Grup de suport pentru TOC-CAP 15

@ david27

Depresia, anxietatea si alte afectiuni psihice care de fapt, cam toate debuteaza cu depresie, se instaleaza in majoritatea cazurilor pe la varsta de 15-16 ani, la tineri in general, si din cauza faptului ca nu am fost instruiti sa depasim anumite momente de trauma, folosind in acest scop anumite cunostinte de ordin religios ortodox.

Parintii nu ne-au educat ca nu aveau de unde sa le stie, e clar ca nu au avut acces la informatie.

Exemple:

Gandurile de tristete si anxietate sunt considerate patimi, pacate, cu exceptia:

a. gandului de "frica" de Judecata lui Hristos. Acesta nefiind insa un gand de frica ce sa iti faca rau, ci un gand de atentionare ca daca tu vei face rau, nu o sa iti fie bine in vesnicie. E un gand de preventie. Te obliga automat sa faci binele, sa atragi binele si sa fii tot timpul cu mintea treaza, functionala. Mintea noastra nu mai are sentimente pentru ca nu mai e functionala.

b. gandului de tristete atunci cand comiti un pacat. Acesta nu este un gand de plangere de mila combinat cu invidie, ca de exemplu gandul "aoleu, eu nu lucrez, nu am cariera, masina, vila, functie etc". Gandurile dintre ghilimele strica sufletul, mintea, o fac in mare parte nefunctionala. De unde si expresia "banii i-au luat mintile".

Ei bine, gandurile astea pot veni bine mersi sa ni se adreseze. Important este sa nu incepem sa le rumegam.
Imaginati-va un stol de ciori trecand pe deasupra capetelor.
Aceste ganduri sunt mai rele decat un stol de ciori, oricat de negru ar fi el, pentru ca ne imbolnavesc.

Ele nu ne mai lasa sa avem sentimente si sa gandim clar, limpede si logic.
Si normal ca ni se imbolnaveste creierul sau orice alta parte a corpului.

c. grija fata de ziua de maine, alt gand rau care ne distruge; scrie ca daca pazim poruncile, Dumnezeu va avea grija de noi de 1000 de ori mai bine decat de crinii campului ? Eu consider ca e si o doza de prostie sa lasam acest gand sa ne distruga viata. Lasam in urma ani si ani in care ne-a dominat acest gand deosebit de insidios, al grijii de ziua de maine. Si totusi... gratie Bunului Dumnezeu, astazi traim. Pentru ce sa il lasam sa ne sape mai departe sanatatea ?

Mai sunt si alt fel de ganduri care iti strica mintea + echilibrul sufletesc. Sunt niste ganduri foarte perverse despre care se stie extrem de putin. Gandurile imaginative. Care sunt ca un hatis sau ca o plasa de paianjen. Nu te lasa sa iti mai folosesti ratiunea, gandirea logica, coerenta. Sfatul meu prietenesc este sa fugiti de ele ca dracul de tamaie ! Mai ales noi, cei care avem afectiuni psihice.

Hai sa luam un exemplu: jocurile pe calculator: joci zile si zile de-a randul. Iesi din lumea reala si te afunzi intr-o lume imaginara care nu produce practic nimic.
Sa presupunem ca cineva cade in patima asta a jocurilor pe calculator 5 ani.
Pai el in 5 ani, are mintea atat de stearsa de IMAGINAR, incat uita ca are parinti, uita ca are frati, surori, bunici, uita ca are rude, prieteni decedati cu ale caror suflete trebuie sa ramana in comuniune prin milostenie si rugaciune.
In momentul in care noi vom ajunge vreodata in Rai, caci toti vrem sa ajungem acolo, acolo nu ne asteapta cei dragi ?
Ce am facut noi pentru cei dragi din Ceruri (sau nu) in acei 5 ani ipotetici in care ne-am jucat cu imaginarul provocat de calculator ?
Ce alte fapte bune mai putem sa strangem in plasuta cu fapte bune, daca cea mai mare parte a timpului, care e atat de pretios, i-am daruit-o acestui Imaginar ?

"Pentru Sfantul Maxim Marturisitorul sensul creatiei si al timpului este indumnezeirea eterna, unirea in vesnica existenta buna a tuturor fapturilor cu Dumnezeu si intreolalta in lumina iubirii dumnezeiesti".

Acesta e scopul pentru care ne-a facut Dumnezeu. Sa ne unim cu El.

Pai cum sa imi fie mie bine, sa am sentimente si sa ma unesc cu el daca mintea mea este ocupata in acei 5 ani de jocurile la calculator ?

Daca fac asta, nu inseamna ca 5 ani I-am dat Ignore atat lui Dumnezeu, cat si celor apropiati ?

E normal sa fac asa ?

E normal sa imi fac 5 ani ferme animate, cu animalute animate, cu plantute animate hranind astfel alte feluri de ganduri nocive. Ca de exemplu gandul de a avea cat mai multe posesii (chiar si imaginare), gandul de a fi mai bun ca altii, ganduri de mandrie deci... Care mandria e cel mai mare pacat. Gandurile de mandrie, atentie mare, fac ravagii cu mintea !

Nu inseamna oare ca in cei 5 ani nu am lucrat aproape cu nimic pentru a dobandi aceasta Imparatie a binelui de care aminteam mai sus ?

Dumnezeu sa stiti ca nu este razbunator, el te lasa pentru ca nu iti poate forta vointa, si face tot ce e posibil sa te agraga inspre bine: "faceti bine, iubiti-va vrasmasii, rugati-va pentru ei, etc". Inclusiv pentru cei care ne-au violentat psihic sau fizic, de ne-au aparut aceste afectiuni. Nu se zice boala in psihiatrie ci afectiune. Pentru ca nu prea exista analize fizice care sa o demonstreze.

Exista anumite tipuri de tomografii (dar nu avem astfel de aparatura in Romania), in care in episoadele psihotice se vede cum substanta alba din creier isi mareste volumul.

Eu personal am constatat pe piele mea ca daca ma rog si fac fapte bune, pe masura puterilor mele, boala s-a ameliorat simtitor si s-au petrecut foarte multe lucruri pozitive in viata mea.

Ceea ce va doresc si voua.

David, am trecut si eu prin anhedonie o perioada. Nu stiam ce se intampla cu mine, totul era liniar, nu furie, nu fericire, nu nimic.
Culmea este, ca mi-am revenit (desi nici acum nu pot sa plang).
Eu cred ca iti vei reveni si tu la un moment dat.

Si eu sper sa-mi revin, dar iau in considerare si varianta ca s-ar putea sa raman cu anhedonie pe viata, dar chiar si in cazul asta stiu ca am puterea sa lupt pana la capat.Trebuie sa demonstram ca suntem puternici.

Tu iei tratament acum?
Cred ca in cazul meu de la niste antidepresive mi s-a tras.
Cand am trecut pe altceva mi-am revenit.

David, exact asa am patit si eu.Cand fusasem diagnosticata cu depresie si anxietate, ma chinuiam sa plang, sa rad..Le ziceam mereu parintilor ca eu cred ca nu ii iubesc, nu-mi parea rau de nimeni, nici macar de mine...La modul extrem.Nu spun ca m-am schimbat mult de atunci, dar acum mai simt din cand in cand ca mi se ridica parul pe mine, ceea ce e de bine, dar nici acum nu simt emotii, aseara vorbeam cu un prieten si ii spuneam ca eu nu cred in iubire...Cred in nevoia fata de o persoana, obisnuinta...dar iubirea?ce e iubirea?Cati dintre noi iubim si simtim ca vrem ca persoana de langa noi sa fie fericita, chiar si daca nu mai face parte din viata noastra?Nu stiu, e un subiect prea profund si nu vreau sa aprofundez, dar chestia asta cu lipsa de emotii am avut si eu la extrem, inca o mai am, dar nu stiam ca este o boala, credeam ca sunt eu o persoana foarte egoista, ceea ce e mult mai probabil.

Katy, multumesc pentru compliment, dar cum ai spus si tu...sunt doar cuvinte.Important este ceea ce vad eu.Exact cum zici si tu cu parul, te face sa fii furioasa si nervoasa ca nu e tuns ok, imagineaza-ti cum ar fi sa ai tot parul ars facut praf(dintr-un par superb, foarte des), sa fie lipid de cap(cand al meu mereu a avut mai mult volum decat era nevoie), dintr-o data sa ti se ingrase si sa ti se rareasca vizibil...Este groaznic, cel putin pt mine, nu pot..pur si simplu sa ma concentrez pe nimic, parca nu am niciun gand in cap, decat PAR PAR PAR...mereu calculez cat creste si momentan este crescut 2 cm, ceea ce ma scoate din minti, pt ca am vreo 2 ani asa de asteptat...Aseara ma gandeam ca nu se merita sa astept atat...dar ce sa fac?Nu simt niciun fel de placere in viata mea de zi cu zi...Nu pot avea vicii, gen fumatul, pentru ca mi se strica parul, tenul, dintii...Nu pot manca ceva bun, pt ca ma ingras.Nu ma pot farda, pt ca mi se strica tenul...Am cativa prieteni, care nu stiu prin ce trec si nici nu vor afla vreodata...Pentru ce?Se merita sa traiesc asa?Poate mor la 20 de ani :) si m-am chinuit atat pentru ce?Si nu e un chin faptul ca am o dieta sanatoasa si ca nu fumez si nu pierd noptile prin cluburi, chin este ca dupa toata astea, tot nu-mi place cum arat si simt ca nu pot face mai mult de atat...

Katy, sunt sigura ca si tu esti foarte frumoasa, chiar as vrea sa te vad.Mi-am facut un id, o sa ti-l dau pe privat, mai am decat sa-mi instalez yahoo, ma anunti cand poti vorbi ^_^

http://www.youtube.com/watch?v=Xjg0Ip7TzzM ascultati melodia asta, ma linisteste mereu.

Eu pe toata perioada depresiei nu am luat tratament medicamentos, asta a durat cam 4 ani, iar in urmatorul an a aparut anhedonia, treptat, chiar am simtit cum emotiile si sentimentele scad usor usor in intensitate ajungand la zero si acolo au ramas pentru inca 5 ani.Deci la mine anhedonia nu e un efect secundar al antidepresivelor, pentru ca nu am luat in perioada de dinainte de anhedonie.Abia dupa primul an de anhedonie am realizat ca am o problema si am inceput sa merg pe la medici.Am facut toate analizele endocrinologice posibile, dar toate au iesit normale, eu consideram ca ar avea cauza endocrinologica.Dupa am fost la neurolog, pentru ca credeam ca am ceva la cap vreo tumora ceva, mi s-a facut tomografie computerizata care a reiesit normala.Dupa asta neurologul a ajuns la concluzia ca am depresie si mi-a prescris coaxil.Am luat cam o luna, dupa care am renuntat pentru ca ma simteam mai rau, eram sedat.De atunci am renuntat sa mai merg pe la medici si am decis sa experimentez pe cont propriu.Am incercat cam tot, de la antidepresive la anxiolitice, medicamente care influenteaza sistemul endocrin, pana la majoritatea suplimentelor alimentare care influenteaza sistemul neuro-endocrin.Nimic n-a mers, nici macar o imbunatatire n-am avut, ba chiar ma simteam mult mai rau de la unele.De 2 ani n-am mai luat nimic si nici nu am de gand sa mai iau.

Esti un curajos, eu una nu as fi rezistat fara medicatie.
Initial am zis si eu ca si tine sa nu iau dar ajunsesem sa nu mai mananc sa nu ma mai intereseze nimic, nici macar fetitza mea, atunci am hotarat sa fac ceva (cu un an in urma facusem tratament pentru atacuri de panica, apoi nu am mai luat nimic).
Am incercat si suplimente naturiste si remedii homeopate, nimic nu ma scotea din stare, asa ca am-am dus la dr psihiatru, asta e, nu ma incanta ca iau pastile dar nici rau nu imi este.
Acum, tu decizi, nu stiu ce evolutie vei avea mai departe, dat fiind faptul ca depresia clar nu trece de la sine.

Andreea, problema este ca eu inainte eram un adolescent perfect normal din punct de vedere afectiv, stiam cum este sa te indragostesti, sa iubesti pe cineva, imi facea placere sa ies cu prietenii, acum toate trairile astea s-au dus.La tine cum a fost?Chiar nu tii minte sa fi fost vreodata o persoana afectiva, sa iti faca placere sa faci anumite activitati, nici macar in copilarie cand nu aveai nicio grija si niciun complex?

Depresia a trecul de mult katy, de 5 ani mai bine zis, dar am ramas cu sechele, si anume anhedonie.Stiu ca medicii spun ca este un simptom al depresiei si ca trece odata cu ea, dar nu e asa.De 5 ani eu n-am mai fost framantat de niciun gand negativ pentru ca asa am decis, pur si simplu mi-am impus sa gandesc pozitiv indiferent de probleme.In perioada depresiei aveam tot felul de ganduri, chiar si de sinucidere, dar sunt bucuros ca n-am ales sa fac asta.Nu avem dreptul sa facem asta atat timp cat n-am ales noi sa ne nastem si este si impotriva firii(nu exista nicio fiinta pe lumea asta care sa se sinucida, in afara de om). Dar acum mi-am schimbat perceptia legat de viata si asta ma face sa merg inainte si sa gandesc pozitiv.

Am citit foarte mult pe forumurile straine despre anhedonie, pentru ca la noi nu se vorbeste foarte mult despre asta si am gasit decat un caz care spune ca s-a vindecat de anhedonie cu suplimente pe baza de radacina de lemn dulce, si ca problema ar fi la glandele suprarenale.Am incercat si asta desi analizele hormonale iesisera normale, dar fara rezultat.

David, si eu eram altfel inainte, acum un an asa...ca de aproximativ un an m-am schimbat.Inainte si mie nimi facea placere sa ies, sa ascult o muzica buna, sa am planuri, sa-mi fac planuri pt viitor.Si acum am aceste momente, dar mai rar..mult mai rar, m-am inchis in mine si am inceut sa ma obisnuiesc asa, sa-mi placa singuratatea:)deci cateodata sunt foarte trista, cateodata sunt ok..Sentimentul ala de fericire, pur si simplu, nu-l traiesc...

Katy, pe mine m-ati certat ca nu iau medicamente, dar lui David ii spui ca e curajos ?Cum vine asta:(?

Probabil m-a facut curajos pentru ca reusesc sa merg mai departe fara medicamente, pe cand altii nu rezista fara, vor sa fie sedati pt ca sunt cuprinsi iar de ganduri negre daca renunta la medicatie, si asta pentru ca n-au invatat inca sa-si controleze gandurile.

david, aia e vrajeala ce au studiat aia, gandurile vin din chimia creierului in functie de anumit stimul fie exterior fie interior, totul e chimie si atat, aia cu mintea separata de creier e aiureala, e gaselnita lor ca sa justifice ceva ce nu pot explica, dovezi concreta, sunt doar banuieli. Fiecare gand e rezultatul unei reactii chimice cumva.
Este boala fizica toata ziua combintata evident cu ceva factori de mediu, pe cei cu vulnerabilitate genetica ii darama un eveniment negativ sau mai multe, cei sanatosi nu au nimic orice s-ar intampla. Pica chimia creierului si de acolo dezastru si pe gandire, si pe optimism si pe orice, am mai explicat, tu Andreea ce motive reale ai sa fi asa ? Nici unul, ti-au mai zis lumea de aici ca arati f bine, si eu ti-am zis, deci motivul nu este real, dar daca consideri ca e bine fara tratament, fie cum vrei tu.

Conform carui studiu spui ca gandurile vin din chimia creierului?Am mai spus si o repet, stiinta n-a demonstrat pana in prezent ca virgula constiinta si respectiv gandurile sunt produse de creier, ci este numai o teorie.Tu crezi ca toate lucrurile au o explicatie rationala?te inseli.Exact asa credeam si eu.Poate ai citit doar printre randuri, sau ce iti convine tie sau poate nu intelegi bine limba engleza desi ma indoiesc, ca pari un om inteligent.Ce explicatie ai da tu la un fenomen gen nde in afara corpului in care persoana respectiva povesteste lucruri ce s-au intamplat in sala de operatie in timp ce ea este in moarte clinica?lucruri confirmate de medicii care au facut operatia, problema este ca persoana respectiva a fost monitorizata si se stie cu siguranta ca in momentul respectiv nu ar fi trebuit sa aiba niciun fel de constiinta, unii dintre ei povestesc ce se intampla in spital, chiar si dupa cateva zile in care au stat la reanimare, tot inconstienti.Nu putem sa ignoram lucrurile astea.

@ david27

Ai vreun link de pe Youtube in legatura cu 'The Aware Study' ?

sigur
http://www.youtube.com/watch?v=zPCvuva2deU

@ Andreea

"Prozac si eu sunt la fel...Daca inainte ma enervam si facem scandal de la un lucru minor, acum ma enervez si ma intristez cateva ore sau poate toata ziua..E groaznic, la un moment dat nu prea o sa ma mai inghita nimeni, pt ca oamenii nu se gandesc ca avem o problema si o ia foarte personal. "

Daca avem o problema trebuie sa o acceptam si sa o tratam. Pentru ca o avem. Nu e ca si cum nu ar exista.

Pe noi trebuie sa ne intereseze mantuirea noastra, ceea ce crede Dumnezeu despre noi. In rest, gura lumii sloboda. Problema e la ei, nu la noi.

Sileste-te sa lupti cu gandul mandriei care iti produce in cea mai mare parte starile cu care te confrunti.

Cautati in arborele genealogic si la mama si la tata stramosi cu pacate grele gen avorturi, gen cadre care au lucrat in armata si au ucis oameni (soldati, generali etc). Nu conteaza ca au aparat tara sau nu. Trebuie facuta rugaciune si milostenie pentru ei. Bolile si semnale de alarma ale sufletelor de "Dincolo" care se simt abandonate si parasite de catre urmasi. Sunt multi care traiesc in averea acelor stramosi, nu se roaga, nu fac milostenie, nu fac nimic pentru acele suflete. Si... inexplicabil isi imagineaza ca are Dumnezeu ceva cu ei si ca ei nu au facut nimic ca sa merite boala.

Gresit. Sunt niste atentionari de Dincolo.

"Mi se schimba dispozitia foarte repede, plang, rad, tip...Aseara, de exemplu iar m-am simtit rau...Simteam ca nu are rost sa mai traiesc, pt ca nu stau lucrurile asa cum ar trebui...si am inceput iar sa plang, pana mi-au dat ai mei iar calmepam ca sa pot sa adorm :( "

Ia masuri ca nu o sa ajungi bine. Vrei sa evolueze lucrurile asa rau incat sa ajungi in spital la Psihiatrie ?

"Eu sunt mai mult decat perfectionista, cand vine vorba de mine...simt ca daca nu e ceva perfect la mine, o chestie minora, nu mai conteaza nimic, nu mai conteaza restul calitatilor, nu mai conteza familia mea, viata mea..nimic."

Vezi ca si Diavolul a vrut sa fie perfect. Mergi pe o panta gresita. Numai Dumnezeu e perfect. Noi trebuie sa ne smerim si sa ne consideram ca noi suntem cei mai pacatosi de pe fata pamantului. Cand mai vine gandul de mandrie ca nu e ceva perfect la tine, nu il accepta. Trebuie sa fii incisiva cu el. Inlocuieste-l cu "eu sunt o pacatoasa si bine ca m-a facut Dumnezeu asa, altfel as fi smintit pe multi cu frumusetea mea". Stiu ca nu intelegi o iota din ce scriu si ca nu esti de acord dar fa asa cu gandurile de cateva zeci de ori, sa vezi ca lucrurile si starile tale se vor imbunatati vizibil.

+ tratament + tratament + tratament

A multumi lui Dumnezeu pentru absolut orice, si pentru bine, si pentru rau, elimina orice forma de stres. O sa iti recapeti si echilibrul interior.

@ claudiu012

La ce foloseste baietilor sa intoarca toti capul dupa Andreea care e frumoasa ?

Nu cumva si aceasta atitudine a imbolnavit-o pe Andreea si vrea tot timpul sa fie perfecta ?

Nu va mai ganditi sistematic ca veti lua medicamente toata viata.

Gandul asta produce si el stres.

Traiti in prezent, in ziua de azi, strict.

@ stevens

Sufletul se imbolnaveste cand omul consimte sa faca pacate. Se imbolnaveste sufletul, acest lucru poate atrage dupa sine si imbolnavirea trupului.
Dumnezeu vrea ca toti sa ne mantuim. Daca nu ascultam de poruncile Lui, ne mantuim prin suferinta.
Viata noastra este scurta in comparatie cu vesnicia.
Dumnezeu ne atrage catre vesnicie, dar nu ne poate impune ce sa facem.

Hipnoza regresiva e total contrara invatamintelor Ortodoxiei. Eu insami am facut un episod psihotic dupa o astfel de sedinta.

@ katy_p

"Eu zic ca este invers, porneste de la un dezechilibru la nivelul energetic, apoi afecteaza si pe cel psihic (depresie, anxietate), si mai departe si pe cel material (cand se ajunge la somatizari)."

Porneste de la pacat. Adam si Eva nu erau bolnavi in Rai si stateau cu Dumnezeu de vorba in fiecare zi.

Cauzele bolilor sunt pacatele.

@ david 27

"E si o vorba, ca "prostul are mintea odihnita" si este adevarata.

Mintea odihnita, starea de pace, o dobandesti cel mai greu in viata si dupa lupte...

Clara, fiecare trebuie sa isi aleaga in ce crede, nu sa i se impuna, ca de asta suntem fiinte inteligente.E foarte bine ca esti o persoana credincioasa, cum si eu sunt, dar nu e bine sa dai in fanatism.
Ce ar mai fi viata daca n-ar mai exista fete frumoase? Noi intoarcem capul dupa fetele frumoase la fel cum intoarcem capul dupa o masina frumoasa, pentru ca e ceva care bucura ochiul la fel ca un peisaj frumos.Oamenii au simtul estetic dezvoltat.Nu cred ca asta a imbolnavit-o pe ea.Acum doar n-ar trebui sa se calugareasca, ca tot e la moda in Romania in ultima vreme.

sper ca nu crezi in povestea cu Adam si Eva, sau ma insel?

Da, din pacate Clara a luat-o razana cu religia, prea a casunat pe ea, i-am zis-o de 100 ori dar nu a inteles ca nu-si da seama ca a luat-o razna de fapt.
Chestia confirmata de medici aia cu cei ce ies din corp si se vad, o sustine si Stevens si tu si altii, insa se cam stie ca e aiureala, un fel de propaganda in sustinerea religiei pana la urma adica sa faca omul sa creada si mai tare, totul e manarie si lumea crede, pacientul ala in moarte clinica cel mult a avut niste iluzii in starea de inconstienta si a trait si vazut nu stiu ce, iar el jura ca ar fi reale, atata tot, dar real nu au fost deloc reale ci produsul mintii lor.
Ia sa moara omul pe bune deci nu moarte clinica, sa vedem, se mai intampla ceva ? Ca moartea clinica inseamna ca functiile sunt reduse la minim, dar creierul functioneaza inca !
Asta cu iesitul din corp am vazut si la Discovery unde se spunea ca le era greu sa creada asa ceva.
Gandurile sunt date de chimie, ce trebuie sa citesti undeva sa-ti dai seama ? Tragi si tu o concluzie dupa logica, dupa fapte, dupa ce ai studiat in timp.
Dupa fapte, iata dovada, voi nu ati vazut ca, cu un tratament bun, se schimba chimia din creier si va simtiti altfel ? Apar alte ganduri si anume bune, pozitive, deci automat cu schimbarea chimiei se schimba si gandurile si tot, asta e cea mai mare dovada concreta, apare si optimism, vointa, motivatie, urca tonusul, te bucuri de una si alta foarte mult, apare o stare de confort general si pace interioara, energie si asa mai departe, deci se schimba cam tot in bine.
Cum iese ala din sange cum BUM, apare iar iadul negru pe mintea noastra cu ganduri urate si tot, pentru ca iar se deregleaza chimia.
Sau daca e si combinatie cu factorii de mediu, sa zicem ca apar si factori de mediu pozitivi iar se regleaza chimia si e ok tot.
Plus ca s-a demonstrat ca low dopamine sau low serotonin si low noadrenaline duce la dezastru si ganduri si tot, deci concret, nu cai verzi cu suflet si alte tampenii.
Am testat si eu, daca astia zic ca serotonina da calm, liniste, toleranta, ganduri bune, am vrut sa vad si s-a confirmat !
Si tot asa exemple demonstrate si demonstrabile oricand.

Uite Andreea, de ce daca ar urma tratamentul ca la carte, simte lent ca-si revine si dispare obsesia ca nu arata bine si asa mai departe ? Ca se schimba chimia in bine, de aia.

Clara, nu intelegi situatia...Probabil este si diferenta de varsta dintre noi, desi ma indoiesc, sau poate tu ai facut o mica obsesie pt religie si cum a zic david deja o dai in fanatism.Toti suntem mai mult sau mai putin credinciosi..si apropo de asta cele mai multe acte de caritate au fost facute de atei.Daca stam sa ne gandim, cred ca crestinismul asta dus la extrem este tot un fel de mandrie, parerea mea, nu mi-o lua in nume de rau, toti oamenii sunt mandri, e normal.Si oricum tu nu te superi, ca doar ii asculti poruncile Lui Dumnezeu...

Oamenii au ganduri propri, sentimente, trairi, oamenii iubesc, urasc, sunt mandri, invidiosi, nervosi si asa mai departe, asta nu are nicio legatura cu Dumnezeu!
Deci zici ca daca mai vine gandul asta cu perfectinismul sa nu-l mai accept?Pai din moment ce am toc, este cam imposibl si tu stii asta, dar nu vrei sa accepti.Exact cum ai spus tu, suntem pacatosi, nu?Pai si atunci, normal ca suntem mandri si gresim si ne place cand cineva intoarce capul dupa noi pe strada.Sunt convinsa ca si tie iti place, dar nu stiu de ce te chinui asa doar ca sa urmezi resursele crestine...Nu e ok, nu vreau sa fiu asa.Vreau sa-mi traiesc viata ca o pacatoasa ce sunt, bolnva de frumusete hahahaha, dar sincera cu mine.

Si apropo de asta, eu una nu ma dau in vant dupa barbatii care intorc capul dupa mine, sunt o persoana mai retrasa, am putini prieteni, nu-mi place viata sociala sincera sa fiu:)))) si daca vreau sa fiu "perfecta" in ochii mei, o fac numai si numai pentru mine, Clara :)

Costy, nu e atat de simplu in TOC cum spui tu ca se rezolva cu tratament si gata, scapa omul de probleme.
Eu iau tratament si nu am scapat de el.
Pe langa asta si psihologii si psihiatrii sustin ca nu te vindeci de TOC, doar il ameliorezi ca sa poti trai aproape de normal.
Ca tie iti place sa iei medicamente, este altceva, oricum, tu nu ai TOC. Ai anxietate, probabil ca asta se rezolva cu medicatie.
Tu mai spui ca cei care au experimentat near death experience mai aveau creierul functional, dar cei cu care s-a comunicat dupa moarte, cum iti explici?
E clar ca dupa ce murim o sa traim in continuare ca spirit si probabil ca o sa ne reincarnam pana la purificarea sufletului.

Clara, nu este o certitudine ceea ce sustii tu cu pacatele, nu este demonstrat, este doar o presupunere, poate sau nu poate fi asa.
La fel si cu dezechilibrul chimic la nivel cerebral. Posibil ca unii subiecti sa fi suferit de asa ceva si de depresie/anxietate in acelasi timp, insa sa nu generalizam, ca nu e dovedi

Andreea, david a reusit sa duca o viata aproape normala, desi suferind de depresie, de asta l-am numit "curajos".
In cazul nostru, nu se poate asa, vezi si tu bine ce face TOC-ul din noi, de asta zic ca e spre binele tau sa urmezi un tratament ca sa iti ameliorezi starea.
Te astept in prv cu id-ul de mess.

Cumva, nu l-ai scris bine, ca nu imi apare cererea ta, ti-am trimis in prv din nou id-ul.

A incercat cineva tratament cu bioenergie pentru TOC?
Daca raspunsul este afirmativ, as vrea sa stiu in ce masura a ajutat.
Multam!

Asa cum tristetea nu e unica- si fericirea se reproduce, primavara apare din nou, iubirea reinvie in suflet caci el, sufletul, este pamantul iubirii. Cata vreme va fi pamant roditor, va fi si iubire, e doar o optiune personala, nu o intamplare. Sa lasi toamna sa vina, sa nu te temi de iarna, si atunci va veni si primavara ! Nu turna beton cand vezi noroi; daca faci asta, atunci cand iarna se va termina nu vor avea unde sa creasca flori, iar semintele sunt acolo, asteapta momentul sa incolteasca. NU TURNA NICIODATA BETON PESTE SUFLET! Primavara va veni si nu va putea sa infloreasca si in coltul tau de viata. Ar fi pacat, pentru ca ea oricum vine... Aminteste-ti asta in serile lungi de iarna...!

Kata;lyna daca ce ai scris mai sus nu este un citat, eu cred ca tu o sa mai faci un bebe ! :))

Stevens, esti un dragutz (ca de obicei), dar este un citat, iar eu nu o sa mai fac alt bebe :)).

Ce frumos ai zis, Katy 3 Foarte frumos, pana la urma asta ne face pe toti sa mergem inainte atunci cand simtim ca nu mai putem, ca sunt convinsa ca toti de aici am simtit macar o data ca vrem pur si simplu sa inchidem ochii si sa nu ne mai trezim.Dar mergem inainte, cu speranta ca intr-o zi va fi bine, va fi soare.

Vorbele tale trebuie scrise la mine pe facebook!!!!!! :))))))

Clara are si ea dreptate in mare parte, intr-adevar pacatele ne imbolnavesc psihic, gandirea negativa o putem considera pacat, ne framantam pentru orice nimic cand putem spune stop si sa oprim toate gandurile care ne fac rau.Nu sunt de acord cu ea cand spune ca trebuie sa pupam moaste, sa mergem la biserica, sa ne spalam rufele in fata popii, sa participam la nu stiu ce taine, ca numai asa ne iarta D-zeu.N-am nevoie de lucrurile astea, pot sa ma rog si acasa, ca D-zeu e peste tot, D-zeu e universul si facem parte din el.Important este sa identificam lucrurile rele care ne-au facut sa ne imbolnavim si sa incercam sa le eliminam complet pentru ca numai asa ne vom vindeca.
Andreea, e foarte usor sa dam vina pe boala, fara sa incercam sa facem ceva.Boala psihica nu este ceva cu care te nasti ci este ceva dobandit din cauza unor greseli pe care n-am stiut sa le indreptam din timp.Eu sunt sigur ca daca gandeam acum 10 ani cum gandesc acum, nici nu mai cunosteam depresia.Gandurile noi le controlam, nu ne controleaza ele, trebuie doar sa invatam sa facem asta.O metoda foarte buna pentru a invata asta este si meditatia, spre exemplu metoda Linden, creata de Charles Linden, care se adreseaza anxietatii dar si tulburarii obsesiv compulsive si merita incercata.O gasiti si gratis pe torrent, iar daca nu gasiti, va pot trimite eu fisierele.Trebuie sa intelegem ca boala psihica nu este un cocktail de neurotransmitatori cum zice costi, ci este ceva mult mai complex care afecteaza sufletul.