Grăsimea abdominală este responsabilă de apariția diabetului tip 2 și a bolilor de inimă

Potrivit unui studiu publicat în jurnalul științific JAMA a identificat o posibilă relație de cauzalitate între depozitele de grăsime abdominală și diabetul zaharat tip 2, respectiv afecțiunile coronariene.

Indicele de masă corporală (IMC) este utilizat pentru a estima excesul de greutate atribuit în principal țesutului adipos, pe baza valorilor înălțimii și greutății, la persoanele cu suprapondere sau obezitate.


Independent de valoarea indicelui de masă corporală, distribuția grăsimii corporale poate varia de la o persoană la alta în funcție de caracteristicile genetice, gen, patologii asociate, stil de viață etc. Astfel se disting adipozitatea centrală, caracterizată de depunerea grăsimii în jurul organelor abdominale și creșterea în volum a abdomenului,respectiv distribuția ginoidă a grăsimii la nivelul șoldurilor și al coapselor. Indicele abdomino-fesier reprezintă un instrument util pentru a determina modelul de repartizare a grăsimii corporale.

Deoarece studiile observaționale anterioare au evidențiat doar o asociere între obezitatea abdominală, diabet și bolile coronariene, prin intermediul acestui studiu a fost analizată cauzalitatea dintre adipozitatea în exces și patologiile specifice. În acest scop au fost investigate

• predispoziția genetică pentru adipozitate abdominală,
• indicele de masă abdomino-fesier, a cărui valoare a fost ajustat în funcție de indicele de masă corporală și
• markerii biologici (lipidele plasmatice, glicemia, insulinemia, respectiv tensiunea arterială sistolică).

Studiul a indicat faptul că predispoziția genetică pentru obezitatea abdominală a fost asociată cu valori patologice crescute ale markerilor metabolici analizați și implicit cu un risc crescut de a dezvolta diabet zaharat tip 2 și/sau afecțiuni coronariene.

Rezultatele obținute în urma interpretării statistice a datelor colectate de la 149,821 participanți, susțin faptul că adipozitatea abdominală ar putea fi responsabilă de apariția diabetului tip 2 și a bolilor de inimă la persoanelor susceptibile genetic și nu doar un factor favorizant.

Potrivit concluziilor acestui studiu, profilaxia afecțiunilor cardio-metabolice trebuie să vizeze mai mult decât un bun control ponderal, respectiv tratamentul supraponderii sau al obezității; necesită o abordare specifică ce include monitorizarea compoziției corporale și dezvoltarea unor strategii pentru a preveni depunerea abdominală a excesului de grăsime, mai ales în rândul persoanelor cu predispoziție genetică pentru obezitate centro-abdominală.

Sursa: Medical News Today