Grup de suport pentru TOC-CAP 15

da asta e, sa speram totusi ca va fi bine!
dar ce mai face claudiu ca nu a mai postat de mult? o fi bine de la cipralex?

Katalyna!

Pe prospect scrie ca medicamentul ala "recomandat" este pentru schizofrenie!

Pai, tu esti de asa ceva?!??? Chiar vrei sa ajungi sa nu mai stii de tine si in cativa ani sa nu mai poti fi stapana pe functiile corpului tau? Sa devii dependenta de Seroquel si s-o iei tot in jos, in loc sa mergi spre mai bine, cum ar fi normal?

Tu esti un om intreg la minte, ce ai tu sunt traume din trecut care-si fac de cap in psihicul tau, dar nu inseamna ca nu pot fi invinse!

In felul asta, o sa te transformi in pacient pe viata! Toate crizele pe care le ai sunt de fapt revolte ale psihicului tau, iar tu, in loc sa afli ce e cu ele si CUM te distrug, le potolesti (pe moment) cu chimicale. Or fi fost bune tratamentele la inceput, sa te puna pe picioare, dar deja devine ingrijorator sa citesc ca de-acum esti trecuta pe pastile de schizofrenie.

Termina de citit cartea aceea si o sa mai pun aici alta care te va zgudui, pentru ca iti va arata si mai clar CE TI S-A INTAMPLAT si mai ales CE AI DE FACUT DE ACUM INCOLO.

Buna Ciorapel,
Multumesc, cartea mai am putin si o termin, o astept si pe urmatoarea.
Stiam ce scrie in prospect, dar dr imi spunea ca in cazul meu doar "potenteaza" efectul antidepresivului, nu ca as fi schizofrenica.
Oricum nu il voi lua, nu o sa ma transform in leguma, si nici nu vreau sa fiu grasa, destul mi-a perturbat imaginea parul asta scurt..
O sa fac un efort sa fac si psihoterapie, m-am saturat de atatea medicamente, suficient!

si eu iau zyprexa care e tot ptr schizofrenie, insa in doza mica de 5mg este indicate in depresie

buna seara.imi cer scuze ca nu am raspuns la multe intrebari si ca nu am mai intrat demult pe forum.am hotarat impreuna cu psihoterapeutul meu sa ma indepartez incet de acest forum deoarece chiar daca imi face pe moment mult mult bine cand citesc despre aceasi boala ca a mea, din pacate imi face si mult rau.sunt foarte usor influentabil.am avut 2 saptamani superbe.parca am inviat.continuu cu cipralex 20 mg si psihoterapie.inca nu stiu din ce cauza ma simt mai bine- medicamente sau psihoterapie-.adevarul e ca dupa o sedinta de psihoterapie ma simt alt om.ce mai pot spune e ca presupun ca din medicamentelor am momente de irascibilitate si nervozitate extrema.nu o pot compara cu nimic.ma inervez din orice si inca mi-e frica sa nu pierd controlul.nu am mai trait asa ceva.iritabilitate, nervozitate, agitatie ( imi vine sa o iau la fuga, sa urlu, sa lovesc, sa strang din dinti) etc.dar mai stiu ca e doar o etapa si ca, va trece.va salut pe toti si fiti siguri ca sunt langa voi.sanatate multa

Salutare.Ce s-a umplut topicul acesta.E de BINE!Dialogul si ajutorul reciproc e binevenit!
Uitati ce am gasit, o carte de care se spune ca e bestseller, foarte vanduta si (asa zic oamenii) extraordinara.Eu sunt pe ganduri.Sa o cumpar, sa nu o cumpar. In carte se vorbeste despre cum sa te ajuti tu personal sa-ti vindeci viata, cum sa folosesti tu metodele personale, forta interioara, puterile interioare, psihice, fizice ca sa reusesti sa te vindeci de rau si energiile negative, gandirea negativa si starile de rau psihic, fizic..

Cartea se numeste:Poti sa-ti vindeci viata iar ca autor o are pe Louise L.Hay.

Am citit descrierile despre carte pe internet si mi se pare destul de interesanta.E diferita fata de ce am citit pana acum.Totusi asta nu inseamna ca e si extrem de ajutoatare.Asta nu stiu dar cred ca voi afla citind-o.

Nu are tenta religioasa, mai mult spirituala, se foloseste de puterile interioare, fortele noastre proprii.
Sunt scrise niste exercitii si o gramada de chestii care iti explica legatura dintre minte si corp.


Ce sa fac?Oare sa o iau?

In rest, eu, poate va stresez cu cartile astea, dar v-am zis, imi place lectura si caut carti sa citesc, care mai ales sa ma ajute pentru TOC si depresie.. si in general psihic..stare mentala, echilibru..

Cartea asta aproape ca m-a convins, nu vreau sa-i fac reclama caci nu am citit-o nici eu, dar vroiam sa stiu daca a mai auzit cineva de ea, mai stie cineva despre aceste metode ?

Sunt multe carti in prezent care te ajuta(sau nu, depinde)?Dar partea asta, cu propriile puteri si forte si cu dorinta de a face ordine in viata ma intereseaza..Imi place ca, cartea nu exclude divinitatea(nu vorbeste despre religie sau altceva dar subliniaza existenta unei Forte)


Dar sa revenim putin la mine, vad ca totul merge spre bine cu venlafaxina si olanzapina, dar ce cred eu ca ma ajuta mai mult e psihoterapia, la spitalul din oras am gasit cateva sedinte gratuite sponzorizate de stat, de psihoterapie..cred ca oferta e valabila la spitalele de stat..de psihiatrie in general..Obsesiile si ritualurile tot mai vin dar mai putin si nu mai au aceeasi putere spre fericirea mea.Pot sa zic ca toate, ma ajuta mult.Niciuna fara alta nu au efect.Combinate toate, ma refer la psihoterapie, tratament psihiatric, citit de carti care te ajuta, carti de domeniu si nu numai, practicarea (cu limite) a credintei in Dumnezeu si metodele relaxante(muzica, filmele, jucatul cu animalele) ma ajuta mult..
Poate gresesc ca repet asta intruna (o sa incerc sa am limite) dar vreau sa impartasesc ce imi face bine si voua fiindca eu cred ca e valabil la toti.

Apropo, ati auzit de serotonina naturala?O doamna farmacista mi-a spus sa intreb medicul daca pot sa iau serotonina naturala?Sa inteleg ca cea din medicamentele prescrise de medic nu e naturala?Asta chiar nu stiam.E chimica banuiesc nu?Din pacate, aud tot mai multe pareri, foarte multe, ca pastilele psihiatrice fac pe langa bine, la fel de mult rau din pacate:( Ma refer la reactii adverse(somn, luare in greutate, ticuri, problemele la ficat si rinichi si multe altele)


Eu ma bucur mult totusi ca am facut sedintele de psihoterapie(adunate din trecut, prezent, gratuite), cate am facut si incerc sa acumulez informatii care ma ajuta, de pe internet, din carti, din filme si sa devin un fel de' "propriul meu psihoterapeut".
Un lucru e clar, ne putem ajuta si singuri, daca capatam experienta, informatii si tinem cont de toate metodele de ajutor.

Pot sa spun ca 4 ani te T.O.C si depresie mi-a ajuns.Vreau sa-mi vindec viata(nu face referire neaparat la cartea de mai sus mentionata) Chiar vreau sa-mi vindec incet incet viata TOTAL!

Si trebuie sa reusesc.Si voi trebuie sa reusiti:(
E groaznic sa ai tulburare psihica, emotionala etc.

Eu cred ca e putin (nu stiu in ce procent) mai groaznic decat o boala fizica.

:(

Multa sanatate!Spor in vindecare ca asta ne dorim cu totii.

Si inca ceva, e foarte benefic si multi mi-au zis, specialisti ma refer, sa imi tin mintea ocupata cand am atacuri de T.O.C.Sa incerc sa spun STOP si sa imi fac planuri care sa ma tina ocupat indelung, de exemplu ceva relaxant care te impresioneaza sau captiveaza indelung cum ar fi filmele, jucatul cu un animal iubit, ascultatul muzicii, concertelor, sa nu uitam, munca de zi cu zi, cititul si socializatul.Orice ce te captiveaza si simti ca iti face bine ca sa ti se ia gandul de la T.O.C.La mine simt ca merge.Probabil e arhicunoscuta metoda asta, dar am observat ca, daca tii mintea ocupata cu altceva, putin fortat atacurile de T.O.C se slabesc..Daca te incarci cu energie pozitiva din facutul a ceea ce iti place sau ce te captiveaza iti da motivatie si dorinta de a vrea si mai mult, de a te relaxa si simti bine si mai mult si eviiti acele ganduri.Recunosc ca nu merge mereu.Dar la mine merge tot mai des.
Sanatate multa!

E bine ca esti energic si dornic de autovindecare.Nu stiu daca rezolvi TOC-ul citind cartea, dar orice ajutor cit de mic tot este ceva.Daca poti continua terapia, iar aici ai cartea online:

http://es.scribd.com/doc/70220166/Poti-Sa-Ti-Vindeci-Viata-Louise-L-Hay

Buna,
Prozac, ce mai zici, nu ai mai aparut..
Eu o sa incep psihoterapia de saptamana viitoare, am luat o decizie, sper sa imi fie cu folos.

Buna Ciorapel, sunt gata pentru cartea urmatoare.
Te astept :).
Multumesc!

uni zic ca e bine cand ai garnduri toc sa iti ti mintea ocupata cu altceva si sa nu bagi in seama gandurile, alti zic ca din contra sa te imprietenesti cu acele stari si sa le iei ca atare :))) acuma degeaba filozofam atata daca practica ne omoara

Katalyna sper sa iti fie cu folos mare psihoterapia.
Asta va doresc tuturor.
Eu am in mine o dorinta mare sa ma vindec aproape total(80% ca am auzit ca nu scapi de boala complet) si o motivatie pe care mi-au dat-o si cartile si diferitii psihologi pe la care m-am perindat, in sedintele gratis..
Cartea aceea :"Poti sa-ti vindeci viata" de Louise L.Hay am vazut ca e bestseller international si are mare succes international in vanzari si cautare etc.Acum nu stiu cat de buna e.
K.v iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa o rasfoiesc electronic.
Nu sper neaparat sa ma vindece de T.O.C, mai mult sper sa imi schimbe modul de a gandi, modul de viata, conceptiile care m-au dus la T.O.C, anxietate, depresie.Plus ca sunt un tip foarte curios de felul meu.
Am vazut si multe alte carti la fel cred eu folositoare.
Ma voi decide si voi lua 2 carti si apoi ma voi opri si voi incepe lectura pentru vindecare..Ma intereseaza mult autovindecarea si vindecarea cu ajutorul psihoterapiei, cartilor, relaxarii si a credintei religioase..Am inceput sa nu mai fiu asa impacat cu pastilele psihiatrice, desi tot le iau dar mai putin.Mi-au facut mai mult rau decat bine ele.Si am incercat o gramada.Defapt m-au ajutat sa-i spun drept, poate, dar reactiile adverse s-au tinut lant(luare in greutate, somn mult, ticuri faciale, agitatie, nervozitate etc)Acum am mai scapat de ele.

