Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Buna seara

Donamari, ce frumos scrii, pe bune de ce nu intri sa ne scrii mai des:)
Ti-o spun din suflet:) si ma bucur intr-un fel ca viata ne-a adus impreuna, desi nu stiti cat de mult doream sa fie alte circumstante.

Mie mi-e ciuda ca nu stiu sa scriu asa frumos:(

Mihaela28, boala e sinusoidala, azi esti pe val, maine sub, asa ca daca au venit perioadele bune bucura-te de ele:))
Insa, m-as bucura daca nu ai mai amana si ai ajunge la medic. El stie mai bine ce si cum e cu boala asta si ce sa-ti dea.

Nikole, exact pe la patru luni au aparut si gandurile mele, insa la mine sub forma de impuls tot mental:((
Eram singura cu puiul, am intrat in panica, am luat o carte sa citesc, gandul tot acolo si apoi a continuat dar cu mai usoara intensitate. O dadeam cu oboseala, cu cafeaua, gaseam orice scuza, numai psihic nu ma gandeam sa fie.
In fine... a trecut ceva timp si lucrurile au evoluat asa cum stiti, cu bune, cu rele.

Dl doctor va multumesc frumos pt rasspuns!

Va pupic
Prozacel

Prozac,
ma simt cu mult mai bine, numai ca stau la tara si nu prea socializez, m-am mutat de curand si nu stiu prea multa lume.A disparut durerea psihica, insa in continuare simt nevoia de liniste si odihna si nu mai suport emotiile negative care vin din jur.Voi incepe si psihoterapia, dupa sarbatori, intre timp sper ca nu se vor ivi probleme cu tatal meu sau altfel de probleme.Suport social am minim, sotia si cativa prieteni cu care vorbesc pe mess.Multumesc mult ca te intereseaza starea mea!

Gandul meu de Craciun va fi pentru voi... Ma voi aseza in seara de Ajun sub brad cu un gand in plus: unul cald, indreptat catre voi, prietenii mei virtuali, stiuti si nestiuti.Sarbatori fericite, dragii mei! va imbratisez cu drag, Sarit!

Sarbatori fericite, dragii mei, sa aveti parte de tot ce e mai bun! La multi ani!

Acum in prag de sarbatori, dragii mei, va doresc sanatate multa, ginduri bune si sarbatori fericite.La multi ani!

Dragii mei,

Sa aveti parte de sanatate, bucurie, pace si liniste!!!
Si fie ca prapaditul de TOC sa stea cat mai departe de noi:))

Cu drag,
Prozacel

Sanatate tuturor va doresc si sarbatori fericite alaturi de un An Nou plin de speranta, realizari si putere de viata! La Multi Ani!

Nasterea Domnului sa va aduca linise si pace in suflet, nopti luminate si zile fericite!
Cu dragoste,
Pulberedestele

Un Craciun fericit va doresc si eu dragii mei!!! Multa sanatate si liniste!!!

buna ziua si LA MULTI ANI!
eu am fost cam sub val zilele astea, in ajun de Craciun eu eram la dct cu cel mic ca ave atemp 39, 6. laringita iar, trat, stres, si bieninteles ca ma darmat si tocul meu sia aratat coltii mariiiiii. mam adunat cat de cat si am avut niste sarbatori relativ ok. banuiesc ca de la suparari, copii bolnavi sati cu grija atunci tocul se manifesta mai tare. mie greu sa merg la medic, mie team ca past vor da dependenta, si ducanduam la medic recunosc intrun fel sau altul ca intradevar am o boala care trebuie tratata. in fiecare seara ma culc cu gandul ca adoua zi ma voi trezi omul care am fost. dar asta nu se intampla. ma supara teama asta care o am in suflet ca nu voi scapa never de aceste ganduri. eu sunt obisnuta cu aceasta team, fiind o migrenoasa am stat mereu cu frica in suflet, ca atunci cand ma doare capul stiu ca bolesc 2, 3 zile la pat, vars din oar in ora, sunt efectiv o leguma. banuiesc ca poate si asta a dus oarecum la declansarea tocul meu. zic si eu. cert e ca migrenele mi se par o boala usor de suportat pe langa toc. culmea! stiu ca desi bolesc dupa 3 zile sunt ca noua imi trece capul si imi vad de viata mea. dar la toc...

va doresc un an cu multe impliniri, mult mai bun ca cel care trece, si sa resusim sa invingem tocul asta tampit!

