Schizofrenia duce la pierderea totală a memoriei?

Într-adevăr, persoanele cu schizofrenie, tulburare bipolară și tulburare schizoafectivă pot experimenta probleme cognitive și de memorie, iar acestea pot varia în intensitate și caracteristici pe parcursul vieții. Studiile arată că aceste tulburări au un impact asupra cogniției, dar există o serie de factori implicați, inclusiv severitatea bolii, tratamentul medicamentos și eventualele comorbidități.

Afectarea cognitivă în schizofrenie și tulburări psihoafective
În schizofrenie, tulburările cognitive sunt considerate o componentă centrală a bolii. Acestea pot include:
- dificultăți de memorie (memoria de lucru și memoria de scurtă durată sunt frecvent afectate),
- probleme de atenție,
- scăderea capacității de planificare și gândire abstractă.

Aceste modificări cognitive pot apărea chiar înaintea simptomelor psihotice și pot persista pe toată durata vieții. La unele persoane, afectarea cognitivă poate progresa odată cu înaintarea în vârstă, dar nu se transformă neapărat într-o pierdere de memorie severă sau demență. Totuși, există și cazuri în care declinul cognitiv se accentuează la o vârstă mai înaintată.

Influența tratamentului medicamentos
Antipsihoticele și benzodiazepinele pot afecta, într-o anumită măsură, funcțiile cognitive, dar impactul variază în funcție de durata și tipul tratamentului:
- antipsihoticele (în special cele de primă generație) sunt asociate uneori cu afectarea funcțiilor executive și a memoriei. Antipsihoticele de generație a doua (atipice) au un profil mai bun, dar pot încă afecta cognitiv, în special la doze mari sau în cazuri de tratament prelungit.
- benzodiazepinele, utilizate pentru anxietate sau tulburări de somn asociate, pot afecta memoria și concentrarea, mai ales în cazul utilizării pe termen lung, unde pot duce la efecte cumulative. La vârstnici, benzodiazepinele cresc riscul de declin cognitiv.

Evoluția în funcție de vârstă
Deși declinul cognitiv legat de vârstă apare la toate persoanele, pacienții cu schizofrenie și alte tulburări psihoafective pot prezenta un risc ușor mai ridicat de a dezvolta demență, comparativ cu populația generală. Aceasta nu este o regulă și depinde de:
- istoricul medical,
- stilul de viață (dieta, activitatea fizică și mentală),
- controlul simptomelor bolii,
- adaptarea tratamentului.

Strategii de protejare a cogniției
- menținerea unui tratament optimizat: Colaborarea strânsă cu medicul psihiatru pentru a ajusta tratamentul este esențială pentru a minimiza efectele secundare cognitive.
- activitatea cognitivă: Implicarea în activități stimulante mental (lectură, puzzle-uri, exerciții de memorie) și activitate fizică regulată pot sprijini sănătatea cognitivă.
- suportul psihoterapeutic: Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta la dezvoltarea unor strategii de gestionare a dificultăților cognitive.

În timp ce anumite aspecte ale memoriei și cogniției pot fi afectate la persoanele cu tulburări precum schizofrenia și tulburarea bipolară, pierderea memoriei nu este inevitabilă sau ireversibilă pentru toți pacienții. Monitorizarea atentă și intervențiile timpurii pot reduce efectele negative și pot îmbunătăți calitatea vieții pe termen lung.