Probleme cu alcoolul

Buna, am nevoie de ajutor. Eu am o problema cu alcoolul nu sun alcoolica, nu beau zilnic, dar periodic am crize de alcool incep sa beu cu o ocazie si nu ma pot opri, beau citeva zile, acum ultima data afost foarte grav am baut 3 zile si de la asta am probleme foarte mari cu familia mea. Mie foarte frica vreau sa refuz complet la alcool voi putea face asta singura acasa?

Din pacate nu putrti sa faceti asta acasa, sa va lasati de alcool, va trebue un ajutor de specialitate din partea unor medici de psiatrie specializati in astfel de probleme. Am cunostinte sot sotie, (profesor si profesoara ) ce au fost pe rind internati in astfel de centre de dezalcolizare. E bine ca sunteti constienta de situatie si doriti sa fiti ajutata, va doresc succes.
Era bine daca dadeati citeva date, virsta, inaltime, greutate.

Am 30 de ani sunt mama tinara a doi copii, sotul si copii imi vor da puteri, Sotul meu ma sustine si ajuta.

Buna Ecaterina! Eu o sa iti povestesc putin despre alcool, alcoolism si alcoolici, eu find un alcoolic abstinent de 2 ani dupa un consum agresiv de 15 ani. In primul rand trebuie sa stim ca Alcoolismul este o boala cronica, adica nu are vindecare. ca si orice boala si alcoolismul este pe grade de avansare. Imi pare rau ca trebuie sa o spun dar trebuie sa fi constienta de problema pana nu e prea tarziu, esti alcoolica de tip epsilon:. Bautorii de tip EPSILON (periodici) - Motivul principal al consumului: decopensare, lipsa capacitatii de a mentine un echilibru, stare de epuizare sau de depasire a resurselor functionale fizice si psihice. Acestia sunt dependenti de alcool consumand necontrolat timp de cateva zile, avand, insa si perioade mai lungi fara consum abuziv. Ca lungime de timp pauzele dintre episoadele de consum pot varia intre cateva saptamani pana la 5-6 luni de zile. Exemplu: dupa o pauza de 6 luni de zile, de revelion se incepe consumul si tine 1-2 saptamani, persoana fiind aproape permanent in stare de ebrietate. Eu sunt mult mai grav, sunt tipul GAMA, consumam zilnic de dimineata pana seara, fiind o boala reala esti putin depasita. Este foarte important ca recunosti ca ai o problema, este primul si cel mai important pas spre vindecare. Am inteles mai sus ca ai probleme cu familia. Vreau sa sti ca ei sunt esentiali in procesul pe care doresti sa il urmezi. Personal te sfatuiesc sa te pui la masa cu ei, sa recunosti ca ai o problema, sa le arati ce srie despre alcoolism si ce spun medicii, cauta pe google alcoolism si vezi tot, si sa le ceri ajutorul, de oarece alcoolismul fiind o boala ai nevoie de un tratament si de o ingrijire speciala care cel putin in primul an sunt esentiale pentru a reusi. Daca vorbim de ajutor specializat, care daca ma intrebi pe mine nu strica, te sfatuiesc sa nu mergi la cine stie ce psihologi pentru ca tu nu ai probleme emotionale, ai o problema reala, o boala reala care necesita medic real, deci Psihiatrul este solutia daca vrei sa vorbesti cu cineva si sa primesti real ajutor, el este in masura sa spuna daca este nevoie de tratament, sa te sfatuiasca de ce sa te feresti pentru a nu aparea tentatia, particularizat pentru tine. In situatia ta nu este imperios necesar medicul dar daca vezi ca nu iti iese de una singura mergi si vorbeste cu unul, nu trebuie sa te internezi in spital de psihiatrie, sa ai o discutie si cine stie poate un tratament. Dar revenind la a o face singura, nu merge, iti spun din proprie experienta, ai nevoie de familie de prieteni care sa inteleaga problema ta si sa te protejeze, nu sa dea vina pe faptul ca nu ai ambitie, a ii spune unui alcoolic; nu ai si tu ambitie sa nu bei este egal cu ai spune unui bolnav de cancer: nu ai si tu abitie sa scapi de tumoarea aia? Un alt lucru important pe care trebuie sa il sti este faptul ca din punct de vedere medical singura rezolvare este sa nu mai pui alcool nici o data in gura, un alcoolic nu poate gasi echilibrul, nu poate controla comsumul, tocmai de aia e o boala care afecteaza judecata celui in cauza. Te sfatuiesc sa iei in serios problema pentru ca o data cu trecerea timpului va fi tot mai greu si avand deja problema rezultatul e acelasi: daca vrei o viata trebuie sa te opresti definitiv si indicat ar fi cat mai repede pentru a pierde cat mai putine, o data cu trecerea timpului totul se agraveaza si o sa ajungi sa pierzi oameni, timp, sanatate, momente, integritate, respect de sine, si daca nu o sa iei in serios problema nu o sa ai o viata, va fi un chin, o corvoada si sa sti ca nu esti scutita de regula, sfarsitul e acelasi, tragic, pentru cei care nu fac ceva la momentul potrivit. Sper din suflet sa te ajute sfaturile mele, imi pare rau ca totul suna asa negru si tragic, dar din experienta mea consider ca trebuie sa sti cu ce lupti pentru a folosi armele potrivite, si asta e realitatea in cea ce priveste alcoolul. Eu am trecut prim multe, si nu doresc nimanui sa experimenteze acea viata, deci sfatul meu ai grija de tine si fa ceva cat inca se poate, nu subestima problema. Experienta mea in cea ce priveste consumul de substante e foarte vasta, si daca ti-am atras atentia si crezi ca as putea sa mai vin cu sfaturi utile nu ezita sa intrebi orice, fara retineri pentru ca eu AM FOST ACOLO. Iti doresc toate cele bune!

Am citit comentariul dvs scris d-nei Ecaterina. Am realizat ca am o problema și vreau sa o depășesc. A început sa îmi controleze viata și de aceea apelez la cineva care chiar știe despre ce vorbesc. Comentariul este de un an dar sper ca totuși îmi veți răspunde. Totul a început din adolescenta, ca să pot face fata stresului îngrozitor creat de părinți, am început să beau. Atunci doar o bere. Aveam probabil 15 ani. Vedeam în alcool o detașare, nu beam pt ca îmi plăcea berea sau gustul alcoolului în general. Apoi divorțul iminent al părinților mei, 7 ani de boli suportate de mama și doar spitale, dureri și la final moartea mamei sub ochii mei, acasa, au dus progresiv la un tot mai mare consum de alcool. Am și o toleranta foarte ridicata pt ca nu beau alcool fără foarte multa apa. Hidratandu-ma nu mi se face rău. Nimeni nu știe de dependenta mea. Nu am acceptat ca am o pb pt ca pana de curând nu mi-a afectat viața dar acum simt ca ma duc mult prea abrupt în cap. Viata mea nu a fost ușoară deloc și niciodată nu m-am dat bătută dar în ultimul timp motivația a scăzut drastic. Între școală și alcool alegeam mereu școala, am 2 facultati iar între condus și alcool alegeam condusul. Capacul, însă este relația mea disfunctionala în care nu ma regăsesc deloc și care de 6 ani îmi face tot mai mult rău. Am fost doar toleranta, cel mult, în familia partenerului mediul ostil fiind făcut de fiica partenerului meu și familia extinsa. Conta doar fiica iar ceea ce simțeam eu absolut deloc. Când a murit tatăl meu, partenerul nu mi-a fost alături. Eram într-o țară străină și m-am refugiat în alcool. Am plâns în toaletă unui mall la 2400 km de casa. Mi s-a spus ca acasă nu se plânge pt ca el oferă un mediu stabil fetei lui. Nu am avut niciun prieten pe umărul căruia să plâng, tot ceea ce am putut sau știut face a fost sa îmi cumpăr 6 beri și sa plâng în toaletă, bandu-le tot acolo. Chiar dacă partenerul meu nu este abuziv fizic, abuzul psihic este mult mai grav. Când l-am cunoscut era vaduv de 7 ani dar păstra toate lucrurile fostei soții peste tot în casa ca și cum ar aștepta sa se întoarcă pe mine comparând-ma cu ea. Cică pt fiica. Fiica avea 13 ani atunci. Ambele familii atât cea a fostei soții cât și familia lui se comportau ca și cum fur locul cuiva. În primul Crăciun petrecut impreuna, tatăl lui nu a vorbit deloc cu mine iar mama lui se uita cât mănânc. Eu fiind o femeie foarte slaba. Îmi stătea mâncarea in gat iar partenerul meu se prefăcea ca este totul ok. Am stat o săptămână cu ei pt ca erau la 2400 km de România timp în care în acea atmosfera ostila am simțit sa beau pe ascuns pt ca nu mai făceam fata stresului. Sunt o fata timida, ma simțeam singura și încolțita. Aceasta stare s-a accentuat după moartea tatălui situație în care nimeni nu mi-a înțeles suferința. Am crezut că am trecut peste dar depresia, aceasta boala oribila, acum 3 ani și-a făcut apariția într-un mod crunt. Îi vorbeam deschis partenerului despre faptul ca nu îmi găsesc locul, ca fiica lui se comporta mizerabil cu mine, ca trebuie sa ne mutam din casa în care a stat cu fosta soție pt ca ma simt oribil, toate energiile negative erau acolo, ca nu mai suport ochii dați peste cap ai fiicei lui, nesimțirea, delasarea și uneori lipsa unui răspuns la salut după ce eu ii spăl chiloții, calc uniforma, sunt șoferul ei personal de dus și adus de la școală. Nimic. Partenerul meu credea ca exagerez. El lucrând foarte mult, nu era acasă și toate problemele fetei lui, casa complet erau pe umerii mei. Eu nu am lucrat o perioada cât am făcut niște cursuri. În perioada unui curs am reintalnit un amic (online) care a fost sprijinul meu căzut ca un înger la fix. Exact ca un înger. Un bărbat poate sa fie o binecuvântare în viata unei femei. Avem gânduri de sinucidere pt ca vedeam în moarte singura scăpare. Am traversat strada de câteva ori, pe o artera principală, fără să mă uit cu gândul la sinucidere. Poate ma calcă o mașină. Plecasem din tara pt partener, îmi lăsasem profesia pe care nu o pot practica în alta tara și încercăm să mă reorientez, nu aveam familie, mă simțeam abuzata psihic, trăiam într-un mediu ostil și nu a am niciun prieten. Beam seara câte o sticla de vin cu apa. Multă apă. Somnul ma elibera. Niciodată nu am condus băută. Deloc. Gândurile sinucigașe erau tot mai frecvente și nu as mai fi existat astăzi fără ajutorul acelui om. Ii spuneam partenerului despre stările mele dar credea ca ma alint. Eu nu mi-am ascuns depresia. Luni se zile, amicul întâlnit online nu a făcut altceva decât sa îmi creieze prin cuvintele lui un platou de echilibru, sa ma facă sa vad ca viata merita trăită. Niciodată în cele mai bine de 8 luni nu a spus un singur cuvânt cu vreo conotație romantica. Dar m-a salvat. De gândurile sinucigașe sigur. Apoi a apărut într-un mod normal, natural sentimentul de drag, afecțiune, in ceea ce îl privește. Partenerul meu a aflat, nu am negat și i-am explicat că văzusem în amicul meu tot ceea ce nu avusesem vreodata: înțelegere, blândețe, ideea de a nu judeca sau pune etichete, prietenie, timp acordat mie, ca și eu contez nu doar fiica lui și familia extinsa. cel care îmi este inca partener a recunoscut că nu mi-a fost de fapt niciodată alături, nu a fost vreodată un sprijin emoțional. Dacă ar fi fost cineva sa îmi spună: fata draga nimeni dar nimeni in lumea asta nu merita sa isi plângă tatăl în toaletă unui mall la 2400 km de casa pt ca în casa partenerului nu poate, plecam de mult și nu ajungeam azi asa. Prin comparație cu anii mei de chin, zeci de ani de chin fără copilărie și fără adolescență, acum am totul. Chiar credeam ca nu ma doboară nimic. Ii mulțumesc lui Dumnezeu pt tot ceea ce am, doar ca alcoolul mi-a pus capac. Îmi găseam echilibru în cărți dar acum nu mai este nici asta. Sunt zile în care beau 2 sticle de vin. Cu vreo 4 l de apa. Nu ma îmbăt. Cel mult ma amețesc și ma culc. În tot acest interval viata mea este în stand by. M-am separat de partenerul meu pt ca certurile erau insuportabile. Separat nu despărțit. În legătură cu bărbatul care m-a ajutat au fost certurile. Niciodată nu a văzut și nici nu cred ca ii pasa ca problema mea este alta. Revenita în tara, am pus cheile mașinii mele în cui. Deși iubesc să conduc, merg cu autobusul ca să pot bea. Starea aceea data de alcool ca totul va fi bine ma ajuta sa fac fata singurătății și în mod total fals depresiei. Da, am o problema. Beau alcool dimineața. Doar vin. Uneori o sticla pe zi. Alteori 2. Sunt perioade în care nu beau deloc. Dar pentru mine nu exista un pahar. Exista o sticla sau deloc. Îmi doresc doar sa pot vorbi despre problema ca să o pot depăși.