Extractia dentara

Extractia dentara

Ce este extractia dentara

Extractia dentara este o interventie ce consta in indepartarea unui dinte bolnav, care provoaca si intretine procesele patologice locale, regionale si generale ce nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare.

Aceasta interventie chirurgicala poate fi efectuata fie de medicul dentist, fie de chirurgul dento-alveolar, fie de chirurgul maxilo-facial (acesta din urma avand o pregatire mult mai solida, in special in cazul aparitiei unor complicatii).

Atunci cand afectiunile parodontale au determinat imbolnavirea severa a dintelui, dintele este mobil si slabit din structura sa de sustinere, iar dentistul il poate extrage cu ajutorul unui cleste dentar, fara a realiza o interventie chirurgicala efectiva. Insa atunci cand procedura este complicata si riscanta este necesar ca un chirurg maxilo-facial sau un medic specializat in chirurgia orala sa realizeze extractia.

Dupa realizarea extractiei dentare uneori sunt necesare fire de sutura pentru a afronta marginile plagii postextractionale si a grabi procesul de vindecare. Dintele extras poate fi inlocuit dupa o anumita perioada de vindecare de un implant sau o lucrare protetica (punte dentara).

Inainte de a lua acesta decizie drastica de a extrage un dinte, medicul dentist va discuta cu pacientul toate alternativele posibile de a salva dintele. Astfel se va apela la aceasta solutie doar daca afectiunea dentara este iremediabila.
Indicatiile majore ale extractiei dentare sunt date de complicatiile cariilor si parodontopatiilor marginale, la care se adauga si traumatismele dento-maxilare.

In acele cazuri in care particularitatile anatomice sau alte procese patologice fac imposibil tratamentul endodontic, se pot utiliza metode chirurgicale ajutatoare, care prelungesc viata dintelui natural pe arcada dentara si amana extractia:
  • chiuretajul periapical - curatarea tesuturilor patologice de la varful radacinii
  • rezectia apicala - indepartarea varfului radacinii, urmata de curatarea tesutului patologic din jurul radacinii dintelui
  • amputatia radiculara - tehnica chirurgicala ce se foloseste pentru conservarea unor molari la care una dintre radacini este irecuperabila (prezinta un proces inflamator osteo-parodontal). 

Cand trebuie realizata extractia dentara? 

O extractie dentara se realizeaza atunci cand:
  • caria dentara a afectat dintele in totalitate
  • abcesul este sever si nu exista o alta alternativa de tratament pentru a indeparta infectia
  • infectia a distrus o mare parte a dintelui si a osului maxilar
  • dintii sunt inghesuiti
  • unii dinti impiedica eruptia altora
  • unele tratamente ortodontice (aparatul dentar) necesita extractii dentare, pentru a face loc astfel dintilor care urmeaza sa fie indreptati corespunzator
  • in cazul persoanelor supuse unor radiatii in zona capului si gatului, este necesara extractia dintilor aflati in campul de actiune a radiatiilor
  • persoanele ce sunt supuse unor tratamente de combatere a cancerului sunt susceptibile de infectii dentare (din cauza imunitatii scazute a organismului)
  • in cazul persoanelor care urmeaza sa suporte un transplant de organe, este necesara extractia dintilor care ar putea cauza infectie in organism dupa efectuarea interventiei (tratamentele medicamentoase de dupa transplant conduc la scaderea imunitatii organismului)
  • este o metoda aleasa de unii pacienti ca alternativa ieftina a restaurarii dentare
  • incluzia dentara - „maselele de minte” (numite cel de-al treilea molar) sunt adesea extrase inainte sau dupa ce erup, din cauza crearii unui blocaj de crestere.

Multi medici dentisti recomanda extractia dintilor in incluzie, adica erupti partial, deoarece acestia permit patrunderea bacteriilor si producerea infectiei, care se poate extinde la osul maxilar, cu efecte grave. Eruptia dentara exercita o presiune continua (atunci cand dintii nu au loc suficient), care in cele din urma vatameaza radacinile dintilor invecinati.

