Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

Clara si eu am avut derealizari depersonalizari de la depresie, imi era frica sa ies singura, in special la cumparaturi, interviuri, ma izolasem de prieteni, nu comunicam cu familia, ma inchisesem in mine. Am o teama in a ma deschide. Pe mine m-au luat asa tare dupa ce am terminat liceu. Si mie mi-ar fi placut sa cunosc mai multe mai din timp si sa fac ceva, sa nu stau asa ani de zile... Au inceput sa se reduca de cativa ani, ies singura, nu mai am depersonalizari/derealizari. Acum ma sperie ideea ca „numai daca ai noroc sa iti intre in remisie”, nu mai stiu cine a scris-o.

Clara, eu numai inteleg nimic, remisie inseamna ca nu mai ai stari anxioase DELOC, spui ca de 9ani esti ok iar acum spui ca nu esti ok. Acest forum este in principal pentru anxietate si depresii usoare sau medii. Este un grup SUPORT. Te rugam sa nu ne induci in eroare in niciun fel. Am inteles punctul tau de vedere, medicatie. Ok, cine vrea si are credinta o sa ia cine nu, nu. Daca ai ceva in plus de zis iti multumim, daca nu te rugam sa nu ne adancesti si mai tare in aceste stari. Multumesc din nou, si iti urez sa te recuperezi cat mai repede.

Ghembi, multumesc pentru sprijin, sunt un pesimist in schimbare :). Seara frumoasa!

Buna seara.am vazut ca tot se vorbea de xanax si am zis sa va zic si eu experienta mea.
In 2013 in ianuarie, mi s-a prescris o luna xanax de 0.25 si urmatoarele doua luni in combinatie cu jumatate de zolft.am luat o luna xanax si pot sa zic ca m-am simtit bine de la el...dupa cateva nopti nedormite cu un ceai ptr somn si un xanax am dormit 9ore.
A doua luna am inceput sa iau si zoloft dar dupa cateva zile am avut dureri de stomac si am ajuns la urgente unde mi s-a zis ca e prea puternic ptr stomacul meu si ca e bine sa renunt la el.
Am renuntat si la xanax si am inceput terapia bowen.cand aveam un atac de panica si o seara in care imi dadeam seama ca nu o sa dorm, luam o pastila de 0.25 sau chiar jumate, asteptam vreo 2 ore si adormeam.a doua zi ma luam cu treaba si trecea...
Cu terapia bowen, terapia florala bach si psihoterpie incepusem sa am atacuri din ce in ce mai rar.la o sapt, la doua, la o luna, pana cand am ajuns si la o distanta de 8 luni.deci ajunsesem sa iau doar 2-3 pastile de xanax pe an.
Acum nu mai iau deloc pentru ca nu mai am in casa si nu stiu daca dr de familie poate sa prescrie acest medicament asa ca daca am vreun atac de panica sau o stare de incordare trb sa ma descurc.si ce credeti.pe 14 februarie nu am dormit decat 4 ore(nu ca as fi sarbatorit valentine's day) dar mancasem seara mancare chinezeasca si era cam tarziu...atat mi-a trebuit sa ma gandeac ca daca mi se face rau, ca daca am mancat prea tarziu si o sa-mi cada greu.mi-a ramas in creieras intiparita ideea, m-am culcat bine merci dar pe la 2 m-am trezit panicata si adio somn.am stat de vorba cu sotul meu, am luat un magneziu si am stat treaza pana am adormit ptr inca 1 ora si apoi la munca.
Imi dau seama ca s-au inmultit atacurile dar stiu cauza(munca si stresul, modificari la munca, tatal putin bolnav si stresul banilor).
Citisem cateva pagini in urma dar nu stiu exact a cineva o sa fie mamica.ne poate impartasi cum e?.
Eu imi doresc enorm sa am un copil dar ma descurajez de fiecare data cand am cate o zi mai proasta, desi sunt genul de persoana care uita de ea cand cel de langa mine este prioritar.
De ex...a fost sotul meu racit, a avut febra, tuse...am stat incontinuu pe langa el si am facut tot posibilul sa il pun pe picioare.veneam de la munca, ii pregateam de mancare, ceai, faceam si curatenie, dezinfectam...numai eu stiu cum il pazeam si noaptea sa vad cum respira ca avea si crize de astm.sunt o persoana empatica si asta e un punct slab.
Cateodata e bine sa fii mai "nesimtit"...asa nu simti nici frica :))

Rele sunt senzatiile de anxietate de vreo 2 zile am niste dureri de ceafa groaznice.Stiu ca poate sa fie din 2 motive anxietatea sau spondiloza pe care o am.Am luat nurofen pe moment trece dar apar la loc.Azi am luat si un mydocalm ma lasat durerea o perioada.Credeti ca este anxietatea?

