anxietate incurabila
buna..
chiar ma bucur ca acesta a fost primul atac de panica dupa un an si ceva... inseamna ca e loc si de mai bine... un atac de panica odata la un an e o nimica toata... nu trebuie sa fi bolnav ca sa faci unul pe an:)... cum ziceam, e mai enervanta o durere de masea decat un atac de panica... nu mai zic de alte boli mult mai grave. habar nu am daca e sau nu incurabila, eu sper si cred ca pana la urma va aparea un tratament care sa ne vindece, oricare ar fi acela, intre timp, eu sper sa nu fiu nevoit sa iau tablete si nici sa merg la psiholog... sper sa pot sa ma controlez singur de fiecare data... o seara placuta tuturor;)
chiar ma bucur ca acesta a fost primul atac de panica dupa un an si ceva... inseamna ca e loc si de mai bine... un atac de panica odata la un an e o nimica toata... nu trebuie sa fi bolnav ca sa faci unul pe an:)... cum ziceam, e mai enervanta o durere de masea decat un atac de panica... nu mai zic de alte boli mult mai grave. habar nu am daca e sau nu incurabila, eu sper si cred ca pana la urma va aparea un tratament care sa ne vindece, oricare ar fi acela, intre timp, eu sper sa nu fiu nevoit sa iau tablete si nici sa merg la psiholog... sper sa pot sa ma controlez singur de fiecare data... o seara placuta tuturor;)
Iadaci:
Ideea e sa nu ne certam pe acest forum, ci sa facem ceva constructiv, dar cand cineva te jigneste nu poti sa te abtii.
Inainte sa zici de mine, de Marius sau de altcineva, tu te auzi ce spui? Ai scris asa: "NU sunt vindecat, recunosc, dar ma simt ok".
Asta nu e ca si cand ai spune: am baut, nu sunt in coma alcoolica, dar nici beat. Nu prea se leaga...
Sanatate!
Ideea e sa nu ne certam pe acest forum, ci sa facem ceva constructiv, dar cand cineva te jigneste nu poti sa te abtii.
Inainte sa zici de mine, de Marius sau de altcineva, tu te auzi ce spui? Ai scris asa: "NU sunt vindecat, recunosc, dar ma simt ok".
Asta nu e ca si cand ai spune: am baut, nu sunt in coma alcoolica, dar nici beat. Nu prea se leaga...
Sanatate!
Costiholo:
Scurt si la obiect comentariul tau. Esti foarte bine documentat. Multumim si te asteptam in continuare.
Sanatate!
Scurt si la obiect comentariul tau. Esti foarte bine documentat. Multumim si te asteptam in continuare.
Sanatate!
pt mesajul de mai sus: nu ma bucur ca ai avut atacul de panica, ma bucur ca l-ai avut dupa o perioaa f lunga de timp...
"nu sunt vindecat, dar ma simt ok" : adica atacurile de panica sunt atat de rare incat nu ma mai deranjeaza, iar spre deosebire de acum apropximativ un an, pot sa fac aproape orice (in proportie de 90%)...
"nu sunt vindecat, dar ma simt ok" : adica atacurile de panica sunt atat de rare incat nu ma mai deranjeaza, iar spre deosebire de acum apropximativ un an, pot sa fac aproape orice (in proportie de 90%)...
departe gandul de a vrea sa ma cert cu cineva... ce nu imi place e ca o tineti sus si tare cum ca psihoterapia nu are efect, doar medicamentele: pe mine ambele m-au ajutat, iar de un an si ceva de cand nu mai iau tablete, aplic de fiecare data cand urmeaza un atac de panica, o metoda invatata la psiholog.. si totul e ok in cateva minute. in formele usoare de la inceput, ajuta si psihoterapia. nu merita sa ne mai contrazicem pe seama acestui subiect deoarece pe mine m-a autat, pe tine nu; eu evit orice medicament, pe tine nu te deranjeaza;... sper ca urmatorul atac de panica sa il avem amandoi peste cel putin un an, si eu sunt multumit ;)
o seara placuta
o seara placuta
Iulius Caesar:
Salut si tie!
Nu iti mai irosi timpul cu ce problema am eu in afara anxietatii ca nu ma cunosti si n-am facut nici gradinita impreuna.
Decat sa imi porti mie de grija mai bine gandeste-te ca latina e o limba moarta...
Salut si tie!
Nu iti mai irosi timpul cu ce problema am eu in afara anxietatii ca nu ma cunosti si n-am facut nici gradinita impreuna.
Decat sa imi porti mie de grija mai bine gandeste-te ca latina e o limba moarta...
Iadaci:
Prefer sa nu mai am niciodata un atac de panica, nu peste un an, 2.
Nu cred ca diagnosticul tau este de anxietate generalizata din moment ce spui ca te descurci cu autosugestia. Daca reusesti sa eviti medicamentele si esti ok 90% cum zici, inseamna ca nivelul serotoninei tale este unul bun. Toti am incercat sa evitam medicamentele, nimeni nu le-a luat de placere. Sincer ma bucur ca esti un caz mai putin grav.
O seara placuta si tie!
Prefer sa nu mai am niciodata un atac de panica, nu peste un an, 2.
Nu cred ca diagnosticul tau este de anxietate generalizata din moment ce spui ca te descurci cu autosugestia. Daca reusesti sa eviti medicamentele si esti ok 90% cum zici, inseamna ca nivelul serotoninei tale este unul bun. Toti am incercat sa evitam medicamentele, nimeni nu le-a luat de placere. Sincer ma bucur ca esti un caz mai putin grav.
O seara placuta si tie!
Iadaci:
I-am spus domnului dr Ionescu acelasi lucru pe care l-am scris aici, dar domnia sa om de bun simt mi-a raspuns sec: "anxietatea este incurabila momentan".
Scuze ca revin des cu comentarii, dar le citesc pe rand si e posibil sa imi scape vreunul si sa il vad apoi.
Sanatate!
I-am spus domnului dr Ionescu acelasi lucru pe care l-am scris aici, dar domnia sa om de bun simt mi-a raspuns sec: "anxietatea este incurabila momentan".
Scuze ca revin des cu comentarii, dar le citesc pe rand si e posibil sa imi scape vreunul si sa il vad apoi.
Sanatate!
Costiholo:
Asa cum am mai scris "merg" pe 11 ani de tag. Sper sa nu ajung la o vechime de 26 de ani. Toti speram sa apara leacul minune si sigur se va intampla candva asta. Din ce scrii cred ca esti documentat de pe site-urile din sua, pe acolo am gasit si eu multe din ce scrii si tu. Intr-adevar ca sa scrii fiecaruia in parte despre ce dereglari au loc in tot organismul ar trebui sa ne facem mult timp si sa scriem destul de mult. Atat timp cat accesul la informatii e oarecum facil nu cred ca e cazul sa amanuntim.
Multa sanatate si tie!
Asa cum am mai scris "merg" pe 11 ani de tag. Sper sa nu ajung la o vechime de 26 de ani. Toti speram sa apara leacul minune si sigur se va intampla candva asta. Din ce scrii cred ca esti documentat de pe site-urile din sua, pe acolo am gasit si eu multe din ce scrii si tu. Intr-adevar ca sa scrii fiecaruia in parte despre ce dereglari au loc in tot organismul ar trebui sa ne facem mult timp si sa scriem destul de mult. Atat timp cat accesul la informatii e oarecum facil nu cred ca e cazul sa amanuntim.
Multa sanatate si tie!
Pulberedestele:
Contoversele apar datorita unor persoane foarte putin informate, documentate, cu trairi minime in domeniul psihozelor.
Si matematica de exemplu este o stiinta, dar asta nu inseamna ca are vreo legatura cu remedierea anxietatii. Personal nu minimizez psihoterapia, ci spun ca este egala cu zero in cazul reglarii unui dezechilibru neurochimic (acest dezechilibru este factorul principal in declansarea psihozelor).
Fireste ca psihologia, psihoterapia au rolul lor, sunt bune, dar in cu totul si cu totul alte domenii. Asa cum spuneam si matematica e o stiinta, dar NU are nicio legatura cu reglarea nivelului serotoninei de ex.
Sper ca am fost destul de clar si pertinent.
Multa sanatate si asteptam in continuare vesti si de la tine!
Contoversele apar datorita unor persoane foarte putin informate, documentate, cu trairi minime in domeniul psihozelor.
Si matematica de exemplu este o stiinta, dar asta nu inseamna ca are vreo legatura cu remedierea anxietatii. Personal nu minimizez psihoterapia, ci spun ca este egala cu zero in cazul reglarii unui dezechilibru neurochimic (acest dezechilibru este factorul principal in declansarea psihozelor).
Fireste ca psihologia, psihoterapia au rolul lor, sunt bune, dar in cu totul si cu totul alte domenii. Asa cum spuneam si matematica e o stiinta, dar NU are nicio legatura cu reglarea nivelului serotoninei de ex.
Sper ca am fost destul de clar si pertinent.
Multa sanatate si asteptam in continuare vesti si de la tine!
Multumesc Florine ! Asa este trebuie neaparat sa ne documentam, cel putin asa cred eu.Daca si medicii ar pune suflet la fel ca noi ar fi cu totul altceva dar multi trateaza cu medicatie care cei din occident au renuntat la ele de acum 20 de ani.Ai vazut pe siturile straine se vorbeste depspre hidrolizat de caseina pentru anxietate despre 5HTP si mai sunt destule care le-asi insira degeaba aici ca inca nu sa auzit de ele, noi am ramas la prozac care ei il fofoseau in anii 1980. Multa sanatate iti doresc si le doresc la toti cei de pe forum sa se insanatoseasca cat mai rapid.
buna seara! Asa este Florine deocamdata anxietatea este incurabila, pentru incurajare medicii psihiatri sustin ca scapi de boala, dar ea poate reveni oricind, la un moment dat nici medicatia nu mai are putere ca organimul devine imun si simptomele apar chiar si cu tratament, eu iau cipralex 20 mg de 1 an si ceva, a fost bine cu el, acum anxietatea e f puternica mai ales dimineata, in fiecare zi traiesc cu speranta ca vom scapa vreodata, dar acest virus este in noi ca un microb incurabil, tu iadaci te poti numii un norocos ca ai raspuns cu succes la tratament cu paroxetina, dar pe mine se testau medicamentele ca pe un cobai si pot spune ca nu am gasit inca unu de mare succes, formele de tulburari neurovegetative sunt usoare medii si severe, cronice si recurente unde chiar nici un fel de terapie nu ajuta, daca nu as fi vazut cu ochii mei pacientii prin spitale, as fi cazut de acord cu tot felul de minuni, dar lucrurile nu stau chiar asa, eu aci vb doar pe probe si teste nu pe imaginatii, sanatate tuturor!
Oameni buni, eu tot nu pricep de ce atatea opinii pro si contra. Pana la urma suferim cu totii de aceeasi treaba, cu totii ne chinuim si ne enerveaza ca nu exista pastila aia care sa faca sa treaca repede si de tot.
Florine, logic vorbind, abordarea ta e gresita. Cum anxietatea e incurabila, cel mai ok este sa reusesti sa o scazi la un nivel la care devii functional. Cu pastile, terapii, whatever. Important e sa poti sa te descurci, sa intelegi ca suferi de o treaba, dar ca treaba aia nu ramane la cote maxime toata viata!
Da, eu as prefera sa ma apuce pandaliile o data pe an, asa vreo saptamana.
Tu ce vrei aici, sa te vindeci? Am inteles cu totii ca nu se vindeca! Dar ca se amelioreaza, e ok?
Florine, logic vorbind, abordarea ta e gresita. Cum anxietatea e incurabila, cel mai ok este sa reusesti sa o scazi la un nivel la care devii functional. Cu pastile, terapii, whatever. Important e sa poti sa te descurci, sa intelegi ca suferi de o treaba, dar ca treaba aia nu ramane la cote maxime toata viata!
Da, eu as prefera sa ma apuce pandaliile o data pe an, asa vreo saptamana.
Tu ce vrei aici, sa te vindeci? Am inteles cu totii ca nu se vindeca! Dar ca se amelioreaza, e ok?
Sophie13:
Ideal ar fi ca aici sa se scrie ceva constructiv, informativ, dar mai sunt persoane rau intentionate si de aceea mai apar pareri diferite. Nu stiu de unde ai tras concluzia ca abordarea mea e gresita, dar a gresi e uman, deci e posibil. Totusi nu am inteles la ce abordare te referi.
E treaba ta daca tu preferi sa te apuce "pandaliile". Eu nu mai vreau. M-am saturat. Nu cred ca mai vrea nimeni de aici. Toti ne dorim vindecarea, iar aici scriem despre experientele noastre, cu ce medicamente ne e mai bine, facem schimb de informatii si de multe ori incercam sa ii ajutam si pe ceilalti, mai putin experimentati in boala. Cred ca e cel mai bine e sa ne invatam boala ca sa stim exact cum stau lucrurile.
Ameliorati suntem majoritatea, dar toti ne dorim sa revenim la normal cum am fost candva, iar cand o sa gaseasca unul dintre noi leacul minune o sa il impartaseasca si celorlalti. Cu siguranta va aparea leacul acestei psihoze.
Sanatate!
Ideal ar fi ca aici sa se scrie ceva constructiv, informativ, dar mai sunt persoane rau intentionate si de aceea mai apar pareri diferite. Nu stiu de unde ai tras concluzia ca abordarea mea e gresita, dar a gresi e uman, deci e posibil. Totusi nu am inteles la ce abordare te referi.
E treaba ta daca tu preferi sa te apuce "pandaliile". Eu nu mai vreau. M-am saturat. Nu cred ca mai vrea nimeni de aici. Toti ne dorim vindecarea, iar aici scriem despre experientele noastre, cu ce medicamente ne e mai bine, facem schimb de informatii si de multe ori incercam sa ii ajutam si pe ceilalti, mai putin experimentati in boala. Cred ca e cel mai bine e sa ne invatam boala ca sa stim exact cum stau lucrurile.
Ameliorati suntem majoritatea, dar toti ne dorim sa revenim la normal cum am fost candva, iar cand o sa gaseasca unul dintre noi leacul minune o sa il impartaseasca si celorlalti. Cu siguranta va aparea leacul acestei psihoze.
Sanatate!
Florine, pai daca gasesc eu "piatra filozofala" a anxietatii o impart cu toata lumea, jur!!!! Evident ca si eu vreau sa treaca o data pentru totdeauna, sa nu-mi mai amintesc ca am avut vreodata vreo insomnie, ca am luat o pastila. Dar, avand in vedere ca la ora actuala, solutiile sunt de ameliorare, asta e...
Si ma si indoiesc de vreo chestie care sa vindece total. Ma gandesc ca am avut ulcer. Am facut un an tratament, a trecut da arsuri ma mai apuca din cand in cand :-) Doar ca acum stiu cu ce sa le dau, stiu ca dureaza un pic si trece.
Si ma si indoiesc de vreo chestie care sa vindece total. Ma gandesc ca am avut ulcer. Am facut un an tratament, a trecut da arsuri ma mai apuca din cand in cand :-) Doar ca acum stiu cu ce sa le dau, stiu ca dureaza un pic si trece.
Costiholo
Eu am luat 5htp, dar mare lucru nu am observat, ai am luat doze destul de mar, cam 600mg pe zi.Dar, poate depinde si de firma.Am inteles ca cei de la vivitas ar fi cei mai buni, mai este si nature s way.Mai exista si un medicament naturist care are in compozitie pe langa 5-htp si multe alte vitamnine si, cica ar fi foarte bun.Se numeste vilift.Dar, ca toate medicamentele pt starile psihice, nu se cunosc efectele pe termen lung.Acuma depinde, la unii merg de minune aceste tratamente naturiste, la altii nu, dar merita incercat.Eu am incercat cu wellbutrin pt anxietate generalizata si depresie, dar imi dadea dureri de cap si ma storcea de energie.Ce era cel mai rau e ca imi pierdeam memoria, parca eram tampit, dar si mult par.Cu depresia m-a ajutat, cu toate ca l-am luat doar o luna jumate.Problema ramane anxietatea pe care nu o mai suport.Iau frontin, care ma scapa pe moment de ea.Cred ca o sa incep iar cu arketis, am inteles ca ar fi foarte bun pt anxietate, dar o sa il iau la doze minime, 10 mg, mai ales acuma ca anxietatea nu e ca la inceput si nici depresia.Sper sa am noroc.
Sanatate va doresc la toti
Eu am luat 5htp, dar mare lucru nu am observat, ai am luat doze destul de mar, cam 600mg pe zi.Dar, poate depinde si de firma.Am inteles ca cei de la vivitas ar fi cei mai buni, mai este si nature s way.Mai exista si un medicament naturist care are in compozitie pe langa 5-htp si multe alte vitamnine si, cica ar fi foarte bun.Se numeste vilift.Dar, ca toate medicamentele pt starile psihice, nu se cunosc efectele pe termen lung.Acuma depinde, la unii merg de minune aceste tratamente naturiste, la altii nu, dar merita incercat.Eu am incercat cu wellbutrin pt anxietate generalizata si depresie, dar imi dadea dureri de cap si ma storcea de energie.Ce era cel mai rau e ca imi pierdeam memoria, parca eram tampit, dar si mult par.Cu depresia m-a ajutat, cu toate ca l-am luat doar o luna jumate.Problema ramane anxietatea pe care nu o mai suport.Iau frontin, care ma scapa pe moment de ea.Cred ca o sa incep iar cu arketis, am inteles ca ar fi foarte bun pt anxietate, dar o sa il iau la doze minime, 10 mg, mai ales acuma ca anxietatea nu e ca la inceput si nici depresia.Sper sa am noroc.
Sanatate va doresc la toti
Mladen
Sincer doar am citit despre aceasta substanta 5HTP dar nu-i cunosc eficienta, dar iti pot spune despre Frontin ca nu este prea bun.Parerea mea este sa-l schimbi cat mai repede cu rivotril.Rivotrilul are cea mai mare acoperire privind substantele si acele enzime de care avem nevoie in timpul crizei si are efect rapid poate fi un foarte bun hipnotic ia cantitate mai mare de la 1 mg in sus si un bun antidepresiv de la 1mg in jos depinde asta de fiecare asta numai medicul poate stabili.
Sincer doar am citit despre aceasta substanta 5HTP dar nu-i cunosc eficienta, dar iti pot spune despre Frontin ca nu este prea bun.Parerea mea este sa-l schimbi cat mai repede cu rivotril.Rivotrilul are cea mai mare acoperire privind substantele si acele enzime de care avem nevoie in timpul crizei si are efect rapid poate fi un foarte bun hipnotic ia cantitate mai mare de la 1 mg in sus si un bun antidepresiv de la 1mg in jos depinde asta de fiecare asta numai medicul poate stabili.
Mersi mult costiholo.Sunt foarte bucuros ca ne sprijinim si ajutam intre noi.Ma simt norocos ca am gasit acest forum.Au fost persoane care m-au ajutat cu sfaturi foarte utile, sfaturi cu care sa trec mai usor peste aceasta boala care nu ne lasa sa traim, dar sunt sigur ca pana la urma o sa o invingem.
Sanatate multa la toata lumea
Sanatate multa la toata lumea
Cu placere.Daca te intelegi bine cu medicul tau curant, cere-i sa-ti inlocuiasca cu frontinul cu rivotril si asociat cu arketis cred ca te vei simti mult mai bine.Si totusi mai bun ar fi Cipralex sunt multe referinte foarte bune la acest medicament.Eu iau Archetis de 20 mg una pe zi si rivotril 1 mg inainte de culcare
Danuna3
Spune-mi, te rog, daca nu ai avut probleme cu parul pe durata tratamentului cu wellbutrin sau nu te-ai simtit lipsita de energie, dureri de cap, pierderea memoriei, lipsa de idei.Pe mine m-a ajutat cu depresia, dar am avut aceste simptome.De cand am inceput sa il reduc nu mai am astfel de probleme.Poate ar mai fi trebuit sa ii dau ceva timp ca l-am luat cam o luna jumate.Te rog, da-mi detalii cu privire la tratamentul tau cu wellbutrin, daca rezolva si anxietatea.Si inca ceva, de ce vroiai sa schimbi tratamentul daca ti-a mers cu wellbutrin?Scuze pt intrebarile puse, dar m-ar ajuta mult un raspuns.Mersi mult
Spune-mi, te rog, daca nu ai avut probleme cu parul pe durata tratamentului cu wellbutrin sau nu te-ai simtit lipsita de energie, dureri de cap, pierderea memoriei, lipsa de idei.Pe mine m-a ajutat cu depresia, dar am avut aceste simptome.De cand am inceput sa il reduc nu mai am astfel de probleme.Poate ar mai fi trebuit sa ii dau ceva timp ca l-am luat cam o luna jumate.Te rog, da-mi detalii cu privire la tratamentul tau cu wellbutrin, daca rezolva si anxietatea.Si inca ceva, de ce vroiai sa schimbi tratamentul daca ti-a mers cu wellbutrin?Scuze pt intrebarile puse, dar m-ar ajuta mult un raspuns.Mersi mult
Mladen:
Incearca cipralex sau macar efectin combinate cu rivotril. Costiholo are dreptate, frontinul nu e bun, iar arketisul iti spun sigur ca e un medicament depasit.
Totusi cere parerea medicului, evident sugereaza-i aceste medicamente, dar nu le lua doar ca asa te sfatuiesc eu.
5HTP e apa de ploaie, pierzi timpul cu el.
Sanatate!
Incearca cipralex sau macar efectin combinate cu rivotril. Costiholo are dreptate, frontinul nu e bun, iar arketisul iti spun sigur ca e un medicament depasit.
Totusi cere parerea medicului, evident sugereaza-i aceste medicamente, dar nu le lua doar ca asa te sfatuiesc eu.
5HTP e apa de ploaie, pierzi timpul cu el.
Sanatate!
Buna seara tuturor,
Nu sunt noua aici, am luat o pauza de aproape un an de la a mai comenta si de asta mi-a expirat si id-ul.. Unii din voi si-ar aduce aminte de mine, mai ales Florin, cu care am ajuns la un moment dat la niste discutii mai putin ortodoxe. Fara a fi sarcastica, am revenit acum tocmai observand ca nu mai e asa de agresiv in atitudine ca anul trecut. Plus ca am niste "trairi" pe care as vrea sa le impartasesc. Asadar, pe scurt (incerc), eu nu sunt convinsa ca sufar de vreuna din titulaturile mentionate de voi. Sigur ca asa mi s-a zis acum 2 ani, cand am inceput sa am ceea ce, dupa simptome, a fost o lunga serie de atacuri de panica. Am luat medicamente, cam un sfert din lunga lista data de voi. Nu vreau sa-mi aduc aminte. Le mai am si acum, atacurile adica, dar mai rar, vin si pleaca, incerc sa cred ca fac parte din mine. Dintre parerile pe care voiam sa le impartasesc, una ar fi ca (eu cred ca) tulburarile acestea pe care eu nu stiu sa le definesc dpdv medical si/sau stiintific (imi pare rau, am refuzat sa acord atata atentie si sper sa nu fiu judecata pt asta) merg mana-n mana cu firea "bolnavului". Eu ma vad pe mine ca sunt o vulcanica impulsiva, o rationala perfectionista, foarte organizata si in acelasi timp paradoxala in gandire. Pe scurt, "fucked up". Astfel, am ajuns sa cred ca afectiunile astea nu lovesc oameni simpli la minte (spun asta fara a-i jigni, pt ca de fapt ii invidiez), oameni care traiesc intr-un cerc restrans de idei si ganduri, ci celor care sunt mai "special needs", ca sa zic asa. Mi-a zis de curand mama mea, care e o femeie simpla din popor, ca si ea a avut atacuri de panica cand a fost tanara; stiindu-i situatia, avea si de ce. La fel, mama mi-a zis despre bunica, care bunica e o femeie si mai din popor si bate inspre 100 de ani; m-a intrebat despre bunica, care prinsese si razboaiele mondiale si care a trecut prin multe, m-a intrebat daca cred ca avut atacuri de panica. Vremurile erau altele, m-am surprins raspunzand ca n-avea bunica vreme pe atunci sa aiba atacuri de panica. Sper sa nu ma intelegeti gresit, dar eu asa vad lucrurile si asta m-a ajutat, plus ca incerc sa ma descurc si fara pastile, avand senzatia ca luandu-le ma transform intr-o leguma. De asta incerc fara, deocamdata a mers, poate sunt norocoasa, sau poate am dreptate. Daca tot sunt o luptatoare in viata de zi cu zi, ceea ce consider ca e cauza in situatia mea pt anxietate, macar sa lupt pana la capat. De 3 ani traiesc ceva ce oamenii de rand evita, am o viata foarte plina, complicata de propria mana dar si de soarta, ma lupt in permanenta cu mine insami si cu niste sabloane in care cred. Astfel, cred ca merit ce mi se intampla, intr-un sens sado-maso. Si da, asta cred, ca se intampla oamenilor self-destructive si nu celor care duc o viata plina de common-sense. Ah, si ar mai fi o parere personala: revenind la ce spuneam, ca nu sunt documentata si n-am "cuvinte pompoase", eu (incerc sa) merg pe logica keep it simple. In acest sens, am citit o carte: Panic Attacks, workbook, de David Carbonell. Eu am primit-o in limba engleza, poate cine o cauta o gaseste si altfel. Nu fac propaganda, din contra, variantele si solutiile mele sunt de-a dreptul enervant de penibile, dar trebuie s-o zic, asta m-a ajutat, chiar daca am fost foarte reticenta, cartea asta e un fel de exercitiu scris, cu intrebari puse de doctor. Ideea de baza pe care mizeaza e ca te convinge ca nu te vei vindeca, dar nici nu vei muri din asta. Si te face sa realizezi ca ai ajuns sa te incapatanezi in a te autoconvinge de cat de greu ti-e. Nu vreau sa ma mai lungesc, sunt convinsa ca si asa am sa-mi primesc replici de "neinitiata, necunoscatoare, propagandista patetica etc". Un ultim indemn ar fi sa va uitati la viata pe care o duceti, cat e tragism si cat e motiv de bucurie. Unii chiar au probleme, personale, de familie, de bani, de viata, probleme serioase, nu cele pe care le am eu, pe aceia ii inteleg oarecum, le e greu. Dar pe cei ca mine nu-i inteleg, ca noi suntem obligati sa luptam.. Scuze de aberatii daca asa le vedeti, dar mai ales scuze de englezisme, sunt impotriva lor, dar astea erau de neinlocuit.
Nu sunt noua aici, am luat o pauza de aproape un an de la a mai comenta si de asta mi-a expirat si id-ul.. Unii din voi si-ar aduce aminte de mine, mai ales Florin, cu care am ajuns la un moment dat la niste discutii mai putin ortodoxe. Fara a fi sarcastica, am revenit acum tocmai observand ca nu mai e asa de agresiv in atitudine ca anul trecut. Plus ca am niste "trairi" pe care as vrea sa le impartasesc. Asadar, pe scurt (incerc), eu nu sunt convinsa ca sufar de vreuna din titulaturile mentionate de voi. Sigur ca asa mi s-a zis acum 2 ani, cand am inceput sa am ceea ce, dupa simptome, a fost o lunga serie de atacuri de panica. Am luat medicamente, cam un sfert din lunga lista data de voi. Nu vreau sa-mi aduc aminte. Le mai am si acum, atacurile adica, dar mai rar, vin si pleaca, incerc sa cred ca fac parte din mine. Dintre parerile pe care voiam sa le impartasesc, una ar fi ca (eu cred ca) tulburarile acestea pe care eu nu stiu sa le definesc dpdv medical si/sau stiintific (imi pare rau, am refuzat sa acord atata atentie si sper sa nu fiu judecata pt asta) merg mana-n mana cu firea "bolnavului". Eu ma vad pe mine ca sunt o vulcanica impulsiva, o rationala perfectionista, foarte organizata si in acelasi timp paradoxala in gandire. Pe scurt, "fucked up". Astfel, am ajuns sa cred ca afectiunile astea nu lovesc oameni simpli la minte (spun asta fara a-i jigni, pt ca de fapt ii invidiez), oameni care traiesc intr-un cerc restrans de idei si ganduri, ci celor care sunt mai "special needs", ca sa zic asa. Mi-a zis de curand mama mea, care e o femeie simpla din popor, ca si ea a avut atacuri de panica cand a fost tanara; stiindu-i situatia, avea si de ce. La fel, mama mi-a zis despre bunica, care bunica e o femeie si mai din popor si bate inspre 100 de ani; m-a intrebat despre bunica, care prinsese si razboaiele mondiale si care a trecut prin multe, m-a intrebat daca cred ca avut atacuri de panica. Vremurile erau altele, m-am surprins raspunzand ca n-avea bunica vreme pe atunci sa aiba atacuri de panica. Sper sa nu ma intelegeti gresit, dar eu asa vad lucrurile si asta m-a ajutat, plus ca incerc sa ma descurc si fara pastile, avand senzatia ca luandu-le ma transform intr-o leguma. De asta incerc fara, deocamdata a mers, poate sunt norocoasa, sau poate am dreptate. Daca tot sunt o luptatoare in viata de zi cu zi, ceea ce consider ca e cauza in situatia mea pt anxietate, macar sa lupt pana la capat. De 3 ani traiesc ceva ce oamenii de rand evita, am o viata foarte plina, complicata de propria mana dar si de soarta, ma lupt in permanenta cu mine insami si cu niste sabloane in care cred. Astfel, cred ca merit ce mi se intampla, intr-un sens sado-maso. Si da, asta cred, ca se intampla oamenilor self-destructive si nu celor care duc o viata plina de common-sense. Ah, si ar mai fi o parere personala: revenind la ce spuneam, ca nu sunt documentata si n-am "cuvinte pompoase", eu (incerc sa) merg pe logica keep it simple. In acest sens, am citit o carte: Panic Attacks, workbook, de David Carbonell. Eu am primit-o in limba engleza, poate cine o cauta o gaseste si altfel. Nu fac propaganda, din contra, variantele si solutiile mele sunt de-a dreptul enervant de penibile, dar trebuie s-o zic, asta m-a ajutat, chiar daca am fost foarte reticenta, cartea asta e un fel de exercitiu scris, cu intrebari puse de doctor. Ideea de baza pe care mizeaza e ca te convinge ca nu te vei vindeca, dar nici nu vei muri din asta. Si te face sa realizezi ca ai ajuns sa te incapatanezi in a te autoconvinge de cat de greu ti-e. Nu vreau sa ma mai lungesc, sunt convinsa ca si asa am sa-mi primesc replici de "neinitiata, necunoscatoare, propagandista patetica etc". Un ultim indemn ar fi sa va uitati la viata pe care o duceti, cat e tragism si cat e motiv de bucurie. Unii chiar au probleme, personale, de familie, de bani, de viata, probleme serioase, nu cele pe care le am eu, pe aceia ii inteleg oarecum, le e greu. Dar pe cei ca mine nu-i inteleg, ca noi suntem obligati sa luptam.. Scuze de aberatii daca asa le vedeti, dar mai ales scuze de englezisme, sunt impotriva lor, dar astea erau de neinlocuit.
Alexaandra
Deloc nu o sa primesti acuze, chiar laude, cel putin de la mine.Este foarte important ca cei ce se simt mai bine sa ne zica si noua cum au reusit.Pe mine comentariul tau chiar m-a impulsionat si ambitionat sa continui lupta, sa nu cedez si aproape ca am reusit fara sa iau prea multa medicamentatie, chiar daca eram intr-o stare deplorabila.Dar tot timpul mi-am zis:"trebuie sa fie mai bine, trebuie sa mai rezist, poate ca Dumnezeu ma pune la incercare, o sa trec peste asta", chiar daca simteam ca pamantul se prabuseste sub mine.Tot secretul este sa credem.Eu nu am fost optimist, dar am crezut ca cineva acolo sus vede si o sa ma ajute.Te inteleg perfect pt ca si eu sunt o fire impulsiva, corect, chiar foarte corect si atunci cand cineva ma dezamageste ma supar si caut raspunsuri.Asa este lumea si noi nu putem sa fim ca ei, ca restul.Si eu as da orice sa fiu pasiv de tot ce se intampla in jurul meu, sa ignor, dar nu pot.Cine stie poate este un dar ca sa invatam sa pretuim viata mai mult, lucrurile marunte, adica sa nu trecem prin viata ca si gasca prin apa.Nu toti au aceasta oportunitate.
Deloc nu o sa primesti acuze, chiar laude, cel putin de la mine.Este foarte important ca cei ce se simt mai bine sa ne zica si noua cum au reusit.Pe mine comentariul tau chiar m-a impulsionat si ambitionat sa continui lupta, sa nu cedez si aproape ca am reusit fara sa iau prea multa medicamentatie, chiar daca eram intr-o stare deplorabila.Dar tot timpul mi-am zis:"trebuie sa fie mai bine, trebuie sa mai rezist, poate ca Dumnezeu ma pune la incercare, o sa trec peste asta", chiar daca simteam ca pamantul se prabuseste sub mine.Tot secretul este sa credem.Eu nu am fost optimist, dar am crezut ca cineva acolo sus vede si o sa ma ajute.Te inteleg perfect pt ca si eu sunt o fire impulsiva, corect, chiar foarte corect si atunci cand cineva ma dezamageste ma supar si caut raspunsuri.Asa este lumea si noi nu putem sa fim ca ei, ca restul.Si eu as da orice sa fiu pasiv de tot ce se intampla in jurul meu, sa ignor, dar nu pot.Cine stie poate este un dar ca sa invatam sa pretuim viata mai mult, lucrurile marunte, adica sa nu trecem prin viata ca si gasca prin apa.Nu toti au aceasta oportunitate.
Alexaandra:
De obicei am comunicari neortodoxe doar atunci cand sunt provocat. Nu stiu ce id ai avut. Intr-adevar aceste afectiuni nu lovesc oamenii simpli in gandire, de aici si proverbul "cata prostie atata fericire".
Nu e adevarat ca daca iei pastile te transformi intr-o leguma. Acum se merge cat mai mult pe medicamente care nu sedeaza si cred ca important e ca persoana sa fie functionala. Asa cum am mai spus dependenta de medicamente nu este o fatalitate. Nimeni nu renunta la lupta asta cu boala, pentru ca totul se rezolva, mai putin moartea.
Un singur lucru e cert: toti vrem sa redevenim ceea ce am fost candva, oameni fara psihoze. Lumea medicala nu va ridica la nesfarsit din umeri in fata anxietatii. Mariusvcr ne spunea recent ca in Japonia s-a lansat un nou medicament. Poate va ajunge si la noi si el va fi leacul, daca nu, o sa apara pana la urma unul.
Sanatate!
De obicei am comunicari neortodoxe doar atunci cand sunt provocat. Nu stiu ce id ai avut. Intr-adevar aceste afectiuni nu lovesc oamenii simpli in gandire, de aici si proverbul "cata prostie atata fericire".
Nu e adevarat ca daca iei pastile te transformi intr-o leguma. Acum se merge cat mai mult pe medicamente care nu sedeaza si cred ca important e ca persoana sa fie functionala. Asa cum am mai spus dependenta de medicamente nu este o fatalitate. Nimeni nu renunta la lupta asta cu boala, pentru ca totul se rezolva, mai putin moartea.
Un singur lucru e cert: toti vrem sa redevenim ceea ce am fost candva, oameni fara psihoze. Lumea medicala nu va ridica la nesfarsit din umeri in fata anxietatii. Mariusvcr ne spunea recent ca in Japonia s-a lansat un nou medicament. Poate va ajunge si la noi si el va fi leacul, daca nu, o sa apara pana la urma unul.
Sanatate!
Domnule Florin Radu
matematica este o stiinta, dar nu stiu de ce faceti legaturi acolo unde ele nu exista, doar de dragul zeflemelii?Apoi recunoasteti singur ca psihoterapia isi are rolul ei, nu va cam contraziceti in diversele afirmatii?
Dr.Ionescu este celebrul psihiatru de la Nifon?Nu de alta, dar eu nu iau de buna afirmatia oricariu medic psihiatru, asa cum nici Dumneavoastra nu aveti incredere in psihoterapeuti.
Nu in ultimul rand, va reamintesc ca suferiti de o boala care nu prea se inscrie in domeniul clasic al psihozelor, nu faceti decat sa va accentuati singur simptomele.Teoria cu serotonina este buna in schimb, dar este doar una dintre ipotezele privind tulburarile psihice(mult mai valabila pentru depresie fata de anxietate).
matematica este o stiinta, dar nu stiu de ce faceti legaturi acolo unde ele nu exista, doar de dragul zeflemelii?Apoi recunoasteti singur ca psihoterapia isi are rolul ei, nu va cam contraziceti in diversele afirmatii?
Dr.Ionescu este celebrul psihiatru de la Nifon?Nu de alta, dar eu nu iau de buna afirmatia oricariu medic psihiatru, asa cum nici Dumneavoastra nu aveti incredere in psihoterapeuti.
Nu in ultimul rand, va reamintesc ca suferiti de o boala care nu prea se inscrie in domeniul clasic al psihozelor, nu faceti decat sa va accentuati singur simptomele.Teoria cu serotonina este buna in schimb, dar este doar una dintre ipotezele privind tulburarile psihice(mult mai valabila pentru depresie fata de anxietate).
Intr-adevar, pastilele nu te transforma intr-o leguma, mai ales cand vorbim de situatii si boli in care ele sunt singurele instrumente de a te tine in viata. Dar in cazul acestei afectiuni, ma incapatanez sa cred ca am un creier ticalos care imi face asta si trebuie sa controlez cumva situatia. Nu am sa ma aventurez in a face remarci de natura medicala, pt ca nu am documentatie serioasa, dar cum spuneam, pe mine m-a ajutat sa incerc sa simplific lucrurile. Cand vine vorba de atacuri de panica. Sa le accept si sa merg mai departe. Sunt parte din mine. Si atata timp cat inafara lor, reusesc sa-mi fac viata frumoasa, mi-e suficient. Ce-a mai functionat la mine au fost schimbarile continue. Schimb cadrul foarte des, calatorind si cunoscand alte fete de oameni, alte fete de cladiri, auzind alte limbi la fel de ratacite. Ma rog, cat imi permite bugetul, asta insemnand sa plec 3-4 zile o data la 3-4 luni. Scurt si ieftin. Asta ma pastreaza optimista, visatoare, oarecum naiva vizavi de rahaturie cotidiene. In restul timpului, imi redecorez camera, intorc patul, imi cumpar o haina noua, gatesc un fel de mancare deosebit, ma plimb aiurea pe strazi. Sper sa fie de folos cuiva ce scriu eu aici. Florine, scriai de curand ca ai incercat sa te muti in alt oras, dar n-ai reusit. Poate ar trebui sa mai incerci si sa insisti. E, pana la urma, o fuga de tine insuti sa faci asta, eu fug intr-una de mine si problemele mele, dar astfel ma descopar si astfel sunt fericita, pierzandu-ma in micile schimbari de cadru. Luand-o de la capat de fiecare data.
Si da, Mladen, cineva e acolo sus si eu, personal, ii admir pe cei care cred ca divinitatea le da putere. Pt ca crezand, le da... Adica faptul ca ei cred le confera incredere in sine. Si multi au de castigat fiind religiosi. Problema mea e ca desi sunt cat de cat religioasa, am mai multa credinta in mine decat in Dumnezeu (?), iar atunci cand nu e bine, sunt constienta ca nu e bine din cauza mea, si nu dau vina pe un scop divin... ceea ce e mai greu de acceptat, pt ca am nevoie de mai multa forta sa ma redresez, decat sperand in ajutor exterior.
Pulberedestele:
Nu ma contrazic deloc. Am spus ca psihoterapia isi are rolul ei in alte domenii, dar vad ca trebuie sa fiu explicit (credeam ca nu mai e nevoie). Rolul e acela de a face o evaluare psihologica unei persoane, de a face usoara terapie de cuplu, de a asculta pe cineva care nu are cu cine vorbi si evita mersul la un preot, maruntisuri din astea. Spuneam ca psihoterapia nu are nicio legatura cu tratarea psihozelor (si anxietatea e o psihoza).
Despre dl dr Ionescu (de la Nifon Buzau) s-ar putea sa nu dea destule informatii ca fiind bune pt dvs. Domnia sa este un psihiatru (doctor in stiinte medicale) care avea acum cativa ani peste 50mii pacienti care ii trecusera pragul, foarte apreciat si ascultat la conferinte in Marea Britanie, autor al unor carti de specialitate, deschizator de porti in cercetare (in mod deosebit al schizofreniei), un om care si-a dedicat viata vindecand sau ameliorand bolile din domeniu. Pe la domnia sa mai nou vin si pacienti din Canada (se poate verifica lucrul acesta).
Se pare ca nu este suficient sumarul care l-am facut despre domnia sa din moment ce ii sunteti superior ca altfel nu imi explic scepticismul.
O mare rugaminte!
Nu va mai adresati mie cand mai scrieti pe aici ca nu avem ce discuta.
Toate cele bune si va rog respectati-mi rugamintea!
Nu ma contrazic deloc. Am spus ca psihoterapia isi are rolul ei in alte domenii, dar vad ca trebuie sa fiu explicit (credeam ca nu mai e nevoie). Rolul e acela de a face o evaluare psihologica unei persoane, de a face usoara terapie de cuplu, de a asculta pe cineva care nu are cu cine vorbi si evita mersul la un preot, maruntisuri din astea. Spuneam ca psihoterapia nu are nicio legatura cu tratarea psihozelor (si anxietatea e o psihoza).
Despre dl dr Ionescu (de la Nifon Buzau) s-ar putea sa nu dea destule informatii ca fiind bune pt dvs. Domnia sa este un psihiatru (doctor in stiinte medicale) care avea acum cativa ani peste 50mii pacienti care ii trecusera pragul, foarte apreciat si ascultat la conferinte in Marea Britanie, autor al unor carti de specialitate, deschizator de porti in cercetare (in mod deosebit al schizofreniei), un om care si-a dedicat viata vindecand sau ameliorand bolile din domeniu. Pe la domnia sa mai nou vin si pacienti din Canada (se poate verifica lucrul acesta).
Se pare ca nu este suficient sumarul care l-am facut despre domnia sa din moment ce ii sunteti superior ca altfel nu imi explic scepticismul.
O mare rugaminte!
Nu va mai adresati mie cand mai scrieti pe aici ca nu avem ce discuta.
Toate cele bune si va rog respectati-mi rugamintea!
Domnule Florin Radu,
nu stiu de unde ati scos chestia asta ca anxietatea este o psihoza, mai cititi ceva literatura de specialitate si veti ajunge la alte concluzii.Anxietatea este chiar un simptom al multor boli psihice, uneori imbracand aspectul unei boli de sine statatoare cum este TAG.Aveti o parere agresiva si deloc veridica in legatura cu psihologia clinica.
In privinta domnului dr.Ionescu, n-am spus niciodata ceea ce afirmati Dumneavoastra, pur si simplu ma rastalmaciti fara nici urma de indoiala, eu am spus ca sunt gata sa iau parerea dumnealui ca adevarata.Nu sunt superior nimanui, nici asta n-am spus.
Nu stiu de unde pornirea asta a Dumneavoastra de a ataca dur pe oricine are o parere contrara, dar cred ca aveti nevoie de putina psihoterapie pentru acest maruntis.
Ati deschis topicul pentru a va impune parerile?Nu accept asta...
Va trateaza domnul dr.Ionescu?Asta era intrebarea...Stiu cine este domnul dr.Ionescu si il respect pentru ceea ce face.
Este clar ca nu avem ce discuta si in semn de protest n-o sa va mai scriu pe forum, n-aveti decat sa discutati cu cei care care va dau intotdeauna dreptate, desi din asta aveti putin de castigat.
Toate cele bune!
nu stiu de unde ati scos chestia asta ca anxietatea este o psihoza, mai cititi ceva literatura de specialitate si veti ajunge la alte concluzii.Anxietatea este chiar un simptom al multor boli psihice, uneori imbracand aspectul unei boli de sine statatoare cum este TAG.Aveti o parere agresiva si deloc veridica in legatura cu psihologia clinica.
In privinta domnului dr.Ionescu, n-am spus niciodata ceea ce afirmati Dumneavoastra, pur si simplu ma rastalmaciti fara nici urma de indoiala, eu am spus ca sunt gata sa iau parerea dumnealui ca adevarata.Nu sunt superior nimanui, nici asta n-am spus.
Nu stiu de unde pornirea asta a Dumneavoastra de a ataca dur pe oricine are o parere contrara, dar cred ca aveti nevoie de putina psihoterapie pentru acest maruntis.
Ati deschis topicul pentru a va impune parerile?Nu accept asta...
Va trateaza domnul dr.Ionescu?Asta era intrebarea...Stiu cine este domnul dr.Ionescu si il respect pentru ceea ce face.
Este clar ca nu avem ce discuta si in semn de protest n-o sa va mai scriu pe forum, n-aveti decat sa discutati cu cei care care va dau intotdeauna dreptate, desi din asta aveti putin de castigat.
Toate cele bune!
Pulberdestele:
Daca stiti cine este dr Ionescu si il respectati atunci informati-va la domnia sa ca anxietatea este o psihoza. Eu si acest lucru il stiu de la dumnealui si mi l-a spus la una dintre numeroasele discutii (audiente). Intre timp dvs cititi in continuare literatura de specialitate!
Psihoterapie am facut pe multi bani, pe la multe clinici si cabinete. Rezultate lamentabile!
Va rugasem sa nu va mai adresati persoanei mele, dar asta e un lucru care are legatura cu bunul simt. Multumesc f mult pt protestul de a nu mai scrie aici si stati linistit/a ca nu va plange nimeni. Chiar salut aceasta decizie.
E usor sa scrie oricine cum functioneaza un elicopter chiar daca persoana respectiva nu a urcat vreodata in unul. Toata smecheria e sa citesti literatura de specialitate!
Am incheiat orice conversatie cu dvs.
Sanatate!
Daca stiti cine este dr Ionescu si il respectati atunci informati-va la domnia sa ca anxietatea este o psihoza. Eu si acest lucru il stiu de la dumnealui si mi l-a spus la una dintre numeroasele discutii (audiente). Intre timp dvs cititi in continuare literatura de specialitate!
Psihoterapie am facut pe multi bani, pe la multe clinici si cabinete. Rezultate lamentabile!
Va rugasem sa nu va mai adresati persoanei mele, dar asta e un lucru care are legatura cu bunul simt. Multumesc f mult pt protestul de a nu mai scrie aici si stati linistit/a ca nu va plange nimeni. Chiar salut aceasta decizie.
E usor sa scrie oricine cum functioneaza un elicopter chiar daca persoana respectiva nu a urcat vreodata in unul. Toata smecheria e sa citesti literatura de specialitate!
Am incheiat orice conversatie cu dvs.
Sanatate!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 8Alcoolism, depresie, anxietate
- 6tensiunea cum scap de ea?
- 44Vindecarea anxietatii
- 9epilepsie?
- 5Anxietate accentuata
- 19Frunte si tample umflate
- 8piatra la fiere
- 5sindromul anxios depresiv - tratament naturist?
- 24Ametesc foarte rau!
- 20S-a vindecat cineva de depresie, anxietate sau atacuri de panica?
- 1stare de oboseala permanenta.
- 3Ce sa fie? Inima sau anxietate/depresie?
- 10Anxietate- oare functioneaza tratamentul?
- 3O boala sau mai multe
- 4Anxietate si atacuri de panica
- 2Anxietatea
- 1Cum imi dau seama cand am ceva de la anxietate ?
- 2Stări de rău, și palpitati!!
- 4Anxietate recurenta
- 12Simptome, frica de schizofrenie
Mai multe informații despre: Anxietatea Tulburarea anxioasa generalizata Oboseala
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: