Atac de panică, anxietate şi depresie;
Sufăr de anxietate, atacuri de panică şi depresie de aproape 30! de ani!Mai întâi va salut pe toţi!Am intrat pe mai multe forum-uri şi, în final am decis să mă înscriu şi eu pe acest forum-e mai actual şi discuţiile la obiect!
Pot să va dau două - să le spunem - VESTI:1-am 58 de ani şi sufăr de atacuri de panică, anxietate şi depresie de 30 de ani!
2-cea de-a două veste (e legată de prima!)dar va spun doar dacă doriţi s-o aflaţi! Aştept, până atunci va urez doar relaxare!
P.S. Va asigur ca 'vestea' de care vorbesc e bună! Va dau şi detalii dacă doriţi!!
Pot să va dau două - să le spunem - VESTI:1-am 58 de ani şi sufăr de atacuri de panică, anxietate şi depresie de 30 de ani!
2-cea de-a două veste (e legată de prima!)dar va spun doar dacă doriţi s-o aflaţi! Aştept, până atunci va urez doar relaxare!
P.S. Va asigur ca 'vestea' de care vorbesc e bună! Va dau şi detalii dacă doriţi!!
7 comentarii
Povesteste-ne cum a aparut boala ta, ce tratamente ai facut, care au functionat, ai avut internari, efecte secundare de la medicamente etc.
Boală mea a avut o cauza fiziologică:la 27 de ani am avut o sarcină cu placentă
previa;asta se manifestă cu hemoragii abundente încă din prima lună de sarcină. Făceam hemoragii stând in pat! Soţul era la munca, vecini nu aveam, nu ştiam cauza şi de ce mi se întâmplă...! Până pe la 4 luni nu mi-a spus nimeni ce am!! De fiecare dată ajungeam de urgenţă la ginecologie, îmi făceau progesteron, îmi dădeau diazepam şi vitamine şi mă trimeteau acasă! A durat până la 6 luni şi jumătate de sarcină când m-au operat de urgenţă ca sa- mi salveze viata! S-a petrecut totul pe vremea când Ceauşescu dăduse decretul decreţeilor: femeile(mai
ales cele până în 30 de ani) trebuiau să nască 4copii!! Aşa a început: de fiecare dată când simţeam ca fac hemoragie se declanşa şi atacul de panică! Am făcut n analize, am primit n tratamente dar boală a rămas! Chiar consider ca multe din problemele pe care le am-de sănătate, desigur-sunt iatrogene pentru ca am primit tratamente care nu aveau nici o legătură cu depresia, anxietatea sau atacul de panică! Norocul meu a fost ca am avut organismul f.rezistent! Aşa au trecut anii, mai o internare, mai o reţetă... Şi acum, după 30 de ani fac -de doi an- tratament cu mirzaten, sertralina şi xanax!! Sunt la o psihiatră de la o clinică privată din Timişoara. Până acum a mers, nu f. bine dar am putut, cu chiu cu vai, să lucrez! În ultimul timp nu prea e în regulă asa ca osa vb. cu doctoriţă să schimbăm câte ceva... Dacă mai doriţi amănunte, va stau la dispoziţie cu tot ce pot, ca, va daţi seamă, în ATATIA ani de jonglat cu scârbă asta de boală, am destule de povestit!!
previa;asta se manifestă cu hemoragii abundente încă din prima lună de sarcină. Făceam hemoragii stând in pat! Soţul era la munca, vecini nu aveam, nu ştiam cauza şi de ce mi se întâmplă...! Până pe la 4 luni nu mi-a spus nimeni ce am!! De fiecare dată ajungeam de urgenţă la ginecologie, îmi făceau progesteron, îmi dădeau diazepam şi vitamine şi mă trimeteau acasă! A durat până la 6 luni şi jumătate de sarcină când m-au operat de urgenţă ca sa- mi salveze viata! S-a petrecut totul pe vremea când Ceauşescu dăduse decretul decreţeilor: femeile(mai
ales cele până în 30 de ani) trebuiau să nască 4copii!! Aşa a început: de fiecare dată când simţeam ca fac hemoragie se declanşa şi atacul de panică! Am făcut n analize, am primit n tratamente dar boală a rămas! Chiar consider ca multe din problemele pe care le am-de sănătate, desigur-sunt iatrogene pentru ca am primit tratamente care nu aveau nici o legătură cu depresia, anxietatea sau atacul de panică! Norocul meu a fost ca am avut organismul f.rezistent! Aşa au trecut anii, mai o internare, mai o reţetă... Şi acum, după 30 de ani fac -de doi an- tratament cu mirzaten, sertralina şi xanax!! Sunt la o psihiatră de la o clinică privată din Timişoara. Până acum a mers, nu f. bine dar am putut, cu chiu cu vai, să lucrez! În ultimul timp nu prea e în regulă asa ca osa vb. cu doctoriţă să schimbăm câte ceva... Dacă mai doriţi amănunte, va stau la dispoziţie cu tot ce pot, ca, va daţi seamă, în ATATIA ani de jonglat cu scârbă asta de boală, am destule de povestit!!
Se pare ca nimeni nu e interesat de ce AS putea să spun eu despre anxietate, atac de panică şi depresie! Nu-i nimic, eu tot o să scriu pentru ca, poate, la un moment dat, cuiva o sa-i folosească!
Mai întâi am să va spun ca e f.f. important să mergi la psihiatru, şi să faci exact ce spune el/ea! Dacă ţi se recomanda şi psihoterapia atunci faceţi şi asta! Este adevărat ca nu toţi cei care suferă din această cauza se pot şi vindeca cu tratament medicamentos. Dovadă sunt chiar eu!! Eu însă am avut ghinion pentru ca, în urma cu treizeci de ani nu existau medicamentele şi nici specialiştii de azi! Priviţi lucrul acesta ca pe ceva bun:dacă eu n-am murit, nu m-m sinucis şi nici n-am ajuns în cămaşă de forţă la nebuni, înseamnă ca pentru tinerii de acum există mult mai multe şanse chiar de vindecare!! Eu sufar, sunt sigură de asta, doar pentru ca pe vremea când a debutat boala, au trecut vreo zece ani până când un medic psihiatru a reuşit sa-mi pună un diagnostic corect şi sa-mi prescrie şi tratamentul adecvat:amitriptilina şi diazepam şi adjuvant aspacardin. Din păcate, din cauza faptului ca a venit mult prea târziu, tratamentul m-a ajutat doar să supravieţuiesc pentru anxietatea s-a cronicizat, atacurile de panică s-au regularizat şi eu am obosit! Nu va spun lucrurile acestea ca să va descurajez, dimpotrivă: aveţi şansă pe care eu nu am avut-o! Adică, diagnostic şi tratament încă de la dbutul bolii!
-Mult mai multe informaţii;
-Posibilitatea de a schimba tratamentul sau medicul;
-Acest forum, de exemplu!
Acestea şi altele sunt aliaţii vostrii! Eu m-am chinuit absolut singură foarte mulţi ani şi faptul ca, acum, la 58 de ani mă consider o învingătoare pentru ca am reuşit sa-mi văd copii mari, sa-mi văd nepoţii şi chiar să am grijă de ei!! poate fi pentru voi o motivaţie şi chiar un suport!! Sunt sau nu o învingătoare??
A fost teribil de greu, fac în continuare tratament, am de gând să mai schimb tratamentul(mirzaten, serlift, xanax)şi să dau cu tifla scârbei ăsteia de boală:mi-am îndeplinit misiunea, acum chiar dacă voi muri sunt împăcată ca nu am renunţat şi am reuşit!! Asta e de fapt ceeace trebuie să fie:să îţi îndeplineşti misiunea, sa-ti duci la capăt obiectivele!! Desigur, mă gândesc de multe ori ca era mult, muuult mai bine şi mai frumos să nu fi cunoscut toate suferinţele astea dar, aşa cum am spus-consider ca am ieşit câştigătoare!!! Ce mi se mai poate intampla acum?!?!SPER DIN TOT SUFLETUL CA MICA MEA POVESTE SA VA AJUTE, SA VA DEA INCREDERE SI SA SPERATI TOT TIMPUL:DORINTA DE A TRAI VA VA AJUTA SA GASITI CELE MAI BUNE SOLUTII CA INVINGETI!!VA DORESC UN VIITOR FARA FRICA!!!S.C.
Mai întâi am să va spun ca e f.f. important să mergi la psihiatru, şi să faci exact ce spune el/ea! Dacă ţi se recomanda şi psihoterapia atunci faceţi şi asta! Este adevărat ca nu toţi cei care suferă din această cauza se pot şi vindeca cu tratament medicamentos. Dovadă sunt chiar eu!! Eu însă am avut ghinion pentru ca, în urma cu treizeci de ani nu existau medicamentele şi nici specialiştii de azi! Priviţi lucrul acesta ca pe ceva bun:dacă eu n-am murit, nu m-m sinucis şi nici n-am ajuns în cămaşă de forţă la nebuni, înseamnă ca pentru tinerii de acum există mult mai multe şanse chiar de vindecare!! Eu sufar, sunt sigură de asta, doar pentru ca pe vremea când a debutat boala, au trecut vreo zece ani până când un medic psihiatru a reuşit sa-mi pună un diagnostic corect şi sa-mi prescrie şi tratamentul adecvat:amitriptilina şi diazepam şi adjuvant aspacardin. Din păcate, din cauza faptului ca a venit mult prea târziu, tratamentul m-a ajutat doar să supravieţuiesc pentru anxietatea s-a cronicizat, atacurile de panică s-au regularizat şi eu am obosit! Nu va spun lucrurile acestea ca să va descurajez, dimpotrivă: aveţi şansă pe care eu nu am avut-o! Adică, diagnostic şi tratament încă de la dbutul bolii!
-Mult mai multe informaţii;
-Posibilitatea de a schimba tratamentul sau medicul;
-Acest forum, de exemplu!
Acestea şi altele sunt aliaţii vostrii! Eu m-am chinuit absolut singură foarte mulţi ani şi faptul ca, acum, la 58 de ani mă consider o învingătoare pentru ca am reuşit sa-mi văd copii mari, sa-mi văd nepoţii şi chiar să am grijă de ei!! poate fi pentru voi o motivaţie şi chiar un suport!! Sunt sau nu o învingătoare??
A fost teribil de greu, fac în continuare tratament, am de gând să mai schimb tratamentul(mirzaten, serlift, xanax)şi să dau cu tifla scârbei ăsteia de boală:mi-am îndeplinit misiunea, acum chiar dacă voi muri sunt împăcată ca nu am renunţat şi am reuşit!! Asta e de fapt ceeace trebuie să fie:să îţi îndeplineşti misiunea, sa-ti duci la capăt obiectivele!! Desigur, mă gândesc de multe ori ca era mult, muuult mai bine şi mai frumos să nu fi cunoscut toate suferinţele astea dar, aşa cum am spus-consider ca am ieşit câştigătoare!!! Ce mi se mai poate intampla acum?!?!SPER DIN TOT SUFLETUL CA MICA MEA POVESTE SA VA AJUTE, SA VA DEA INCREDERE SI SA SPERATI TOT TIMPUL:DORINTA DE A TRAI VA VA AJUTA SA GASITI CELE MAI BUNE SOLUTII CA INVINGETI!!VA DORESC UN VIITOR FARA FRICA!!!S.C.
V-ati fi vindecat la pastele cailor daca ati fi inceput tratamentul psihiatric mai din timp...Va spun eu ca ati fi fost mai rau astazi.Cauza afectiunii dvs fiind de natura fiziologica, normal trebuia identificata exact aceasta cauza si tratata STIINTIFIC, nu urmand 'RULETA RUSEASCA' a psihiatriei...Probabil nu ati fost la medici suficient de bine pregatiti, sau nu au avut tehnica necesara in acea perioada, ca sa va identifice cauza exacta.(ma refer la adevaratii medici, nu la pseudomedicii psihiatri, ca acestia din urma nu utilizeaza niciun fel de echipament medical in evaluarea si diagnosticarea pacientului, ei folosesc doar 'metoda ochiometrica', sau metoda 'ala bala portocala' ) Cu tratamentele psihiatrice nu faceti decat sa aplicati 'pansamente' pe 'rana', fara sa fi 'dezinfectat rana' mai intai, si va veti trezi cu o 'infectie' de toata frumusetea... (fie ca vorbim de o anxietate si depresie pe fond psihic, fie ca vorbim de una ce are cauza fiziologica;in cazul celei pe fond psihic, psihoterapia face minuni)
Inainte sa credeti pe cuvant orice va vara pseudomedicii psihiatri pe gat, documentati-va oameni buni, ca acum aveti internetul la picioarele voastre!
Inainte sa credeti pe cuvant orice va vara pseudomedicii psihiatri pe gat, documentati-va oameni buni, ca acum aveti internetul la picioarele voastre!
Legenda: -'pansamente'=tratament medicamentos ce mascheaza sau amelioreaza temporar anumite simptome(fara sa se cunoasca exact mecanismul lui de actiune, in cazul in care functioneaza...poate fi si placebo)
- 'rana'= cauza fiziologica si/sau psihica ce sta la baza manifestarii simptomelor
- 'infectie'= agravarea bolii/afectiunii si implicit a simptomelor
- 'dezinfectant al ranii'= psihoterapia, in cazul simptomelor ce apar pe fond psihic, iar in cazul unor simptome ce au cauza fiziologica, realizarea unui set amanuntit de investigatii medicale, de la a la z, si identificarea exacta a cauzei (daca se poate, fiindca nu intotdeauna se poate, la cat de complex este organismul;daca ati intreba un specialist in biologie moleculara, v-ar spune ca o celula somatica e la fel de complexa ca o galaxie, daca ar fi sa facem o analogie, sa nu mai vorbesc despre neuroni...Ce am invatat noi la biologie, despre membrana, citoplasma, nucleu, organite citoplasmatice etc, reprezinta doar varful icebergului), rezolvarea acelei eventuale cauze si sprijinirea organismului sa-si recapete echilibrul, homeostaza)
- 'rana'= cauza fiziologica si/sau psihica ce sta la baza manifestarii simptomelor
- 'infectie'= agravarea bolii/afectiunii si implicit a simptomelor
- 'dezinfectant al ranii'= psihoterapia, in cazul simptomelor ce apar pe fond psihic, iar in cazul unor simptome ce au cauza fiziologica, realizarea unui set amanuntit de investigatii medicale, de la a la z, si identificarea exacta a cauzei (daca se poate, fiindca nu intotdeauna se poate, la cat de complex este organismul;daca ati intreba un specialist in biologie moleculara, v-ar spune ca o celula somatica e la fel de complexa ca o galaxie, daca ar fi sa facem o analogie, sa nu mai vorbesc despre neuroni...Ce am invatat noi la biologie, despre membrana, citoplasma, nucleu, organite citoplasmatice etc, reprezinta doar varful icebergului), rezolvarea acelei eventuale cauze si sprijinirea organismului sa-si recapete echilibrul, homeostaza)
Din pacate mai exista un efect al medicatiei psihiatrice: de multe ori el scade din intensitatea simptomelor pana la un nivel la care persoana poate sa functioneze. In schimb, in felul acesta o suferinta acuta se transforma intr-una cronica - bolnavul se obisnuieste cu boala. In principiu tratamentul medicamentos se adreseaza simptomelor, si nu cauzei. De aceea, in lumea civilizata, in situatia suferintelor psihice se recomanda, in majoritatea cazurilor (depinzand de intensitatea simptomelor) combinatia tratamentului farmaceutic cu cel psihoterapeutic (ce urmareste aflarea cauzelor reale, dezvoltarea unor mecanisme de a gestiona situatia etc.). In teorie, evaluarea unui persoane care acuza o suferinta psihica ar trebui facuta multidisciplinar - psihiatru-psiholog-alti specialisti (neurologi), pentru a se stabili solutia cea mai buna de abordare.
Este inadmisibil ca in secolul XXI psihiatrul sa nu mentioneze macar posibilitatea psihoterapiei sau a altor solutii
Valentin Pescaru
psiholog-psihoterapeut-sexolog
Este inadmisibil ca in secolul XXI psihiatrul sa nu mentioneze macar posibilitatea psihoterapiei sau a altor solutii
Valentin Pescaru
psiholog-psihoterapeut-sexolog
Buna ziua!
Placenta praevia am avut si eu, din fericire hemoragia a incetat dupa aproximativ o luna, dar am dat de alta belea, faptul ca uterul meu era unicorn asa ca tot a trebuit sa fac cezariana cand eram in 8 luni, ca nu mai avea copilul loc sa se dezvolte. Ea ar mai fi stat acolo ca nu aveam contractii.
Ce vreau sa spun e ca nu placenta praevia e motivul pt care s-a declansat anxietatea, ea era oricum prezenta dar nu se manifesta.
Practic, a cautat un "motiv" sa se manifeste.
Asa procedeaza boala asta parsiva.
Inteleg ca acum sunteti mult ameliorata si ma bucur tare pt dvs.
Eu o duc pe picioare de 7 ani, cu tratament desigur.
Lucrez, de cand mi-am terminat facultatea fara intreruperi, vad insa ca in ultimul timp ma confrunt cu o nervozitate exagerata (iau paroxetina, arketis respectiv).
Placenta praevia am avut si eu, din fericire hemoragia a incetat dupa aproximativ o luna, dar am dat de alta belea, faptul ca uterul meu era unicorn asa ca tot a trebuit sa fac cezariana cand eram in 8 luni, ca nu mai avea copilul loc sa se dezvolte. Ea ar mai fi stat acolo ca nu aveam contractii.
Ce vreau sa spun e ca nu placenta praevia e motivul pt care s-a declansat anxietatea, ea era oricum prezenta dar nu se manifesta.
Practic, a cautat un "motiv" sa se manifeste.
Asa procedeaza boala asta parsiva.
Inteleg ca acum sunteti mult ameliorata si ma bucur tare pt dvs.
Eu o duc pe picioare de 7 ani, cu tratament desigur.
Lucrez, de cand mi-am terminat facultatea fara intreruperi, vad insa ca in ultimul timp ma confrunt cu o nervozitate exagerata (iau paroxetina, arketis respectiv).
Recomandă un Psihoterapeut sau caută unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care vă prezintă peste 3900 de terapeuți din România. Avantajul acestui site este că pune mare preț pe recomandările pacienților. Găsiți prezentări detaliate ale serviciilor psihologice, citiți recomandări, vă puteți programa online. În plus, există o secțiune cu o mulțime de articole interesante și teste psihologice.
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care vă prezintă peste 3900 de terapeuți din România. Avantajul acestui site este că pune mare preț pe recomandările pacienților. Găsiți prezentări detaliate ale serviciilor psihologice, citiți recomandări, vă puteți programa online. În plus, există o secțiune cu o mulțime de articole interesante și teste psihologice.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 19Oare sa ma incadrez la acest capitol?
- 7Tratament Zeldox
- 14destul de des ma trezesc foarte depresiva
- 6Neliniste, Nervozitate
- 4Anxietate si panica - mi-e frica sa ma culc
- 12cred ca si parintii mei au probleme pshihice grele,
- 17Depresie sau atac de panica?
- 3cum scap de o obsesie care mi-a provocat anxietate si depresie?
- 10un pacient pierdut
- 1019 ani si atac de panica
- 17Anxietate depresie numai vad iesire :(
- 1Anxietate si pofta de mancare
- 17Am nevoie de ajutor - de cand lucrez intr-o clinica de stomatologie am devenit paranoica si fricoasa
- 87Grup suport pentru atacuri de panica si anxietate 2015.
- 15Imi e fric sa nu fiu schizofrenic
- 3Simptome dupa atac de panica
- 5Cum am învins anxietatea si depresia
- 110 ani de axietate generalizata si atacuri de panica
- 3Hipoglicemie sau atac de panica?
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Depresia depresie si anxietate
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: