sunt foarte dezorientata...am nevoie de ajutorul vostru

Mi-am scris povestea tot aici.m-a parasit desi imi zice ca ma iubeste.Nu stiu ce s-a intamplat cu el...imi spune ca asa e mai bine...am acceptat, m-am gandit in mii si mii de feluri cum sa fac sa-mi revin, sa-l scot cumva din mintea mea.Dar surpriza...desi mi-a zis ca e ultimul lui cuvant ne-am intalnit, am stat cateva ore impreuna discutand ca doi prieteni daca se poate spune.insa aluziile nu incetau sa apara.Am vazut tristete in ochii lui...fara sa-l intreb nimic mi-a spus ca nu a fost cu nimeni altcineva si ma privea profund.L-am intrebat ce are...mi-a zis ca ochii sunt oglinda sufletului si sa ma uit cata dragoste se citeste in ei...seara ne-am intalnit acasa la el si am facut dragoste.Mi-a zis ca acela a fost un moment trait cu intensitate de el si am simtit si eu la fel...am hotarat sa-l las sa se gandeasca, sa nu-l presez, am vazut ca nu e pregatit sa-mi spuna ce e in sufletul lui, ceva are dar nu spune nimanui.L-am primit cu bratele deschise, fara reprosuri, fara nimic...a doua zi ne-am purtat ca doi prieteni desi vreau sa spun ca ma durea sufletul sa-l vad si sa nu-l pot atinge.Seara surpriza...a sunat telefonul...vroia sa merg sa dorm cu el, avea nevoie de mine...atat mi-a spus.A fost minunat sa-l am iar langa mine...mi-a zis ca va face in asa fel incat sa rezolvam problema cumva.Il iubesc...nimeni nu stie ce se petrece pt ca nu vreau sa fiu criticata, la urma urmei nici nu ma intereseaza...dar e mai bine asa.Eu cred ca acceptandu-l si aratandu-i ca intradevar ce simt eu pt el e dragoste adevarata il voi apropia...dar teama din suflet nu mi-a disparut.Mi-e frica ca as putea sa sufar iar.

Se foloseste de tine. Cand are chef de sex te suna si te prosteste cu diverse vrajeli.

multumesc de comentariu dar nu se potriveste in cazul nostru...ne-am impacat, ne e foarte bine impreuna...sunt fericita si impacata pt ca acum comunicam mult mai bine ca inainte.am invatat zic eu amandoi sa ne pretuim mai mult unul pe celalalt.toate bune.

sigur, sigur