A devenit psihiatria un sistem ideologizat și comercializat?

Vă invit la discuție a principiilor, metodelor și rezultatelor psihiatriei, din perspectiva obiectivului creșterii calității vieții pacientului.

Studii din ultimele decenii au arătat că percepția pacienților asupra tratamentelor medicamentoase psihotrope și în general asupra modului cum se desfășoară relația medic - pacient, este preponderent negativă.
Există o tot mai puternică mișcare internațională care cere o reformă radicală a psihiatriei, iar această mișcare e reprezentată de grupuri de experți și intelectuali (psihiatri, psihologi, jurnaliști, filozofi), sau organizații neguvernamentale (care includ și pe cei care se auto-intitulează "victime ale psihiatriei", adică foști sau actuali pacienți).
Ei consideră că abordarea și metodele psihiatriei contravin demnității umane, că au devenit o metodă de control a statului și că aceste metode un impact social și efecte psihologice și fiziologice nefaste asupra pacientului.
Există numeroase studii care au arătat că tratamentele cu medicamente psihotrope pe termen lung duc la accentuarea, nu la diminuarea manifestărilor psihotice și că ele duc de asemeni distrugerea substanței nervoase, în special cea din lobii frontali.
Spre deosebire de alte ramuri ale medicinei, psihiatria s-a constituit prin ipoteze urmate de cercetare, iar studiile care au căutat să confime aceste ipoteze au avut abordări și interpretări puțin compatibile cu metoda științifică.
Ideea că procesele cognițive pot fi ameliorate prin suplimentarea cu anumite substanțe chimice (faimosul dezechilibru chimic) s-a constituit ca ipoteză în urma uneia din cele mai negre pagini din istoria medicinei - episodul 'descoperirii' lobotomiei - dar nu a fost niciodată confirmată prin studii clinice randomizate consistente.
Creșterea exponențială a presupuselor tipuri de disfuncționalități psihologice, patologizarea unui număr mare de manifestări umane considerate până nu demult firești, a servit în mod deosebit lăcomiei industriei farmaceutice, interesului acestei industrii de a lansa cât mai multe tipuri noi de medicamente, din cauza concurenței între diverșii producători.
Volumul imens de marketing practicat de industria farmaceutică în deceniile recente a creat o adevărată cultură a consumului de medicamente psihotrope, inclusiv a administrării de astfel de medicamente copiilor.
Medicii psihiatri au o serioasă motivație personală de a prescrie medicamente, pentru a se remarca ca grup profesional în concurența cu psihologii, pe piața serviciilor de sănătate mintală.
De asemeni, industria farmaceutică oferă granturi atrăgătoare (sub forma unor facilități cum ar fi gratuitatea unor deplasări la evenimente științifice) medicilor psihiatri, prin care caută să-i stimuleze să promoveze medicamentele produse de ei.
Cercetarea în domeniul farmaceutic este preponderent sponsorizată de industria farmaceutică iar cercetătorii care contribuie la lansarea pe piață a unor medicamente noi (prin articole apreciative în publicațiile de profil) sunt răsplătiți de companiile farmaceutice cu prime ce pot ajunge la zeci de milioane de dolari, acordate unui singur medic.

Cum pune un medic psihiatru în acord dorința pentru câștigul financiar propriu și obiectivul de a oferi pacientului soluțiile optime de ameliorare?

Ce șanse au inițiativele de regândire / reinventare din temelii a unor aspecte / metode ale acestei discipline, în contextul în care astfel de inițiative reprezintă o amenințare pentru sursele de venit ale celor mai mulți psihiatri, precum și ale surselor de câștig ale industriei farmaceutice?

Daca oamenii nu s-ar simti mai bine cu tratament decat fara tratament, nu l-ar mai lua pe termen lung, nu s-ar mai interna si nu ar face cozi pe la usile medicilor psihiatri.

Comportamente ca cele descrise de dumneavoastră există, dar nu sunt neapărat reprezentative pentru MAJORITATEA celor care au de a face cu psihiatria din postura de pacienți și nu au neapărat semnificația pe care le-o atribuiți.

În societate, e răspândită, poate chiar dominantă, percepția că experiența de pacient în spitalele de psihiatrie e alienantă, nu (doar) din cauza stigmei, ci din cauza atitudinii personalului, dotărilor etc. Această percepție s-a constituit (în România) mai ales în ultimii ani, ca urmare a unor reportaje și documentare de televiziune în astfel de stabilimente.

De asemeneni, în discuțiile pe acest subiect de pe comunitățile online, sunt greu de găsit participanți care au avut experiențe directe (ca pacienți sau aparținători) cu acest mediu și care să aibă o atitudine aprobativă sau măcar neutră.

Tipul de comportamente menționat de dv poate avea diverse explicații, ca acționarea sub presiunea familiei, sau sub efectul de placebo, chiar dependența chimică de respectivele substanțe (se știe că, mai ales antidepresantele, generează o dependență puternică, întreruperea tratamentului fiind dificilă, similar cu recuperarea din dependența de stupefiante).