Rolul extractiei dentare

Extractia dentara este realizata din motive structurale, de pozitie si economice. Cel mai adesea incluzia dentara creeaza o serie de probleme in dezvoltarea corecta si armonioasa a danturii, iar extractia este singura alternativa pentru a impiedica aceste probleme.

Extractia dintelui in incluzie poate preveni infectia, distrugerea osoasa si a dintilor invecinati, evitand astfel aparitia unor efecte dureroase in anii ce vor urma. Extractia dentara este si o metoda utila pentru a face mai mult loc pe arcada pentru corectarea pozitiei unor dinti sau atunci cand nu mai exista nicio posibilitate de a indrepta pozitia acestora, afectand sever desfasurarea proceselor obisnuite de ocluzie, masticatie, ingerare.

Extractia dentara impiedica raspandirea infectiei catre ceilalti dinti sau chiar in intreg organsimul (previne patrunderea infectiei in sistemul sangvin) si previne pierderile osoase si aparitia/ agravarea bolilor parodontale.

Tipuri de extractii dentare

Extractia dentara poate fi:
  • extractie cu alveoloplastie (modelarea osului alveolar in urma unei extractii dentare)
  • extractie prin alveolotomie (incizie chirurgicala a alveolelor dentare)

In functie de pozitia dintelui ce urmeaza a fi supus interventiei exista alte doua tipuri de extractii:
  • extractia simpla - efectuata atunci cand dintele este vizibil in cavitatea bucala (a erupt).
  • extractia chirurgicala – efectuata atunci cand dintele nu a erupt inca sau nu este usor vizibil in cavitatea bucala (sau rupt la nivelul gingiei).

Extractiile simple sunt cele mai frecvente tipuri de extractii realizate de medicii dentisti: sub efectul unei anestezii locale medicul va realiza extractia cu ajutorul unui cleste dentar, prin miscari repetate pentru a largi alveola dintelui. Daca este necesar acesta foloseste si un instrument numit elevator, pozitionat intre dinte si gingie, pentru a facilita extractia.

In cazul extractiilor chirurgicale un chirurg maxilo-facial, cel mai adesea, va realiza o incizie la nivelul gingiei si va decola lamboul gingiei, pentru a crea o cale de acces catre dintele in cauza (sau fragmentul dentar).

Precautii

In unele situatii, extractiile dentare trebuie amanate temporar din cauza aparitiei unor conjuncturi nefavorabile pentru realizarea interventiei:
  • Patrunderea infectiei in sistemul osos de sustinere a dintelui. Infectiile nu permit anesteziei dentare sa isi faca efectul corespunzator si in plus daca extractia se realizeaza in plin fenomen infectios, bacteriile pot disemina in organism. Este necesara administrarea unui tratament antibiotic.
  • Pacientul consuma medicatii ce subtiaza sangele (anticoagulanti). Este necesara intreruperea unor astfel de tratamente cu cel putin 3 zile inainte de programarea extractiei.
  • Pacientii care au fost supusi urmatoarele interventii in ultimele 6 luni: inlocuirea valvei cardiace, operatie pe cord deschis, inlocuire de articulatie protetica, fixarea unei anastomoze (suntare). Este necesara administrarea de antibiotice pentru a reduce riscul unei infectii bacteriene.
    Infarct de miocard in ultimele 6 luni, accident vascular cerebral, leucemii acute-extracatia necesita amanare.

Pregatirea pentru extractia dentara 

Inainte de extractie, medicul dentist va analiza atent antecedentele medicale (interventii chirurgicale, reactii alergice, tratamente medicamentoase trecute sau in curs) si dentare ale pacientului si va efectua o radiografie.
La radiografie el va observa lungimea, forma si pozitia dintelui la nivelul osului maxilar. Pe baza acestor informatii, medicul va estima gradul de dificultate al procedurii si poate decide daca interventia este de competenta unui specialist in chirurgia orala.

Procedura propriu-zisa

Aceasta interventie este realizata doar sub efectul anesteziei (locale, generale sau sedare constienta).

La o extractie simpla, dupa anestezia locala, dintele este mobilizat din alveola cu un instrument numit elevator, apoi extras cu clestele dentar. Medicul dentist poate finisa si recontura apoi osul subiacent (alveoloplastie), apoi inchide alveola postextractionala prin sutura.

Extractiile chirurgicale sunt efectuate de catre chirurgul maxilo-facial. Pacientilor cu situatii medicale speciale si copiilor li se vor administra anestezii generale. Medicul chirurg va realiza o incizie in gingie pentru a crea cale de acces catre dinte. In unele cazuri este necesar ca dintele sa fie taiat in fragmente pentru a putea fi extras.

Atunci cand este necesara extractia tuturor celor 4 molari de minte, este bine ca aceasta interventie sa se realizeze odata, intr-o singura sedinta. Molarii de sus (maxilari) sunt mai usor de extras decat cei din partea inferioara a maxilarului (mandibulari).
Firele de sutura (daca sunt necesare) fie sunt resorbabile, fie vor fi indepartate de catre medicul dentist, dupa cateva zile.

Riscurile extractiei dentare

Unele interventii chirurgicale pot declansa o infectie ce patrunde in sistemul sangvin, din cauza numeroasele bacterii aflate in cavitatea bucala (si implicit in apropierea inciziei). Infectia se poate raspandi in organsim daca sistemul imunitar este slabit iar pacientul prezinta: valve cardiace artificiale, un defect cardiac congenital, ciroza, proteza artificiala, predispozitie la endocardita (o infectie a valvelor inimii sau a stratului sau intern). Necesita tratament cu antibiotic inainte si dupa interventie.

In timpul extractiei cu clestele, se poate produce ischemie superficiala (ce creste riscul de necroza si posibilitate de infectie severa).
Alveolita uscata sau umeda (osteita alveolara) cauzeaza dureri acute.

Complicatiile extractiei dentare

Dificultatea unei extractii creste odata cu existenta urmatorilor factori: tesuturi de sustinere puternice, o morfologie radiculara dificila, o coroana dentara fragila din cauza multiplelor restaurari dentare, carii profunde, dintii sensibili in urma unui tratament endodontic.

Desi in general extractia dentara este o interventie obisnuita si usoara, exista cazuri cand pot aparea complicatii.

Complicatii ce pot aparea in timpul procedurii de extractie

  • lezarea dintilor adiacenti (ex: fracturi, fisuri), luxarea unor dinti vecini, coroane, punti dentare, implanturi)
  • fracturarea dintelui in timpul procedurii de extractie (va necesita mai mult timp si efort pentru finalizarea interventiei si fragmentarea dintelui pentru a facilita extractia)
  • nefinalizarea extractiei (un fragment din dinte ramane fixat in osul maxilarului iar extractia acestuia poate fi mai dificila din cauza vecinatatii unui nerv).
  • vatamari produse sinusului (extractia unui molar superior poate duce la deschiderea accidentala a sinusului maxilar care in lipsa tratamentului corespunzator conduce la probleme serioase). De obicei micile orificii sau fisuri ale sinusurilor se vindeca singure; in caz intrar este necesara o interventie chirurgicala corectiva.
  • daune produse unor terminatii nervoase (paralizie faciala - temporara sau partiala)
  • fracturarea maxilarului (in cazul pacientilor cu o structura osoasa slabita sau osteoporoza).

Complicatii ce pot aparea dupa interventie

  • osteita alveolara (alveolita postextractionala) - atunci cand pelicula ce se formeaza natural pentru a proteja osul si zona de incizie se desprinde. In acest caz atat osul maxilarului cat si terminatiile nervoase din zona intra in contact cu bacterii, particule alimentare, aer, crescand riscul de infectie. Are loc inflamarea alveolei si necrozarea superficiala a osului din aceasta. Apare mai ales in extractiile dificile, cu traumatizari ale gingiei si peretilor ososi, precum si in cazul in care locul ramas dupa extractia dintelui (alveola) nu este curatat corespunzator de fragmente de os sau resturi de dinte.
  • infectie (in special in cazul pacientilor cu un sistem imunitar deficitar)
  • sangerare excesiva, tumefactie, inflamare si febra.

Ingrijirea post-operatorie: indicatii si recomandari

De obicei, dupa extractia unui dinte se produce o mica hemoragie care se opreste in 4-5 minute, formandu-se un cheag (o pelicula ce protejeaza zona inciziei si osul alveolei).
Pentru persoanele care sufera insa de tulburari de coagulare a sangelui sau alte afectiuni generale, aceasta sangerare se poate prelungi sau poate porni din nou dupa 1-3 zile de la scoaterea dintelui.
In aceasta situatie hemoragia poate fi provocata de o lovitura, de o infectie, de unele resturi dentare, care nu au fost extrase ori de hipertensiunea arteriala. De asemenea, hemoragia poate fi declansata si de alimente sau lichide fierbinti consumate la scurt timp, dupa extractia dintelui.

Este esential sa mentineti zona curata si sa preveniti infectia. Medicul dentist va va da sa muscati usor pe o bucata de tifon uscat, steril, pe care trebuie sa il tineti timp de 30-45 de minute pentru a reduce hemoragia pana la oprirea completa.

Principalele recomandari pentru a grabi vindecare sunt:
  • In primele 24 de ore nu clatiti, nu scuipati si nu folositi paiul pentru a consuma lichide.
  • Consumati medicamentele prescrise de medic, pentru a calma durerea instalata dupa ce efectul anesteziei a trecut si a preveni infectia.
  • Abia dupa 24 de ore puteti clati gura cu apa calduta sau solutie de apa salina pentru a reduce umflaturile si a ameliora durerea.
  • Relaxati-va dupa interventie. Nu intreprindeti activitati fizice, caci acestea pot declansa sangerarea.
  • Consumati alimente moi
  • Nu aplicati presiune cu limba asupra zonei de incizie.
  • Pe masura ce zona se vindeca puteti sa adaugati si alimente mai dure in alimentatia dumneavoastra, insa acordati o atentie sporita in timpul masticatiei.
  • Ingrijiti-va delicat ceilalti dinti, fara a afecta zona de extractie.
  • Aplicati comprese cu apa rece pe obraz pentru a reduce durerea si a dezumfla tesuturile moi.
  • Nu fumati si nu consumati produse lactate timp de 24 de ore.

Rezultate

In urma extractiei dentare, rana se vindeca, de obicei, in aproximativ doua saptamani. Dureaza in jur de 3 pana la 6 luni pentru regenerarea si restructurarea osului si tesuturilor moi. Complicatiile post-operatorii, cum ar fi declansarea unei infectii sau osteita alveolara pot incetini procesul de vindecare.

Dupa extractie, medicii dentisti recomanda inlocuirea dintilor cu un implant sau punte dentara, exceptie facand situatia in care extractiile au fost facute ca parte a tratamentului ortodontic. Daca dintii nu sunt inlocuiti, absenta lor pot cauza o serie de probleme pe termen lung:
  • Modificarea pozitiei dintilor restanti. Dintii aflati in vecinatatea zonei de extractie tind sa se indrepte catre spatiile goale. Aceasta poate conduce pe temen lung la uzura anumitor dinti, bruxism sau afectarea articulatiei temporomandibulare.
  • Dificultati de masticatie. Acest lucru se intampla in special in cazul extractiei molarilor.
  • Probleme estetice, in special cand este vorba de dintii frontali.

Data actualizare: 09-01-2015 | creare: 26-06-2009 | Vizite: 93511
Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Eroziunea dintilor
  • Urgentele dentare - primul ajutor
  • Periuța de dinți manuală
  • Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK