Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Doamne, ce trist...:((

Multumesc celor ce mi-au raspuns...am decis sa intrerup tratamentul pana intarc copilul...
Sophie traga, copilul meu nu este un bibelou, e infinit mai valoros decat atat...cum sa-ti spun, nu-mi gasesc cuvintele...vei intelge cand vei deveni mama!!!

sanatate tuturor!

Buna tuturor,

Nikole79, iti inteleg durerea de a renunta la cel mai frumos si sanatos lucru de pe lume. Daca vei citi, poate sfatul meu te va ajuta. Nu renunti la alaptat de drag sau cum sunt multe femei, ca sa nu li se lase sanii. Daaa, nu radeti, sunt si dastea, eu cunosc vreo doua:((
Nu a fost o alegere, ci a fost mai degraba o nevoie, una majora!!!
E greu, dar daca te ajuta, gandeste doar asa" voi fi cu ajutorul medicatiei si a lui Dumnezeu mult mai plina de viata, de bucurie ca sa pot sa-mi creste acest copil" si asa va fi.
Ai incredere!
Pot sa-ti spun din experienta doua aspecte:
-unul dureros, o mama trista cu capul plin de obsesii, deprimata pina la pragul sinuciderii, pentru care suransul copilului nu mai insemna nimic care sa ma bucure:(((( Trist, dar foarte adevarat!
-o mama schimbata total, cu chef de viata, atenta, bucuroasa cu care copilul meu rade pina ii da lacrimile.
De asta are nevoie copilul meu, chiar daca iau medicatie toata viata. Nu conteaza!
Asta este mea, experienta lui Cata(ea chiar a renuntat la medicatie si ii merge bine), poti citi in paginile anterioare.
Ei, eu despre povestile astea "succes story" vreau sa-ti povestesc si sa te incurajez!
Boala e ingrozitoare, teribila, nu fac pledoarie pentru medicamente ca nu le vand eu, insa din fericire ele exista si daca e nevoie le iau toata viata..pentru surasul copilului meu. Pentru el,.merita!!!
Va imbratisez pe toti!

Prozac, m-ai facut sa plang:(((...inteleg ce spui, mai rau e ca, ai dreptate!
Nu-mi permit sa refuz tratamentul, ptr ca in 3 ani de cand m-am imbolnavit, am ajuns efectiv o umbra, am slabit groaznic, sunt mai mereu trista, ingandurata, speriata, nu ma recunosc:(
ultimul an mi-a adus multe, f multe schimbari care au avut un impact puternic, distructiv asupra mea, multe evenimente neplacute ce m-au dezechilibrat si mai rau.
Incerc sa intarc copilul, sunt f obosita, nu dorm noptile, asta ma face irascibila, stau si pandesc copilul cu biberonul, nu-l accepta si pace, am incercat sa-i dau lapticul prin somn, am lasat-o sa-i fie foame, am plimbat-o, nu mai stiu ce sa fac.
Sper sa accepte, nu stiu ce sa zic...cum o intarc reiau tratamentul, voi vb cu medicul...despre dozaj, banui ca trebuie sa incep cu doza minima, din nou...
multumesc pentru incercarea de a ma ajuta, frumos din partea ta...

Nikole 79 Pentrul familiile noastre trebuie sa ne zbatem si sa iesim victoriosi din aceasta lupta continua Asa ne-a fost noua scris unora sa avem aceasta bola oribila, execrabila fara cuvinte, dar repet ce spune Prozac exista o scapare multumita lui D-zeu -MEDICATIA-




Nicole79, Medicatia e sfinta fara ne chinuim deci sfatul lui Prozac este cel mai bun.
Eu am lasat de la mine putere tratamentul s-au din tratament si de 3 ori am recazut
Inteleg la tine este mai greu
Prozac, tin sa spun ca ma simt un picut mai bine azi sunt 15 zile de cind iau 45/mg/zi si sper sa o tin asa pe linia asta
Cite sunt viata cotidiana se bate cap in cap cu boala un paradox care numai noi TOCAITI il stim Obligatiile familiale si de societate merg o data cu boala Doamne ce soarte avem. Personalitatea noasta nativa nu are de-a face cu boala si totu/si facem parte din lumea normalului Oh Doamne fii cu noi toti si ne apara.
Olandezul

Dragii mei,
Avem o boala groaznica, dar hai sa nu ne dam batuti. Merita sa luptam! Poate atunci cand nu vezi, nu poti vedea din cauza tristeti imense pe care o aduce TOCul, dar cu siguranta vor veni zile bune. Zile mult mai bune.
Ei si pentru alea, merita sa traim.
Dumnezeu ne-a dat pe lume asta cu scopul de a face ceva, de a face lucruri bune si nu spun asta numa ca asa suna bine, asa este!
Haideti sa fim optimisti, MUSAI sa iesim din groapa asta intunecata!

Olandezule, ma bucur ca esti mai bine, nu ai idee cat ma bucur! Sa faci bine si dupa ce iti revii sa nu ne uiti si sa mai vii pe la noi!

Nikole, draga mea, stiu cat poate sa-ti fie de greu. imi imaginez:(((
INSA, chiar daca acu e ca naiba de greu va trece greul asta. Poate si piticu o sa accepte pina la urma biberonul.
Mi-am amitit de fii-mio cand era mic. Ii lua ta-su numa tetine dalea de silicon scumpeee de numa, ei fii-miu nu a acceptat una, ii placeau alea ieftine maro, erau foarte moi. Alea ii placeau spre disperarea lu tacs-o care vroia pentru el cel mai bun.
Incearca si cu o tetina daia, pb e ca nu stiu daca se mai gaseste. Tu ii mai dai san sau ai intrerupt definitiv?
Raspunde-mi si mai am o idee.
Va imbratisez cu drag!
Prozac

Prozac, ce simpatica esti...
sa stii ca-s moale ca untul la soare cand e vb de copiii astia 2 ce-i am, asadar nu am fost ferma, pe pozitii, am cedat si ii ofer sanul...smecherica stie deja ca daca nu-i sticla e sanul...
De astazi imi revizuiesc comportamentul, merg sa caut o tetina de la NUK, si canita, si incercam iar...
bebeii sunt inteligenti, normal ca se lasa greu comvinsa, ce-i mai bun pe lume decat caldura si pieptul mamei?
eu cu 10 ani vroiam sa sug titi de la maica-mea, daca ai mai auzit asa ceva...o sa rada tot poporul de mine:)
am luat 2 saptamani anafranil de 12 mg/zi, ma simteam f bine chiar, nu mai aveam frici, atacuri de panica, ma si ingrasasem un pic...insa cum copilita asta nu a acceptat biberonul, a trebuit sa renunt la medicatie pana o intarc, am intrebat aici, pediatrul, am intrebat medici in tara, toti mi-au spus acelasi lucru, fara alaptat pe timpul tratamentului.
Sper sincer ca intr-o saptamana sa o obisnuiesc cu sticla, si sa reiau medicatia.
Olandezule, de cand am fost diagnosticata cu TOC, am mai vb si eu cu unul, altul, m-am speriat de cate cazuri similare am auzit, am aflat de cunoscuti diagnosticati cu aceeasi boala, si nu 1, 2...nu cazuri sporadice:((
este f greu...eu eram pregatita ptr orice diagnostic(una din fricile mele de o viata e aceea de boli incurabile), dar NICIODATA nu m-am gandit ca as putea suferi de o afectiune psihica, a fost un soc ptr mine sa aud ca ma aflu in patologie...
ar trebui sa incep si o terapie, medicul psihiatru la care merg este si psihoterapeut, insa ma cam amana...este extrem de ocupat, probabil si de asta...
totusi logica imi spune ca medicatia te ajuta sa fii obiectiv, sa te poti analiza, nu stiu...dincolo de TOC eu sunt o persoana f optimista(deep down:), desi nu s-ar spune) si cu incredere in psihicul uman, nu pot sa cred ca nu e vindecabila aceasta afectiune, cred cu tarie ca e 100% vindecabila cu medicatie si terapie, la terapie iti demontezi toate falsele credinte, caci anxietatea de acolo porneste...
zic eu, dar absolut ca ma pot si insela...voi citi din urma, am citit pana acum pe diagonala/sarite, nu prea am avut puterea sa patrund fiecare mesaj...
sa fim sanatosi!!!

Off, de-as stii ca grupul asta de support ti-ar face viata nitel mai usoara, as scrie non-stop.
Pe cuvant!
Mai ales sa-i dai tzitzi si lu ala mic.

Acu relativ la TOC, probabil ai citit nu te bag acu la teorii avansate, treaba e asa, e o boala "la limita". Multi dintre noi citind despre ea, ne-am dat seama ca o avem poate de mici copii. Am trait o copilarie, o adelescenta, am facut facultate, am terminat-o si nu am stiut ca avem toc pentru ca era foarte moderat. Treaba se nasoleste atunci cand devine sever si daici incepe balul.
Si tot atunci se nasoleste treaba cand un medic iti pune "stampila" ca ai o problema psihica, parca te derama mai rau.
INSA, nu-i asa, nici pe departe...
O sa vezi, dupa ce iei medicatie, totul se lumineaza, dispar obsesiile, crede-ma, dispar fricile si te simti dintr-o data liber.
Desigur mai sunt si mici recidive, la mine sunt ciclice sau reziduale dar astea se combat usor.
Cum va fi dupa?
Normal ca nimeni nu-ti sterge gandurile nasoale, insa par ca amintiri, ca alea din copilarie foarte estompate, iar intensitatea si impactul gandului negativ scade dramatic.
Cam asta e cu Toc!
Vorbim, aci sunt!

Prozac,
Draga mea nici gind sa uit de voi cum as putea. m-ai sustinut, ma-ti sustinut.Eu sunt un om loyal fata de semenii mei. Dar mai intii sa ma vad trecut de hopul asta alunecos.
Chiar mi-as dori sa ne unim sa sa facem o asociatie a tocaitilor din Romania. Pt ca numai noi stim prin ce trecem
Cind voi veni la Bucuresti cu siguranta voi dori a te cunoaste personal
Spune-mi daca pot avea emailul tau prive
Olandezul

Prozac asa e...moderat tocaita cred ca sunt din adolescenta, acum realizez:(
boala a atacat in forta acum o luna insa, cand m-a bagat intr-o criza ff urata, asa am ajuns la psihiatru, m-am speriat de mine, aveam ganduri groaznice ce ma paralizau, m-au scos complet din functiune...
totusi referitor la medicatie eu sunt speriata de efectele secundare ale administrarii pe timp indelungat, de ordinul anilor...stiti probabil despre ce vb.
In orice caz...in timp sper ca si medicina sa evolueze, nu stiu...om trai si om vedea.

O amica mi-a trimis un material, o tehnica audio de relaxare, al unui medic (Dr. Norm Shealy) care ajuta enoooorm(va spun ca dupa 3 saptamani de calvar si nopti nedormite, in seara in care am ascultat cd-ul, am adormit afectiv fara sa stiu cand, fara efort...a fost greu sa ma concentrez, sa ma detasez de toate nebuniile ce-mi treceau prin cap, am reluat de 3 ori cd-ul, insa am reusit intr-un final)
El spune(medicul) ca e o tehnica de relaxare care ajuta la schimbarea chimiei creerului, daca e cineva interesat, va pot pasa materialul, rau nu face, asta cu siguranta.
Plange asta mica, am fugit.

Olandezule, cum sa nu, poate ne vedem cu totii, punem de-o intalnire in Bucuresti:)
Nikole, ne-ar fi de folos sa avem si noi CD de relaxare.
O seara buna va doresc,
Prozac

http://www.theawareshow.com/connect/shealy/gift.asp?id=2351

AICI MATERIALUL DESPRE CARE VA VORBEAM, IL PUTETI DESCARCA IN COMPUTERUL PROPRIU.
Sper sa-i fie cuiva de ajutor!
Mai am cateva, daca cineva e interesat, le pot trimite.
Sa aveti o noapte linistita!

Va salut pe toti! Ma grabesc tare; treb sa plec la serviciu, dar nu m-a lasat inima sa plec asa fara sa citesc ce s-a mai postat. Olandezule, ti-am ramas datoare cu niste raspunsuri, vom vorbi cu siguranta, acu sunt pe fuga... Prozac, esti geniala (ti-or mai fi spus si altii.), forumul asta aduce speranta, cel putin la mine functioneaza. Si inca n-am inceput tratamentul !!!! Alaturi de voi si cu medicatia potrivita simt ca viata va fi mai buna si voi uita tot chinul. Pupici!!!!

buna, la toata lumea, va urmaresc in fiecare zi chiar daca nu am mai scris de mult, asta nu stiu de ce?!...ce sa zic si eu ma simt ok de cateva zile azi parca mi-a dat asa un val de dimineata poate si pt ca am tot sarit peste medicatie luam prozacul odata la 2 zile, acum vad eu.ce sa zic oameni buni io merg si la terapie mai ma autosugestionez singura cand ma simt asa va spun sincer ma imbrac in culori vesele si calde si nu port negru merg la shoping, ma aranjez, si mai citesc cate o carte de psiho cateodata ajuta cateodata nu, acum sunt in stadiul in care monitorizez de cate ori ma simt naspa , va pup dragi mei si numai bine

Prozac, cind zici ca e bine atunci buufff reapare monstrul am zis ca sa nu ma mai mir.Bine asta stiu din experienta proprie pina se aseaza serotonina e Sus-Jos si invers.
Viata noatsra e una speciala dar vb.ta vor veni si zile. bune desigur pt toti ai nostri.
Am citit ceva care m-a cam speriat Seroxatul luat timp indelugat duce la sinucidere ffff naspa.
Chestia asta nu am simtit-o.
O zi buna tuturor. D-zeu sa ne aiba in grija lui
Olandezul

Salutare tuturor!
Vad ca e putina activitate pe aici si hop si eu (nu puteam sa lipsesc:)
Nikole eu zic sa-i mai dai putin piept ca e bine pentru amindoua, eu abia am intarcat fata de 1 luna si avea 1 an si o luna atunci, nu spun ca mia fost usor dat fiind simtomele pe care le avem in aceasta tulburare dar e cel mai minunat lucru din lume.
Cit despre tratament si eu am avut aceleasi medicament plus

Traxene si a fost ok.La fel citeam si eu prospectul, ma speriam spunea si ca da dependenta pe termen lung dar nu a fost asa.
Un lucru e cert indiferent de friga, ginduri.etc nu se intampla nimic cu noi adica nu inebunim, nu punem in practica gindurile care vin sunt doar ginduri si atit.
Cum spunem cu toti aici trebuie sa fim tari ca o sa treaca, iar aici suntem ca o familie si ne ajutam la greu.
Sophie ma bucur pentru tine ca esti indragostita, e frumos, si iti doresc tot binele din lume.
Olandezule nu mai citi mult, asta nu poate fi valabil pt noi.
Noi suntem suferinzi dar Dumnezeu nu ne lasa.
Va pup pe toti.

MariSp Multumesc mult pt atentie.Tu cum te mai simti cum viata prin Spania cred ca mult mai interesanta ca in Olanda Am lucrat vreo 3 sezoane iarna in Andorra si am cintat un Revelion la un hotel de lux din Tara Bascilor in rest nu stiu prea multe despre Spania.

Olandezule, toate antidepresivele au aceleasi...posibile efecte secundare, mai ales administrate pe timp indelungat, si eu m-am speriat groaznic cand am citit prospectul(asat la o saptamana dupa ce am inceput medicatia, am refuzat sa-l citesc innainte sa nu-mi induc vreo simptomatologie), de aceea eu ma cam mir de medici ce recomanda antidepresivele pe termen luuuung, si in doza mare(am aici un cuplu de amici ce sunt pe antidepresive de 4 ani).
Mie mi s-a recomandat trat. ptr 1 an+ terapie, asta ptr inceput, a cum om vedea...
in paralel eu fac acupunctura, yoga, iau un remediu, un extract dintr-un amestec de plante chinezesti ptr anxietate si atacuri de panica, la indicatiile medicului, si...sunt ok deocamdata, pana voi reusi sa reiau anafranilul.
Am asa o... schema ptr a ma remonta, independent de chimiclele din medicatie, insa eu stiu care e buba la mine, obsesiile mele au legatura cu anumite credinte/frici puternic inradacinate, frustrari adunate, evenimentele din ultimul timp pe care nu le pot gestiona, si care m-au acaparat efectiv...
nimic nu apare peste noapte si din senin, gandurile, emotiile toate au legatura cu modul in care privesc eu viata-mi, realitatea...
de acceea cred in puterea terapiei, din pacate nu-mi permit inca, sa incep o terapie in particular, (e in jur de 100$/sedinta cu un medic bun, specialist in TOC, asadar astept ca medicul meu sa decida cand va fi momentul sa incepem o terapie(asigurarea acopera costul sedintelor)

Buna dimineata!
Olandezule viata aici, acum, nu e chiar roz, asa cum se vede din afara, de fapt tu cred ca stii, tota lumea de acasa crede ca in afara e super dar pt mine nu e.
Eu acasa am sufletul dar asta e copil la scoala, alt bebe, plus ca baiatuli meu ii place in tara doar in vacanta.aici e pentru el acasa, aici sunt prieteni lui.
Eu cu obsesiile mele, cind sunt ok, cind nu, dar aici pe forum daca intru si vrb.putin deja sunt mai relaxata pt ca aici am invatat mult de la toti.
La ce instrument cinti?Mi-ar fi placut sa studieze si baiatul meu pianul dar el vrea fotbal si atunci sprijinim in asta.
Tu cum mai esti?
Fetelor ma bucur ca voi sunteti ok.
Va pup pe toti si va imbratisez

Buna Mari,
Da asa si eu sint cu sufletul in 2 parti cu toate ca sunt de 21 de ani aici si cu toata familia.
Viata e grea foarte printre straini recunosc dealtfel.
Eu sunt de profesie Pianist si am si biroul meu de impresariat artistic pe linga. Oricum e foarte greu sa tii capul la suprafata material mai ales pe timpurile astea de criza economica
Nici eu nu stiu cum mai sunt cind spun ca e mai bine Pac apare Fiara si Horrorul Oricum avem o soarta grea de tot dar sa speram ca ne va ajuta D-zeu, medicatia si stiinta.
Citeodata sunt nervos pe mine insu-mi. si nu am raspuns la intrebarea Deee Ceeee?????/. Noi trebuie sa fim buni cu ceilalti semeni ai nostri sa incercam sa ne gasim un echilibru si sa ne dozam energia in perioadele de bine care sigur vor veni si vor tine ffff muuuult.Asta doresc din suflet la toti ai nostrii. Cind vad ca cineva scrie ca se simte mai bine ma bucur enooorm.
Fratilor, Sa auzim numai si numai de bine
Olandezul

Olandezule...tu ai timp liber?pentru tine, pentru sufletul tau??ai timp sa faci ceva ce iti ofera comfort emotional, placere, relaxare?orice...o plimbare cu bicicleta intr-o zi ploioasa:), urcat pe munte, jogging, o mini vacanta de 2-3 zile undeva...orice...20 minute de masaj...
intreb la modul cel mai serios!
stii cand a atacat TOC-ul la mine?
Pe vremea cand eram in Tokyo, lucram, aveam bebe de 7 luni, de care aveam grija ca de ochii din cap impreuna cu sotul...dormeam cate 4-5 ore maxim/zi, eram ZOMBIE...slabisem, si eu si sotul aveam niste cearcane...in fine, a fost teribil de greu, atunci, de la oboseala, griji, si ce-or mai fi fost adunate in sufletul meu, s-a declansata sau agravat, nici nu stiu cum sa ma exprim ptr ca inca nu am inteles evolutia bolii...
probabil ca atunci s-a agravat, nu stiu...
a inceput cu repetarea unei imagini, ceva nasol ce vazusem in tren, am inceput sa evit trenurile, sa refuz mancarea, a fost groaznic ptr toata familia, am devenit de nerecunoscut.
Stii cand mi-am revenit cat de cat?
Cand m-am odihnit..din toate pct de vedere, cand m-am detasat, cand am inceput putin cate putin sa am grija de MINE!
Eu stau acum si ma intreb...daca iau medicatie, eventual fac terapie, insa NIMIC nu se schimba in viata de zi cu zi...cum sa ma vindec???
Daca frustrarile raman aceleasi, daca lipsurile(nu neaparat materiale, de fapt astea daca sunt nu ma deranjeaza, nu ma scot din circuit) sunt aceleasi...daca ma "intorc" in acelasi "mediu"...cum sa tai raul din radacina...al rau ce alimenteaza obsesiile, anxietatea...ptr ca totul are o legatura, nu?
nu stiu daca m-am facut inteleasa, scriu repede ca intotdeauna, incerc sa zic multe in cuvinte putine, dar tot ma intind ca o placinta...
luni am programare la medicul psihiatru sa vorbim despre schema de tratament, si sa-l mai intreb si de terapie...
momentam nu iau nici o medicatie decat un remediu homeopatic, chinezesc ptr anxietate/atacuri de panica, insa ideal este sa urmez un tratament complet cu medicatia recomandata de medic, sa vad ce ma sfatuieste.
Copilita mea, smecheruta, bea laptele cu lingura/ziua si noaptea san:)...ce sa-i fac, of of.

a...zilele trecute m-a apucat un atac de panica groaznic fix in timpul unei sedinte de acupunctura, nasoale sunt episoadele astea, Doamne...
transpiratii reci, tremor, greata infernala, orivbil, am zis ca-mi iese inima pe gura...sce puteam face?l-am intampinand zambind, medica si-a dat seama, a zambit si ea...mi-a spus...sa asteptam sa treaaca, va trece..toate trec...:)
mda...trec...si vin altele:)
fug, ma iertati daca am aberat...

Salutare,
Nikole si la mine TOCul s-a declansat tot dupa ce l-am nascut pe fii-mio. Nu imediat, la vreo 4 luni am avut primul atac.
Fii-mio, ca o paranteza a fost un copil "rau", desi suna urat, adica m-a vrut langa el non-stop, plus noptile nedormite. Nu dormea!!! Oricat il plimbam, oricat ieseam afara, drumuri nenumarate la pediatra, de ce nu doarme?
Evident ca nu i-as fi dat pastile de dormit
Raspunsul medicilor era acelasi, "asta e el, asa e el; copilul dvs se dezvolta normal, ia in greutate, deci asta e el:))))"
La mine iniatial nu a fost rau, daca pot sa spun asa, eram rau, dar suportabil, insa alunecam pe o panta descendenta si pina sa mi se "stabileasca" TOCul am avut stari care mai de care ciudate, aveam agorafobile, apoi ipohohdrie, dar nu TOC.
Raul a venit mai tarziu, cu o idee care o citisem intr-o brosura la maternitate, era ceva scris acolo legat de faptul ca mamele pot face rau involuntar copilului lor.
Cand copilul avea un an si doua luni, mama a avut o operatie si era s-o pierdem. Eu am convins-o sa faca aceasta operatie pentru ca exista riscul unei ocluzii intenstinale si era mai bine de evitat.
Doctorul cand a deschis-o a scos mai multe, un fibrom, fierea, apendicita, si hernia in sine. Si dintr-o operatie de cateva minute s-a transformat intr-una de 4 ore cu sanse numai de la Dumnezeu sa traiasca.
Vinovatia, stresul major, nu stiu ce anume a declansat obsesia ca as putea sa-i fac rau copilului, nu intru-n detalii ca asa am stabilit pe aici ca nu dam detalii despre conmtinutul obsesiei pentru ca oricum e aberant si cum suntem toti vulnerabili sa nu ni le imprumutam.
Aparand aceasta obsesie cumplita aveam frica infricosatoare de a sta singura cu copilul meu. Nu stiu daca poate cineva intelege cum este sa ai aceasta frica. E cumplit!
Ma darama, ma paraliza gandul ca trebuie sa raman singura cu el.
Doamne cat am suferit! Cata vinovatie ma urmarea oriunde m-as fi dus, orice as fi facut aceasta frica era permanenta.
Nu ma mai intind, idee e ca dupa n tratamente nereusite, am ajuns la un dr bun care mi-a dat Prozac in doza din ce in ce mai mare.
A fost ca o renastere pentru mine, obsesiile s-au diminuat, pina la disparitie, frica de a sta cu copilul a disparut, a fost o revenire de peste 90%.
Dintr-o femeie imens de trista, am redevenit femeia pe care sotul meu a cunoscut-o.
Eu rad de felul meu, sunt asa mai pontoasa in casa, pe fii-miu acu ca e mare il fac sa rada de-mi zice "mami ma pish pe mine de ras" (scuzati exprimarea).
Poate si prin terapie se pot obtine aceleasi rezultate, nu stiu, nu am, facut terapie cu un specialist in TOC, insa eu spun cum antidepresivele m-ai scos din infern.
Mi-ar placea foarte mult, persoane care au facut terapie sa vina si sa impartaseasca experienta cu noi.
Consider terapia excelenta din mai multe motive:
*daca e facuta cu un specialist "beton"
*daca e facuta dupa ce esti cat de cat stabilizat, prin asta a se intelege sa nu fi foarte depresiv. Eu mergeam la terapia dar majoritatea timpului plangeam, eram epuizata de boala. Nah, ce sa se inteleaga omu ala cu mine daca eu eram vai de capu meu
*daca esti dispus sa ai atata rabdare pentru a te vindeca numai prin terapie.

Acu referitor la mediu si obsesii, banuiesc ca trebuie eliminate sursele de stres major din viata ta sau macar prioritizate.
Vezi tu, banuiesc (si sa ma ierti daca gresesc) ca e posibil ca pe langa TOC sa fie si un pui de depresie, atunci e firesc ca o persoana depresiva sa vada numa partea goala a paharului si s-o omita pe cea plina.
Antidepresivul nu te face fericit, pe mine nu, ma face sa ma simt normal, cu stari firesti si de bucurie si de mahnire si de tristete, sa ma simt aproape aceeasi persoana care eram inainte de a ma imbolnavi.
Va imbratisez
Prozac

of Prozac...inteleg:(si la mine obsesiile il priveau exclusiv pe bebe, apoi am scapat de una, am dat de alta obsesie...
e f mult de spus...
la mine, mediul intretine mult starea de anxietate, nemultumirile mele...de altfel ma aflu in plin divort, care pe de o parte ma elibereaza, pe de alta ma...ingrijoreaza, ptr ca sunt singura, cu doi copii mici, intr-o tata straina, insa...cred ca o sa fiu ok, sincer...sunt ingrijorata, dar nu mi-e frica, asta e mare lucru:)
Phoenix scrie pe mine:)
va pup cu drag!

Oare ne vom vindeca vreodata?

Hello, vad multa lume. Bravo din nou tuturor pt vorbele bune pe care reusiti sa le spuneti.

Incep cu sfarsitul: ne vom vindeca vreodata? EVIDENT! Doar ca treaba asta nu e ca un cos care, dat cu crma, dispare. E mai degraba ca... ulcerul... care, tratat cum trebuie nu ne mai sacaie. Din cand in cand mai avem arsuri, dar nu teribile si nu permanent. Da, eu am avut si ulcer si daca aia de m-au tratat de ulcer spun ca m-au vindecat, inseamna ca pastrand aceesi idee, si TOC-ul o sa plece intr-o buna zi.

Nikole, sunt sigura ca situatia stresanta agraveaza starile tale, dar si situatia asta se va diminua. Eu am patit la fel: situatie stresanta+boala... am fost mai bine cand am luat tratamentul potrivit si cand am reusit sa ma despart de situatiile care imi faceau rau. Cand am spus ca copilul nu e bibelor n-am vrut doamne fereste sa jignesc pe cineva, am vrut sa dau o incurajare... ca sunt multe mamici care iau diverse medicamente cand alapteaza si nu e cine stie ce tragedie. Evident, toata lumea spune nu la medicatie... eu am pierdut o sarcina si tatal fostului meu iubit, ginecolog francez, mi-a spus la fel: fara medicatie in sarcina... oricum, am pierdut-o. Dar asta era de mult si nu luam decat cate o pastila din cand in cand. Dupa ce am pierdut sarcina a inceput calvarul... si m-am simtit vinovata ca toata lumea carwe are TOC pt diverse porcarii... si intr-o buna zi m-am dus la un ginecolog roman care m-a potolit imediat si care mi-a zis ca si in sarcina se mai dau medicamente, nu cu pumnul, dar se dau... asa ca numai cine nu stie ce e aia e in stare sa te puna sa treci prin calvarul calvarului ca cine stie ce o sa se intample.
Sora mea a avut de doua ori mastita si a luat ANTIBIOTICE, desi e waw, nemaipomenit sa iei antibiotice cand alaptzi. Rahat cu mac! Doctorita ginecolog i=a zis ca ia pastile si sa dea lapte la copil in continuare. Si copilul nostru are un an si vreo 10 kile. E ditamai porcusorul de copil...

Cum stau eu cu TOC-ul? M-a pocnit nitel in cap acu vreo 4 zile ca de, cand ti-e lumea mai draga incepe sa-ti fie frica: da daca o sa ma apuce din nou si o sa pierd toate astea? Si evident, ca obosita cum sunt si infricosata ca iar o sa-mi pierd mintile, m-am stresat... m-am gandit... pana cand azi am simtit ca explodez... si am petrecut tot week-emdul cu prietenul meu si copiii lui. Asa ca azi dupa amiaza, dupa ce m-am despartit de pusti, am luat o pastila si m-am culcat. Dupa ce m-am odihnit, mintea mea a ajuns singurica la concluzia ca dracu nu e asa de negru cum pare cand am anxietate. Prozac stie, pe mine m-a ajutat enorm terapia... cred ca trece doar cu terapie si trei pastile daca a pus cineva priceput mana pe tine de cand ai facut prima criza. Altfel, oricat vorbeste pisohologul cu tine, cum zicea Prozac, e vax albina.

Va pup pe toti, si, Prozac, n-am uitat de treaba aia. Maine sunt la vecina...

Sophie, nu-i bai, inteleg ce vrei sa spui:)doar ca nah...cioara cu puiul, stii tu:)
Ati auzit de metoda Linden?
este o methoda, un program anti anxietate, m-ar interesa daca cineva l-a urmat, daca stie mai multe despre el din proprie experienta.
Va pup!

Sophie, esti o dulce. Acum sunt la serviciu, nu pot sa scriu prea multe... Peste cateva zile incep tratamentul, mi se pare o vesnicie. Sper sa dea rezultate pt ca nu ma mai suport. Multa sanatate tuturor, sper ca intr-o zi toc-ul sa fie o amintire urata.

Va sarut cu drag,
NIKOLE De fel sunt mai mult sedenatar nu prea fac miscare dar aici in Olanda si ploua f.mult.Vacantele i-mi plac dar nu po-ti sa le ai cind doresti.La mine BOALA a debutat la aproape la 16 ani chiar in prima zi din Vacanta Mare.Doamne si ce chin pe mine greul a tinut vreo 3luni am inceput scoala si parca am mai uitat de boala prin januarie eram deja vindecat fara medicatie si fara ajutor de specialitate.AL doilea episod a aparut in 1992 s, a.m.d in 94 Pina aici nu am facut nici un pas spre medici s-au ajutor M-am ridicat singur dupa 5 luni de Horror la adresa celor mai dragi pt care chiar ne-am da viata cu adevarat.Uluitor de acceptat.Intre 94 si 2002 totul s-a transformat in somatic in legatura cu organismul meu i -mi era frica ca e Cancer, Aids etc etc.Deci IPOHONDRIE Pe urma frica de Amenzi de Politie de tot ce se poate.Dar astea eu nu le consideram Toc consideram ca sunt eu prea prudent cu mine insu-mi.
Ok si in 2002 a revenit iar horrorul mai sus numit atunci am cautat ajutor si mi s-a prescris Seroxatul Dupa 1an si 8 luni cu suisuri si coborisuri a inceput seroxatul sa-si faca efectul De atunci 1 an si 10 luni m-am simtit bine am lasat tratamentul Poc m-a lovit. Am reinceput si mi-am revenit.3 ani a fost super.Am scazut iar frecventa de zi cu zi si iar Poc
Acum ultima data am zis iau una s-au 2 mai putin pe saptamina si iar la podea cu mine.Stiu o sa-mi spune-ti de ce nu ai luat non-stop???? M-m ingrasat enorm si am zis in mintea mea ca depozitu tine si ca cu una s-au doua mai putin pe saptamina doar nu s-o duce detot depozitul de serotonina.Daca D-zeu i-mi ajuta sa-mi revin nu le mai las pina la moarte.Astazi m-am sitimt bine SI PAC A APARUT ANIMALUL DIN SENIN DAR DIN FERICIRE PT O SCURTA DURATA
NIKOLE mai stai in in Japonia s-au unde stai??


Sanatate la toti ai nostri

Olandezule, citeste despre metoda Linden, fa-ti o parere, si spune-mi daca vrei programelul, dar imi va trebui o adresa de mail, sau de mess, sa am unde trimite.
Informativ macar...s-ar putea sa te ajute mai mult decat iti poti imagina.
Citeste intai, si da-mi de stire daca vrei.
Locuiesc in Brazilia acum, de cateva luni, cel mai probabil aici voi ramane, e o tara frumoasa:)
Inteleg prin ce treci, astia-s coltii anxietatii:(...ai scapat de anxietate, ai scapat de TOC!
unii medici spun ca nu exista OCD, IPOHONDRIE, FOBII...EXISTA ANXIETATE, ASTEA SUNT CONSIDERATE SIMTOME ALE ANXIETATII.
Eu am observat abundenta gandurilor obsesive atunci cand simteam, cand deja de un timp, anxietatea efectiv imi acapara corpul, mintea:(!
Ajuta mult, completeaza tratamentul medicamentos ex. de respiratie, tehnicele de relaxareyoga, qi-gong, reflexo sau acupunctura...nu sunt prostii, ajuta, vad pe pielea mea...
RELAXAREA E ANTIDOTUL ANXIETATII!

Nikole,
Te rog mult scrie-mi pe email. -*
Olandezul



(*modificat de administrator)