Mihaela, nu esti singura careia i se intampla asa; tu stii ce-ti face bine - elimina stresul pe cat poti; incearca sa-ti construiesti bariere puternice impotriva oricarei tulburari. Nu e usor, dar sunt sigura ca vei reusi.

Cred ca tine de strictura ta.
Fara sa exagerez - si eu am suferit chiar din copilarie de anumite migrene si voma ( destul de rau era - noroc ca mi se intampla f rar) ; apoi, mi-a dat viata pe cocoasa atat de multe de dus...ca ar fi trebuit sa mor nu stiu de cate ori daca nu se schimba ceva; of, copilul tau ! oamenii se nasc si mor clipa de clipa - tu trebuie sa traiesti. cand va veni clipa grea si pt tine - nu va fi deajuns?
"Ajunge zilei necazul ei, ... " - IIsus Hr. Putem adauga noi macar o picatura framantandu- ne? Este Cine sa fac asta - si o face clipa de clipa...Totul, dar absolut totul in Mana Lui.


Iuhu !...
http://www.youtube.com/watch?v=vz5PbsZtXBkfeature=related

buna ziua, deci daca am inteles bine din ceea ce spunea prozac la primul episod pe care il ai se urmeaza tratament timp de 1 an de zile iar la cel de-al doilea 6, eu sufar de tulburare afectiva majora cu elemente atipice si sunt la al 2 lea episod medicul mi-a spus ca trebuie sa urmez tratamentul timp de 5 ani, este cineva care ar putea sa ma lamureasca si pe mine care este diferenta dintre tulburare bipolara si tulburare afectiva cu elemente atipice?

Buna seara! Vreau sa va urez tuturor un AN NOU mult mai bun decat acesta care se sfarseste, multa sanatate, sa nu stiti ce e tristetea, durerea si TOC-ul sa fie o amintire indepartata!
Toate cele bune si dumnezeu sa aiba grija de noi toti!
LA MULTI ANI!