Astfel de tip de comportament se manifestează și față de practicile pretins magice ale vracilor, șamanilor, șefilor de sectă, din societăți istorice sau contemporane. Oamenii au avut din totdeauna tendința să creadă că alții, sau ei înșiși, au puteri miraculoase de tămăduire și au interpretat ca rezultate ale tămăduirii anumite experiențe perceptuale proprii. E un tip clasic de prejudecată cognitivă.

Întrebarea, fondul problemei din acest thread e:
- este psihiatria o disciplină maleabilă, dinamică (ce se poate schimba), sau a devenit un sistem ideologic rigid, ca o religie, unde nu ai voie să chestionezi doctrina? Mă refer la felul cum psihiatrii înșiși o percep și la felul cum codul de conduită etică si profesională reglementează această ocupație.

Psihiatria este buna asa cum este, ce zic aia e o prostie. Fara tratament te ia dracu in multe boli psihice. Nu poti lasa un schizo fara tratament ca ti-o ia razna, iti ramane in psihoza in continuu.

Nu poti lasa un depresiv fara tratament ca ramane trist si nefericit si poate si suicidal in continuu.
Nu poti lasa un bipolar fara tratament, ca-ti ramane in manie sau depresie in continuu.

Nu e nici o incalcare a demintatii umane sa te tratezi, e chiar incalcare sa nu dai omului tratament ca sa se simta bine.
Nu e nici un marketing, e realitate, practic se vede ca oamenii cu tratament multi chiar se vindeca (depresii, anxietati), altii se mentin binisor cu tratament, iar daca lasa tratamentul, revine boala puternic inapoi.
S-au trezit niste damblagii sa se opuna ei psihiatriei.

Si aia e, si daca sunt efecte secundare, nu avem de ales, trebuie sa ne tratam, ca altfel e mult mai rau.

Pe ce vă bazați în cele ce afirmați?

Pe fapte ma bazez ! Cunosc destui cu probleme psihice care-s bine cu tratament de ani de zile, iar daca nu mai ia tratament unii s-au vindecat si sunt bine fara (dupa un tratement de 2 ani), altii iau mai departe si sunt okey, iar daca nu mai ia, le e iar rau ca la inceput.

Am fost si eu la spital la psiholog, si acolo am vazut gramada de pacienti, si ce se intampla cu ei, cu multi am tinut legatura.
Iar daca un copil are probleme psihice si are o boala psihica, da, trebuie tratat si el, nu exista alta solutie daca e de tratat, nu poti sa-l lasi in criza in continuu, sau ce boala are.

Aia e conspiratie ce zic aia care-s concurentii la companiile farmaceutice sau medici, nu le convine de ei, si de aia ii critic. Cat exista boli psihice, nu exista amenintare ptr venitul companiilor farmaceutice, ca orice metoda ai avea, tot la tratament se ajunge, nu se schimba asta niciodata.

Înțeleg ce spuneți. În evaluarea unor astfel de aspecte nu trebuie însă să ne bazăm pe impresii personale ci pe date statistice rezultate din studii longitudinale și de altă natură. Ori astfel de studii, cele mai recente dintre ele, zugrăvesc un tablou opus celui din afirmațiile dvs.

Oricum, tema este dacă psihiatria își poate schimba sau nu în mod substanțial sistemul de practici.

Statisticile-s irelevante ptr ca nu poti verifica daca-s corecte si adevarate, eu stiu ca de 35 ani, in spitalul ala multi s-au redresat cu tratament, si e deja reprezentativa chestia asta, ca nu e doar personala chestia, este si ce stia psihologul si medicii de acolo, plus ca imi ziceau personal si pacientii, ca eu m-am dus cam 20 ani la psiholog acolo si ma intalneam cu diversi.

Ca mi-a zis psihologul ca din 1977 de cand e acolo, tot asa rezultate cat de cat okey au fost. Si e f clar ca daca in spitalul asta asa e, treaba se generalizeaza si in alte parti.
Sunt si un 30 % din pacienti care nu raspund la vreun tratament, dar aia e altceva, asta e, asta se stie.

Asa ca statisticile alea-s cam egale cu zero, alea nu le iau in seama ca nu pot verifica daca-s corecte, contactul cu n oameni in cauza, ala zice adevarul.

Cred ca singura cale prin care psihiatria s-ar putea reforma cu adevarat este ca cei care o practica sa dobandeasca mai multa empatie fata de pacientii pe care ii trateaza, iar asta s-ar putea face doar prin obtinerea unei duble specializari (psihiatrie plus psihologie) si prin experimentarea substantelor psihotrope si pe propriul sistem nervos/organism, nu doar pe al pacientului. De asemenea, mi-as dori ca psihologii/psihiatrii sa fie dispusi sa incerce pe propriile creiere si alte substante cu potential benefic in tratarea tulburarilor psihice, cum sunt psihedelicele.

Felicitari med.edu pt topic si pt modul in care ai prezentat lucrurile, se vede ca esti o persoana educata in domeniu, cu un IQ ridicat!

Un medic nu poate testa o medicatie pe el daca e sanatos, ptr ca acel medicament nu va avea nici un efect bun, poate sa aiba efect rau chiar, deci e irelevant sa faca asta, testele se fac pe oameni cu probleme, sa vedem daca boala raspunde la acele substante.

Asta cu dubla specializare ai dreptate, ar trebui sa fie obligatoriu sa aiba medicul si specialitatea asta, desi nu neaparat, ca de multe ori o boala psihica poate sa nu aiba treaba cu partea psihologica, trebuie tratata si atat.

Mulțumesc David!

Orice psihiatru are și specializare de psihoterapeut.

Empatia e ceva ce ține de abordarea personală și caracterul practicantului dar într-adevăr cred că o reformă a psihiatriei ar trebui construită în jurul ideii ca relația între medic și pacient să fie o relație în care amândoi, împreună, încearcă să se descopere pe sine însuși. O astfel de abordare ar trebui să devină principiul pe baza căruia să fie reorganizat sistemul de învățământ de specialitate.

Și sunt aici de făcut următoarle observații:

1. NATURA SCINDATĂ A PRACTICII PSIHIATRICE CONTEMPORANE

Din punct de vedere al cultivării unei relații bazate pe empatie între medic și pacient, tratamentul medicamentos e mai degrabă un obstacol, pentru că obiectivează pacientul, îl privește ca pe un mecanism chimic. Este greu și ciudat (contradictoriu), ca terapeut, să încerci să abordezi pacientul în același timp ca pe un obiect fizic și ca pe un subiect, adică ca pe o ființă auto-conștientă. În continuare, încerc să detaliez explicația pentru această afirmație.

Dilema materialism vs idealism și dintre natura materială sau imaterială a conștiinței (fie din punct de vedere filozofic, fie științific) depășește subiectul discuției, cu toate acestea, trebuie spus că această natură antagonistă a celor două tipuri de abordare din cadrul practicii psihiatrice curente nu a existat înainte de anii '50, când a apărut brusc și sa impus rapid ideea că conștiința ar fi rezultatul unor procese chimice, ceea ce a dus, în aceeași decadă, la inventarea primei generații de antipsihotice (căutați online istoria psihiatriei).

Anterior respectivului moment (care, cum am spus, s-a datorat episodului sinistru al apariției lobotomiei ca practică medicală), pacienții psihici erau tratați fie prin psihanaliză, fie prin proceduri fizico-mecanice dubioase, traumatizante și degradante (azilele psihiatrice erau unele din cele mai sinistre așezăminte), gen dușuri cu apă rece, imobilizări, lovituri, sperieturi, chiar infectarea deliberată cu o boală contagioasă (sifilis) etc.

2. AJUTAREA PACIENTULUI SĂ DEVINĂ INDEPENDENT

Natura COGNITIVĂ a bolilor psihice nu este contestată, doar unele sau altele din categoriile de metode de tratament. Varietatea de curente și opinii în practica psihiatrică și psihoterapeutică contemporană este mare. Există o minoritate de psihiatri care, cum am spus în primul mesaj, contestă eficiența metodelor pe bază de medicamente, alții contestând pe cele de psihoterapie, sau unele din ele. Cei mai mulți consideră necesare ambele categorii, dar în practică recurg predominant la categoria medicamentelor.

Însă cum cam tot spectrul de afecțiuni psihiatrice e generat de traume emoționale, majoritatea survenite în copilărie (teorie care cred că întrunește consensul specialiștilor), mi se pare artificial să crezi că niște substanțe pot remedia acest lucru și nu conștientizarea de către pacient a conflictelor interioare generate de respectivele traume și efectul acestor conflicte - problemele cognitive.


Transformarea pacientului într-un dependent de substanțe chimice, adică aducerea lui la convingerea că are anevoie de aceste substanțe ca să-și mențină echilibrul intern, are pe termen lung efectul tarării, al plafonării dezvoltării personale. Pe termen scurt, ce-i drept, îl poate ajuta, prin placebo, să atingă o anumită încredere în sine și o conștientizare a necesității controlului propriilor manifestări.

3. MEDICI CARE AR TREBUI SĂ SE VINDECE ÎNTÂI PE EI ÎNȘIȘI

Ca un medic sau alt terapeut să poată înțelege și ajuta pe altcineva să ajungă (sau mai bine zis să înceapă) să se cunoască pe sine, trebuie ca el însuși (medicul / terapeutul) să fi făcut întâi acest lucru cu el însuși.

Ori, cazurile de persoane traumatizate în copilărie sau etape ulterioare ale vieții sunt foarte frecvente, posibil să constituie chiar majoritatea populației, fiind deci reprezentat și de un procent mai mic sau mai mare din medicii înșiși.

4. EGALITATEA ÎNTRE MEDIC ȘI PACIENT

Prea adesea, ca să nu zic întotdeauna, psihiatrii își cultivă lor însuși imaginea de deținători ai unor capacități la care ceilalți nu au acces.

Aceasta se realizează prin modul pretențios de redactare și prezentare a comunicărilor la congrese științifice, prin teatralitatea comportamentului în cadrul consultațiilor sau aparițiilor publice (limbajul corpului, rețete scrise cu o grafie ilizibilă etc), prin atribuirea unor însemne de castă (halate albe), prin folosirea unui jargon de neînțeles în fața pacienților și alte metode utilizate în trecut și prezent de diverse grupuri elitiste - regi, preoți, vrăjitori - în scopul impresionării și manipulării maselor.

Poziția medicului de învățător sau deținător de secrete ezoterice incomunicabile nu este productivă din punct de vedere al beneficiilor pacientului. Dimpotrivă, atitudinea opusă, caracterizată de smerenie și modestie a medicului e cea care îl poate ajuta pe pacient să-și depășească temerile, confuziile și celelalte condiții gneratoare de alienare.

Nu orice psihiatru are specializare de psiholog, unii au dar multi nu au.

In tarile in care nu exista psihiatrie, rata de recuperare din schizofrenie pe o durata de 20 de ani este de 62%. In cele unde exista psihiatrie, e de doar 25%. Aceste cifre provin din International Pilot Study of Schizophrenia, studiu facut de Organizatia Sanatatii Mondiale. A fost publicat prima data in anii 70. Aparatorii lobotomiei chimice (neuroleptice) au sustinut ca poate psihiatrii din acele tari nu au folosit aceleasi criterii stricte pentru schizofrenie si au acordat prea usor diagnosticul. Ca raspuns la aceste critici, Organizatia Sanatatii Mondiale a refacut studiul, tot pe 20 de ani, folosind criterii uniforme de diagnostic. Acest al 2-lea studiu s-a terminat in anii 90 si au iesit aceleasi procente. In ziua de azi se stie ca neurolepticele sunt probabil cel mai criminal reversal medical din istoria medicinei moderne, se vor scoate in urmatorii cativa ani, problema e ca a durat 70 de ani sa le scoata.

Pe depresie avem iar o problema. Inainte de inventia antidepresivelor, APA (institutul de psihiatrie american) a sustinut mereu, prin multiple comunicate, ca depresia este o problema usoara, trecatoare, cu 85% rata de recuperare complete fara nici un fel de tratament in timp de 1 an. APA sustinea ca nici nu este nevoie de inventia vre unui tratament, intrucat este putin probabil ca ceva sa bata rata de recuperare naturala de 85%.

Are rost sa discutam despre cat e rata de recuperare pe antidepresiv la termen de 1 an?... Bine naiba ca de 2 ani au inceput sa le ca au iesit din patent si sa le inlocuiasca cu EsKetamina la 5400$/luna platit de asigurare, echivalentul a 15lei de dextromethorphan care e practic acelasi drog dar nepatentat. Nu bate nici ea placebo dar macar nu cred ca va face rau, cel putin nu atat de mult.

E bine sa fii mereu cu ochii pe bani. Haideti sa ne uitam la urmatoarele cifre:

2000-3000$
9000$
675$

Ce reprezinta ele?

2000-3000$ pret lunar neuroleptic daca e in patent, platit de stat bineinteles, adica nu se supara nimeni

9000$ pret lunar medicamente pentru diskinezia tardiva (parkinson) cauzata de neuroleptice. 5% probabilitate pe an si se cumuleaza, 25% la 5ani, 49% la 10 ani. In 75% din cazuri e ireversibila

675$ - ajutor lunar pentru schizo in america

Oare chiar nu exista nici o molecula de coruptie si monopol in domeniul asta? Ceva pare in neregula la capitolul preturi. Cand te mai si gandesti ca valoarea reala este 0.1$ ca sunt niste substante produse la tona. Tot ce platesti este patentul, patentul pe reversaluri medicale criminale, droguri ce nu bat placebo, droguri netestate (medicina chinezeasca, ulei de sarpe) sau droguri vechi cu o molecula modificata ca sa le pot patenta sa pot urca pretul la cat vreau eu.

Mai nou EsKetamina va inlocuii antidepresivele actuale complet deoarece au iesit din patent. E ketamina cu o molecula modificata si patentata, costa 5400$/luna, acoperit bineinteles de asigurare, drog ce costa 1-2$ la farmacie fara reteta daca este generic (ketamina obisnuita sau dextromethorphan).

Oare chiar atat trebuie sa coste? Daca nu era platit de asigurare mai platea cineva 5400$ pe asa ceva care nu mai spun ca nici nu bate placebo, la fel ca antidepresivele actuale?

Mai fac si tot ce pot sa il conving pe om sa ia toata viata drogul. Rare sunt drogurile in psihiatrie care nu sunt oficial recomandate sa le iei toata viata.

Este interesant cum antidepresivele actuale sunt probabil singurul drog dintr-o farmacie ce are 0$ valoare strada. Niciodata nu veti auzi pe cineva ca isi ia asa ceva fara sa fie "combinat" de psihiatru. Nu au utilitate clinica pentru ca nu bat placebo si nu au nici efect euforic. Sunt niste droguri inutile pe care nu le vrea nimeni.

Este normal ca un drog cu 0$ valoare stradala sa fie vandut cu 2000$+ pe asigurare? Sau drog de 2$ deja existent in farmacii modificat cu o molecula si vandut cu 5400$? Macar ketamina are valoare stradala peste 0$. Poate nu 5400$, dar macar are peste 0$. Din aceasta cauza consider a fi un progres ce se intampla de 2 ani incoace pe piata de antidepresive.

E pe dracu depresia usoara, sunt multe depresii severe care fara tratament te duce si la moarte chiar.
Nu exista schizo sa se vindece, fara tratament o iei razna continuu.
Ca de ce costa medicatia atata, aia e alta poveste.

85% din cazurile de depresie isi revin complet in 1 an, conform APA inainte de inventarea SSRI-urilor
60-65% din cazurile de schizofrenie isi revin complet, lucru necontestat de nici un cercetator. Din 1950 pana acum, aceasta este rata de revenire in orice studiu privind outcomul pe schizofrenie. Din pacate, psihiatrii nu cred asta din cauza "iluziei clinicianului" - ei in practica ii intalnesc doar pe oamenii ne-reveniti, acel subgrup de 25% care nu isi mai revin.

Termenul de "iluzia clinicianului" a fost inventat in anii 80 de un cercetator care se ocupa de rata de revenire pe schizofrenie. Mereu cand tinea seminarii pe aceasta tema, nici un cercetator nu avea o problema cu statisticile insa psihiatrii practicanti sareau ca arsi. L-a mirat acest fenomen de psihiatrii care nu cred statisticile. A facut un studiu pe tema asta si a observand ca de exemplu top 2% cei mai gravi oameni cu shcizofrenie sunt vazuti de psihiatrii in medie de 42 de ori mai des decat media. Prin definitie, psihiatrul nu vede decat cazurile grave. Daca vede un caz usor, il vede pe acel om cand ii e rau, nu cand ii e bine. Cand omul e bine nu se duce sa se intalneasca cu el. Acest lucru ii influenteaza opinia si creaza "iluzia clinicianului".

Faptul ca toti psihiatrii sufera de aceasta iluzie a clinicianului este ceva nociv deoarece creaza efect no-ceblo pacientilor. Va sugeres sa cititi si dumneavoastra statisticile rata de revenire completa din schizofrenie ca sa nu ziceti ca aberez. Nici eu nu am crezut, am zis ca incearca sa imi dea efect placebo pozitiv cei care sustin aceste lucruri (am avut membru al familiei cu episod psihotic, deasta am ajuns sa citesc asa ceva). Am citit personal toate studiile pe outcomul pe schizofrenie din 1950 pana acum si chiar este adevarat, rata de revenire completa este de 60-65%. 1% din oameni au schizofrenie, 3% au avut episod psihotic candva in viata lor. Din acesti 3%, doar intre 30-50% progreseaza spre schizofrenie iar daca ajung in schizofrenie, 60-65% isi revin.

Nu ma credeti, cititi studiile daca va intereseaza cu adevarat problema. Faptul ca suferiti de iluzia clinicianului este ceva novic pentru pacienti, dati efect no-ceblo oamenilor cu care vorbiti si o sa va prinda kamma la un moment dat. Statisticile sunt adevarul, cititi statisticile.

Daca nu dati doi lei pe statistici in general, va doresc sa va reincarnati in Venezuela si sa aveti 2$ salariu. Asta merita oamenii care nu dau 2 lei pe domeniile statistice, cum sunt psihiatria si economia. Se trezeste omul cu 2$ salariu si se mira de ce a ajuns asa cand el e un mare destept care le stie pe toate si fara statistici. Le stie ca e destept din nastere, nu ii trebuie lui statistici. Se trezeste omul ca e atat de destept ca nu mai are nici hartie igienica.

"60-65% din cazurile de schizofrenie isi revin complet, lucru necontestat de nici un cercetator."

Da-ne un link pentru afirmatia asta, te rog.

Un link de la un scriitor psihotic care scrie prostii si induce lumea in eroare...

Cautati "schizophrenia outcome study" sau "long term schizophrenia outcome study" - exista enorm de multe studii pe acest subiect, facute din 1900 pana acum. Dureaza foarte mult sa le cititi pe toate dar merita. Nu are sens sa postez link la 3-4 studii sa imi sariti in cap ca probabil sunt inca 40 de studii in care a iesit altceva. Educati-va si despre "iluzia clinicianului" - termenul fix pentru asta a fost inventat in anii 80, acum e folosit in mai multe domenii.

Cand a facut prietena episod psihotic, eram speriat ca draq si sunt realist din fire. Intamplator, in prima saptamana am citit o carte de 300 de pagini al carei scop declarat era distrugerea acestei idei criminale. Am vrut din suflet sa cred, dar nu am crezut. Am zis ca poate incearca sa imi dea efect placebo pozitiv si citeaza doar studii care le convin. Au urmat apoi 5 luni de citit intre 4 si 8 ore de studii pe zi, pe diverse subiecte legate de psihoza insa subiectul care ma interesa cel mai mult era acesta cu outcomeul pe schizofrenie, sa stiu daca sa ma sperii sau nu. Am citit absolut toate studiile pe acest subiect din 1900 pana acum si confirm ca este adevarat, atat e rata de revenire.

O sa va ia mult sa le cititi pe toate dar merita. Daca tineti neaparat sa va pun linkuri la cateva studii o pot face insa e irelevant. Va pot pune pur si simplu acea carte de am citit-o in prima saptamana unde sunt minim 30 de astfel de studii citate, insa tot nu o sa credeti cum nu am crezut nici eu. Trebuie sa faceti un efort sa le cititi pe toate, din 1900 pana acum ca sa credeti, altfel veti spune ca am citat eu ce am vrut ca sa va dau placebo pozitiv.

Nu v-ati deranjat sa cititi nici macar un singur studiu pe acest subiect dar va bateti cu pumnul in piept ca stiti voi din experiente anecdotice. Dati placebo negativ la oameni desi nu ati citit macar un singur studiu cand exista peste 50, outcomul pe schizofrenie a fost ceva arhi studiat. Se cheama efectul Dunning Krugger - cu cat mai neinformat este omul pe un subiect, cu atat mai destept se crede. Si tot el striga "psihoza" - zice ca e nebun ala de il contrazice, ataca persoana nu opinia...

Draga placebo, spui niste neadevaruri de te doare capul, sincer acuma, te iei dupa niste unii care mint de rup fara sa gandesti cu mintea ta, daca aia chiar zic corect sau nu.
Nu ma pot deranja sa citesc prostii mincinoase, cand eu cunosc bolile, am citit de ele, am vazut zeci de pacienti in 20 de ani de zile, am discutat cu medici, am si vazut pacienti in timp cum sunt cu tratament si ce se intampla daca nu mai iau tratament, am vazut si oameni care nu s-au tratat si in ce hal erau mereu, si asa mai departe, eu ma iau dupa fapte vazute de mine, nu dupa niste damblagii care scriu damblageli.

Clara, pai e clar ca un psihotic prost scrie alea, si placebo se ia dupa ala sau unii ca ala, ptr ca nu gandeste cu mintea lui, si n-a vazut realitatea concreta care e.

Ai vazut pacienti degeaba, n-ai facut decat sa iti intaresti iluzia clinicianului. Citeste studii despre cati isi revin din schizofrenie si cati nu isi revin daca vrei sa aflii adevarul.

Eu de exemplu sufar de opusul iluziei clinicianului, deoarece sunt un om obisnuit. Am intalnit la viata mea 7 oameni care au avut episod psihotic, 2 pe manie 5 pe schizo. Absolut toti si-au revenit complet. Este un esantion reprezentativ? Nu, pentru ca daca nu isi mai reveneau erau internati pe termen nedeterminat la Melinesti sau Poiana Mare si nu ii mai intalneam. Experienta persoanala este irelevanta din cauza iluziei clinicianului sau a opusului iluziei clinicianului. Experienta personala CREAZA iluzia clinicianului.

PS: Homeopatii, medicii chinezesti, medicii alternativi, etc. sunt ferm convinsi ca tratamentele lor functioneaza, bazat pe experienta lor personala. In studii nu bat placebo. Asa ca mai lasa-ma cu experienta ta personala ca aia nu e stiinta. Citeste niste studii ca deaia esti alfabetizat. Cui nu ii place stiinta sa se urce inapoi in copac sa manance banana.

PS 2: Atat de buna e experienta aia personala in domeniul asta ca nimeni nu bate randomizarea pe identificarea tentativei de suicid. Daca iei un psihiatru, psiholog sau politist criminalist si ii pui sa identifice dintr-un grup de oameni care din ei se vor sinucide sau pui un calculator sa aleaga aleatoriu, nu bate nici unul din ei calculatorul. Nu bate nimeni randomizarea pe ceva atat de major ca o tentativa de suicid, dar minte pe lucruri mai de finete...

Nu pot citi asa tampite studii, asta e. Eu zic ce am vazut, ca aia e realitatea, nu studii de citit, ca si studiile alea pot sa zica orice, nu stiu daca e asa sau nu.

Spitalul in care ati avut aceasta experienta, experienta absolut obisnuita ca deaia si apare aceasta iluzie a clinicianului la toti care lucreaza cu pacienti si nu apare la cercetatori care vad obiectiv, bazat pe statistici, a avut loc intr-un spital de urgenta sau spital de internari pe termen lung? A avut loc in cabinet privat? Dati-mi mai multe detalii.

@ Placebo10

Esti un baiat bolnav care nu se trateaza. Nu au rost discutiile cu tine. Te faci de ras in societate.

@clara: Esti prima persoana care mi-a zis vreodata in viata asta ca as fi nebun si sa o zica la modul serios, gen ca as fi psihotic, nu in gluma. Nici nu m-ai vazut in viata ta, sunt de doua zile pe forum si am postat de cateva ori. Deja mi-ai pus diagnostic bazat pe opiniile anti-neuroleptice exprimate. Doar un nebun ar putea fi anti-neuroleptice.

Tu chiar crezi la modul serios ca daca cineva considera neurolepticele a fi reversal medical, omul e nebun? Din 2013 incoace toti cercetatorii din domeniu sunt anti. In cativa ani se scot. Ce o sa zici peste cativa ani dupa ce se vor scoate? O sa ai un soc ca stalinistii aia indoctrinati de au facut infarct cand au iesit la iveala nenorocirile facute de Stalin? O sa te simti ca aia de considerau lobotomia clasica un tratament revolutionar?

Pana acum am crezut ca zici la misto dar vad ca o zici serios. Deja ai 8 posturi in care ma faci nebun. Incepe sa iasa la iveala faptul ca ceva probleme ai chiar tu. Imi mai si zici ca "ma fac de ras in societate" - lucru pe care doar un nebun l-ar spune ca jignire ca pe asta au ei problema cu paranoia sociala, le pasa de ce cred ceilalti, e boala umilintei, boala rusinii. Jignesti ca un nebun.

In conditiile in care a avut prietena asa ceva, nu ma apuc sa pun la suflet comportamentul tau. Nu voi mai raspunde la posturi in care nu se exprima nici o idee, decat se jigneste interlocutorul. Doar iti spun ca e periculos sa iti iei tot narcisismul, toata stima de sine din idei. Placerea asta vine la pachet cu paranoia. Plus ca traind in democratie o sa iti tot fie contrazise ideile alea si uita-te la tine cu cata ura reactionezi. Daca eram langa tine probabil imi si dadeai cu ceva in cap. E obositor sa suferi atat pentru niste amarate de idei, atasamentul de idei.

clara_p, nu e neaparat bolnav cat putin mai low la inteligenta si crede bazaconiile alea contra medicatiei, nu cunoaste si nu vrea sa cunoasca realitatea.

Cand o persoana la care tii ca la ochii din cap este pusa in fata neurolepticelor, nu mai ai loc de biasuri. Am citit ce are de spus tabara psihiatrilor critici, am citit ce are de spus tabara ortodocsii. Apoi, bineinteles, am citit studiile in sine. Nu vorbim de 3000 de trialuri ca la antidepresive, vorbim de 23 pe tratamentul de 1 luna si 12 pe asa numitul "tratament de mentenanta", din care unul singur randomizat. Este surprinzator de putin ce citit, oamenii citesc mai mult cand isi cumpara o masina sau un laptop. Este absurd cum intr-o asemenea situatie, cand se vorbeste despre cel mai controversat tratament existent la momentul actual in medicina, unii nu se deranjeaza sa citeasca o pagina desi e vorba despre corpul lor sau al membrilor familiei lor.

Uitati-va cata agitatie e pentru vaccinul anti-COVID, problema aia nu e nici a 10.000-a parte din problema cu neurolepticelor. Acolo ai doar problema ca s-au facut studii pe o luna, nu pe termen lung plus problema ca nu testeaza nimeni pentru efecte secundare ca doar studiile sunt facute de compania producatoare. Astfel de probleme ai pe orice drog. Mai e si eficient impotriva virusului, eficienta clar dovedita in toate studiile. Nu se pune problema sa fie medicina chinezeasca (ne-bazata pe dovezi) sau mai rau, sa iti creasca probabilitatea de covid. Este o problema de 10.000 de ori mai mica decat cea cu neurolepticele.

- Schizofrenizare pe viata - scadere rata de recuperare din schizo de la 65% vs 13% la 7 ani, 5% la 15, 4% la 20.
- Parkinson obligatoriu - 5% probabilitate pe an, 25% la 5 ani, 49% la 10 ani.
- Lobotomizare - micsorarea creierului cu 1% pe an in oameni, 14% la 18 luni in maimute.
- Mori aiurea si traiesti suferind - 20-25 ani scadere a sperantei de viata din cauza diabetului, probemelor metabolice, cardiace, etc.
- Nu mai lucrezi - 75% din schizofrenicii din tari unde nu se folosesc neurolepticile lucreaza, doar 13% in tarile unde se folosesc

Mai este vre-un reversal medical existent in medicina actuala care sa fie macar 1% la fel de grav ca neurolepticile? Celelalte droguri din psihiatrie, grave si alea, sunt bomboane pe langa neuroleptice. Comparati efectele astea secundare cu efectele secundare ale celorlalte droguri legale, ilegale, psihiatrice, etc. Nici un drog nu se apropie ca gravitate de neuroleptice.

Nu mai deruta lumea sa nu se trateze, schizofrenicii trebuie sa se trateze cu neuroleptice daca nu vor sa stea in criza permanent. Sunt neuroleptice care nu sedeaza si nici nu ingrasa, e corect ca altele sedeaza si ingrasa si nu-s prea bune. De ex rispolept, ala te sedeaza si poate sa-ti ia si chefu de viata, iar un trat cu asta, nu are sens, ca-ti fura viata, bine, nu ia la toti chefu de viata, dar la unii ia.

Deci depinde de neuroleptic.

Haideti sa ne uitam la celelalte droguri psihiatrice sa vedem ce probleme avem:

- Benzodiazepine - timp de 7 zile sau 14 zile (in functie de studiu), omul doarme mai bine pe benzo decat inainte. Dupa 7-14 zile, omul doarme mai prost decat dormea inainte sa se apuce sa ia. Asta inseamna ca o folosire corecta ar fi odata pe saptamana, la nevoie. Cati il consuma asa, in conformitate cu ce spun studiile? 1 la 100 de pacienti? Efecte secundare nu are prea grave, in schimb are o problema criminala cu sevrajul. Benzo sunt locul 1 ca sevraj, pe 2 e alcoolul pe 3 e heroina. Din aceasta cauza sunt considerate un drog criminal, ceva foarte foarte sus ca periculozitate in ierarhia drogurilor (ma refer ca si drog recreational).

- Antidepresive - inutile, nu bat placebo. Spune multe si faptul ca au valoare stradala 0$. Efecte secundare au foarte putine comparativ cu media drogurilor. Dau probleme sexuale sau castrare chimica in 70% din consumatori plus alte cateva efecte secundare. Nu sunt vre-o mare problema, se face un ban vanzand placebo la om dar macar nu il omori. Oricum sunt inlocuite complet acum cu EsKetamina patentata la 5400$/luna in loc de 1$ acoperit de asigurare. EsKetamina nu bate nici ea placebo dar e un drog mai bun, are mai putine efecte secundare si are si un efect euforic foarte placut. Este un lucru foarte bun pentru ca poate va fi inlocuita epidemia de benzo si de opioide cu o epidemie de ketamina care ar fi mult mai putin notiva.

- Trasul pe nas pentru ADHD - Functioneaza, il iei pe om si il dopezi. Il faci ca Mutu pe sibutramina cand dadea 2 goluri pe meci. Normal ca poti sa iei un om si sa-l dopezi. Omul dopat va functiona mai bine indiferent ca are eticheta de ADHD sau nu. Orice om functioneaza mai bine daca e dopat, tras pe nas. Aderalul si pastilele astea din psihiatrie sunt defapt mai bune ca trasul pe nas, este tras pe nas eliberat treptat in organism. Problema este ca dupa 18-24 de luni (in functie de studiu) omul functioneaza mai prost decat funtiona initial, statisticile se dau peste cap. Este si normal sa fie asa ca altfel ne dopam cu totii ca sa lucram mai bine si sa facem mai multi bani. Nu merge sa te dopezi decat in situatii importante, daca joci fotbal pe milioane de euro ca Mutu. In america se folosesc aceste droguri foarte mult in sesiunile de facultate, ceea ce este foarte bine. Daca ar fi sa il consumi corect, normal ar fi sa te dopezi 3-4 luni apoi pauza minim 2-3 ani pentru ca te prajeste.

- Polifarmacia pentru bipolaritate - acele droguri epileptice si de alte feluri. Nu exista studii nici de bine nici de rau despre ele, deci sunt medicina pur chinezeasca. Iti dam ceva si nu stim daca merge dar tu daca vrei incearca, sa nu zici ca nu ti-am oferit nimic. Nu am nici eu nici nimeni cum sa stie daca sunt bune aceste droguri deoarece nu avem studii momentan. Ele nu dauneaza prea rau, sunt mai putin nocive decat alte droguri din psihiatrie. Mai bine dai la om un astfel de drog decat neuroleptice sau benzo.

Nici un alt drog din psihiatrie si nici un alt tratament din medicina moderna nu se apropie nici 1% ca gravitate de neuroleptice. Noroc ca se scot in urmatorii cativa ani. Peter Gotzche, seful de la Cocharne si totodata dumnezeul reversarulirol medicale, om cu 15000 citatii pe persoana fizica, cat domeniul psihiatriei la un loc, propune ilegalizarea lor completa pe acelasi principiu pe care a fost ilegalizat MDMA-ul. Eu unul nu le-as ilegaliza, le-as pastra pe termen de gen max 1 saptamana in interiorul spitalelor sau chiar pe termen de o luna.

Nu comentez ce spune userul Placebo, însă într-adevăr în Ocident, tot mai multe studii realizate de medici (deci nu de cineva care ar avea interesul să discretizeze psihiatria / tratamentul medicamentos al afecțiunilor psihice), arată că, cel puțin pe termen lung, medicamentele psihoactive au efect de cele mai multe ori nociv.

Din acest motiv, ca și din cauza influenței motivate financiar a marilor companii farmaceutice, tot mai mulți psihiatri renunță la practicile respective, unii devenind exponenți ai mișcării care cere reformarea psihiatriei după alte principii.

Online, cea mai mare bază de articole științifice (literalmente de ordinul miilor) selectate cu acest scop, este site-ul Mad in America (căutați cu google) creat de un număr de câteva zeci de oameni de știință (psihologi, psihiatri, sociologi etc), plus câteva sute de colaboratori, având drept fondator un ziarist - Robert Whitaker - care în 2001 a scris o carte despre inadvertențele dintre obiectivele, mijloacele și rezultatele psihiatriei din SUA.
Rețineți, repet, că articolele din acest portal se bazează pe studii științifice realizate de centre de cercetare, pe care cei de la Mad In America doar le prezintă, discută și dau referințe, nu sunt autorii lor.

Căutați în special la secția Drugs din meniul de sus al paginii principale. Site-ul conține și confesiuni ale unor foști pacienți ai psihiatriei, su ale unor medici psihiatri, sau prezintă diferite alternative pentru rezolvarea problemelor psihiatrice sau ale problemelor sociale cauzate de acestea.

ALtă sursă interesantă (interviuri cu psihiatri și alți oameni de știință) este site-ul Medicating the Normal, în special canalul de per Youtube al lor