@ronicolle ma bucur mult sa aud ca ai ajuns la o astfel de performanta, poti spune ca ai fost si in remisie. Sa ai 8 luni fara anxietate si o viata normala e mare lucru. Chiar si asa, este explicabil de ce dupa aceasta perioada au reaparut starile, tinand cont ca stresul si problemele ti-au intretinut acest fond anxios. Eu am fost super fericita pt 2 zile fara anxietate, la modul deloc deloc. Am vazut lumina de la capatul tunelului, chiar daca dupa alea 2 zile bune m-au plesnit 3 atacuri de panica minore.
Acum stii ce este de facut, dar gandete-te bine si fa-ti timp mai mult pentru tine. Este extrem de important, continua ce ai facut si prima data, daca ai putut atata timp fara xanax poti foarte bine si acum fara (asta in cazul in care nu este o anxietate accentuata).
Multa sanatate si da-i bice, rupe-i mufa anxietatii :)

@ronicolle stiu pe cineva care a ramas insarcinata si era anxioasa pot spune ca vb cu ea de cand a ramas insarcinata si in prezent cand baietelul ei are 4 luni deci se poate draga mea.

Anxietatea nu e o boala psihica, pentru ca Organizatia Mondiala a Sanatatii a hotarat sa nu existe sintagma de boala psihica. E o afectiune psihica. Daca va uitati pe filmuletele cu neurotransmitters pe Youtube o sa vedeti mecanismele ei. Exista 23 de medicamente care o trateaza numai in Romania, pentru cei care vor sa se trateze, desigur. Le gasiti pe subiectele mele,

@clara uite, vezi, ai catalogat un lucru, l-ai generalizat. Este ca si cum, fara medicatie nu poti intra in remisie, complet gresit. Aici nu te contrazic eu, aici te pot contrazice o gramada de medici psihilogi si mii de studii clinice. Exista tratamente pt anxietate dupa cum urmeaza: medicamentos, psihoterapie (cu precadere cognitiv-comportamentala), tratament mixt (medicatie SI psihoterapie).
Este ca si cum, cine nu vrea sa asculte de tine isi doreste singur raul si refuza remisia. Eu fix despre asta am discutat, este modul in care expui informatia. Acum cei care refuza tratamentul medicamentos ce sa inteleaga, ca nu au sanse?

E foarte ok ca imparti cu noi experientele tale, ne explici lucruri, din nou, este vorba de cum o faci, tine cont ca suntem toti anxiosi si mai ales tu. Ajuta-te si ajuta-i pe toti prin a expune partea pozitiva a lucrurilor.
Clara, ai incercat mindfulness? este o tehnica ce ajuta foarte mult in anxietate si depresie.

Ronicolle, sfatul meu este să faci un copil sa nu te mai gândești la anxietate, te v-a ajuta foarte mult să ieși din toate stările !O să te concentrezi la nevoile lui nu mai ai timp să-ți "plângi de milă", plus că un copil îți umple sufletul, îți umple viata, este ceva ce nu se poate descrie in cuvinte, până nu devii mămică nu poți și nu ai cum să-ți imaginezi acea clipă când îți ți copilul în brațe !
Eu sunt un pic surprinsă, am povestit despre experiența mea din Ianuarie, nimeni nimic, acum iar.Am impresia că nu citește nimeni.Nu vreau nici compătimire nici laude doar să-mi dau seama daca nu pierd timp degeaba.

KlaudyaS eu cred că durerile le ai de la spondiloza, dacă ar fi de la anxietate nu ar ceda la antialgice!

@ Veritas

Voua v-ar fi bun un Grup de suport real. Face to face.
Nu are nimic de-a face comentariul meu cu cel scris de tine.
Nu am zis nicaieri ca fara medicamente nu obtii remisie. De ce interpretezi gresit?
Undeva mai sus scria cineva ca anxietatea nu e o boala. Am raspuns la acest lucru.

In plus crede-ma ca dupa 23 de ani stiu cum se cheama perfect boala mea in mai multe limbi internationale. Stiu ca nu am agorafobie. Ca imi plac spatiile mari si ca nu fac atacuri de panica in ele. Stiu ca nu am energie si ca doctorii refuza sa imi dea tratament pentru asta. Stiu ca pe acest forum citit din scoarta in scoarta de 9 ani sunt plangeri de derealizare si depersonalizare si ca i-am scris acelei fete cu alte cuvinte sa nu ia tratament cu antipsihotice la 14 ani. E complicat. Diferenta intre noi doua e experienta. Nu ma iau la intrecere cu nimeni. Sa imi fie cu iertare.

Eu sincer nu stiu daca e boala sau nu...desi am facut si psihiatrie in facultate dar despre anxietate si atacuri de panica nu ne-a vorbit niciodata nici un doctor.ce am citit eu din carti si internet nu cred ca e de ajuns dar psihiatrul mi-a pus dg de tulburare anxioasa, dr de familie a zis ca e afectiune neurovegetativa si dr psiholog a zis ca e doar o afectiune a gandirii.
Acum pe cine sa credem?
Ghembi...si eu am ameteli chiar si cand stau pe scaun.dr de familie mi-a dat betaserc si o trimitere la neurologie desi mi-a zis ca acolo, cel mai probabil o sa primeac acelasi medicament ptr ca ametelile nu au o cauza anume, nu am scolioza, analizele sunt bune dar nici din cauza anxietatii nu sunt ptr ca nu ma afecteaza in asa fel incat sa-mi provoace teama sau un atac de panica.
In rest cum petreceti in weekend?trebuie sa profitam de vremea buna sa iesim la plimbare.eu deja am la activ doua iesiri fara masina(de care suntem dependenti), mersul pe jos chiar e benefic iar faptul ca deja au aparut zambilele si ghioceii ma fac sa ma simt si mai aproape de primavara :)

Ronicolle, ti.am lasat un mesaj privat.

Cu o intrebare deranjez si eu. Nu de mult am auzit de la cineva ca intr-un atac de panica ceva mai puternic exista o contractie la nivelul musculaturii din spatele gatului, iar sangele ajunge mai greu la creier. Sincer informatia mi se pare fara sens si ireala, ba chiar putin amuzanta, dar am zis sa cer si parerea voastra. "Cunoscatori" si informatii se gasesc cu sutele, dar cate o fi adevarate si cate nu..

Repet, e foarte posibil sa sune amuzant dar chiar m-am vazut nevoit sa cer si alte pareri :))

@ Veritas

Hai ca m-ati pus pe ganduri. Cu ce v-am speriat?
Eu nu cred ca nu exista remisie fara medicamente. Initiatorul topicului am inteles ca s-a pus pe picioare fara medicamente.
Daca ai zis ca ai citit postarile mele, eu ii trimit pe toti la psihiatru si la psiholog. Cred ca numai un psihiatru isi poate da cu parerea daca cineva trebuie sa ia medicamente sau nu. Tu personal ai un tratament foarte usor. Am o prietena cu Anxietate careia i s-au prescris 30 pina la 60 mg Spitomin pe zi.
Eu nu stiu de alte tehnici. Unde se poate gasi acea tehnica de care vorbesti? E interesant.
Mie mi-au facut bine terapiile de grup de la Fundatia Equilibrium. A fost un psiholog pe forum care v-a propus sa va strangeti mai multe persoane si sa faceti terapie de grup. As fi putut vorbi cu presedintele fundatiei noastre. V-am fi dat sediul pentru intalniri. E foarte interesant sa participi la terapie de grup.

@ MNarcis

Neurotransmitatorii fac legatura intre neuroni.
Neuronii sunt niste celule aproape filiforme cu corp celular, cei mai mai au chiar si 1 m lungime.
Neurotransmitatorii sunt emisi de creier si de neuronii in sine.
Atunci cand nivelul lor este redus neuronii se pot constrictiona, ducand la constrcitionarea muchilor gatului.

Oare o explicatie mai simplista se poate ?:))

Evident ca in timpul atacului de panica exista incordarea intregului sistem muscular, dar poate ajunge la nivelul in care muschiul de dupa cap sa se contracte asa puternic incat sa nu mai circule sangele? :))

@clara eu nu am spus ca nu apreciez ceea ce faci, chiar apreciez, singura mea "problema" care de fapt nu e o problema este modul in care raspunzi, uneori. Ti-am explicat asa, unul din exemple sa spunem este fata aia de 14 ani care da-ti seama prin ce trece, perioada in care orice copil/adolescent este sensibil, se considera neinteles etc etc vine si spune ca are si senzatii de irealitate si anxietate. Tu i-ai raspuns foarte corect din punctul tau de vedere, insa nu te-ai pus in situatia ei sa spunem, sa citeasca "chiar si cu tratament medicamentos si psihoterapie se scapa foarte greu de senzatiile astea". Dupa parerea mea, repet, parerea mea, puteai formula un raspund pozitiv (si pe tine te va ajuta enorm in a te exprima pozitiv si eliminand partea de negatie, iti voi explica in alt post daca este, nu spun eu asta ci psihologii care au facut studii pe mii de cazuri) si puteai spune "se poate intra in remisie, poti scapa de aceste senzatii neplacute cu ajutorul psihoterapiei sau medicatiei, trebuie sa ai rabdare si sa practici ceea ce inveti in sedinte" sau puteai spune "da, sunt extrem de neplacute, nu vor trece de la sine si nici foarte repede, insa poti intra in remisie dupa mai multe sedinte de psihoterapie si/sau tratament medicamentos". Noi, toti de pe acest forum suntem si asa speriati de propriile ganduri, de ce ni se intampla, suntem sensibilizati de catre anxietate suficient incat sa primim si o alta informatie care sa ne duca cu gandul ca va fi rau sau ca nu se poate rezolva relativ usor si in timp.
Legat de postarea ta anterioara, referitoare la medicatie cand ai explicat de cele 23 de medicamente din Romania si doar cine vrea se vindeca, modul in care ai formulat fraza respectiva, sugereaza ca doar medicatia (ce include cele 23 de medicamente sau cate erau) duc catre remisie. Eu strict la acest lucru m-am referit, la nimic altceva, forma in care expui propriile experiente. Chiar apreciez cata rabdare ai, cat timp aloci acestui forum si cat de mult te implici, eu una nu as putea sa fac ce faci tu.
Si eu am tendinta de a tranti omului direct adevarul in fata chiar daca acesta nu este chiar cel mai bun, insa, de cand am anxietate am invatat ca in primul rand ma ajut pe mine daca imi formulez raspunsurile prin a incerca eliminarea partilor negative, astfel incat raspunsul final chiar daca este cu tenta negativa sa aiba o urma de speranta.
De exemplu: "Da, o sa murim cu totii!". Este cat se poate de corect, fapt ce nu indica actiunea in spatiu si timp, se poate intampla subit, oricum, oricand. Este in fond un adevar.
Daca expun acest adevar sub forma: "Vom incerca sa traim fiecare moment, sa ne bucuram de orice clipa pana in ultima zi"
Pt o persoana anxioasa/depresiva a 2-a formulare ii confera oarecum liniste, ii da speranta, il face sa priveasca pozitiv, posibil sa fie bucuros si de faptul ca va muri pana la urma. Comparativ cu prima varianta care automat sugereaza o forma tragica a evenimentului in sine, lasa loc de interpretare si nu face altceva decat sa induca si mai multa teama.
Aceeasi baza o au si studiile efectuate pe fenomenele placebo si nocebo.

Despre tratamentul cu Spitomin, stiu ca doza pe care eu o iau este foarte mica fata de ce ar fi trebuit sa iau, medicul m-a si intrebat daca doresc sa mi se schimbe tratamentul insa am preferat sa continui cu Spitominul din doua motive: 1. tot am inceput tratamentul si in perioadele de anxietate maxima am putut sa trec cu bine cu rau peste ele cu doza de 15mg/zi si 2. stiu ca psihoterapia este piatra de temelie pt remisie. Daca nu se observau cele mai mici schimbari in starile zilnice, automat schimbam tratamentul.

Despre tehnica de mindfulness, este practica prin care atentia este concentrata asupra prezentului. Este o tehnica extrem de folosita in psihoterapie, face parte din terapia cognitiv-comportamentala (adoptata din alte culturi), este aplicata cu succes pacientilor cu tulburari de anxietate, depresii, dureri cronice/somatizari si nu numai.
Printr-o serie de exercitii extrem de simple, practicate zilnic, la inceput cu o durata de 5 minute, pacientul este invatat sa se concentreze asupra momentului, sa isi focuseze atentia pe diverse activitati, obiecte, lucruri. (respiratie, obiect din campul vizual, sunete, mirosuri, mediu inconjurator, gusturi, crosetat, colorat, dans etc) si sa ramana in prezent pt a reduce ruminarea, gandurile intruzive, senzatiile fizice.
Mindfulness nu are legarua cu nici un cult, nici o dogma, este doar o forma de meditatie folosita in tratarea tulburarilor.
Mindfulness este dovedit stiintific ca fiind eficient in astfel de tulburari, necesita insa practica si concentrare, nu are rezultate imediate in primele zile.

Oricum am promis ca voi reveni cu detalii despre mindfulness asa ca voi explica in detaliu despre ce este vorba.

@MNarcis este important faptul ca acel muschi se contracta sau ca doar te focusezi pe ideea "DACA se poate intampla un astfel de lucru"? Cred ca poti gasi tratate medicale referitoare la aceste fenomene, eu una nu stiu de problema muschiului. Irigarea creierului nu poate fi atat de influentata de acel muschi ce se afla in SPATELE gatului(zic eu); dupa simpla mea informatie si eventual manualul de clasa a 11-a de anatomie sau cand naibii om fi invatat, irigarea se face prin cele doua artere carotide (stanga si dreapta) acum sincera sa fiu cata legatura pot avea ele cu muschiul din spatele gatului...n-am idee.
Acum ca si amuzament pot spune ca si in timpul unui atac de panica la fel de bine se poate slabi vre-un muschi si sa ne scapam pe noi de frica indusa de atac de panica.
Nu cred ca fiecare detaliu anatomic si fiecare functie a organismului este importanta cand stim ca la baza este anxietatea. Nu conteaza ce se intampla in organism, conteaza ce credem noi ca se intampla. Organismul stie singur ce are de facut.

@Veritas Multumesc pentru raspuns!

@MNarcis cu placere, vezi ca ai mesaj privat.

@ Veritas

Trebuie sa ai har de Sus sa vorbesti asa.
Eu imi aduc aminte ce au facut cu Stefan Ultras cand a zis psihiatrului ca are senzatii de derealizare si depersonalizare. L-au trecut imediat pe antipsihotic.
Multumesc pentru raspuns.
Astept cu mult interes sa scrii despre mindfulness. Cred ca are ceva legatura cu yoga. Eu cu yoga nu prea sunt de acord. Cei care au facut meditatii la grup si psihologii ne-au zis ca au avut cazuri care au practicat meditatii yoga si s-au imbolnavit psihic. Dar trebuie sa luam din orice parte pozitiva. Mindfulness cred ca are si parti pozitive.

Clara, sincer cred ca ar trebui sa ti schimbi si tu focusarea, nu ti face bine sa stai de anii de zile pe astfel de forumuri ai 9090 de postari. Nu spun cu rautate, stiu ca vrei sa ajuti dar ca sa ajuti trebuie mai intai sa te ajuti pe tine, este exact ca in avion, in caz de depresurizare a avionului, intai isi pune masca parintele si dupa aceea ii pune copilului. In aceste cazuri psihologice nu ajunge sa stii trebuie sa si aplici. Thx

@clara nu exista dar de sus, singurul dar de sus este ca ne-am nascut. Nu sunt o persoana religioasa insa am credinta, totul tine de modul in care evoluam, de societatea in care traim, de genetica, educatie, familie si multi multi alti factori.
A incepe sa expui lucrurile intr-o lumina pozitiva nu tine de del de sus, este in puterea fiecarei persoane de a isi depasi conditia (asta daca doreste si intelegi si cum).

In cazul lui Stefan pot spune ca acel psihiatru merita eviscerat in piata publica.

Cat despre mindfulness nu tine de nici o practica oculta, de nici o dogma, nu are la baza nici o alta religie sau forma de ocultism. Dumnezeu, religia, biblia, preotul nu ne permit sa stam 10 minute relaxati, timp in care sa ne concentram doar pe respiratie?
Cei care vin si sustin ca au practicat yoga si au dezvoltat probleme psihice, tin sa le spun cu parere de rau ca aveau deja fondul stabil pt a dezvolta o boala psihica, cine inca mai crede ca dintr-un exercitiu poti dezvolta boala psihica este ca si cum as veni eu acum sa spun ca am anxietate de la sapunul lichid.
Permite-mi sa cred ca acele persoane sunt extrem de focusate pe tot ceea ce inseamna religie si evlavie incat orice altceva ce intra in discordanta cu dogmele si convingerile din start pot deveni periculoase. Acele persoane doresc sa puna totul pe seama unei "practici" neortodoxe. Fix ca si nenorocira ca fiind "mana destinului"
Tot ce este in mindfulness se refera la pozitiv, nu are nimic negativ in componenta, nu exista ideea de religie, sex, orientare sexuala, practici, civilizatii etc.
A te imbolnavi psihic de la yoga este la fel de posibil cu a lua ebola de la papadie.
Vreau sa cred ca rupem putin barierele astea bine stabilite intre ceea ce cred eu ca e corect si bine si ceea ce cred altii sau practica contravin principiilor mele.
Magie are perfecta dreptate, degeaba citim daca nu suntem si deschisi la a schimba modul de abordare.

Am citit cu mult timp in urma articole sau carti despre exprimarea strict pozitiva si mi-a facut rau cum se exprimau ceilalti. Nu toti oamenii se exprima asa. A trebuit sa ma readaptez.

Salutare.
Va rog sa imi raspundeti la o intrebare, am 19 ani merg spre 20 cantaresc cam 60 65 de kg nu beau si nu fumez...nu am facut in viata mea acest lucru sufar de anxietate si atacuri de panica din 2010
Prin 2013 am avut un atac urat de tot din care a rezultat o tensiune de 15 cu 10 si puls 168 la doar 15 16 ani cat aveam atunci...
De atunci nu mi-am mai luat tensiunea chiar daca mai faceam atacuri de panica
La inceputul anului 2016 am facut un alt atac de panica, mi-am luat tensiunea si era 14 cu 8 si de atunci imi luam tensiunea zilnic..chiar daca aveam frica si simptome urate tensiunea era buna 12 cu 8 sau mai mica, la sfarsitu anului 2016 am facut un alt atac si la fel tensiunea 14 cu 8 si de atunci am facut o fobie cu tensiunea asta...am ajuns sa imi i-au tensiunea si de 5 ori pe zi si mentionez ca este mica...din 10 cu 6 nu ieseam chiar mai mica
Pot spune ca stau mult la calculator, jucandu-ma jocuri competitive iar atunci cand pierd vin serii de nervi, dupa cateva saptamani de la ultimu atac mi-am facut tensiunea seara dupa o zi de stat la pc...si mi-a iesit 13 cu 9...evident cum am vazut ca este mai mare de 12 cu 8 a urmat un atac de panica dar m-am calmat intr-o ora si tensiunea a revenit la normal.
Dupa faza asta tot continuand sa imi masor tensiunea dupa alte cateva saptamani dupa o zi tot de stat la pc..mi-am facut tensiunea seara si era 14 cu 7..m-am speriat am stat 5 minute si mi-am luat tensiunea cu alt tensiometru era 12 cu 7...probabil nu era ala bun nu stiu. Faza este ca.bunica mea in varsta de 83 de ani ii mai creste tensiunea uneori..si atunci cand isi face tensiune si porneste aparatu se termina de strans manseta aia.se opreste putin si dupa mai se strange iara putin...se strange de 2 ori atunci stiu ca tensiunea este peste 12.dupa ce am vazut la bunamea...
Ei bine atunci cand mi-am luat eu tensiunea nu stiu daca era 14 dar...a inceput sa se stranga manseta de 2 ori...in momentu cand am vazut ca se strange pentru a doua oara...nu va pot explica in ce stare am intrat...o frica iminenta si inexplicabila, gura mi s-a infurnicat...parca avea furnici pe limba si valuri de caldura..si pulsu a crescut la 120 am vrut sa opresc tensiometru si sa fug...dar totusi cumva am suportat si a iesit 14 7..probabil a crescut pe moment.dar dupa asta ma verificam periodic si tensiunea era tot mica.
Acum de 3 zile nu mai pot...va spun sincer ca sunt traumatizat mi-am facut la fel tensiunea seara.si s-a strans manseta aia de 2 ori...la fel aceleasi simptome si a iesit iara 14 cu 8..m-am dus pe celalalt tensiometru a strans tot de 2 ori dar a iesit 12 cu 7...am mai asteptat o ora cu stres si ganduri mi-am luat iara si era 13 cu 8...
Dupa faza asta timp de 2 zile mi-am mai facut curaj si mi-am mai luat tensiunea si era buna 12 cu 7 11 cu 6 dar acum nu mai pot.cum vad tensiometru ma panic aproape tot timpu ma gandesc ca am tensiune si ca o sa lesin..dar eu mana pe tensiometru nu mai pun...nu mai pot daca ar strange iara de 2 ori clar as lesina...ma poate ajuta cineva cu un sfat eu nu am tensiune stiu sigur din familie nu am pe nimeni cu tensiune..defapt tata e cu tensiunea dar este trecut de 60 de ani...cand am fost nascut eu nici mama nici tata nu sufereau de tensiune si nici bunicii...eu sper si cred ca este pe baza de stres si anxietate atunci cand mi-a crescut...am scris cam mult cred ca nici nu veti citii atat si veti adormii cu capu pe tastatura...dar imi spun ofu unde apuc :( nu vreau sa patesc nimic am 19 ani totusi..

Tzigaret, Tu ai o varsta bunica ta are alta varsta, nu poti sa te compari pe tine cu ea. Datorita sperieturiiai avut tensiunea mai mare, este normal. Ceea ce faci tu nu este decat sa ti amplifici starea de neliniste, adica nu ti mai lua tensiunea, mergi la un doctor, iti ia el tensiunea si decide daca este sau nu ok. Mergi acasa si ti vezi de treaburile tale, fara a iti lua tensiunea de 100 de ori. Tensiunea este fluctuanta in functie de multe aspecte, efort, mancare, oboseala etc. Seara buna! Ascunde tensiometru copile!

Ideea e ca daca nu imi fac tensiunea am impresia tot timpu ca am o am mare si ma panic, devin anxios si foarte agitat..nici pofta de mancare nu mai am nici sa vorbesc cu ai mei nu mai am chef.parca sunt pe alta planeta ma pun in pat si raman pur si simplu blocat de ganduri parca sunt nebun..
Este foarte frustrant.dar voi incerca sa ma adun..cum am spus sufar de atacuri de panica inca din 2010 am fost pe pastile cat timp le luam era ok dupa le intrerup vreo 5 6 luni totul este bine...si dupa iara incepe calvaru si iara pastile...e harababura totala cu mine

@Tzigaret tu nu ai nici o tensiune mare, nici vorba. Tensiunea este fluctuanta in functie de factori multiplii, daca ai mancat sau nu cu o ora inainte (cel putin) daca ai baut apa sau nu, daca ai depus efort sau nu, de cata odihna ai avut noaptea, daca stai mai mult asezat la pc si tot asa. Nu iti spun ca si eu am observat la mine acelasi fenomen, inainte de a ma aseza si a intra in dota am aveam tensiune mica, dupa primul meci sau al 2`lea deja sarise bine tensiunea. Dupa o perioada de 30 de minute revenea la normal.
Pot sa spun ca tu deja ti-ai format un factor declansator doar la vederea acelui tensiometru si asociezi o catastrofa cu obiectul in sine. Deja poti spune ca tensiometrul este un trigger pt tine, chiar si simplul cuvant iti poate declansa stare de lesin, atac de panica si anxietate.
Primul lucru este sa incerci sa nu iti mai iei tensiunea, este buna asa cum o ai. Dupa aceea incearca sa nu compari tensiunea pe care o ai tu cu a celorlalti. Daca nu te poti abtine si simti un impuls in care trebuie sa iti iei tensiunea iti recomand ca inainte de a lua tensiometrul si in timpul masuratorilor sa incerci sa stai cat se poate de relaxat si respira abdominal. Tensiunea oricum iti creste doar la ideea ca trebuie sa verifici pt a avea totul sub control, nesiguranta sau incertitudinea va atrage de la sine o crestere usoara a tensiunii. Deci, revenim, incearca sa nu iti iei tensiunea.
Cat despre atacurile de panica si starile de anxietate, fa ceva in privinta lor, nu sta asa pt ca nu trec ele chiar de la sine.