Exercițiul fizic – cea mai eficientă intervenție pentru osteoartrită, dar insuficient utilizată în practica medicală

Un articol publicat la 4 martie 2026 în The Conversation, realizat la University of Limerick, analizează rolul exercițiului fizic în managementul osteoartritei și arată că activitatea fizică reprezintă cea mai eficientă intervenție pentru reducerea durerii și încetinirea progresiei bolii, deși este încă insuficient recomandată pacienților.

Rezumat

• Osteoartrita este cea mai frecventă boală articulară la nivel global, afectând aproximativ 595 milioane de persoane.

• Proiecțiile sugerează că până în 2050 numărul cazurilor ar putea ajunge la aproape 1 miliard.

• În ciuda dovezilor solide, mai puțin de jumătate dintre pacienți sunt trimiși către programe de exercițiu sau fizioterapie.

• Peste 60% dintre pacienți primesc tratamente nerecomandate de ghidurile clinice.

• Aproximativ 40% sunt trimiși către chirurg înainte de explorarea adecvată a tratamentelor non-chirurgicale.

• Exercițiul fizic:

  • reduce durerea

  • îmbunătățește funcția articulară

  • scade inflamația

  • încetinește progresia bolii

  • influențează procese biologice implicate în degradarea articulațiilor.

Context

Osteoartrita este adesea descrisă simplificat drept o boală de tip „uzură și degradare” a articulațiilor. Totuși, cercetările actuale arată că această explicație este incompletă.

Boala implică un proces complex de degradare și reparare tisulară, influențat de:

• structura și funcția cartilajului

• metabolismul osului subcondral

• starea ligamentelor

• forța musculaturii periarticulare

• procese inflamatorii sistemice și locale

• factori metabolici și hormonali.

Creșterea prevalenței osteoartritei este legată de mai mulți factori:

• creșterea speranței de viață

• sedentarismul

• prevalența tot mai mare a supraponderalității și obezității.

În acest context, activitatea fizică a devenit una dintre cele mai importante strategii terapeutice recomandate de ghidurile internaționale.

Despre studiul actual

Articolul analizează rezultatele mai multor studii și evaluări epidemiologice realizate în Irlanda, Regatul Unit, Norvegia și Statele Unite, care au investigat modul în care pacienții cu osteoartrită sunt gestionați în sistemele de sănătate.

Analiza a evaluat:

• frecvența recomandării exercițiului fizic

• tipurile de intervenții oferite pacienților

• concordanța cu ghidurile clinice.

Datele evidențiază o discrepanță importantă între recomandările bazate pe dovezi și practica reală.

Principalele constatări:

• mai puțin de 50% dintre pacienții diagnosticați cu osteoartrită sunt trimiși către programe de exerciții sau fizioterapie

• peste 60% primesc intervenții care nu sunt recomandate de ghidurile clinice

• aproximativ 40% sunt direcționați către consult chirurgical înainte de epuizarea terapiilor conservatoare.

În același timp, există programe structurare de reabilitare dezvoltate special pentru această patologie.

Un exemplu este programul GLA:D® (Good Life with osteoArthritis: Denmark), conceput pentru pacienții cu osteoartrită de șold și genunchi.

Caracteristicile programului:

• sesiuni supravegheate de fizioterapeuți

• desfășurate frecvent în grupuri

• orientate către:

  • îmbunătățirea controlului neuromuscular

  • creșterea forței musculare

  • îmbunătățirea echilibrului

  • optimizarea calității mișcării.

Participanții raportează beneficii semnificative care se mențin până la 12 luni după finalizarea programului.

Rezultate

Rolul mișcării în sănătatea cartilajului

Cartilajul articular are o particularitate biologică importantă: nu are vascularizație proprie.

Prin urmare, nutriția acestuia depinde de mișcare.

Mecanismul este simplu:

• În timpul mersului sau al încărcării articulației, cartilajul este comprimat.

• Această compresie expulzează lichidul articular.

• Când presiunea dispare, cartilajul reabsoarbe lichidul, care aduce:

  • nutrienți

  • factori lubrifianți.

Prin urmare, fiecare pas contribuie la menținerea integrității cartilajului.

Această observație contrazice ideea că mișcarea „uzează” articulațiile.

Osteoartrita – o boală a întregii articulații

Boala nu afectează doar cartilajul, ci implică:

• osul subcondral

• lichidul sinovial

• ligamentele

• musculatura periarticulară

• nervii implicați în controlul mișcării.

Exercițiul fizic acționează simultan asupra acestor componente.

Importanța forței musculare

Slăbiciunea musculară este unul dintre primele semne ale osteoartritei.

Numeroase studii arată că:

• musculatura slabă crește riscul de apariție a bolii

• accelerează progresia osteoartritei.

Exercițiile de rezistență pot inversa această slăbiciune și pot îmbunătăți stabilitatea articulației.

Inflamația și rolul obezității

Obezitatea este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru osteoartrită.

Influența sa nu este doar biomecanică.

Țesutul adipos produce molecule inflamatorii care circulă în sânge și în lichidul articular.

Acestea pot:

• deteriora cartilajul

• accelera progresia bolii.

Activitatea fizică reduce aceste procese prin:

• scăderea markerilor inflamatori

• reducerea stresului celular

• modificarea expresiei genelor implicate în sănătatea articulațiilor.

Beneficii sistemice ale exercițiului

Exercițiul fizic aduce beneficii în peste 26 de boli cronice, inclusiv:

• diabet zaharat

• obezitate

• boli cardiovasculare.

În osteoartrită, aceste efecte includ:

• reducerea durerii

• îmbunătățirea funcției articulare

• creșterea calității vieții.

Exercițiul înaintea intervenției chirurgicale

În prezent nu există medicamente care să modifice evoluția naturală a osteoartritei.

Proteza articulară poate fi o intervenție foarte eficientă pentru anumite persoane, însă:

• este o procedură majoră

• nu oferă rezultate identice la toți pacienții

• implică riscuri chirurgicale.

Din aceste motive, experții recomandă ca exercițiul fizic să reprezinte prima linie de tratament și să rămână parte integrantă a managementului bolii în toate stadiile acesteia.

Concluzii

Osteoartrita nu este doar rezultatul „uzurii” articulațiilor, ci o boală complexă influențată de factori biologici, metabolici și funcționali. Exercițiul fizic acționează simultan asupra acestor mecanisme, protejează cartilajul, reduce inflamația și îmbunătățește funcția articulațiilor, reprezentând una dintre cele mai eficiente intervenții terapeutice disponibile.