Oboseala

Oboseala sau fatigabilitatea este un simptom care poate fi mai greu descris de către pacient pe parcursul unei anamneze, fiind definit ca o slăbiciune generală a organismului, letargie sau extenuare.

O anamneză completă poate determina cauzele acestui simptom, însă la o treime dintre pacienţi cauza nu poate fi decelată.

Cu toţii am fost confruntaţi la un moment dat cu oboseala şi suprasolicitarea. Astfel de stări temporare de oboseală au în general o cauză exterioară care poate fi eliminată sau tratată. Pe de altă parte, oboseala cronică durează mai mult şi este mai profund resimţită. Aceasta reprezintă o stare constantă de slăbiciune a organismului care se accentuează în timp şi se manifestă ca o scădere a energiei şi a capacităţii de concentrare. Oboseala cronică poate avea un impact emoţional şi psihologic major. [1]

Oboseala trebuie diferenţiată foarte bine de nevoia constantă de somn, cu toate că aceasta este frecvent însoţită de nevoia de a dormi şi de lipsa motivaţiei de a susţine activităţile zilnice. Oboseala este o cauză frecventă de adresabilitate la medic şi trebuie ştiut faptul că este vorba de un simptom, nu o boală, oboseala putând face parte din tabloul anumitor afecţiuni. Cel mai frecvent depresia asociază oboseală cronică, însă şi numeroase alte afecţiuni medicale se pot manifesta astfel.

În anumite cazuri, oboseala poate fi un simptom al unei probleme medicale subiacente, afecţiune care necesită tratament. Cu toate acestea, de cele mai multe ori oboseala cronică este un semn al stresului şi al suprasolicitării şi poate fi combătută prin modificarea stilului de viaţă şi eliminarea stresorilor din mediul extern. [2]

Cauze

Oboseala cronică poate fi cauzată de: stilul de viaţă, afecţiuni medicale sau poate avea o cauză psihică.

Stilul de viaţă

Stilul de viaţă poate cauza oboseală cronică prin:

  • consumul cronic abuziv de alcool;
  • consumul cronic de cofeină;
  • activitate fizică în exces nesuplimentată cu consumul caloric necesar;
  • inactivitate;
  • lipsa somnului;
  • medicamente precum antihistaminice, antitusive şi simptomatice pentru răceală;
  • dietă nesănătoasă şi lipsa meselor la ore regulate.

Afecţiuni psihice

  • tulburări anxioase, tulburări fobice şi tulburări de panică;
    depresie, tulburare afectivă bipolară, tulburare obsesiv-compulsivă;
  • doliu prelungit (perioadă mai mare de două luni);
  • stres şi suprasolicitare excesivă.

Afecţiuni medicale

Unele afecţiuni medicale se pot manifesta uneori printr-o stare de oboseală cronică, cu sau fără asocierea altor simptome, oboseala cauzată de o afecţiune medicală fiind în general o acuză suprapusă altor simptome, simptome ce reprezintă indicii de diagnostic pentru boala respectivă.

  • insuficienţa hepatică acută;
  • anemie;
  • cancer;
  • sindromul oboselii cronice;
  • boala cronică de rinichi;
  • bronhopneumopatia cronică obstructivă;
  • emfizemul pulmonar;
  • afecţiunile cardiace;
  • hipertiroidismul şi hipotiroidismul;
  • administrarea de medicamente antiinflamatoare, medicaţie cardiacă, antihipertensive şi unele antidepresive;
  • obezitate;
  • sindromul picioarelor neliniştite;
  • apneea în somn;
  • diabet zaharat de tip 1 şi 2;
  • boală Cushing;
  • mononucleoză infecţioasă, hepatită, tuberculoză, infecţie HIV, gripă şi alte boli infecţioase;
  • boală de reflux gastroesofagian;
  • deficit de vitamină B12, deficit de vitamină D, deficienţă de acid folic, anemie prin deficit de fier;
  • boli reumatologice precum poliartrita reumatoidă, lupusul sistemic, fibromialgia;
  • chimioterapia şi radioterapia. [3], [4]


Un consult medical
trebuie solicitat în momentul în care oboseala cronică persistă pentru mai mult de două săptămâni, în ciuda eforturilor pacientului de a dormi bine şi de a-şi schimba stilul de viaţă prin reducerea nivelului de stres, modificarea dietei şi aportul suficient de lichide.

Prezentaţi-vă la camera de gardă a unui spital de urgenţă în momentul în care oboseala cronică este asociată cu: hemoragii inclusiv hemoragii rectale şi hematemeză (vărsătură cu conţinut sanguinolent), durere abdominală severă, durere pelviană severă sau durere lombară, cefalee intensă, dureri în piept, dispnee (dificultate în respiraţie), palpitaţii cu ritm regulat sau neregulat, senzaţia persistentă de leşin.

Există multe simptome asociate cu oboseala cronică în funcţie de boală. De exemplu, persoanele cu afecţiuni cardiace, afecţiuni pulmonare sau anemie pot prezenta dispnee şi fatigabilitate care apar în timpul desfăşurării activităţilor zilnice normale.

Persoanele cu diabet pot prezenta poliurie (debit urinar crescut), polidipsie (aport crescut de lichide din cauza unei senzaţii continue de sete) sau modificări ale câmpului vizual.

Persoanele cu hipotiroidism
pot prezenta senzaţia persistentă de frig şi toleranţă scăzută la temperaturi scăzute, piele uscată, fragilitatea părului şi a unghiilor. [1]

 

Şi hipertiroidismul se asociază deseori cu sindrom de oboseală cronică, persoanele cu această afecţiune prezentând tremor, transpiraţii, palpitaţii, toleranţă scăzută la temperaturi ridicate, diaree, stare de anxietate şi nelinişte. [6]


Diagnostic

Cheia diagnosticării cauzei care a dus la apariţia oboselii cronice este o anamneză amănunţită. Sunt importante durata şi debutul stării de oboseală şi simptomele asociate precum dispneea, modificările somnului, căderea părului şi alte simptome care pot sugera afectarea unui organ. Întrebările pe care medicul le poate pune pacientului sunt legate de:

  • felul în care se simte pacientul când se trezeşte;
  • persistenţa oboselii de-a lungul zilei;
  • consumul de cafea, alcool şi alte stimulante în vederea eliminării senzaţiei de oboseală;
  • apariţia graduală sau bruscă a oboselii pe parcursul unei zile
  • modul în care stilul de viaţă al pacientului s-a modificat din cauza oboselii.


Deoarece oboseala cronică este un simptom extrem de nespecific, fiecare răspuns la întrebările de mai sus poate ghida clinicianul cu privire la cauză. [4]

Simptome frecvent asociate
cu oboseala sunt: scăderea în greutate, durerile în piept şi dispneea, vărsăturile şi diarea, febra şi frisoanele, slăbiciunea şi durerea musculară, anxietatea şi depresia.

Examinarea clinică riguroasă
este importantă pentru căutarea altor semne de boală. Se verifică igiena pacientului, semnele vitale, se auscultă inima şi plămânii şi se palpează abdomenul. Atenţie specială trebuie acordată palpării tiroidei şi ganglionilor limfatici superficiali. Ulterior se efectuează teste paraclinice, ghidate de examinarea clinică anterioară. Acestea cuprind : hemoleucograma completă, ionograma şi electroliţii (sodiu, potasiu, clor, calciu, magneziu), glicemia, creatinina şi ureea pentru aprecierea funcţiei renale, TSH (hormon stimulant al tiroidei), feritina, teste pentru deficienţa de vitamină B12, acid folic şi fier, creatin+fosfokinaza (crescută în bolile care determină inflamaţia muşchiului), VSH şi proteina C reactivă.

Decizia de a efectua o radiografie toracică, un CT sau o electrocardiogramă, precum şi alte teste imagistice este dependentă de starea generală a pacientului şi de afecţiunile asociate ale acestuia.


Oboseala cronică
cu debut în copilărie poate sugera o distrofie musculară Duchenne. Debutul brusc al unei stări de slăbiciune musculară localizată la un anumit teritoriu anatomic poate sugera un accident vascular cerebral.

Oboseala cronică progresivă şi severă poate fi un indiciu al cancerului metastatic, iar oboseala cronică recurentă, în episoade, poate sugera paralizia periodică. Oboseala musculară care apare la eforturi mici, dar care se ameliorează complet în repaus poate sugera miastenia gravis. Slăbiciunea şi oboseala resimţită la nivelul muşchilor proximali ai centurilor corpului poate sugera o miopatie, în timp ce oboseala resimţită la nivelul muşchilor distali poate sugera o neuropatie periferică.

Pierderea interesului pentru activităţile zilnice şi apariţia insomniei pot indica o depresie, în timp ce episoade recurente de tensiune psihică, palpitaţii şi tremor pot sugera o tulburare anxioasă. Prezenţa febrei poate sugera o infecţie, o neoplazie sau o boală vasculară de colagen. Dispneea paroxistică nocturnă este un indicator al insuficienţei cardiace, în timp ce diareea cronică asociată cu oboseală poate indica un sindrom al colonului iritabil.

Slăbiciunea sau oboseala care apar după efort fizic, post sau somn insuficient sunt benigne şi dispar după repaos şi modificarea stilului de viaţă. [5]

Tratament

Tratamentul oboselii cronice depinde de cauza acesteia, în cazul în care este tratată afecţiunea medicală sau psihică ce asociază oboseala cronică, şi acest simptom va dispărea. Oboseala cronică cauzată de stilul de viaţă nesănătos se manageriază prin reducerea suprasolicitării, abordarea unei diete sănătoase (eliminarea mâncării de tip fast food, reducerea consumului de sare, creşterea consumului de fructe şi legume, efectuarea unei activităţi fizice regulate). [3]


Sindromul oboselii cronice

Denumit şi sindromul oboselii cronice asociat cu disfuncţia sistemului imunitar, este o boală cronică caracterizată prin oboseală accentuată asociată cu slăbiciune musculară, scăderea capacităţii de concentrare şi memorare, insomnie şi dureri musculare. Cauzele acestui sindrom nu se cunosc şi nu există teste pentru diagnostic (diagnosticul se face prin excludere, după eliminarea afecţiunilor medicale descrise mai sus şi a problemelor legate de mediul de viaţă).

Criterii de diagnostic

  • Pacientul acuză oboseală cronică ce durează de peste 6 luni, fără existenţa altor afecțiuni subiacente care pot cauza acest simptom. Oboseala interferă semnificativ cu activităţile zilnice şi afectează calitatea vieţii pacientului
  • Prezenţa a 4 sau mai multe dintre următoarele simptome: scăderea capacităţii de memorare şi concentrare, gât inflamat, adenopatii (ganglioni limfatici măriţi), dureri musculare, dureri articulare fără roşeaţă sau tumefacţie, cefalee, somn neodihnitor în ciuda unui număr suficient de ore dormite pe noapte.


Diagnostic diferenţial se face cu: fibromialgia, encefalomielita, neurastenia, mononucleoza cronică şi toate afecţiunile enumerate mai sus drept cauze ale stării de oboseală.

Alte simptome acuzate de pacienţii cu sindromul oboselii cronice pot fi: intoleranţa la alcool, balonarea, tusea cronică, ochi uscaţi, palpitaţii, anxietate, scădere în greutate şi dureri abdominale, transpiraţii nocturne, greaţă, ameţeală, dureri auriculare, atacuri de panică, parestezii (senzaţii de înţepătură sau amorţeală la nivelul pielii), negăsindu-se o cauză medicală pentru niciunul dintre aceste simptome. [4], [6]

Cauze şi prognostic

Se presupune că există anumiţi triggeri ai sindromului oboselii cronice precum: infecţii, disfuncţii ale sistemului imunitar, anomalii ale presiunii sanguine (în general hipotensiunea), deficite nutriţionale, stresul care determină hiperactivitatea axei hipotalamo-hipofizare şi producţia de hormoni de stres dintre care cel mai important este cortizolul.

 

Infecţiile care pot fi declanţatori ai sindromului de oboseală cronică sunt considerate a fi mononucleoza infecţioasă, infecţia cu enterovirus, rubeola, infecţia cu candida albicans, infecţia cu micoplasma care determină pneumonie atipică, infecţia cu Coxiella Burnetti, agentul ce determină Febra Q şi infecţiile cu retrovirusuri, cel mai cunoscut fiind virusul imunodeficienţei dobândite sau HIV. Se consideră că starea postinfecţioasă este o stare producătoare de citokine proinflamatorii care modifică structura sistemului imunitar determinând sindromul de oboseală cronică. Aceste supoziţii nu au suficiente dovezi ştiinţifice pentru a fi considerate sigure, însă s-a observat că foarte mulţi pacienţi cu sindromul oboselii cronice suferă de alergii şi prezintă un teren atopic, cele mai frecvente afecţiuni asociate fiind rinita alergică şi dermatita atopică. [6]


Sindromul oboselii cronice evoluează în pusee, ca orice altă boală cronică. Există pacienţi care se simt mai bine perioade lungi de timp, urmând apoi perioade în care oboseala este mult resimţită şi afectează calitatea vieţii cotidiene. La aceşti pacienţi modificarea stilului de viaţă este cel mai important demers care se poate face, întrucât nu există tratamente medicamentoase pentru acest sindrom.


Este foarte important diagnosticul diferenţial cu depresia, în special cu episodul depresiv moderat, care se poate manifesta prin oboseală accentuată fără alte simptome, deoarece în cazul depresiei medicaţia antidepresivă şi psihoterapia sunt foarte utile în eliminarea simptomelor.

Nu există tratament pentru sindromul oboselii cronice, cu excepţia modificării mediului de viaţă, schimbarea dietei şi managementul stresului, la care se asociază suplimente alimentare şi trofice cerebrale. Fizioterapia a dat rezultate la foarte mulţi pacienţi. [3], [4]

Caută un semn/simptom de boală:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Oboseala de după-amiază ar putea avea legătură cu sistemul de recompensă de la nivel cerebral
  • De ce mă simt obosit tot timpul?
  • Obosit tot timpul - cauze medicale frecvente
  •  
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.