Am auzit de serotonina naturala, voi ce ziceti?Ar fi buna?Ar trebui sa renunt la pastilele psihiatrice ca sa iau serotonina naturala sau le pot combina?Habar nu am.Cel mai probabil trebuie sa renunt si sa iau doar un tip.
Voi face si analizele de sange, mi-a prescris medicul, sa vada daca mi-a afectat cu ceva pastilele, le-am luat timp de 4 ani..

Si voi vedea..

La voi care sunt metodele, care va fac sa va mentineti pe linia de plutire, ma refer, care va dau echilibru, control si dominatie asupra T.O.C?

Sunt curios.


Numai bine si multa sanatate, vindecare si optimism!

Serotonina-cuvintul cheie folosit maxim in aceste situatii-este produsa in cea mai naturala forma de insasi organismul tau, in rest suplimentari mai mult sau mai putin bune.
Cum s-a ajuns la concluzia ca ai un deficit in acest sens?
Pina la autovindecare si implicare in autocunoastere ai nevoie de un indrumator calificat sa-ti poti clarifica sursa starilor, cum si de unde vin gindurile intruzive, cai de ameliorare.
, , Poti sa-ti vindeci viata, , e buna ca, , filozofie, , de viata.
Daca reusesti sa relaxezi organismul obtii ameliorare si in planul psihic si daca detensionezi psihicul se relaxeaza si fizicul.
Meditatia este o cale la indemina oricui, nu trebuie sa fii budist sau yoghin sa poti face asta, iar daca nu exista interes pt acest aspect se poate ignora cu desavirsire.
, , Mare parte a suferintelor umane apar ca urmare a emotiilor distructive..., , Emotiile distructive de Daniel Goleman
http://es.scribd.com/doc/16879619/Daniel-Goleman-Emotiile-Distructive
S-a urmarit activitatea cerebrala in timpul meditatiei:, , experimentul are un obiectiv practic:acela de a evalua eficacitatea meditatiei ca antrenament mintal si ca posibil raspuns practic la eterna dilema a oamenilor-
cum putem sa ne administram mai bine emotiile distructive?, ,

salutare
ce mai faceti? claudiu ma bucur ca esti bine, sper sa fie ok pe viitor!
eu sunt in a 4-a zi de cipralex, ieri am avut obsesi insa la un nivel scazut, acceptabil!
eu nu sunt de acord ca daca intri pe forum iti face rau, inseamna ca nu esti vindecat/echilibrat!un om vindecat nu poate fi influentat asa usor de una, alta

k.v fiindca am depresie si T.O.C, medicii s-au gandit ca am si deficit de serotonina..sau ceva de genul..adica stii ca depresivilor in general li se dau medicamente cu o substanta care se spune ca e cam lipsa in compozitia substantelor creierului lor..Nu stiu exact..Farmacista mi-a spus sa intreb medicul daca pot sa iau serotonina naturala..si am auzit si la mai multa lume de acest lucru..

Incercati, toti, daca vreti si cartea:"Poti sa-ti vindeci viata" de Louise.L.Hay.
Nu e special pentru T.O.C, dar am rasfoit-o putin electronic azi si am vazut ca te ajuta foarte mult in gandire...iti pune putin ordine in viata si vorbeste despre legatura dintre minte, corp, psihic, fizic si mai multe.E bestseller international si am vazut ca e e printre cele mai vandute carti..In fine..Acum fara dorinta de a-i face reclama eu zic ca m-ar ajuta pe mine sa imi fac ordine putin in ganduri, viata, psihic..Nu zic ca m-ar scapa de T.O.C..dar m-ar lumina putin..Am inceput sa imi placa cartile de acest tip, motivationale, de autovindecare fiindca am auzit ca in fiecare dintre noi sta un mare potential de vindecare, daca exista vointa si motivatie, dorinta puternica si deschidere din partea bolnavului..Ceea ce, pana anul asta, lucrurile acestea, mi-au lipsit total.Recunosc.Am auzit multi oameni care au spus si mi-au spus:Daca vrei, daca esti deschis la vindecare si la dialog si la terapie, , daca ai vointa, motivatie si daca te cunosti pe tine insuti si incerci sa iti dezvolti potentialul reusesti macar 60-70% sa te vindeci de orice boala..in special bolile psihice, tulburarile psihice, sufletesti, emotionale dar si cele fizice.
K.v, multumesc si pentru cartea specificata de tine.O pun la lista mea si o sa o citesc, probabil electronic.
Cartea aceea de mai sus sigur o iau fiindca nu prea am nicio carte de autovindecare, automotivatie etc.
Daca mai stiti si alte carti foarte bune de autovindecare, automotivatie, autoterapie si carti carte te ajuta va rog sa imi spuneti..Am notat cam ce am vazut pe aici in ultimele posturi..

Si sa nu uitam, mie mi-au zis toti medicii, psihologii etc :expunere.Daca ma izolez si nu "ma deschid"la terapie, citit, nu incerc sa ma implic si sa intru iar in societate, in grup, in dialog si socializare, in colaborare cu specialistii, in acceptarea defectelor si cunoasterea calitatilor si in general cunoasterea mea prin orice fel de mijloc(terapie la psiholog, citit de carti motivationale, de autovindecare, tratament psihiatric, terapie de grup, descarcare de ceea ce am pe suflet etc) nu ajung nicaieri.Recunosc ca m-am izolat in 4 ani.Am incercat sa evit orice situatie sociala, si nu prea am fost deschis.Asta nu v-am spus.Am preferat sa fiu eu cu ritualurile mele si putin cu familia mea.Si cu familia mea nu eram deloc foarte deschis la dialog etc.

Si anul acesta am descoperit singur toate si incerc sa ma ajut prin orice fel de mijloc..si cat mai putin costisitor recunosc..Si sunt sigur ca si voi, mai ales ca stiu prin ceea ce treceti:( puteti sa va ajutati singuri cum m-am ajutat si eu, daca vreti..

Am auzit ca o carte citita (buna si care sa va ajute mult personal, aleasa cu grija de voi), o sedinta de psihoterapie(1, dar buna si asa cum trebuie), o "descarcare" de sentimente, de ganduri, de probleme la cei dragi, socializare macar 20-30% mai mult, putina practicare a credintei religioase(asta depinde de credinta si modul de viziune al lumii al fiecaruia) si mai ales relaxare prin price mijloace si ocuparea mintii cu ceva care va provoaca mare placere, satisfactie si bucurie, toate acestea, deci, fac minuni.Asa mi-au zis multi chiar si specialisti.Dar eu nu prea am fost deschis la aceste lucruri si am ramas timp de 3-4 ani eu cu gandurile si ritualurile mele, de parca nu vroiam sa ma ajut.

Am scris acestea de mai sus pentru a vedea putin cam de unde a venit aceasta "pofta" a mea de vindecare..Si sunt sigur ca da rezultate..numai sa vrei..
Voi ce parere aveti?

Oricum T.O.C ramane o boala ingrozitor de chinuitoare, stresanta si aducatoare de frustrari si asociata cu sora ei, depresia te pot pune la pamant asa cum m-au pus pe mine de stateam in pat 20 din 24 ore..:(

Ma bucur nespus ca mi-e mai bine si mi-as dori mult sa fie si la voi asa..
Sunt sigur ca, cand o sa am servici, o sa fie si mai bine, mai intai sa termin scoala..

La voi, ce va tine mintea ocupata?

Numai bine si spor la vindecare.Fiindca puteti.Poate sunt prea entuziasmat dar dupa 4 ani de T.O.C si depresie, in mod foarte chinuitor nu poate sa iti dea alta stare decat de entuziasm si bucurie..

Dar totusi ma gandesc, ca, odata cu scaderea pastilelor psihiatrice sa nu revina iar..fiindca am vazut ca imi sunt scazute mult..:( Oare ce va fi?:(

Numai bine si va doresc sanatate multa.

Iti alimentezi teama cu, , oare ce va fi?, , nu lasa niciodata indoiala sa planeze.
Vad ca simti nevoia unor confirmari in ceea ce vrei sa faci, cumva e bine sa intrebi, nesiguranta insa isi face loc.
Daca vrei sa cumperi cartea, daca tie iti place si simti ca te-ar ajuta, atunci cumpar-o.
Uite si filmuletul:
http://documentare.digitalarena.ro/louise-hay-poti-sa-ti-vindeci-viata-2007/
Daca vrei sa suplimentezi aportul de Serotonina o poti face, dar dupa ce incetezi cu medicatia.
In 4 ani nu s-a mai echilibrat balanta ?in rest totul este bine si la locul lui?
Da, socializeaza, fii sincer cu ceea ce traiesti, de ce si de unde vine asta
Carti motivationale o sa las daca doresti, ia lucrurile pe rind, nu te precipita, incearca sa nu pronunti prea des numele afectiunii si sa nu-ti insusesti asta ca o amprenta de nesters.
Daca te inspira Louise Hay poti sa te tii de acele afirmatii, nu lasa ca in locul lor sa se instaleze gindurile si emotiile instabile.

Ai dreptate.Aproape m-ai ghicit.Exista in mintea, sufletul, psihicul meu si multa nesiguranta.Deoarece inca sunt tanar.Si deabia am pornit pe un drum..de vindecare..de bine..deabia am pornit spre experiente, tehnici, drumuri noi.E normal.Insa mi-ar placea sa fiu sigur pe mine, sa detin controlul gandurilor mele in totalitate si sa am mai multa incredere in mine..Tocmai de aceea vreau cartea aceea pe care am hotarat 100% sa o si cumpar.Fiindca am rasfoit-o, mi-a placut si am simtit ca imi va face, poate, ordine putin in ganduri si imi va da o mai buna incredere in mine.De asemenea sunt deschis si la alte de carti de acest tip, in special motivationale, spirituale etc.Mi-am pierdut din cauza unor experiente neplacute in viata mea, in urma cu ceva timp, aproape total increderea in mine si foarte posibil ca aceasta este si cauza din care a aparut pe rand, atacul de panica, depresia si apoi T.O.C.Dar ce e bine e ca totul merge spre bine si ma simt mai bine.Insa nu vreau sa par ca ma laud si sa ignor suferinta celorlalti.Fiindca stiu prin ce trec.Mi-ar placea in viitor sa fac ceva sau sa am o profesie prin care sa ajut oamenii printr-un mod sau altul intr-o privinta sau alta..Sa ajut.Asta e cuvantul cel mai important.Fiindca si eu am fost ajutat.Dar mai e pana atunci.
K.v, tu ai citit acea carte de Louise Hay, dansa mai are o carte mai noua, Iubeste-te pe tine insuti si vindeca-ti viata.Insa o iau mai tarziu.Crezi ca aceste carti ale doamne Louise Hay ma vor ajuta in scopul meu, intr-un progres spre vindecare si schimbarea mentalitatii, gandirii si dobandirea increderii in mine muuult mai mult?Ce alte carti mi-ai mai sugera?O sa le trec pe o lista.Poate le gasesc si electronice.Insa cea a doamne Louise o cumpar.De asemenea eu citesc si carti de religie, teologie..Am sa iau si de psihologie.
Se gaseste la librarii sau ar trebui pe internet?(Poti sa-ti vindeci viata).Apropo, am vazut ca este si film cu acelasi titlu si alte filme..Crezi ca m-ar ajuta acest tip de autovindecare?sau mai degraba nu?Sa stiu in ce ma bag.
Am vazut ca ai la descriere acea carte de Louise L.Hay.Ce impresie ti-a facut?
Merci.

Este firesc acum sa te agati de ideea ca ceva din exterior iti va face bine si te va lamuri asupra vietii tale.
Ca sa reusesti sa scapi definitiv de efectul, memoria si evenimentelede experientele neplacute e greu sa poti face asta singur cu o carte in mina, insotit de incertitudine.
Urmeaza pasii obisnuiti si incearca sa te lasi ajutat de domnul psiholog macar la inceput pina intelegi de ce se ajunge la stima scazuta, cum poti corecta asta si cum sa iti, , ordonezi, , gindurile in asa fel incit sa nu mai duci cu tine, la nici-un nivel, povara amintirilor urite.

Daca te ajuti cu afirmatiile sugerate de Louisie asta e bine, dar dorind sa intelegi prea multe lucruri rapid ai sanse ca totul sa ti se para mai incurcat.
---------*

(*modificat de admin)

Ok.Multumesc.Fireste ca voi continua psihoterapia, medicatia dar voi incerca sa ma ajut si cu materiale "self help" sau carti motivationale, duhovnicesti, practicarea credintei religioase, carti psihologice etc.Sa nu uit ca si relaxarea are rol tamaduitor foarte bun..
Am uitat sa spun ceva important, abia anul asta am inceput sa inteleg cam de unde vine tot, cum vine si mai multe despre T.O.C, pana atunci stiam ca am o boala chinuitoare si cam atat..am inceput sa ma uit putin in trecut si sa caut raspunsuri la intrebari legate de situatia mea si aparitia tulburarilor psihice in viata mea..Si acum cand, am inteles mai multe vreau sa ma vindec aproape total sau astfel incat pot spune ca traiesc cu adevarat liber si nu mai am deloc sau extrem de putine situatii neplacute.
Totusi, k.v imi poti spune impresia ta personala despre cartea :"Poti sa-ti vindeci viata", nu ca asta m-ar influenta dar sunt curios.Am vazut ca stii multe de genul, adica autovindecare, schimbarea gandirii etc.
Poti sa-mi spui pe privat daca nu vrei aic.Si tot pe privat imi poti da daca doresti desigur, cand vrei tu si ai timp o lista de carti sau documentare self-help, motivationale, ajutatoare in legatura cu T.O.C, depresia etc.Merci mult.Ti-as fi recunoscator.

Si la partea cu Louise Hay, sincer, am descoperit cartea ei si informatii despre ea acum o saptamana.Si ma simt atras, incantat si deschis la o noua experienta spre vindecare asociate bineinteles cu medicatia, psihoterapia, credinta religioasa etc.
Cate putin din toate, esentialul din toate si fara sa depasesc limita.Inca nu stiu exact, daca e de bine sau nu, dorinta asta a mea, de vindecare cu orice pret.Un cuvant mai potrivit ar fi, revenirea la o viata normala.Am facut un mare progres dar nu ma opresc aici.Am sa cumpar cartea si am sa o citesc si am sa vad ce si cum ma ajuta.Nu am nevoie sa ma ajute la T.O.C neaparat ci la gandire, dobandirea increderii si schimbarea mentalitatii gresite care cred eu, mi-a adus si unele tulburari, mai ales T.O.C
Apropo, citisem ca cei cu T.O.C, au deseori, mentalitate gresita sau eronata sau convingeri eronate, gresite(fara a jigni sau rani pe nimeni, zic ce am citit si aici ma includ si pe mine).Se spune ca este o diferenta intre convingerile, mentalitatile, modul de viziune asupra lumii, a societatii, al oamenilor al celor care au T.O.C si al celor care nu au aceasta tulburare chinuitoare.
Si un fel de apropo 2, auzisem un om care s-a vindecat singur, a renuntat la pastile si a inceput sa se ajute singur, cu fortele lui, nu stiu exact cum, suferea de depresie, atac de panica..Si am mai auzit oameni care cica s-au vindecat singuri fara tratament sau psihoterapie.
Eu 100% nu vreau sa renunt la psihoterapie, tratament si celelalte dar intreb din curiozitate:Se poate vindeca un om fara psihoterapie si fara medicatie?
@ Ceilalti, nu mai indrazneste nimeni sa ni se alature cu o vorba?Am ramas asa putini?:(

Merci si spor in toate.

Sper sa intre colegii tai si sa va sustineti reciproc.
Ai destula informatie, incepe sa pui in practica si sa citesti ce exista deja afisat.
Ce concluzie sa trag de aici?

, , Dar sa revenim putin la mine, vad ca totul merge spre bine cu venlafaxina si olanzapina, dar ce cred eu ca ma ajuta mai mult e psihoterapia, ,

, , Am inceput sa nu mai fiu asa impacat cu pastilele psihiatrice, desi tot le iau dar mai putin.Mi-au facut mai mult rau decat bine ele.Si am incercat o gramada.Defapt m-au ajutat sa-i spun drept, poate, dar reactiile adverse s-au tinut lant(luare in greutate, somn mult, ticuri faciale, agitatie, nervozitate etc)Acum am mai scapat de ele., ,


, , Dar totusi ma gandesc, ca, odata cu scaderea pastilelor psihiatrice sa nu revina iar..fiindca am vazut ca imi sunt scazute mult..:( Oare ce va fi?:(, ,


, , Eu 100% nu vreau sa renunt la psihoterapie, tratament si celelalte dar intreb din curiozitate:Se poate vindeca un om fara psihoterapie si fara medicatie?, ,

Lucreaza pe clarificarea si siguranta deciziilor, elucideaza treptat cite un subiect altfel eu ce sa zic?mai afisam o carte, dar e timpul si de publicitate:
http://1cartepesaptamana.ro/psihoterapie-iolanda-mitrofan/

Okey.Iti multumesc pentru carti, recomandari si sfaturi.
O sa incerc de acum incolo sa pun in practica tot ceea ce am sa citesc(ce e de bine si ce consider ca m-ar ajuta si e foarte bun), sfaturile bune, recomandarile, o sa urmez medicatia in continuare si psihoterapia(care cam se termina acum..) dar concluzionez eu nesigur(intradevar, m-ai ghicit, sunt nesigur, nehotarat si foarte influentabil..am multe cai deschise si totusi nu sunt sigur si hotarat pe ce drum sa o iau..desi incerc sa o iau pe drumurile bune.O sa lucrez cel mai mult la increderea in mine fiindca asta imi lipseste, toti mi-au zis asta, specialisti, nespecialisti, simpli oameni etc.E adevarat, ca, la partea practica trebuie sa mai fac antrenament dar sunt foarte bucuros ca am starea de bine de partea mea si sper sa ramana asa.Oricum, totul depinde de mine nu?Incep sa inteleg asta, ca totul depinde cel mai mult de mine.Totusi nu pot sa neg sau sa uit interventia divina in viata mea si pentru asta sunt recunoscator.
Multa sanatate si sa auzim numai de bine !

Uite cum incepi sa participi la propria-ti terapie, o sa ti se spuna sau ai sa intelegi ca nu trebuie sa ajungi sa fii dependent de nimeni si nimic(nici de psiholog), dar usurel, in timp asa cum se poate.
Mizeaza pe antrenament si indiferent cit de neclara ti-ar parea o situatie, ia singur decizii, nu te teme de greseli

Buna,
Green tiger, e bine ca iti doresti sa te vindeci, dar sincer nu cred ca scapam de toc 100% (asta desi inclusiv dr mea mi-a confirmat ca e vindecabila).
Si eu cred ca o combinatie de psihoterapie si antidepresive poate avea rezultate bune, pana acum m-am zgarcit sa dau banutzi pe psihologi, acum, cand vad ca iar ma invart in jurul cozii cu ritualurile, tind sa strang cureaua si sa fac un efort financiar.
Sunt pe maxim de doza (60 mg), si am luat-o de la capat, foarte incapatzanat toc-ul nu cedeaza cu una cu doua.
Si mi-a obosit creierul de atatea ganduri, iese fum.
Dar nu sunt toate variantele de tratament epuizate, deci mai am totusi sanse sa ma vindec :).

Buna tuturor.
Se pare ca TOC-ul se poate vindeca in proportie de 75-80% maxim.Dupa mai multe informatii citite.Iar la procentul asta de vindecare gandurile/obsesiile, compulsiile si tot ce e rau si tulburator, inclusiv depresia care apare si ea in T.O.C DISPAR sau au putere foarte foarte mica.La mine T.O.C are putere mica, nu zic ca foarte.Au fost insa cazuri in trecut in care tulburarea asta detine controlul si nu mintea, ratiunea, sufletul meu.Tot ce am facut a fost sa urmez medicatia, putina psihoterapia dar consider ca m-a ajutat mult cititul a cateva carti care imi dadeau nadejde, credinta, speranta, gandire pozitiva si incredere putina in mine.Dar nu cititul pur si simplu te face sa fii bine si practicarea a celor citite.I-am cerut si d-nei psiholog carti care m-ar putea ajuta.Sa nu uit muzica si cateva filme ajutoare m-au facut sa prind putin curaj, speranta, dorinta de bine si asta e bine, aveti dreptate amandoi.Dar totusi eu sper sa fie si mai bine.In 4 ani, in fiecare zi, tulburarea asta chinuitoare+depresie+teama si neincrederea in mine, emotivitatea in exces au facut din minte ce am vrut.Nu e mai frumos si bine sa fac eu din ele ce vreau?Adica sa le elimin din viata mea?Oricum asta necesita multa practica, terapie cu psiholog dar si autoterapie, credinta in divin si toate celelalte mijloace.
Vad ca majoritatea, urmati un mijloc, doua pentru vindecare, eu m-am gandit si va recomand si voua din tot sufletul sa urmati toate mijloacele existente de ajutor in T.O.C si celelate tulburari existente.Asa mi-a spus un psiholog in trecut.Daca utilizezi toate armele bune si nu una sau 2 (adica doar medicatie, doar psihoterapie, doar citit sau doar un singur lucru bun)vei avea succes si vindecare si feedback mult mai bun.
Totusi e doar parerea mea personala, umila.Nu sunt eu atotcunoscatorul clar si nici cel mai in masura sa va recomand eu vreun lucru..eu povesteam putin si imi spuneam parerea.

Katalyna, tu ce "arme" folosesti impotriva T.O.C, daca vrei sa spui bineinteles.

Sa auzim numai de BINE!Sa speram!O saptamana superba!

Buna,
Eu am mai putine obsesii de fapt una singura care persista.
Acum imi dau seama ca am avut-o inca din liceu, dar nu luase amploare. Imi verific mereu parul daca este tuns simetric, si dc nu e, tai din el. Pana acum un an nu exageram, insa de atunci m-a luat rau si am ajuns dintr-un par pana la mijloc sa il am de 5 cm. Din pacate, am oglinzi in toata casa, si ca sa evit uitatul si masuratul parului, evit sa ma uit in oglinzi, incerc sa le ignor.Asta ar fi arma, care uneori functioneaza, uneori nu.
In ceea ce priveste celelalte ganduri care nu dau in ritualuri cum e cel cu tunsul parului, atunci cand apar, nu le dau amploare, le gandesc (ca sa nu se supere :)), apoi trec mai departe si ma lasa in pace.Practic, asta cu parul ma omoara pe mine, mi-a slabit increderea in fortele proprii am senzatia ca toti se uita ciudat la mine, si evit sa ies din casa decat daca e absolut necesar.Dat fiind ca lucrez, sunt nevoita sa ies din casa zilnic, dar cu prietenii nu ma mai vad decat foarte rar, am tendinta sa ma izolez, si la telefonul personal mi-e greu sa raspund, sa stau de vorba, sa fiu falsa ca nu ma apuc sa torn toate problemele mele sa imi obosesc interlocutorul. Cam atat as putea spune despre tocul meu, nu am retinut al tau care e (pentru green tiger).

Inainte de a trece la subiect, o sa fac o mica -)) introducere.

1) In primul si-n primul rand, inainte de a aborda boala (din perspectiva pe care o doriti), trebuie sa va rezolvati prima si cea mai importanta problema: relatia cu sotul/ sotia/ partenerul care nu va intelege si care va inrautateste starile. Nu acesta v-a imbolnavit, dar atitudinea sa va intretine sau chiar agraveaza boala. Nu trebuie sa convingeti pe nimeni ca sunteti fericiti, ca toate merg ca pe roate, ca sotul/sotia va sunt sprijinul cel mai mare, pentru ca nu este asa. Daca ar fi fost, voi erati demult vindecati. Bag mana in foc ca 99, 99% dintre cei cu TOC au acasa pe cineva care nu numai ca nu-i ajuta, dar ii impinge mereu in jos.
Convingerea mea este ca intr-o relatie profunda si plina de atentie fata de nevoile celuilalt, orice boala dispare la un moment dat, dupa un timp in care linistea, iubirea, armonia, intelegerea si toate celelalte venite dinspre partenerul sanatos, il fac si pe cel afectat sa-si revina.

O psihoterapie cu adevarat profesionista aduce in prim-plan nu numai traumele care v-au lezat psihicul si sufletul, dar si suferintele de zi cu zi generate de lipsa de empatie si iubire profunda a partenerului. Dupa parerea mea, dupa o astfel de terapie, pacientul afla ca drepturile lui sunt altele, ca nu trebuie sa se sacrifice pentru nimeni, ca un copil crescut intr-o familie unde parintii nu se inteleg, nu va fi nici el bine, ca o relatie adevarata nu presupune nici sacrificii, nici dureri sufletesti, nici dezamagiri crunte. Iar daca partenerul refuza sa se schimbe, atunci cel afectat de boala incepe sa inteleaga ca viata lui va fi buna numai cand isi va fi clarificat relatia de cuplu, ca apoi sa se poata vindeca si pe sine.

Probabil ca dupa o terapie de soc cei mai multi dintre pacienti vor ajunge la decizii radicale (sa se desparta), pentru ca ei insisi vor deveni alti oameni. Isi vor da seama ca ceea ce au trai pana atunci a fost un mare compromis si ca, de la o copilarie chinuita si traumatizata, au trecut la un alt tip de viata urata, cea langa un partener care nu le respecta drepturile si nu-i ajuta deloc.
O fiinta care isi iubeste cu adevarat jumatatea nu are cum sa nu stie ca cel de langa el e bolnav si sufera, deci, nu are cum sa nu ia masuri! Cu multa intelegere, rabdare, comunicare si iubire, iti poti vindeca jumatatea de orice! Dar numai cand exista iubire adevarata si NECONDITIONATA! Altfel, nepasarea, indiferenta sau "iti dau, dar imi dai si tu" rup sentimentele adevarate si prefac totul intr-un schimb comercial, relatia devenind una de negustorie, nicidecum de iubire profunda.
Daca ai avea acasa jumatatea care te iubeste cu adevarat, nu cred ca ai mai sta pe un forum, sa cauti alinare in postarile altora. De-aceea spun ca mai intai trebuie rezolvata intr-un fel sau altul situatia de cuplu (terapie de cuplu / separare / chiar divort daca partenerul iti mananca viata si nu te ajuta cu nimic), apoi abordata boala. De-aceea toti cei care intra aici au senzatia ca se simt bine pentru ca de fapt aici primesc o oarecare doza de intelegere pe care NU o au acasa.

Insa, inainte de toate, pana la problemele de cuplu (care doar intretin simptomele), afectiunea voastra vine din copilarie, din vechea familie, obligatoriu disfunctionala, iar ca sa puteti sa va vindecati, trebuie sa aflati in ce fel relatiile dezastruoase dintre parintii vostri si dintre ei si voi v-au distrus si v-au modificat structura psihica, inca din primii ani de viata!
Abia cand veti intelege aceste mecanisme, veti pricepe de ce pastilele sau alte prostii nu vindeca, ci doar sedeaza.

2) Parerea mea este ca, fara un coordonator specializat si autorizat - adica un terapeut -, grupurile de sustinere dupa ureche (Alcoolicii Anonimi, OCD si altele care-or mai fi) nu sunt bune decat la inceput, sa afli ca nu esti singurul care se confrunta cu asa ceva si sa nu te mai simti un ciudat de pe alta planeta. Insa, daca ramai si te integrezi intr-un astfel de grup pe termen lung, nu faci decat sa te amagesti, si spun si de ce: de obicei, se creeaza in aceste comunitati impresia generala ca ce au toti este o boala cronica, o cruce, un blestem, si-atunci apare automat RESEMNAREA. Nu se mai cauta solutii, nu se mai forteaza granitele, nu se mai exploreaza psihicul, ci se duc doar discutii de incurajare, schimburi de retete ori impresii despre doctori.

Daca vreti ca un grup de suport sa va ajute cu adevarat, atunci veniti cu informatii noi, cu adevarat viabile, care nu va afecteaza, nu va dau efecte secundare si ofera ameliorari vizibile ale bolii. In momentul in care discutiile raman la stadiul de "cum sa urmam tratamentele" si "cum sa schimbam dozele", nu va exista nici o sansa de vindecare.
Inainte de a trece la subiecte mai importante -)), trebuie sa va spun ca boala voastra nu e genetica (asta e cea mai mare minciuna care vi se spune), ci e o stare, UN RAU DERIVAT DIN TRAUME. Cu cat ati fost supusi la traume la varste mai mici, cu atat simptomele voastre sunt mai ciudate si ilogice. Boala nefiind, deci, genetica, exista si VINDECARE. Chiar si 100%, GreenTiger!

Partea proasta e ca traumele v-au mancat psihicul si sufletul pana acum.

Partea buna e ca aceste traume pot fi identificate, analizate si apoi anulate.

Partea cea mai buna este ca va puteti recapata sanatatea si, implicit, pofta de viata si bucuria de a trai!


Ce asteptari sa aveti de la psihoterapeutul vostru (sunt pareri strict personale):

1) Sa fie un specialist acreditat, bine informat, cu propriile traume sau probleme de viata rezolvate, sa fie un om corect fata de voi si de el insusi, cu experienta de viata, ca sa o poata pricepe pe a voastra. Eu chiar v-as recomanda sa cautati un terapeut care la randul lui si-a facut propria psihoterapie cu un alt specialist, cred ca e esential (atfel riscati sa va transfere gargaunii din capul lui intr-al vostru. Nu trebuie sa se supere nimeni, ca in orice breasla exista si oameni slabi pregatiti sau cu traumele nerezolvate. Si-atunci ce faci, te duci sa mai primesti in plus fata de ce ai deja?)

2) Sa existe empatie, cred ca e extrem de important.

3) Sa aiba capacitatea ca in cateva sedinte, primele, sa va contureze deja o schema a problemei, nu sa va tina prelegeri de teorie sau definitii pe care sa nu le pricepeti.

Parerea mea este ca trebuie sa va expuna clar ce s-a intamplat cu voi si mai ales PE INTELESUL VOSTRU, fara pomposenii inutile, fraze lungi, greu de priceput sau cu limbaj rigid si cu cuvinte pe care sa le intelegi doar cu dex-ul (altfel, nu veti afla nimic din suferinta voastra!). Dupa ce va analizeaza istoricul de familie, sa fie in stare sa va spuna concret cum s-a creat boala voastra:

- cand erai mica si ai fost amenintata cu moartea, psihicul tau a construit un mecanism de autoaparare prin care sa te simti salvata; asa ai ajuns tu sa-ti tunzi parul, pentru ca ti-ai propus cu mintea ta de copil ca daca o faci, vei scapa de moarte. Rezolvarea? Trebuie sa anulam aceste amenintari care exista de ani in subconstientul tau, sa le stergem si apoi sa construim starea de Adult echilibrat care nu se mai teme de nimic. Trebuie sa vindecam Copilul din tine si sa aducem in fata Adultul sanatos.

- visezi noaptea ca iti spinteci tatal cu cutitul pentru ca de fapt il pedepsesti pentru toate traumele si interdictiile la care te-a supus in copilarie; nu ai niciodata curajul sa-i spui in fata, insa, cum ai nevoie de o confruntare, atunci psihicul tau o transpune in vis;

- ai dorinta de sinucidere pentru ca mama ta ti-a spus mereu in copilarie ca esti o povara pentru ea, deci ti-a implantat mesajul "omoara-te, sa scap odata de chin!";

- te vezi urat, neimportant, fara personalitate pentru ca in casnicia disfunctionala a parintilor tai, mama ta, intr-un razboi fara sfarsit cu tatal tau, refula pe tine, copilul fara aparare, si-ti spunea mereu ca esti un idiot, un nimic. De-aceea te simti inferior altora, desi esti deja adult, pentru ca propriii parinti te-au depersonalizat si ti-au distrus increderea in tine;

- ai anumite fobii si ti-e frica sa ramai singur? Se intampla asta pentru ca, tot cand erai mic, erai amenintat cu abandonul ("Te dau afara din casa!") sau pedepsit;

- te-ai refugiat in tigari, droguri sau ai devenit alcoolic pentru ca a fost modalitatea prin care psihicul tau putea sa fuga de agresiunea permanenta la care erai supus si totodata prin care durerea psihica era facuta sa taca pentru moment. Daca te duci la psihiatrie, cum sunt acoperite aceste dureri? Prin medicamente. Rezolva pastilele cu adevarat afectiunea? NU, pentru ca nu sunt rezolvate acele dureri. Cum o faci? Numai prin psihoterapie si psihologie.

- esti bulimic, mananci compulsiv pentru ca de fapt suplinesti lipsa de IUBIRE din viata ta;

- esti anorexic pentru ca in copilaria mica nu ti s-a dat permisiunea sa traiesti, prin anumite mesaje verbale sau nonverbale, iar tu trebuie sa duci la indeplinire planul;

- esti neimplinit in viata, nu esti fericit si nu-ti poti gasi perechea? Pai, cum s-o faci, cu un parinte tiranic care te-a legat pe vesnicie de el, care traieste prin tine si iti sufoca toata existenta, desi tu habar nu ai? Ce face psihologul? Te face sa pricepi ca orice fiinta are dreptul la propriile decizii, indiferent cum sunt ele, si ca un parinte iubitor si adevarat iti da drumul din gheare, nu-ti controleaza fiecare suflare si gand! Cum te invata sa te desprinzi? Te ajuta sa te ajuti singur, sa vezi ca ai resurse, sa-ti descoperi capacitatile de a deveni un adult liber si stapan pe viata lui, te ajuta sa vezi ca POTI! Iti anuleaza toate minciunile implantate in psihic de un parinte disfunctional care te-a crescut in "nu esti in stare de nimic", "fara mine nu vei reusi niciodata", "nimeni pe lumea asta nu-ti vrea binele ca mine", "esti slab si trebuie sa ma asculti pana la batranete", "eu stiu mai bine ce iti trebuie" etc. Te dezlipeste de parintele care iti paraziteaza existenta si care iti fura si-ti traieste si viata ta, nu numai pe a lui!

- dupa parerea mea (iarasi, e strict parerea mea!), terapia cognitiv-comportamentala nu are efect decat DUPA ce v-ati curatat trecutul prin alte tipuri de terapii specializate pe asa ceva!

Pentru VINDECARE, e nevoie de terapie pentru trecut, pentru prezent si pentru viitor! Deci, 3 feluri !

Si nu poti lucra pe prezent sau pe viitor fara sa iti cureti trecutul!

Asa ca, iarasi dupa parerea mea, daca cineva va invata sa va tineti in frau si sa va controlati ritualurile, obsesiile si compulsiile, FARA SA VA ANULEZE TRAUMELE, nu lucreaza cum trebuie si o face incomplet.

Cartea pe care v-o recomand este scrisa de Eric Berne si se numeste "Ce spui dupa buna ziua".

http://www.scribd.com/doc/82180013/Eric-Berne-Ce-Spui-Dupa-Buna-Ziua

o puteti descarca de aici:

http://www.fileshare.ro/723794713.92

Cauzele bolii le veti pricepe extrem de clar dupa ce veti citi cartea. Cine o neaga sau o critica, incearca sa fuga de adevar, deci se minte singur.

Intr-o terapie complexa, parerea mea e ca aveti de rezolvat doua situatii:

1) trecutul, cu identificarea si anularea traumelor, apoi prezentul, prin alte tipuri de terapii care sa va invete sa va coordonati gandurile si viata.

si

2) acceptarea ca tot ce vi s-a intamplat a fost fara voia celor care v-au facut rau. Daca nu lucrati si punctul 2, riscati sa ramaneti cu o ura pe cei pe care ii descoperiti in terapie ca fiind principalii factori care v-au deturnat de la o viata normala, iar acest lucru va va destabiliza. Terapeutul care va lucra cu voi va da dovada de profesionalism adevarat in momentul in care va va face sa pricepeti ca nimeni nu v-a vrut raul intentionat si chiar daca familia a fost cumplit de disfunctionala, a preluat la randul sau de la bunici, strabunici, societate aceleasi tipare gresite de comportament.

Iertarea trebuie sa faca parte din terapie, dar dupa parerea mea dupa constientizarea si anularea traumelor. Altfel, iertati cu sufletul, dar psihicul ramane tot paradit si, la prima criza, iar o luati de la capat cu ura.

Dar, fara iertare, nu iesiti din scenariul de viata programat (care intotdeauna este negativ).

Katalyna (si oricine altcineva), dupa ce citesti cartea vei avea alta viziune asupra bolii. Daca as fi bolnava si as avea o boala psihica, probabil ca as incepe cu acest tip de terapie care mi-ar limpezi trecutul, prin urmare as cauta un psihoterapeut de aici (pentru inceput):


http://www.arat.ro/terapie/

Citate din carte:

- fiecare fiinta umana manifesta trei tipuri de stari ale Eului:

(1) Cele derivate din figurile parentale, denumite in mod curent Parintele. In starea de Parinte, individul simte, gandeste, actioneaza, vorbeste si reactioneaza exact la fel ca unul dintre parintii sai pe vremea cand el era copil. Aceasta stare a Eului este activa, de exemplu, in cresterea propriilor copii. Chiar si atunci cand persoana nu-si manifesta concret aceasta stare a Eului, ea ii influenteaza comportamentul, ca 'influenta parentala', indeplinind functiile unei constiinte.

(2) Stare a Eului in care persoana isi evalueaza in mod obiectiv mediul si calculeaza probabilitatile si posibilitatile acestuia pe baza experientei anterioare se numeste starea de Adult a Eului sau Adultul. Adultul functioneaza ca un computer.

(3) Fiecare persoana poarta inauntrul sau o fetita sau un baietel care simte, gandeste, actioneaza, vorbeste si reactioneaza exact asa cum facea persoana la o anumita varsta a copilariei, stare a Eului denumita Copilul. Copilul nu e privit drept 'pueril' sau 'imatur', termeni ce apartin Parintelui, ci pur si simplu drept un copil de o anumita varsta, iar factorul important il reprezinta aici varsta, care, in circumstante normale, se plaseaza undeva intre doi si cinci ani. E important ca individul sa-si inteleaga Copilul, nu doar pentru ca-l va insoti toata viata, ci si pentru ca el reprezinta partea cea mai valoroasa a personalitatii sale.

- alti termeni: Parintele spontan sau grijuliu, Parintele critic, Copilul spontan, Copilul adaptat, Copilul rebel.


SCENARIUL DE VIATA.

Scenariul este un plan al vietii aflat in desfasurare, elaborat in copilaria mica sub influenta presiunii exercitate de parinti. El este forta psihologica ce impinge persoana spre destinul ei, indiferent daca ea se impotriveste sau afirma ca actioneaza in virtutea liberului-arbitru. Fiecare om hotaraste in copilaria mica felul cum va trai si felul cum va muri, iar acel plan, pe care-l poarta in minte oriunde s-ar duce, se numeste "scenariu de viata".
Comportamentele de insemnatate redusa i le dicteaza ratiunea, insa hotararile sale importante au fost deja luate: cu ce fel de persoana se va casatori, cati copii va avea, in ce fel de pat va muri si cine ii va sta alaturi in acele clipe. Poate nu e ceea ce-si doreste, dar e ceea ce a ales.

In analiza scenariilor de viata, invingatorilor li se spune 'printi' si 'printese', iar invinsilor, 'broscoi' si 'broaste'. Obiectivul analizei scenariilor este transformarea broastelor in printi si printese. Pentru asta, terapeutul trebuie sa afle cine sunt personajele bune si cele rele in scenariul pacientului si, de asemenea, ce fel de invingator poate fi acesta. Pacientul se impotriveste sa devina invingator, fiindca nu a venit la terapie in scopul asta, ci doar ea sa fie transformat intr-un invins curajos. E o stare de lucruri foarte fireasca, fiindca daca devine un invins curajos, isi poate urma scenariul intr-o maniera mai confortabila, pe cand daca devine invingator, trebuie sa-si arunce la gunoi intreg scenariul sau cea mai mare parte a lui si sa inceapa de la zero, ceea ce majoritatea oamenilor ezita sa faca.
- scriptul nu poate fi descifrat de unul singur, fara ajutorul unui psihoterapeut specializat in analiza de scenarii


SCENARIILE DE VIATA SE BAZEAZA PE PROGRAMAREA PARENTALA.

Analistul tranzactional considera ca simptomele psihiatrice rezulta dintr-o forma de autoinselare. Pacientii pot fi vindecati pentru simplul fapt ca viata si dizabilitatile lor se bazeaza pe un rod al imaginatiei.
Cat de mult influenteaza bunicii, vii sau morti, viata nepotilor, e un lucru bine stiut, ba chiar proverbial. Pentru un scenariu bun: "Ca sa obtii o mare doamna, incepe cu bunica', iar pentru unul prost: 'De la maneci scurte la maneci scurte in trei generatii'.


POZITII DE VIATA.

1) Eu + Tu+

(Eu sunt ok - Tu esti ok) - pozitia sanatoasa de viata.

2) Eu + Tu-

(Eu sunt print, tu esti broscoi. Aceasta este pozitia 'datului la o parte'). Sunt cei care-si dispretuiesc partenerul de viata, isi trimit copiii la scoala de corectie, isi concediaza prietenii si servitorii. Pornesc cruciade si uneori razboaie, iar in grupuri gasesc defecete inferiorilor si dusmanilor lor reali sau imaginari. Este pozitia 'aroganta', in cel mai rau caz a ucigasului. Dar in principal este pozitia mediocrilor, iar din punct de vedere clinic este paranoida.

3. Eu - Tu +

Din punct de vedere psihologic, este pozitia 'depresiva', iar din punct de vedere politic si social, o autoinjosire transmisa copiilor. Acestia sunt suicidarii melancolici, ratatii care se autointituleaza amatori de riscuri, oamenii care se descotorosesc de ei insisi, nu de altii, izolandu-se in camere obscure cu chirie sau in pustietati ori asigurandu-si intrarea intr-o inchisoare sau intr-un spital de psihiatrie. Este pozitia celor care spun mereu, , O, daca...' si 'Ar fi trebuit sa...'.

4. Eu - Tu -

Este pozitia inutilitatii', adoptata de cei care spun 'De ce sa nu': "De ce sa nu te sinucizi?", "De ce sa nu innebunesti?"
Din punct de vedere clinic, este o pozitie schizoida sau schizofrenica.

Primul lucru pe care-l simt oamenii unii despre altii este pozitia, si in aceasta privinta, in general, cei care se aseamana se aduna. Oamenii care gandesc bine despre ei insisi si despre lume (+ +) prefera de obicei sa se asocieze cu altii care le seamana, si nu cu oameni care au sa se planga. Si oamenilor care se simt superiori (+ -) le place sa se adune laolalta in cluburi si organizatii. Iar daca nefericirea cere tovarasie, oamenii care se simt inferiori (- +) se vor aduna si ei, de obicei in baruri ne-OK. Cei care se simt inutili (- -) se aduna in cafenele sau pe strada, ca sa-si bata joc de ceilalti.


PROGRAMAREA PARENTALA.

Copilul se naste liber, dar invata in scurt timp ca lucrurile nu stau chiar asa. In primii doi ani de viata el este programat in principal de mama. Acest program alcatuieste scheletul initial sau germenele, 'protocolul primar', care se refera initial la a inghiti sau a fi inghitit, iar mai apoi, dupa ce copilului ii ies dintii, la a sfasia sau a fi sfasiat.

Programarea parentala stabileste cand si cum sunt exprimate imboldurile, cand si cum sunt impuse restrictiile. Ea foloseste circuitele preexistente si le programeaza intr-o anumita maniera, pentru a obtine anumite rezultate sau rasplati.

Parintii ii spun copilului cum sa-si sfarseasca viata. 'Dispari!' sau 'Sa nu te mai vad!' sunt condamnari la moarte; la fel si 'Sa mori bogat', "O sa sfarsesti ca tatal tau (alcoolic)' e o condamnare pe viata. Numim un astfel de ordin rasplata finala sau blestemul scenariului. Apoi le dau un ordin negativ nedrept, care il va impiedica sa scape de blestem: 'Nu ma bate la cap!' sau 'Nu fa pe desteptul!' (= Dispari!) sau 'Nu te mai vaicari!' (= N-ai decat sa crapi!). Aceasta constituie porunca sau piedica (in original, stopper) scenariului. Poruncile sunt date de starea de Parinte Critic al Eului sau din cea a Copilului nebun. Undeva, ascunsa, exista o modalitate de a scapa de blestem. 'Ai voie sa reusesti dupa ce implinesti patruzeci de ani.' Acest antidot impotriva vrajii nefaste (in original, spellbreaker) se numeste antiscenariu sau eliberare interioara. Dar adesea, singurul antiscenariu e moartea: 'Ai sa-ti primesti rasplata in rai.'


INSTRUMENTARUL SCENARIULUI DE VIATA.

Consta din sapte elemente. Rasplata sau blestemul, porunca sau piedica si provocarea sau ispita controleaza impreuna progresul scenariului spre implinire si, de aceea, se numesc comenzile scenariului. Toate acestea sunt intiparite prin programare, in majoritatea cazurilor inainte de varsta de sase ani. La fel si antiscenariul sau antidotul vrajii, daca exista. Demonul reprezinta cel mai vechi strat al personalitatii (Copilul copilului) si exista dintru inceput.

Rasplata scenariului de viata (care intotdeauna este negativ) se poate reduce la patru alternative: fii un insingurat, fii un trantor, innebuneste sau mori.


PORUNCA.

Porunca este cel mai important element din instrumentarul scenariului si are intensitate variabila.
Astfel, poruncile pot fi clasificate la fel ca jocurile: porunci de gradul intai, de gradul doi si de gradul trei. Fiecare tip tinde sa produca un anumit fel de persoana: invingator, neinvingator sau invins.


ELECTRODUL.

Electrodul constituie provocarea decisiva pentru terapeut. Acesta, impreuna cu Adultul pacientului, are misiunea de a-l neutraliza, astfel incat Copilul sa poata obtine permisiunea de a trai liber si de a reactiona spontan, in ciuda programarii contrare din partea parintilor si a amenintarilor acestora in caz de nesupunere.

Alternarea intre scenariu si contrascenariu (un posibil plan de viata bazat pe precepte parentale) explica un lucru care-i nedumereste deseori pe pacienti cand terapeutul le spune ca incurcatura din mintea lor a inceput in copilaria mica., , Si atunci cum se face ca pe parcursul liceului am fost normal?' intreaba ei. Raspunsul e ca pe perioada liceului urmau contrascenariul, iar pe urma s-a intamplat ceva care a provocat o 'rabufnire a scenariului'.
Contrascenariul stabileste stilul de viata al persoanei, iar scenariul ii controleaza destinul.


MODELE PARENTALE.

Ca sa obtii o doamna, incepi cu bunica; si ca sa obtii o schizofrenica, incepi tot cu bunica. Uneori, matricea este inversata, dar in cele mai multe cazuri, comenzile vin de la parintele de sex opus, iar modelul, de la parintele de acelasi sex. In orice caz, modelul reprezinta etalarea finala, calea finala comuna pentru toate directivele scenariului.


DEMONUL.

Demonul e mascarici in existenta umana si joker in psihoterapie.


PERMISIUNEA (Katalyna, aici e cheia voastra, si e in mana terapeutului!)

De obicei, indemnurile negative sunt rostite tare si raspicat si intarite cu forta, pe cand cele pozitive cad adesea precum picaturile de ploaie in raul vietii, fara sa faca zgomot, ci doar cercuri mici.

Permisiunile reprezinta principalul instrument terapeutic al analistului de scenarii, fiindca ele ii ofera celui din afara singura ocazie de a-l elibera pe pacient de blestemele cu care l-au impovarat parintii sai.
Terapeutul ii da Copilului pacientului permisiuni spunand fie 'Ai voie sa faci asta', fie 'Nu trebuie s-o faci'. In ambele cazuri, ii cere Adultului: 'Lasa-l in pace!'. Asadar, exista permisiuni pozitive si negative. Intr-o permisiune pozitiva sau autorizatie, 'Lasa-l in pace!' inseamna 'Lasa-l s-o faca!', ceea ce inlatura porunca. Intr-o permisiune negativa sau eliberare externa, inseamna 'Nu-l mai presa sa faca asta!', ceea ce inlatura provocarea.

Una dintre cele mai importante permisiuni este autorizatia de a nu se mai purta prosteste si de a incepe sa gandeasca.

Multe adictii si obsesii se bazeaza pe ispite parentale.


ELIBERAREA INTERNA.

Antidotul vrajii sau eliberarea interna este elementul care inlatura porunca si elibereaza persoana de scenariul ei de viata, astfel incat sa-si poata indeplini aspiratiile proprii. E un 'mecanism de autodistrugere' prestabilit, in anumite scenarii foarte vizibil, in altele fiind nevoie sa fie depistat sau decodificat.


COMPONENTELE SCENARIULUI DE VIATA.

Componentele scenariului sunt acele piese elementare care alcatuiesc instrumentarul scenariului, un set 'de asamblat acasa' furnizata in parte de parinti si in parte chiar de copil.

Inca din primii ani de viata, toti oamenii sunt programati intr-o anumita masura. Unii pot sa-si capete autonomia ca urmare a unor circumstante externe drastice, altii prin reorganizare interna, iar altii prin aplicarea antiscenariului. Elementul-cheie il reprezinta permisiunile. Cu cat cineva are mai multe permisiuni, cu atat e mai putin legat de scenariul sau. Pe de alta parte, cu cat au fost mai sever intarite comenzile scenariului, cu atat e mai legat de el.


CONTRASCENARIUL.

Exista insa oameni care se revolta impotriva scenariului lor, facand in aparenta opusul a ceea ce 'ar trebui' sa faca. Exemple frecvent intalnite sunt adolescentul'rebel' si femeia care spune 'Ultimul lucru pe care-l vreau e sa fiu ca mama'. Asemenea cazuri trebuie evaluate cu foarte mare atentie, intrucat exista mai multe posibilitati.

(1) Se poate ca persoana sa fi trait conform contrascenariului, iar aparenta revolta sa fie o simpla 'rabufnire a scenariului'.

(2) Invers, se poate sa fi trait conform scenariului si sa fi recurs apoi la contrascenariu.

(3) E posibil sa fi gasit antidotul blestemului si sa se fi eliberat de scenariu.

(4) Se poate sa aiba directive de scenariu diferite de la cei doi parinti sau de la doua perechi de parinti si sa treaca de la un set la celalalt.

5) E posibil pur si simplu sa urmeze o directiva de scenariu speciala, care-i cere sa se revolte.

(6) Persoana poate fi 'invinsa de scenariu'; a renuntat, deznadajduita, sa mai indeplineasca directivele scenariului si a depus pur si simplu armele. In asta consta cauza multor depresii si decompensari schizofrenice.

(7) Pe de alta parte, se poate ca persoana sa se fi eliberat si sa fi 'iesit din scenariu' prin eforturi proprii sau cu ajutorul psihoterapiei.

(8) Dar aceasta varianta trebuie diferentiata cu grija de 'intrarea intr-un antiscenariu'. Numeroasele alternative arata o data in plus cat de meticulos trebuie sa fie analistul de scenarii pentru ca el (si pacientul sau) sa inteleaga corect cauza anumitor schimbari de comportament. Antiscenariul seamana bine cu ceea ce Erikson numeste 'dispersia identitatii'. Daca am compara scenariul cu o cartela de computer, antiscenariul se obtine intorcand cartela invers. Analogia e foarte aproximativa, dar ilustrativa.


REZUMATUL SCENARIULUI DE VIATA.

Instrumentarul scenariului unui invins consta, pe de o parte, in porunci, provocari si un blestem. Acestea sunt comenzile scenariului, fiind ferm implantate in primii sase ani de viata. Pentru a combate programarea, are la dispozitie demonul launtric si uneori detine si o eliberare interna. Ulterior ajunge sa inteleaga sloganuri, ceea ce-i ofera un contrascenariu.
Pe tot parcursul timpului invata modele de comportament, care deservesc atat scenariul, cat si contrascenariul. Invingatorul are acelasi instrumentar, dar programarea e mai adaptativa si, de obicei, el dispune de mai multa autonomie, fiindca i s-au acordat mai multe permisiuni.

Adolescenta e perioada in care individul oscileaza, mai mult sau mai putin chinuitor, intre scenariu si antiscenariu. Incearca sa urmeze preceptele parintilor, apoi se revolta impotriva lor, pentru ca in final sa constate ca urmeaza scenariul stabilit de ei. Isi da seama cat de inutila e lupta si se intoarce iarasi la precepte. La sfarsitul adolescentei, cand termina facultatea spre exemplu sau isi incheie stagiul militar, a ajuns deja la o hotarare: fie se aseaza si urmeaza preceptele, fie se desprinde definitiv de ele si porneste la vale, spre rasplata scenariului sau. Va merge probabil pe traseul ales pana ajunge la patruzeci de ani, moment in care traieste a doua runda de chinuri. Daca a urmat preceptele parentale, va incerca sa se rupa de ele: divorteaza, isi da demisia de la serviciu, fuge cu profitul companiei sau macar isi vopseste parul si-si cumpara o chitara. Daca a mers in jos pe povarnisul scenariului, incearca sa se reformeze intrand in randurile Alcoolicilor Anonimi sau mergand la psihiatru.

Copilul vede lumea foarte diferit de felul cum o vad parintii lui.


ALEGEREA TERAPEUTULUI.

Daca e liber sa aleaga, pacientul va alege terapeutul in functie de necesitatile scenariului sau.
In America, putini pacienti isi pot alege liber terapeutul; majoritatea sunt recomandati sau trimisi de diferite 'autoritati', la un tip sau altul de terapeut: psihiatri, psihologi, asistenti sociali de psihiatrie, asistenti medicali de psihiatrie, consilieri si chiar sociologi.
Abia in practica privata, unde exista cu adevarat alegerea libera, incep sa apara optiunile 'conforme cu scenariul', mai cu seama cea intre psihiatru, psihanalist, psiholog si asistent social de psihiatrie, precum si intre membrii competenti si incompetenti ai acestei profesii.

Exista indicii clare cum ca directivele scenariului pacientului stabilesc trei aspecte:

(1) daca va cauta vreun fel de ajutor sau va lasa pur si simplu lucrurile sa curga de la sine;

(2) alegerea terapeutului, daca exista mai multe alternative;

(3) daca terapia e menita sa aiba sau nu succes. Astfel, o persoana cu scenariu de invins fie nu va merge la terapeut, fie va alege unul incompetent.

In acest din urma caz, dupa ce terapia esueaza, individul nu numai ca ramane un invins, dupa cum cere scenariul sau, ci mai are si diferite alte satisfactii de pe urma intamplarii sale nefericite; spre exemplu, poate sa dea vina pe terapeut sau sa dobandeasca multumirea herostraticii de a fi fost cel mai 'prost' pacient, sau sa se laude ca a facut zece ani de terapie cu doctorul X, care l-au costat suma de Y dolari, fara nici un rezultat.


TERAPEUTUL CA MAGICIAN.

Pentru Copilul pacientului, terapeutul e un fel de magician.
Cand se hotaraste asupra unui terapeut, pacientul poate sa aleaga intre trei tipuri de magie, fiecare dintre ele putand fi folosita pentru reusita sau pentru esec. De asemenea, le poate folosi una impotriva celeilalte, daca asta ii cere scenariul. Ele sunt cunoscute drept 'stiinta', 'supa de pui' si 'religie'. Orice profesie le poate oferi pe toate trei, dar de obicei un anumit tip de psiholog ofera, , stiinta moderna', un anumit tip de asistent social de psihiatrie ofera 'supa de pui', si un anumit tip de cleric-sfatuitor ofera 'religie'. Terapeutul bine format in oricare din profesiile mentionate este pregatit sa ofere oricare dintre acestea, in functie de cerintele situatiei, iar unii ofera doua, combinate.
Stiinta si religia, supa de pui si stiinta, religia si supa de pui sunt combinatii frecvent intalnite in cazul pacientilor care vor mai mult decat un singur tip de magie. Diferenta practica dintre 'stiinta', 'supa de pui' si 'religie', pe de o parte, si o abordare terapeutica stiintifica, suportiva sau religioasa, pe de alta parte, consta in a sti cand sa te opresti. Terapeutii care le folosesc pe primele trei nu stiu cand sa se opreasca, din moment ce soiul de magie al fiecaruia face parte din scenariul sau, pe cand cei care le folosesc pe ultimele trei stiu cand sa se opreasca, fiindca stiu ce fac. Membrii primului grup joaca 'Incerc doar sa te ajut', pe cand cei din al doilea grup ajuta oamenii.


PREGATIREA.

In demersurile sale preliminare pe terenul terapiei, pacientul devine 'deprins cu canapeaua', adica invata sa-si joace propriile jocuri stand lungit, la propriu sau la figurat si, de asemenea, sa joace jocurile terapeutului suficient de bine pentru ca acesta sa fie multumit. Asta se vede cel mai bine la pacientii internati in sectiile de psihiatrie; pacientul invata regulile bolii psihice suficient de bine incat sa poata alege, dupa plac, intre

(1) a ramane pe termen nelimitat (sau cat timp permite situatia financiara a familiei),

(2) a fi transferat intr-un mediu mai putin solicitant, cum ar fi un sanatoriu, si

(3) a merge acasa cand e pregatit. De asemenea, invata cum sa se poarte pentru a fi reinternat.

Cand pacientul care a fost, anterior, la unul sau mai multi terapeuti ori a avut internari la psihiatrie vine la un analist tranzactional, ca pacient ambulator sau pacient privat, procedura corecta este urmatoarea:
In timpul primului interviu, terapeutul are grija sa afle informatiile din trecut legate de scenariu, pe cat mai mascat cu putinta, adaptandu-se la conversatia pacientului; dar daca exista omisiuni, are grija sa le completeze ulterior. In primul rand, afla antecedentele medicale si psihiatrice. Cu aceasta ocazie ii cere pacientului sa-i povesteasca un vis - orice fel de vis, fiindca asta e calea cea mai rapida de a obtine o imagine asupra protocolului scenariului si asupra conceptiei despre lume a acelui om. Apoi se intereseaza, pe rand, de terapeutii anteriori: de ce li s-a adresat pacientul, cum i-a ales, ce a invatat de la ei, de ce a incheiat terapia si in ce conditii. Din aceste informatii, analistul de scenariu obtine numeroase indicii.

Daca face acest lucru cu competenta, pacientul nu va pune capat terapiei prematur, cum se intampla adesea cand pe terapeut il nelinisteste transferul si-si ascunde teama in spatele unui obraz imobil, a politetei ritualice sau a unui casetofon. Nimic nu e mai linistitor decat competenta.

O situatie frecvent intalnita este aceea in care e evident ca pacientul colectioneaza esecuri in terapie si in oricare alta privinta, ca sa justifice rasplata de tip psihotic sau suicidar a scenariului, si abandoneaza terapia cu 'Acum imi spune!', adica dand la iveala o surpriza de proportii fara a o discuta in prealabil si renuntand la terapie fara sa anunte dinainte.


PACIENTUL DE MESERIE.

De obicei, pacientii care au petrecut anterior o perioada indelungata in terapie ori au fost la mai multi terapeuti dau impresia de 'pacienti de meserie'. Diagnosticul de 'pacient de meserie' se stabileste pe baza a trei criterii.


PACIENTUL CA PERSOANA.

In termenii analizei de scenariu, la acest moment, pacientul, speram, 'iese din scenariul sau' in timpul sedintelor de terapie si se poarta ca o persoana reala, numita in limbaj colocvial 'membru cu legitimatie al speciei umane'. Daca are recaderi, acest lucru ii va fi adus la cunostinta de catre terapeut, in terapia individuala sau de catre ceilalti membri ai grupului, in terapia de grup. Atata timp cat poate ramane in afara scenariului, e capabil sa-l examineze obiectiv si analiza scenariului poate merge inainte. Principala dificultate ce trebuie depasita este atractia scenariului, ceva similar cu 'rezistenta Se-ului' la Freud. Pacientii de meserie adopta acest rol pentru ca au hotarat in frageda pruncie, cu incurajare din partea parintilor, sa fie schilozi psihic, si se poate sa fi fost ajutati de terapeutii anteriori. Acesta e de obicei un scenariu de familie, fiind posibil ca fratii, surorile si parintii sa fie si ei in tratament.

Dupa ce incepe sa-si inteleaga scenariul, Copilul sau se teme sa se insanatoseasca si nu poate accepta permisiunea de a se face bine, oferita de terapeut si de ceilalti membri ai grupului, fiindca daca o accepta, mama (din mintea lui) il va parasi. Indiferent cat de nefericit il fac spaimele, angoasele, obsesiile si simptomele sale fizice, e mai bine asa, crede el, decat sa se afle in lumea larga pe cont propriu, fara Parintele care sa-l protejeze.
In acest punct exista o etapa in care analiza scenariului devine aproape imposibil de diferentiat de sondarea psihanalitica. Protocolul scenariului pacientului devine subiectul investigatiei, si se cerceteaza minutios influentele timpurii care l-au determinat sa se opreasca asupra unei pozitii si a unui stil de viata ne-OK. Aici va incepe sa iasa la suprafata mandria pacientului de a fi nevrotic, scchizofrenic paranoic, dependent sau infractor, iar el isi va aduce jurnalul sau va vorbi despre planul de a-si scrie autobiografia, cum au facut atat de multi dintre predecesorii sai.


VOCILE.

Fiecare pacient are cel putin trei voci diferite: de Parinte, de Adult si de Copil. E posibil sa ascunda una sau chiar doua dintre ele vreme indelungata, dar mai devreme sau mai tarziu tot vor iesi la iveala. De obicei, ascultatorul atent poate auzi cel putin doua dintre ele intr-un interval oarecare de cincisprezece minute. Pacientul rosteste un intreg paragraf Parental cu doar o vaicareala a Copilului sau un intreg paragraf Adult cu doar o mustrare Parentala, dar ascultatorul vigilent va surprinde fraza-cheie. Alti pacienti schimba vocea de la o propozitie la alta sau chiar folosesc doua-trei voci in aceeasi fraza. Fiecare voce dezvaluie ceva cu privire la scenariu.

Vocea Parentala, adresandu-se altei persoane, foloseste sloganuri si precepte Parentale si reproduce ce ar fi spus tatal sau mama in aceeasi situatie: 'Nu asa face toata lumea?', 'Uite cine vorbeste!', 'Trebuie sa-ti tii mintea ocupata', 'De ce nu te straduiesti mai mult?', 'Nu poti avea incredere in nimeni'.
O voce constanta de Adult inseamna de obicei ca, prin ordin Parental, Copilul e reprimat in favoarea unui model pedant, lipsit de umor, incarcat poate cu cateva glume 'oficiale'. Asta arata ca, in consecinta, Copilul va gasi cai ocolite de exprimare sau va exploda periodic, dand nastere la comportamentele neadaptative si la irosirea de energie ce caracterizeaza un Invins. Vocea Copilului indica rolul din scenariu: de exemplu, 'Copilul dragalas', 'Eu cel dintotdeauna', 'Smiorcaitul mamos'.
Asadar, vocea Parintelui dezvaluie contrascenariul, vocea Adultului da modelul, iar vocea Copilului indeplineste rolul din scenariu.


DOZAREA JOCULUI.

Multi clinicieni au afirmat ca 'nevroticul' nu vine la terapie ca sa se faca bine, ci pentru a invata cum sa fie un nevrotic mai bun. Analistul de jocuri face o afirmatie similara: pacientul vine nu ca sa invete cum sa se comporte cinstit, ci sa invete cum sa-si joace mai bine jocurile. In consecinta, va abandona terapia daca terapeutul refuza complet sa joace si, de asemenea, daca terapeutul e un fraier si poate fi tras pe sfoara prea usor.

De obicei, pacientul vine la terapie din doua motive, nici unul nepunandu-i scenariul in pericol. Adultul sau vine ca sa afle cum sa traiasca mai confortabil in contextul scenariului.

Alte obiective terapeutice de aceeasi natura sunt: 'Cum sa traiesti mai confortabil in timp ce te izbesti cu capul de un zid', 'Cum sa traiesti mai confortabil in timp ce te agati de peretii unui tunel', 'Cum sa-i impiedici pe altii sa faca valuri cand esti pana la gat in Raul de Rahat'
si 'Cum sa fii mai necinstit decat oamenii necinstiti cand intreaga lume e lmparatia Necinstei'.

Orice incercare viguroasa de a modifica lumea scenariului trebuie amanata pana cand pacientul e instalat ferm in terapie si intelege cum se potriveste ea in contextul scenariului sau. Pe langa dorinta Adultului de a trai mai confortabil, exista si alt motiv, mai imperativ, al Copilului, care-l aduce pe pacient la terapie: acela de a progresa cu scenariul, prin tranzactiile cu terapeutul.


VINDECAREA.

Adevaratul scop al antitezei scenariului consta in a castiga timp, astfel incat pacientul sa poata sapa mai in adancime in instrumentarul scenariului sau, cu obiectivul de a-si modifica hotararile initiale din scenariu. Astfel, pacientului pe care vocea Parentala il indeamna insistent 'Omoara-te!', la care vocea descurajata a Copilului raspunde 'Da, mama', i se spune: 'N-o face!' Aceasta antiteza simpla e data in asa fel incat vocea terapeutului sa fie auzita in momentul critic, in opozitie cu provocarea suicidara, si pacientul sa poata fi tras inapoi din pragul mortii. Amanarea astfel obtinuta este folosita din plin in terapie.

Pe masura ce pacientul se desprinde de programarea Parentala, Copilul lui devine din ce in ce mai liber. La un anumit punct, cu ajutorul terapeutului si al propriului sau Adult, reuseste sa se detaseze complet de scenariu si sa-si organizeze propriul spectacol, cu noi personaje, noi roluri, o noua intriga si o noua rasplata finala.


VOCILE DIN MINTE.

Cat sunt de reale ?
Breuer a descoperit stari ale Eului (stari separate ale constiintei) cu aproape o suta de ani in urma, dar nu si-a urmat descoperirea mai departe. Cam in aceeasi perioada, colegul sau, Freud, a ajuns la convingerea ca imaginile vizuale exprima dorinte si si-a petrecut cea mai mare parte a vietii ocupandu-se de aceasta idee. Ca urmare, a neglijat aspectul auditiv al psihismului. Chiar si Fedem, care a elaborat pentru prima oara ideea unul 'dialog mental intre doua parti ale Eului', a trecut cu vederea problema vocilor reale si a descris dialogul ca fiind reprezentat vizual (in vise, de pilda). Principala contributie a lui Freud in aceasta privinta a fost afirmatia sa cum ca vocile auzite in vise reprezinta voci si cuvinte auzite cu adevarat in stare de veghe.

Regula clinica desprinsa din experienta analizei tranzactionale a fost deja prezentata: Copilul isi exprima dorintele in imagini vizuale, dar ceea ce face in privinta lor, etalarea finala prin intermediul caii finale comune, se hotaraste prin imagini auditive sau voci din minte, rezultatul unui dialog mental. Acest dialog dintre Parinte, Adult si Copil nu este 'inconstient', ci preconstient, ceea ce inseamna ca poate fi constientizat cu usurinta. Astfel se constata ca el consta din elemente preluate din viata reala, lucruri care au fost realmente rostite candva, cu voce tare.

Regula terapeutica e un simplu derivat al acestui fapt. Din moment ce calea finala comuna a comportamentului pacientului este stabilita de vocile din mintea lui, schimbarile se pot face introducandu-i in minte alta voce: aceea a terapeutului. Daca acest lucru se face cu ajutorul hipnozei, e posibil sa nu fie eficient, din moment ce e o situajie artificiala. Dar daca se face in stare de veghe, poate functiona mai bine, fiindca asta e starea in care au fost introduse in mintea pacientului vocile initiale. Exceptiile survin cand racnetele parintelui vrajitoare sau monstru ii induc copilului o stare de panica, stare care e, in esenta, o fuga traumatica.

Pe masura ce obtine tot mai multe informatii de la diferiti pacienti, cu privire la ceea ce spun vocile din mintea lor, si capata tot mai multa experienta in a face legaturi intre aceste continuturi si comportamentul pacientilor exprimat prin caile finale comune, terapeutul isi dezvolta o abilitate si un discernamant deosebit de fine in aceasta privinta. Ajunge sa auda vocile din mintea pacientului foarte rapid si foarte corect, de obicei inainte ca pacientul insusi sa le poata auzi clar. Daca pune o intrebare sensibila sau cu incarcatura afectiva, iar pacientul are nevoie de timp ca sa raspunda, terapeutul poate observa o tresarire ici, o contractie colo, plus o modificare a expresiei fetei, astfel incat poate sa urmareasca 'dialogul din cap' aproape ca si cum ar asculta inregistrarea de pe o caseta.

Dupa ce a inteles ce se petrece, urmatoarea sarcina a terapeutului consta in a-i da pacientului permisiunea si a-l invata sa asculte vocile care si-au pastrat nealterata forta din copilarie. Aici e posibil sa aiba de depasit mai multe tipuri de rezistenta. Pacientul poate avea interdictia de a asculta, ca urmare a unor directive Parentale de genul: 'Daca auzi voci, esti nebun.' Sau Copilul sau se poate teme de ceea ce va auzi, sau Adultul sau ar putea prefera sa nu asculte persoanele care-i guverneaza comportamentul, ca sa-si pastreze iluzia de autonomie.
Perspectiva fiecarui rol provine de la diferite stari ale Eului sau diferite aspecte ale unei singure stari a Eului si consta in dialogul ce se desfasoara in mintea pacientului din frageda pruncie.

Cu oarecare incurajari, pacientul devine constient in scurt timp de cele mai importante directive din scenariul sau, asa cum sunt ele rostite in mintea lui, si i le poate aduce la cunostinta terapeutului. Apoi terapeutul trebuie sa-i dea optiunea de a alege intre ele, renuntand la cele neadaptative, inutile, nocive sau care-l induc in eroare si pastrandu-le pe cele adaptative ori utile. Chiar mai bine, ii poate da posibilitatea sa divorteze amiabil de parintii lui si sa porneasca
totul de la zero. Asta inseamna ca trebuie sa-i dea permisiunea de a nu se supune directivelor Parentale, ca expresie nu a revoltei, ci a autonomiei, asa incat sa fie liber sa faca lucrurile in felul lui si sa nu fie obligat sa-si urmeze scenariul.

O cale mai usoara de a aborda problema consta in a-i administra pacientului medicamente ca meprobamat, fenotiazine sau amitriptilina, care au efectul de a amuti vocile Parentale. Acestea inlatura anxietatea sau depresia Copilului si, drept urmare, 'fac pacientul sa se simta mai bine'.
Dar exista trei dezavantaje.
In primul rand, aceste medicamente tind sa tampeasca intreaga personalitate, inclusiv vocea Adultului.
In al doilea rand, ingreuneaza terapia, tocmai pentru ca vocile Parintelui nu pot fi auzite dar, astfel ca directivele scenariului pot fi mascate sau insuficient scoase in evidenta.
Si in al treilea rand, permisiunea terapeutica data in asemenea conditii poate fi exercitata liber, din moment ce interdictiile Parentale sunt scoase din functie temporar, dar cand se intrerupe tratamentul medicamentos, Parintele revine de obicei cu toata forta si poate chiar sa se razbune pe Copil pentru libertatile pe care si le-a luat in absenta sa.