Exercițiul fizic reduce placa de aterom - mecanisme

Dr. Alex F. (Physionic), cercetător în domeniul fiziologiei umane, este cunoscut pentru capacitatea sa de a traduce concepte științifice complexe în informații accesibile publicului larg. În acest episod, el abordează una dintre cele mai provocatoare întrebări din cardiologie: poate exercițiul fizic să reducă sau chiar să inverseze acumularea de placă de aterom în artere?
Pornind de la o revizuire științifică publicată în 2020 în jurnalul Cureus (Chacon & Fiani, 2020), discuția detaliază mecanismele moleculare și clinice prin care exercițiul fizic poate influența procesul aterosclerotic. Dr. Alex subliniază că, deși reducerea plăcii este importantă, beneficiile exercițiului merg mult mai departe — incluzând efecte asupra imunității, structurii vasculare și stabilității plăcii.

Cum reduce exercițiul fizic placa din artere

Pentru a înțelege cum acționează exercițiul fizic asupra plăcii arteriale, este esențială o scurtă privire asupra procesului de formare a acesteia. Ateroscleroza apare atunci când lipoproteinele care conțin apolipoproteina B (numite apoB-lipoproteine) se leagă de proteoglicanii prezenți sub stratul de celule endoteliale care căptușește vasele de sânge. Odată reținute acolo, aceste lipoproteine sunt oxidate sau modificate chimic, declanșând o cascadă inflamatorie.

Celulele imune migrează către locul respectiv, încercând să elimine lipidele acumulate. În acest proces, ele se transformă în celule spumoase — celule imunitare suprasaturate cu lipide, care devin disfuncționale și, în cele din urmă, mor. Această moarte celulară contribuie la formarea unui nucleu necrotic, iar pe măsură ce acest nucleu crește, el se extinde în lumenul vasului de sânge, reducând fluxul sanguin și, implicit, livrarea de oxigen și nutrienți către țesuturi.

Aici intervine exercițiul fizic, care acționează pe mai multe niveluri:

• În primul rând, revigorează celulele imune supraîncărcate cu lipide, permițându-le să părăsească zona afectată și să reducă încărcătura inflamatorie.

• În al doilea rând, diminuează cantitatea totală de lipoproteine apoB din sânge, reducând astfel aportul de particule aterogene care pot pătrunde sub endoteliu.

• În al treilea rând, crește activitatea lipoproteinelor cu densitate mare (HDL), care au capacitatea de a extrage colesterolul din celulele arteriale și din lipoproteinele apoB, transportându-l înapoi către ficat pentru excreție — un proces cunoscut drept transport invers al colesterolului.

Prin aceste trei mecanisme, exercițiul fizic nu doar micșorează dimensiunea plăcii aterosclerotice, ci și îmbunătățește calitatea funcțională a vaselor de sânge, reducând inflamația locală și restabilind echilibrul metabolic vascular.

Alte modalități prin care exercițiul previne infarctul

Efectele benefice ale activității fizice nu se limitează la reducerea plăcii. Un alt mecanism esențial menționat de dr. Alex este formarea vaselor colaterale — un fenomen prin care organismul dezvoltă o rețea alternativă de vase pentru a ocoli o zonă parțial blocată.

Acest proces poartă numele de angiogeneză și este stimulat de exercițiu prin două mecanisme principale:

• lipsa temporară de flux sanguin (ischemia locală), care declanșează semnale moleculare ce stimulează creșterea de noi vase;

• forțele de frecare exercitate de sânge asupra peretelui vascular, care activează celulele endoteliale să elibereze factori de creștere.

Rezultatul este o „bypass naturală”, fără intervenție chirurgicală, care permite sângelui să circule în jurul unei zone blocate. În unele cazuri, acest fenomen este atât de eficient încât pacienții nu mai resimt durerile toracice (angina pectorală) asociate cu placa inițială.

Exercițiul fizic devine, astfel, o formă de „antrenament vascular”: stimulează adaptarea circulației, îmbunătățește oxigenarea țesuturilor și reduce severitatea evenimentelor ischemice, chiar dacă placa nu este complet eliminată.

Dovezile clinice

Dincolo de ipoteze biologice, dr. Alex se referă la datele clinice existente. Câteva studii controlate randomizate au analizat efectul exercițiului asupra plăcii arteriale.

Unul dintre aceste studii a comparat două tipuri de programe:

• antrenament moderat de rezistență continuă;

• antrenament de intensitate înaltă, de tip intervalic.

Participanții, toți diagnosticați cu boală cardiovasculară, au efectuat exercițiile de trei ori pe săptămână timp de 12 săptămâni. Rezultatele au arătat că, deși majoritatea parametrilor nu s-au modificat semnificativ, dimensiunea nucleului necrotic din placa arterială s-a redus în ambele grupuri.

Imaginile prezentate în cadrul studiului arată clar această transformare: zonele roșii (nucleu necrotic) s-au diminuat, în timp ce zonele verzi (țesut fibros) au crescut. Această conversie de la o structură moale, instabilă, la una mai fibrozată este un indiciu de stabilizare a plăcii, chiar dacă dimensiunea totală nu s-a modificat dramatic.

Există, totuși, și limitări metodologice — unele studii având erori statistice sau eșantioane reduse. Totuși, în ansamblu, literatura de specialitate, inclusiv revizuirea Chacon & Fiani (2020), sugerează o tendință favorabilă: exercițiul contribuie la reducerea și stabilizarea plăcii.

Cum poate fi inversată placa – factori multipli

Exercițiul, deși fundamental, nu acționează singur. Conform analizei discutate, cele mai bune rezultate se obțin atunci când activitatea fizică este combinată cu controlul factorilor de risc.

Pentru un efect vizibil, este recomandat un consum energetic de aproximativ 2200 de calorii pe săptămână, echivalent cu 5–6 ore de exercițiu distribuite uniform.

Însă eficiența maximă apare atunci când exercițiul este asociat cu:

• scăderea concentrației de lipoproteine apoB, prin dietă, pierdere în greutate sau tratament medicamentos;

• reducerea tensiunii arteriale, care micșorează stresul mecanic asupra plăcii.

Astfel, inversarea procesului aterosclerotic devine rezultatul unui set de intervenții complementare, în care exercițiul are rolul de catalizator al schimbărilor sistemice: îmbunătățește metabolismul lipidic, promovează adaptarea vasculară și susține stabilitatea plăcii.

Scorurile de calcificare coronariană și stabilizarea plăcii

Un aspect mai puțin discutat, dar esențial, este modul în care exercițiul fizic afectează stabilitatea plăcii. Dr. Alex subliniază că nu este suficient ca o placă să fie mică — contează și structura ei. În termeni clinici, plăcile pot fi stabile sau instabile, iar diferența dintre cele două poate face distincția între o arteră funcțională și un infarct fatal.

O placă instabilă are un strat superior foarte subțire de țesut fibros (așa-numita „capac fibrotică”). Sub această structură fragilă se află un amestec de lipide, celule imune moarte și colesterol oxidat. Presiunea constantă a sângelui asupra acestei zone poate duce la ruperea capacului fibros, eliberând materialul lipidic în fluxul sanguin și declanșând formarea unui cheag (trombus) care poate bloca complet circulația.

În schimb, o placă stabilă are o capac fibrotică mai groasă sau chiar o zonă calcificată, care o face mai puțin predispusă la ruptură.

Cercetările menționate în interviu arată că exercițiul fizic ar putea favoriza acest tip de stabilizare, crescând gradul de calcificare controlată a plăcii. Acest fenomen este măsurat prin scorul de calcificare coronariană (CAC – Coronary Artery Calcification Score).

Totuși, literatura științifică este mixtă: unele studii arată o creștere a scorului CAC la persoanele active (în special la sportivi de performanță), altele nu confirmă acest efect. Explicația posibilă, sugerată de autori, este că această creștere nu indică un risc mai mare, ci o transformare a plăcii dintr-o formă moale, periculoasă, într-una mai stabilă, calcificată.

Analiza comparativă prezentată în interviu arată clar: atleții au o proporție mai mare de plăci calcificate și o proporție mai mică de plăci mixte (cele mai instabile și periculoase). Deși aceste date nu sunt încă „bătute în cuie”, tendința generală indică un efect protector net al exercițiului, prin reducerea vulnerabilității plăcilor la ruptură.

Cu alte cuvinte, chiar și atunci când nu „șterge” complet placa, exercițiul fizic o face mai sigură.

Concluzii și implicații practice

În partea finală a interviului, dr. Alex sintetizează concluziile într-o perspectivă realistă și echilibrată.

Există într-adevăr date mixte privind capacitatea exercițiului fizic de a reduce efectiv volumul total al plăcii, dar majoritatea dovezilor susțin un efect pozitiv — mai ales în combinație cu alți factori precum controlul tensiunii arteriale și reducerea lipidelor apoB.

Mai mult decât atât, exercițiul oferă avantaje unice care merg dincolo de simpla „curățare” a arterelor:

• stimulează formarea de vase colaterale, care pot compensa blocajele existente;

• promovează stabilizarea plăcilor, reducând riscul ca acestea să se rupă;

• îmbunătățește transportul invers al colesterolului, prin activarea HDL;

• și, foarte interesant, induce un proces numit „precondiționare cardiacă” — un mecanism prin care expunerea repetată la efort moderat determină inima să devină mai rezistentă la episoade ischemice viitoare.

În ansamblu, exercițiul fizic este o intervenție complexă, multifactorială, care modifică biologia vasculară la nivel celular, metabolic și funcțional. Nu este un „tratament-minune” care șterge instantaneu placa, dar este cea mai eficientă strategie de remodelare și protecție cardiovasculară cunoscută până în prezent.