Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Salutare lume! Azi nu pot veni cu sfaturi sau ajutor deloc, azi vreau sa vb cu cineva si sper sa nu va deprim!
Ma simt atat de rau, de sambata incoace, am avut un weekend deprimant si au aparut iar gandurile care ma intreaba: Cand te omori, de ce mai traiesti? Le urasc! Urasc starea asta!Ce naiba nu o fi bine iarasi!
Am avut o saptamana normala si cu suisuri si coborasuri, joi noaptea am avut parte de ceea ce eu numesc satisfacerea nevoilor fiziologice, am dormit doar vreo 5 ore dupa care vineri am fost la munca si la o gala care s-a terminat pe la 2. Am adormit pe la 4 dimineata, iar sambata am dormit toata ziua, am fost o leguma.
M-am trezit pe seara am facut o baie si am stat in fata calc., si la tv pana tarziu dupa care am dormit pe la 2 noaptea.Duminica acelasi ritm, stat in casa toata ziua, tv, calc, ganduri, carti, etc.
Azi deja mi-a cazut lumea in cap, gandurile urate erau prezente si tot ce am construit o buna perioada de timp sa naruit!
Zau ca nu mai stiu ce sa fac si ce sa nu fac!
VOI DE CE VA FERITI, CUM VA MENTINETI PE LINIA DE PLUTIRE?
Daca nu ar fi gandurile astea macar.Nu vreau asa ceva, insa ma deranjeaza cand imi umbla prin cap cum vor ele.
M-am saturat eu de mine, dapai cei din jur! Pe voi familia cum va intelege? Va sustine?
Ca eu cand am stari din astea nu prea sunt bun nici de fript nici de copt, nu mai departe decat sambata am avut o mica discutie contradictorie cu fratele meu vis-a-vis de faptul ca aveam ceva de munca dar eu nu eram in stare, si a trebuit sa faca doar el!
Mi-e jena si nu stiu cat o sa mai accepte.
La voi de cati ani sunt starile astea?
ce va ajutat cat de cat? Medicatia, puterea voastra sau altele??
ANDREI, tu partenerelor tale le spui ce probleme ai sau incerci sa ascunzi toate trairile astea?
Ma intreb cum o sa stea cineva cu mine cand am stari atat de capricioase?
Stiu ca v-am plictisit si ca sunteti satui voi de problemele voastre, dar simt nevoia sa impartasesc cuiva toate astea.Dumnezeu sa ne intareasca si sa ne dea ganduri bune!
Sa aveti parte de liniste si de bucuria de a fii vii!!

Indic39, se pare ca ai uitat un lucru, ca e doar o pasa care va trece. Nu stiu de ce a venit, cum a venit dar cu siguranta va trece. Nici asta nu stiu sa-ti spun, cand anume?
Dar cu siguranta, va trece!
Totul e sa rezisti, sa faci lucruri care stiu ca ti-e greu sa le faci, dar iti vor capta atentia catre altceva.
De suportat, intradevar am avut mare noroc cu sotul, care m-a suportat. Nu stiu cum?!
Dar a facut-o si intr-un fel ma simt datoare, asa ca om, chiar daca uneori am mai gresit...

Imi amintesc de starile de "low" si atunci stiu ca ma refugiam in curatenie, in ceva care chiar daca nu-mi facea nici cea mai mica placere, ma tinea ocupata. Cel mai mare dusman, imi era timpul. NU exista sau nu trebuia sa existe timp liber, decat cel pentru somn, ca atare, venirea serii era o binecuvantare!
Incearca, pe cat poti sa faci ceva, ceva care sa te tie deoparte de ruminatiile obsesive, ceva care sa te consume fizic ca sa poti dormi!
Asta pot sa-ti spun din experienta mea.
Din pacate, au fost perioade in care nimic nu-mi facea placere din cauza ca eram depresiva si ca atare nu pot sa-ti spun: fa lucruri care iti fac placere, pentru ca in cazul meu nu existau.
Si da, daca eram anxioasa luam ceva, macar anxietatea sa-mi treaca.
Hai capu sus, va trece..
Ai curaj sa pui pariu;)
Va pup pe toti!
Prozac!

