Infarct miocardic: semne de alarmă, tratament și prevenție

Ce este infarctul miocardic

Infarctul miocardic apare atunci când fluxul de sânge spre o porțiune a mușchiului inimii (miocard) este blocat complet sau aproape complet, de obicei printr-un cheag format pe o placă de aterom ruptă. Lipsa de oxigen duce la moartea ireversibilă a celulelor miocardice (necroză miocardică), cu consecințe funcționale proporționale cu suprafața afectată și cu durata blocajului [2][4].

Există 2 tipuri principale din punct de vedere electrocardiografic:

• STEMI (infarct cu supradenivelare de segment ST) — ocluzie coronariană completă, cu risc imediat de oprire cardiacă. Necesită reperfuzie de urgență — angioplastie primară (PCI) sau trombolitice — în cel mai scurt timp posibil [3][5].
• NSTEMI (infarct fără supradenivelare de segment ST) — ocluzie parțială sau instabilitate de placă. Gravitate variabilă, dar necesită tot evaluare și tratament de urgență [3][5].

Simptomele infarctului miocardic

Simptomele clasice

Tabloul clinic clasic al infarctului include durere sau presiune toracică, descrisă adesea ca „o gheară", „o apăsare" sau „un elefant pe piept", cu debut brusc sau progresiv. Durerea durează de obicei mai mult de 15-20 de minute și nu cedează la repaus sau la administrarea de nitroglicerină sublinguală [2][4].

Durerea se poate iradia spre brațul stâng (cel mai frecvent), spre ambele brațe, spre mandibulă, gât, spate sau epigastru. Semnele asociate includ transpirații reci, paloare, greață, vărsături, palpitații, senzație de moarte iminentă și dispnee [2][4].

Simptomele atipice — mai frecvente decât se crede

Un procent semnificativ de infarcte — estimat la 20-30% — se manifestă atipic, fără durerea toracică caracteristică. Simptomele atipice sunt mai frecvente la femei, diabetici, vârstnici și pacienți cu insuficiență renală. Acestea includ: dispnee izolată, fatigabilitate extremă, dureri epigastrice (simulate gastrită sau reflux), greță izolată, confuzie sau sincopă [4][6].

NHS subliniază că multe femei care au suferit un infarct au descris inițial simptomele ca indigestie sau oboseală, ceea ce a dus la întârzieri de diagnosticare de ore sau chiar zile. Sensibilizarea populației privind simptomele atipice este esențială pentru reducerea mortalității la sexul feminin [4][6].

Factorii de risc cardiovascular

Factori de risc majori modificabili

Aproximativ 80% din bolile coronariene sunt prevenibile prin controlul factorilor de risc modificabili. CDC raportează că 47% dintre americani au cel puțin un factor de risc major — hipertensiune arterială, colesterol crescut sau fumat [6].

• Hipertensiunea arterială — cel mai important factor de risc, prezent la 1 din 3 adulți. Accelerează ateroscleroza prin stresul mecanic constant exercitat pe peretele arterial și prin activarea proceselor inflamatorii vasculare [1][4].
• Fumatul — crește riscul de infarct de 2-4 ori prin vasoconstricție coronariană, trombogeneza accelerată și disfuncție endotelială. Riscul scade semnificativ la 1 an după renunțare și revine la nivelul nefumătorilor după 10-15 ani [4][5].
• Diabetul zaharat — accelerează ateroscleroza coronariană printr-o combinație de hiperglicemie, inflamație cronică și neuropatie autonomă. Diabeticii au o incidență de 2-3 ori mai mare a infarctului față de nediabetici și prezintă mai frecvent simptome atipice din cauza neuropatiei [4][6].
• Hipercolesterolemia — LDL-colesterolul crescut este principalul motor al formării plăcilor de aterom. Ghidurile europene (ESC) și americane recomandă valori-țintă ale LDL sub 70 mg/dl (sau sub 55 mg/dl) pentru pacienții cu risc cardiovascular înalt și foarte înalt [3][5].
• Obezitatea și sedentarismul — factori de risc independenți, dar care amplifică și alți factori. Indicele de masă corporală (IMC) peste 30 kg/m² este asociat cu un risc de boală coronariană cu 50-100% mai mare față de normoponderali [1][4].

Factori de risc nemodificabili

Vârsta este cel mai puternic predictor — riscul crește exponențial după 45 de ani la bărbați și 55 de ani la femei. Istoricul familial de boală coronariană (la rude de gradul I sub 55 de ani la bărbați sau 65 de ani la femei) dublează riscul. Sexul masculin conferă un risc mai mare la vârste tinere, deși după menopauză femeile ating rapid nivelul de risc al bărbaților [2][4][5].

Diagnostic — de la simptome la confirmare

Diagnosticul infarctului miocardic se bazează pe triada: simptome clinice + modificări ECG + markeri biologici serici. Electrocardiograma (ECG) se realizează în maximum 10 minute de la primul contact medical — supradenivelarea de ST în teritoriul ischemic confirmă STEMI și declanșează protocolul de reperfuzie de urgență [3][5].

Troponina cardiacă (Troponina I sau T de înaltă sensibilitate) este markerul biologic de referință. Crește detectabil în primele 3-4 ore de la debutul necrozei și rămâne crescută 7-14 zile. Dozarea seriatică la 0, 1 și 3 ore permite diagnosticul rapid chiar și în cazurile ECG-negative [3][5].

Ecocardiografia, coronarografia și alte investigații completează bilanțul clinic și ghidează strategia terapeutică [3][5].

Tratamentul infarctului miocardic

Urgența prespitalicească — primele minute

Cel mai important pas este chemarea imediată a serviciilor de urgență (112). Nu conduceți singur la spital — echipele SMURD dispun de echipament de resuscitare și pot administra tratamentul inițial în ambulanță, reducând semnificativ mortalitatea. Dacă pacientul este conștient și nu este alergic la aspirină, 300 mg aspirină mestecată (nu înghițită cu apă) poate fi administrată imediat de o persoană prezentă la locul evenimentului [4][5].

Angioplastia primară (PCI)

Angioplastia coronariană percutanată primară (primary PCI) este tratamentul de elecție pentru STEMI, cu condiția să poată fi efectuată în mai puțin de 90 de minute de la primul contact medical. Procedura implică cateterizarea arterei coronare blocate, dilatarea ei cu un balon și plasarea unui stent pentru a menține artera deschisă. Rata de succes depășește 95% în centrele cu experiență, cu o reducere a mortalității la 30 de zile de la 13-15% (tratament conservator) la 3-5% (PCI primar) [3][5].

Ghidurile NICE (NG185) stabilesc că angioplastia trebuie disponibilă 24/7 în centrele de intervenție, iar transferul pacienților cu STEMI din spitalele fără laborator de cateterism trebuie să se facă de urgență, fără a pierde timp cu alte investigații [5].

Tromboliza — alternativa atunci când PCI nu este disponibil

Dacă angioplastia primară nu poate fi realizată în intervalul optim de 90-120 minute, tromboliza cu activator tisular de plasminogen (tPA) sau tenecteplaza reprezintă alternativa validată. Eficiența este mai bună în primele 2 ore de la debut, dar poate fi utilizată până la 12 ore [3][4][5].

Tratamentul farmacologic pe termen lung

După faza acută, tratamentul de durată include antiagregante plachetare duale (aspirină + inhibitor P2Y12 — clopidogrel, ticagrelor sau prasugrel), beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), statine cu doze mari și, în cazuri selectate, antagoniști ai receptorilor mineralocorticoizi [3][5]. Reabilitarea cardiacă — program structurat de exerciții fizice supravegheate, consiliere nutrițională și suport psihologic — reduce riscul de recurență și mortalitatea post-infarct cu 20-30% [3][5].

Resuscitarea cardio-respiratorie (RCR)

Un infarct miocardic poate degenera în fibrilație ventriculară și stop cardiac. RCR imediată — compresii toracice externe ritmate (30 compresii : 2 ventilații sau numai compresii dacă nu știți să ventilați) — poate tripla șansele de supraviețuire. Defibrilatoarele externe automate (DEA), disponibile în spații publice, sunt ușor de utilizat chiar și de neprofesioniști și sunt esențiale pentru resuscitare eficientă [2][4].

Prevenția infarctului miocardic

Prevenția primară

Prevenția primară vizează eliminarea sau controlul factorilor de risc înainte de producerea evenimentului cardiovascular. Controlul tensiunii arteriale la valori sub 130/80 mmHg, renunțarea la fumat, tratamentul diabetului, al dislipidemiei (LDL sub 100 mg/dl sau sub 70 mg/dl la risc înalt), activitate fizică regulată de 150 min/săptămână și dieta mediteraneană sunt pilonii intervenției preventive [1][3][4].

Calculatoarele de risc cardiovascular (SCORE2, PCE — Pooled Cohort Equations) permit medicilor să identifice pacienții cu risc crescut și să intensifice tratamentul preventiv. OMS estimează că 80% din evenimentele coronariene premature ar putea fi prevenite prin adoptarea unui stil de viață sănătos [1].

Prevenția secundară

Pacienții care au suferit deja un infarct sau care prezintă boală coronariană stabilită au cel mai mare risc de recurență și beneficiază cel mai mult de prevenția secundară agresivă: medicamente de prevenție (antiagregante, statine, beta-blocante, IECA), control strict al factorilor de risc, reabilitare cardiacă și monitorizare periodică [3][5].