceai" de rupeai la telefon si PP care ti-a zis sec ca e mai bine asa, ca oricum nu va potriveati. Situatia e greu de suportat pentru tine, dar de fiecare data reusesti sa aduci in mesajele tale "raza de lumina".
In rest ce sa zic? tind sa fiu de acord cu parerea voastra ca nu ajuta psihanaliza la TOC, ca nu e bine sa desfaci firul in 4. Intr-un fel nici nu stiu ce sa zic despre TOC ul asta, cred ca afectiunile psihice sunt f alunecoase si f greu interpretabile. Nu poti sa stii niciodata, de ce, ce, cum si pana cand. De exemplu eu copila fiind am avut TOC. Pot oare sa spun asta? Aveam vreo 3 tipuri de ganduri care se repetau ore in sir si imi produceau teama: blasfemice, ca mi mor parintii etc. Ganduri tipice de TOC-aitzi, nu ? Cu toate astea nu am stiut niciodata sigur ca as avea TOC si gandurile astea mi-au trecut mai tarziu. Ok, recunosc un pui mic tot a ramas acolo, dar apare f rar si de asta nu l-as considera obsesie.
Problema este ca a facut loc anxietatii si depresiei. Voi ce stiti poate sa se transforme o afectiune in alta? In depresie cred eu ca este si mai rau pentru ca nu ai unul, doua ganduri care te supara, ci te supara toate, te supara si faptul ca existi. Si apoi aghiutza asta de anxietate ce face, isi vara coada, creste stresul pana nu se mai poate si apoi urmeaza caderea- depresia, sentimentul de vinovatie si gandurile ca nu fac bine si de ce nu fac bine - care din nou cresc anxietatea si ajungi sa te simti ca intr-un carusel al depresiei si anxietatii. Acum vin sfaturile interesante: fa ce-ti place, relaxeaza-te etc. Dar cand esti la lucru ce-i spui sefului "domnule lasati-ma sa ma plimb in parc, sa culeg floricele, ca mi-e rau de mor ? " Va rog cei are ati trecut prin experienta asta sa-mi spuneti si mie cum sa fac sa depasesc momentul cat mai demn.

Aaa si inca ceva, lucrez intr-un domeniu in care am de a face f mult cu oameni :clienti, colegi etc.

Sarah, ma bucur ca te fac sa razi mesajele mele. Si pe mine ma fac sa rad, nu intotdeauna cand le scriu ca adesea ma simt rau... dar fac asa, o tragicomedie, pun cate o lingurita de miere de albine.
Da, jurnalista sunt. De fapt, demult scriam, dar m-a apucat tocul de par si mi-am zis ca de la asta... de atunci n-am mai putut sa scriu. Bine, aveam si niste teme care se pupa cu tema centrala a tocului meu... Am reinceput sa scriu ceva si o sa continui... am tot fost fugarita incolo si-ncoace si nu m-am mobilizat :-)

Eu m-am mai linistit fata de aseara. M-am mobilizat sa fac una-alta, mai am ceata in cap, dar am dat si cu un dezaburizator care a functionat :-)
Din cate spui, anxietatea si intrebarile "daca fac sau nu bine" seamana cu o schemuta de toc. Cand esti la lucru, incearca sa amani pe mai tarziu gandurile. Eu am facut exercitiul acesta si la un moment dat a inceput sa-mi iasa... nu mereu, depinde de gradul de anxietate care imi e provocat. Acum, ca nu m-am dus la birou, am avut destul timp sa fac si compulsii, verificari. Mama lor de compulsii!

Andrei, monser, pai se poate ca o tocaita ca mine sa spuna: uf, gata, am luat decizia si nu ma mai gandesc! Deloc! Niciodata! Nemernicul! :-) Si apoi sa se gandeasca senin la cat de frumoasa e viata? Pai nu se poate... despicatul firului in patru este indeletnicirea mea de capatai. Cum altfel? Si mai nou, imi e dor de ambii ecsi! Asta e o treaba, nu? Si cand ma gandesc ca am renuntat si la unul si la altul... la unu ca relatia noastra nu avea destul erotism (el m-a parasit, dar cand a fost sa ne impacam, vazand ezitarile lui, l-am ales pe PP), la celalalt ca nu aveam destula sustinere. Culmea, ce nu are unul are celalalt 100%. N-am vrut sa fie asa... am ales cum am putut mai bine si am impresia ca am facut greseli si ca viata n-o sa mai fie niciodata la fel de generoasa cu mine...
Hellooooo. Ma intelege si pe mine cineva? Ca nici daca imi desfac capul in patru nu dau de firele care s-au incurcat!

Sophie,
Acum nici o luna m-a sunat fosta mea prietena (de care m-am despartit in vara) sa-mi spuna ca se gandeste la mine, ma iubeste, ii e dor de mine, etc.Doar ca nu e sigura daca vrea sa fim din nou impreuna.Nu vreau sa analizez acum ce e in capul ei, dar in creierul meu au aparut un milion de ganduri si sentimente contradictorii, care bineinteles au creeat o anxietate nasoala si TOC.
Nu spun ca e bine sau rau dar eu sunt genul care da tot ca lucrurile sa mearga bine si atunci cand m-am despartit de ea stiam clar ca nu mai e nimic de facut.Stiu ca nu mai am nimic de asteptat de la ea si intr-o relatie ca aia eu nu ma mai intorc.Gandul asta m-a linistit si acum sunt ok :-).