Sophie, iar cazusi in santu cu melancolie???
Glumesc, desigur, hai mica-ti funduletu ala mic, ridica-te, scutura-te ca dragostea cea mare n-a venit inca!
Pot sa pariez, doamne ce ma umplu de bani:))))))

Indic, nici eu nu sunt mereu pe linia de plutire.Ma mai apuca si pe mine stari de genul asta dar cu timpul am reusit sa invat sa le tin sub control.Te ajuta si medicatia dar daca te cunosti bine, 90% depinde de tine.

Din experienta mea, in principiu nu e bine sa spui ce ai nimanui (cu exceptia familiei poate).Ideal ar fii sa poti tine sub control starile naspa suficient de bine incat sa nu dai de banuit.Nu-ti mai face atatea probleme in legatura viitorul.Concentreaza-te pe prezent, pune-te pe picioare, si restul vine de la sine.

ps
Partea cu "satisfacerea nevoilor fiziologice" e cel mai bun antidepresiv, la mine nu da gres niciodata (scuze doamnelor) :-).

Dragii mei ! Va multumesc din inima pentru promptitudine, sunteti o adevarata alinare, si da intradevar azi ma simt mult mai bine, atat ca mi-e teama cand am starile acelea sa nu fac vreo prostie!
E ultimul lucru pe care mi-l doresc!
Prozac, Andrei inca o data va multumesc!
Tuturor va doresc sa va fie mintea limpede, sufletul cald si fericit!

Hello, da Prozac, cazui in amarala. Ce sa-i faci! Mai pica lumea :-)
Pai unde sa pariezi tu? Ca as fi bucuroasa daca iese. Impusc doi iepuri dintr-o data. Eu ma fac cu printul, tu cu bani!

Eu sunt picata in tampeala... M-au apucat starile mele in care ma intreb una si alta. Si, de regula, intrebarile mele incep cu "de ce?"... Nu va impartasesc continutul lor ca v-am mai zis, nici papa de la Roma nu-si pune atatea intrebari... Eu si piatra filozofala :-) E neste scheme TOC care s-a prins de mine la un moment dat, neste pui coltosi care na, au prins si ei nitel curaj.

Altfel, am facut pe cobaiul la salonul de manichiura al unei prietene si mi-am pus unghii false. Sunt micute si frumoase, imi fac niste maini de foarte doamna. Sunt in faza in care sa recapitulam: ochi albastri mi-am pus (am pierdut o lentila asa ca nu-i mai am), unghii false mi-am pus... Am vazut-o pe amica asta cu gene false si mi s-au parut si alea foarte frumoase. Doar ca mi-a zis ca daca bocesc, alea cad. Asa ca mi-a trecut de gene false, nu de alta, dar cand ma apuca poezia, si melancolia, bocesc... si v-am zis, sunt intr-o perioada melancolico-tocaita. O frumusete, ce sa povestesc :-) Pupici la toata lumea!

N-ai pentru ce Indic.

Sophie, tot ce poti sa faci e sa incerci sa fii cat mai calma si rationala si sa astepti sa treaca.In perioada sarbatorilor multi cedeaza nervos, in special daca au o suparare sau frustrare dinainte.Nu sta singura si nu mai dispera atat ca nu ai de ce.Nu ma injura :-), ce vreau sa spun e ca totul are o rezolvare asta daca nu te autodistrugi singura inutil.Hai capu sus si lasa sentimentele negative pentru aia care le merita.

Andrei, de data asta nu prea sunt de acord cu tine. La faza cu autodistrusul m-ai lasat cu gura cascata. Eu, una, nu sunt soiul de om chitit pe autodistrugere. A, ca tocul imi smulge adesea si ultima ramasita de speranta, asta e alta treaba. Dar tocul nu e eu.
Cat despre daca am de ce si pentru ce sa plang, cam am. Asta e, uneori avem de ce sa plangem. Fac adesea haz de necaz, dar cand sunt trista, chiar sunt trista. Eu respect sentimentele tuturor, de la bucurie pana la tristete, disperare, furie si asa mai departe. Si invat treptat sa le accept si pe ale mele, sa-mi spun: pai ai dreptul sa fii suparata. O sa treaca si cand o sa treaca o sa razi. Si cu asta basta.
Da cred ca citesti mesajele mele printre randuri, ca observi numai pasajele nasparlii.

Sophie, daca ti s-a parut ca nu-ti respect sentimentele imi pare rau, poate n-am stiut eu sa ma fac inteles.Normal ca ai tot dreptul sa fii suparata si trista, eu vroiam doar sa te incurajez un pic.

Poate am exagerat la faza cu autodistrusul dar trebuie sa recunosti ca starilea astea te consuma fie ca vrei sau nu.

Imi pare rau sa-ti spun, dar ultimele tale mesaje sunt pline de pasaje "nasparlii" si daca nu as stii cum scrii tu deobicei poate nu mi s-ar parea nimic iesit din comun.Dar chestia cu cititul printre randuri m-a lasat pe mine cu gura cascata si chiar nu vad de ce as face asa ceva.

In sfarsit, nu vreau sa discutam in contradictoriu mai ales ca intentia mea era sa te incurajez nu sa te enervez si mai tare :-).

Andrei, pai eu scriu cum scriu de obicei. Cand pot, fac haz de necaz. Cu cititul printre randuri ma refeream la urmatoarea chestiune: oi avea eu stari blue, dar fac tot felul de lucruri care ma mai si bucura. Inclusiv unghiile false:-). Sau alesul culorilor pentru globuri... Impachetatul de cadouri pentru Craciun.
Si relatarile despre Peter Pan ma amuza. Fac si eu pe poeta stiind ca mai rade lumea de ce scriu. Si atunci cand razi, chiar si de tine, lucrurile par mai putin dramatice.

Sunt de acord ca starile TOC ma epuizeaza, dar nu le pun la capitolul autodistrus pentru ca ar insemna ca mi-o fac cu mana mea. Ori nu prea si-o face nimeni cu mana lui. Am ascultat de prea multe ori "ce faci draga, inceteaza ca te autodistrugi!". Starile TOC (ruminatiile si incapacitatea mea de a-mi face exercitiile de let it go) fac parte din capitolul: "de data asta nu pot". Pana si asta am invatat sa-mi acord, momente de neputinta. Si sa nu-mi fie rusine cand imi plang de mila, ca daca plang inseamna ca si am de ce. Am pierdut tot ce am muncit in ultimii ani, plus doi barbati pe care ii iubeam si-i iubesc pe fiecare in felul lui. Dragalasenia ochilor unuia imi lipseste pentru ca-mi alinau sufetul, parfumul altuia imi imbata mintea si acum. Pentru ca sunt vie, pentru ca nu sunt o masina pe care sa pui un program nou si sa te astepti sa functioneze perfect.
O fi bine, n-o fi bine, asta e. Altii pierd mai mult si rezista minunat. Ce sa-i fac? Imi fac unghiile, pun globuri, mai vars o lacrima, ma mai bucur de un cadou pe care il impachetez si viata merge inainte! Stiu ca merge inainte.

Hop si eu pe la voi...sa va urez multa sanatate, bucurii, multa speranta si Un Craciun plin de miracole...si de bucurii.sa aveti un suflet de copil si sa va bucurati de fiecare clipa...va pup...aveti grija de voi...si CURAJ tuturor...:-*:-*:-*:-*:-*:-*...etc...multime de pupici!!!

ho ho ho Marry Christmas!
Ia uitati c-am poposit si eu. Scuze dar sincer cu pregatirile de sarbatori n-am mai avut timp sa deschid calcu. Voi ce mai ziceti.mmmmmm asteptati Craciunul, pai i eu la fel.
Cu tocul stau binisor, mai incearca el sa inhate dar cred. ca l-am dresat, cel putin de sarbatori si tare mi-ar prinde bine sa fie asa.
Pai Srabatori fericite si fara TOC eu va doresc si sper sa ne auzim cu bine
Hai ca acum va las trebuie sa recuperez (sa aflu tot ce ati mai scris).
Craciun fericit dragii mei TOCaiti

Salutare gasca!Fie ca sarbatoarea sfanta a Craciunului sa va umple casa de dragoste, lumina, fericire si liniste sufleteasca!

Va urez sarbatori fericite si sper ca toate sufletelele tocaite sa-si gaseasca linistiea, bucuria si pofta de viata pe care le cautam de atata timp.Iertati, iubiti, si mai ales iubiti-va pe voi pentru ca eu cred ca sunteti niste persoane minunate care au reusit sa-mi dea un strop de curaj si speranta atunci cand imi era greu si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Buna seara, tuturor!

Nu am timp foarte des sa intru, stiti deja, insa am tinut sa va spun ca ma bucur ca existati, ca - asa cum spunea Andrei - ii multumesc lui Dumnezeu ca printre multele mele temeri tocaite, imi pot gasi o doza de echilibru, inafara de familia mea, si in voi.

Citesc pe-aici ca pe unii TOCul ii mai lasa, ii mai ia - ma bucur ca aveti perioade mai linistite, pe mine in general nu ma prea lasa TOCul, adica sint putine perioadele in care pot sa spun ca TOCul nici nu exista pt mine, mai tot timpul ma zapaceste insa, e adevarat, ca de foarte multe ori, la un nivel lejer. Convietuim impreuna, eu si TOCul meu, intr-un "concubinaj" usor fortat: nu ne agreem prea mult insa nu renuntam unul la altul :)), din pacate. In orice caz, multumesc lui Dumnezeu, sint bine in general.. sint chiar super ok comparativ cu perioada de dinainte de a incepe tratamentul. Ma simt altfel, anxietatea nu imi da tircoale foarte tare, sint mai linistita, ma simt mai senina, in fine, am alta stare de spirit. Si pentru toate astea, ca si pentru toate sfaturile pe care le-am gasit aici, vreau sa va multumesc si voua, pentru ca si voi sinteti, intr-un fel sau altul, parte din tratamentul meu.
Multumesc si dlui. dr. pentru timpul pe care ni l-a acordat cind am avut nevoie de el.
Inchei cu un scurt colind care mi-a placut si sper sa va faca si voua placere, si - ca incheiere - ii doresc si dlui dr., si va doress si voua Craciun fericit!
Sanatate multa si o imbratisare calda!

"O ce veste minunata !
In coliba Imparateasca din carne si os lucrata
a intrat Hristos deodata,
nu faclie ce se stinge,
nu icoana ce se frange !
Ci El Insusi, trup si sange,
preschimbat pentru faptura,
intr-o scumpa picatura
-dulcea Cuminecatura.
Coliba cum L-a primit, s-a facut cer stralucit !"
Craciun Binecuvantat!

Aseara, cand am scris mesajul de mai sus eram un pic "dus" :-).Imi cer scuze, uitasem ca alcoolul cateodata ma face extrem de aberant :-).Recitind mesajul (inafara de faptul ca imi vine sa ma impusc in cap) n-am nici cea mai vaga idee ce am vrut sa spun.Probabil ca "sarbatori fericite si multe bucurii", dar era mult prea complicat la ora aia :-).

Dar, serios vorbind, datorita voua mi-a fost mult mai usor sa ma mentin pe linia de plutire si va multumesc pentru asta.

Buna copii! Ce de mesaje frumoase! Andrei, pai ai scris ceva foarte frumos, cu tot alcoolul din dotare!
Din pacate pentru mine Craciunul a venit cu o bucla inferioara in ceea ce numim noi sinusoida TOC. I-am aplicat tate tratamentele din dotare si ultimul care mi-a ramas la dispozitie este sa las sa treaca.
Stiam ca e posibil ca toate cate s-au petrecut sa ma puna putin la pamant, si mi-am spus "lasa, daca te apuca, sa-ti spui mereu ca o sa treaca".
Trec si eu din nou prin frustrarea de a nu fi inteleasa si de a fi umilita pentru ca "am nevoi speciale" pe care nu toata lumea le intelege. Asta am auzit-o din gura surorii mele al carui barbat m-a jignit si m-a umilit si impotriva caruia mi-am manifestat dezarcordul. Bon, intr-un mod mai abrupt, utilizand vis-a-vis de sora-mea expresii de genul "e un nesimtit" si "o sa ti-l strang de gat daca mai face asa ceva". Probabil se va produce o ruptura intre mine si ea pentru ca de data asta chiar mi-a ajuns... si uite asa tocul a gasit de cuviinta sa se instaleze, asa cum nu a mai facut-o de mai mult de jumate de an. Dupa cum spuneam, il astept sa-si ia talpasita si daca se poate, cat mai repede.

Va urez tuturor Craciun fericit, Sarbatori minunate, pline de bucurii si satisfactii! Asa cum ati spus cu totii, si eu sunt recunoscatoare acestui forum, care m-a sustinut atunci cand am fost praf.

Sophie, eu aveam un amic care ma lua cu "Ce faci ciudatule?".Si stia ce am.Bine in apararea lui pot sa zic ca era gelos din cauza unei gagici, dar tinand cont ca ne cunoastem de mici putea sa se abtina de la comentarii deastea.Asa sunt oamenii printre care ne invartim.In cazul meu prietenii si-au dat rand pe rand arama pe fata, dar familia a fost mereu langa mine.Eu zic sa nu lasi pe nimeni sa produca nici un fel de ruptura intre tine si sora ta sau ai tai.Stiu ca e enervant si frustrant dar cu un pic de diplomatie, poti sa-l tii in banca lui si sa nu strici relatiile cu nimeni.

Si multumesc mult pentru aprecieri :-).

Buna dragi prieteni!!

Frumoase mesaje, pline de sperante, chiar daca totusi suferim atit de mult!
Eu am fost, ai ocupata ultimele 2 zile, si a fost un pic mai bine, dar azi dimineata inca din pat m-au luat tot felul de ginduri, indoeli si tot tacimul TOC-ului.La mine este ca si la tine Sophie, incep c u intrebarile, dar de ce, si asa mai departe si uite asa am plins toata dimineata caci sufar ca de ce nu il inteleg si iubesc pe Dumnezeu asa cum mi-as dorii.
Ieri am fosat invitati la masa la viitorii socri si a fost bine, au mai fost ceteva rude invitate.
Andrei mesajele tale sunt frumoase si ce apreciez eu mereu este ca incerci mereu sa fi cit se poate de rational.
Sophie tu esti mereu o dulce cu povestioarele tale care ne mai descretesc un pic fruntile, si esti de admirat pt ca esti o luptatoare, si eu mi-as dorii sa fiu, dar citeodata simt ca nu mai pot.
Malina nici pe mine Toc-ul asta nesmtit nu ma slabeste deloc, s-a lipit de mine ca guma de mestecat de pantof si ma chinuie de nu mai stiu de mine citeodata, dar sunt momente ca mai am o speeranta desii nu mai stiu in ce, caci am facut tot ce a tinut de mine ca sa fie bine.

Si ei eu va multumesc din suflet ca existati si ca sunteti mereu activi si gata sa ascultati si sa veniti in ajutor.Multumesc tuturor!
Va pupic pe toti si aveti grija de voi!

Dragii mei, mi-a mai trecut nitelus.

Laguna, si obsesiile mele tot pe acolo se freaca. Numai Dumnezeu am in cap si intrebari cam ca ale tale. Din experienta proprie si din deconstructiile cognitive pe care le-am facut mi-am dat seama ca ideea de Dumnezeu a devenit nicidecum ce am eu in suflet, ci o ruminatie obsesiva. Eu nu iubesc ruminatia obsesiva, aia ma scoate din minti... dar na, cand bate tocul, mintea mea are nevoie de o scapare si cauta si cade in capcana ruminatiei.
Laguna, ce te face pe tine sa crezi ca tu nu lupti? Pai eu am tone de ore de terapie adunate si tot ma mai apuca si uneori nu merge nimic. decat sa astept sa treaca. Si asteptarea este oribila... dar trece. Spune-ti mereu ca este o ruminatie obsesiva. Nu mai stiu, tu faci terapie? Curaj ca o sa treaca si suferinta asta!

Andrei, asa e cu lumea... isi da in petrec. Dar am si eu armele mele vis-a-vis de toate astea. Nu sunt ultima proasta care sa se lase calcata in picioare de un nesimtit si am incredere ca relatia cu sora mea, ciar daca va suferi o ruptura, se va redresa pentru ca ea stie cine sunt eu, ma stie de toata viata, imi cunoaste sufletul si va putea sa-si pastreze si familia ei si relatia cu noi daca va reusi sa puna piciorul in prag si sa-l ia pe ala de gat cu: asa nu se poate! Si aluia ii doresc sa se prinda si el ca asa nu se poate, ca altfel nu va avea decat de suferit.
Cum spuneam, eu una ma cunosc. O mana de ajutor mi se mai intinde pentru ca stiu sa si dau la randul meu:-). Si sunt recunoscatoare pentru asta!

Va sarut dulce dragii mei si va doresc din tot sufletul sa va simtiti mai bine!

Oameni dragi...eu nu stiu ce sa spun...despre mine...si toate temerile mele legate de schizofrenii si alte boli psihice...de spitale de psihiatrie..etc...nici nu stiu ce sa spun...ce ganduri ma macina pe mine...de vieti anterioare...de ce e scris...de ce ne lasa Dumnezeu sa trecem prin astfel de ganduri??...Poate e putin incoerent ce scriu eu...dar asta pt ca nu stiu cum sa exprim ce se intampla in sufletelul meu...si e o lupta continua...care parca nu se mai termina...Poate o sa reusesc sa-mi adun gandurile si sa fac putina oridne sa va spun exact ce ma framanta...Acum se pare ca e vraiste...O noapte linistita...oameni buni!:-*

Wild_rose_criss, teama de schizofrenie sau chiar mai rau e o tema foarte raspandita in randul tocaitilor :-).Te asigur ca nu e decat o obsesie (ruminatie) ca oricare alta si nu exista absolut nici un risc ca TOC-ul sa se transforme in ceva mai naspa.E ca si cum ai crede ca diabetul se poate transforma in sida :-).Sunt oameni care au TOC de zeci de ani si au o viata normala, nu au ajuns in spital si nu au facut alte boli psihice, asa ca poti sa te linistesti din punctul asta de vedere.
In ceea ce priveste intrebarea ta legata de Dumnezeu, din punctul meu de vedere raul nu este decat o cale de a intelege si iubi mai mult binele.

Laguna Dumnezeu nici nu ne cere sa-l intelegem (lucru imposibil de altfel), ci sa-l iubim.Si pentru asta cea mai buna metoda e sa ne iubim pe noi si pe cei din jur din tot sufletul.

La multi ani si sarbatori fericite va urez si eu si ce-mi doresc mie sa va dea Dumnezeu si voua.Pupici pt toata lumea

Multumesc Andrei09 pt raspuns...si pt incurajari...poate ai dreptate...cu temerile mele de boli...nu stiu ce am patit inca ca nu am primit nici un diagnostic...decat o depresie moderata...Oricum nu credeam ca o depresie poate fi atat de suparatoare...si sa iti "fure" toata bucuria de a trai...Multumesc inca data pt incurajare si sper sa pastram legatura:)...O noapte linistita!!

Buna dragilor!!

Sophie eu am inceput sa fac terapie din septembrie, dar fac terapie online, caci alta posibilitate nu am, pina acum am facut 18 ore de terapie, insa de 2saptamanini nu mai am chef sa fac nici exercitiile acelea care de multe ori ma obosesc si asta pentru ca ruminatiile mele sunt un amalgam de ginduri.Psihoterapeutul meu mi-a explicat destul de clar unele lucruri si le inteleg pe moment, dar mintea mea face ce face ca tot ca ea vrea si tot in acelasi cerc viciios se invirte.Eu am mai spus ca inca nu iau nici un fel de medicatie, dar o sa vreau sa merg la un psihiatru pt ca vad ca s-a reactivat destul de urit tocu-ul asta si problema este ca am devenit si ff nervoasa si asta ma sperie, dar oare ce nu ma sperie pe mine?
Sophie si eu incerc sa lupt, dar parca lupt cu morile de vint si citeodata nu pot sa depasesc situatiile si parca nu mai pot sa le fac fata.De aproape o saptamina dorm doar citeva ore pe noapte si am tot timpul o senzatie ca parca imi este capul prins ca intr-o menghina si nu poptsa scap.

Andrei tu ai dreptate, ca Dumnezeu isi doreste sa-l iubim si asta imi doresc si eul cel mai mult, dar la mine Toc-ul tocmai de aici porneste.Este destull de complicat, pt ca ruminatiile astea imi fac viata imposibila.

Wild_rose_criss cu temerile cu care te confrunti tu, ma confrunt si eu, de parca nu imi era de ajuns ce am.

Voi ce ati facut zilele acestea?Pentru mine au fost tare plicticoase, dar acum incep sa intre pe fagasul normal.
Acum a iesit si un pic soarele, pt decembrie parca este prea cald si frumos afara, dar mie una imi place vremea asa cum este acum.
Va pupic si sa ne auzim cu bine!

Domnule Valentin Matei, sarbatori fericite si multumim inca o data pentru ajutor.

Wild_rose_criss, intradevar depresiile (in special cele pe termen mai lung) sunt extrem de suparatoare.Ele in general sunt o consecinta a TOC-ului, dar se trateaza destul de usor.Tu te duci la medic sau urmezi un tratament?.

Laguna, si eu m-am plictisit rau zilele astea.Si m-a apucat un fel de melancolie si tristete din senin asa si nu pare sa mai treaca.
Eu am avut la un moment dat o perioada asemanatoare cu cea prin care treci tu acum.Ruminatii la greu, dormeam putin si prost (nu ma odihneam), nu mancam, se instalase si o depresie destul de naspa.Rezultatul e ca intri in spirala asta, organismul si psihicul slabesc atat de mult pana cand in final cazi de tot.Nu vreau sa te sperii :-), ci doar sa-ti spun ca crecul asta vicios trebuie rupt cat mai repede.

Primul pas e sa faci exercitiile indiferent cat de mult te obosesc.Din experienta mea singurul lucru care functioneaza cu adevarat in cazul TOC e expunerea, chiar daca la inceput e greu de tot.
Ar fi bine daca ai putea sa te duci la un medic care sa-ti prescruie niste anxiolitice.Nu numai ca te linistesc, dar te ajuta sa dormi bine noaptea ceea ce e mare lucru.
Manaca cat mai bine, la ore regulate, chiar daca nu ai pofta de mancare.
Profita de orice ocazie sa iesi din casa si sa faci ceva.Dute la un film, plimba-te prin parc, orice nu conteaza.Orice secunda in care mintea ta nu e ocupata cu ruminatiile alea te aduce mai apoape de linia de plutire.
Eu cam asta am facut de fiecare data si a functionat.

Buna dragi prieteni!

Andrei iti multumesc foarte mult pentru sfaturile tale si sunt bine venite oricind.
Azi am incercat sa fac un exercitiu si sper ca de maine sa fac mai multe, dar problema este ca imi este greu sa identific unle lucruri pt ca sunt confuze, nici nu stiu cum sa explic.Adevarul este ca am stat mai mult pe acasa si foarte mult singura si am si citit din literatura religioasa si poate de aceea s-a activat mai intensiv, dar chestia este ca eu si imi doresc sa citesc literatura religioasa, insa de aici tot imi pleaca mie ruminatiile afurisitele.
Andrei am sa tin cont de sfatul tau cu mancarea, adevarul este ca eu nu prea maninc la ore regulate, insa ma straduiesc sa maninc un pic mai sanatos, dar chestia este ca imi plac dulciurile si cu greu reusesc sa ma abtin, dar ma abtin totusi caci nu fac abuz.

Am sa incerc sa imi mai fac si alt program, dar citeodata nu am chef sa fac nimic, desii eu nu sunt o sedentara de felul meu.

Andrei inca odata iti multumesc pt raspunsul tau.
Va doresc la toti, tot ceea ce imi doresc si mie.

Buna Laguna, scrie repede ca nu prea am vreme! Si la mine tot de pe acolo pleaca ruminatiile religioase. Pastreaza mereu in cap ca Dumnezeul pe care incerci tu sa-l identifici e de fapt o ruminatie. Daca se activeaza vreun sentiment de frustrare, se activeaza vis-a-vis de aceasta ruminatie si nu de valorile tale reale pe care frecusul nu te lasa sa le simti, dar pe care le ai si care nu s-au schimbat ;-)
Si eu stau uneori cu capul in maini si imi e imposibil sa explic ce am pt ca realmente asta se intampla, mi se ard niste circuite si nu pot sa spun de ce anume imi e frica. Si eu am ajuns pana la big bang incercand sa-mi explic niste chestiuni :-)
Fa cum spune Andrei, ia niste anxiolitice ca sa scada putin adrenalina si anxietatea si sa te poti linisti putin. Apoi o sa poti sa identifici mai clar care sunt gandurile obsesive la care trebuie sa te expui. Curaj!

Laguna, cu placere, sper sa te ajute cat mai mult :-).
Literatura religioasa e o expunere foarte buna in cazul tau.Poate ar fi bine sa te duci si la biserica (tot din acelasi motiv), ocazie cu care mai iesi si din casa :-).Insa catodata inainte sa faci expuneri, e mai bine sa te linistesti un pic si sa-ti clarifici anumite ganduri si idei legate de obsesiile tale.Exact ce spunea Sophie, sa inveti sa faci diferenta intre ruminatii si valorile tale reale.

Buna!
As vrea sa aflu daca in cazul sindroamelor obsesivo-fobice cronice solilocvia este considerata un simptom specific. Am citit ca mai ales in cazul tulburarii obsesiv-compulsive solilocvia este ritualica, poate avea un continut neprevazut, inoportun si un caracter coerent sau nu. E posibil sa fie atat de sacaitoare pentru cineva daca TOC-ul este apanajul unei depresii majore sau a unei tulburari Borderline?

As vrea parerile voastre si ale domnului doctor Matei, va rog!
Numai bine!