Buna ziua tuturor,
Cei mai multi nu ma cunosc, ma cunosc Prozac si Sophie, chiar foarte bine, noi ne cunoastem si personal, am fost parte din acest forum cam in 2008 - 2009 si de o vreme mai multa nu am mai intrat. Imi pare rau... ce sa ii faci, se pare ca ma incadrez si eu in categoria care daca se simte bine uita de unde a plecat. Imi pare rau.
Pe scurt, am 33 de ani, un baietel de 4 ani, sunt casatorita de 11 ani si jumatate si intotdeauna am fost o fire mai anxioasa si depresiva. Nu m-a deranjat atat de mult pana in 2008 cand in urma unui atac de panica major anxietatea nu m-a mai lasat. Dupa o mega lupta cu mine ( am un frate dependent de heroina si sunt super speriata de ideea de dependenta ) am inceput tratament medicamenos, anxietatea si gandurile obsesive devenisera de nesuportat.
Am facut 2 ani tratament cu Fevarin (doza inceputa la 50 si ajunsa pana la 150) si in primele 3 luni Xanax, 0, 25 de trei ori pe zi si la un moment dat 0, 50 dimineata (diminetile erau fff anxioase). Am scos treptat (pe parcursul a 2 luni) Fevarinul in mai si pana acum 2 saptamani am fost bine. Bine inseamna cu anxietati slabe cand si cand dar pe care le puteam tine in frau si cu ganduri obsesive care veneau dar nu ma daramau.
Cam de acum o luna am inceput sa simt ca sunt putin mai trista, ca nu mai am rabdare sau ma enervez repede, s-a imbolnavit copilul au fost cateva nopti in care nu am dormit, a doua zi la munca, agitatie, seara iar cu copilul care era bolnav, apoi au inceput sarbatorile, s-a imbolnavit tata, m-am socat nitel de asta ca nu ii gaseau ce are, a inceput anxietatea sa imi dea de furca mai rau si am facut conexiunea ca uite cum mi se face mie rau chiar de sarbatori si cum le stric sarbatorile la toti si cum o sa ajung iar unde am fost etc. Duminica pe 26 am facut un atac de anxietate mare, nu aveam nimic in casa, am luat un sfert de lexotan si am incercat exercitiile de terapie (fac din 2008 terapie cognitiv comportamentala, m-a ajutat mult dar in ultimul timp am rarit-o si cu asta ca si doctora a considerat ca nu mai aveam asa mare nevoie si ma duceam asa poate o data la o luna).
Acum, daca mi-a fost asa rau, am sunat psihiatrul care m-a tratat, i-am explicat situatia si mi-a zis sa re-incep Fevarinul cu 50 mg (o jumatate de pastila) si sa iau Xanax 0.25 seara sa pot dormi. Am zis ca poate a doua oara imi va fi mai bine si nu va trebui sa iau Xanax-ul atat de mult. V-am zis ca am o pb cu medicatia - asta cred ca este si unul dintre lucrurile care nu ma ajuta deloc.
Initial am zis ca ma si ajuta Fevarinul dar... azi nu am o zi prea buna (acum m-am mai linistit putin dar de dimineata a fost cumplit, diminetile sunt iar aiurea rau).
Ieri am sarbatorit pe baietelul meu, a facut 4 ani si am avut casa plina, 10 copii si parintii lor, am facut tot posibiliul sa fiu ok, sa ma descurc, eu zic ca am reusit dar exista cateva persoane care m-au intrebat daca sunt ok sau ma rog care mi-au zis ca se vede ca am ceva. Ceea ce m-a demoralizat teribil.
Ma descurajeaza FOARTE tare faptul ca sotul meu este extrem de suparat pe mine pentru ceea ce mi se intampla... din nou. Nu stiu cum sa il fac sa inteleaga ca nu vreau ceea ce mi se intampla, ca vreau sa fiu bine, sa fiu vesela, sa ma bucur de tot. Mi-e rusine ca mi se intampla din nou asta, ca sunt o povara asupra familiei mele, mi-e groaza ca medicamentele nu isi vor mai face efectul la fel, ca nu voi mai putea lupta.
Ma intorc la acest grup de suport cu promisiunea de a nu-l mai parasi atunci cand (sper) imi va fi mai bine.
Va rog, daca aveti un cuvant si pentru mine, orice incurajare ma ajuta, mai ales de la oameni care stiu despre ce vorbesc. In rest am primit urarile pe care cred ca le cunoasteti cu totii "dar ce ai draga acuma" "haide domne, trebuie sa fii bine" "dar zambeste draga, e sarbatoare"

Va pup pe toti.

am schimbat nick-ul, sunt cata77

Salutare Cata,

Eu te inteleg perfect, pentru ca ma crezi sau nu "Ive been there".

Fata de noi nu ai facut nimic rau, cel putin din punctul meu de vedere pentru ca nimeni nu are nici-o obligatie fata de cineva, cel putin nu aici.

Acum ca ai reinceput tratamentul cu Fevarin zic sa ai nitica rabdare, bine era daca aveai si o reteta de Xanax sa te ajute cu anxietatea asta pacatoasa. macar pina intra AD pe fagaqsul normal.

Cat e de nasol acum, nu te speria, vei fi mai bine in cateva saptamani:))
Am eu curaj sa pun pariu ca asa va fi.

Acum, o sa iti spun si partea care nu-mi convine, de ce sunt ai tai suparati pe tine?
De ce cand ne e rau nu suntem intelesi, nu suntem buni decat atunci cand radem si suntem numai pe val?

Sunt furioasa caci si la mine, uneori se intampla cam acelasi lucru, apropiatii au asteptari prea mari in momente in care eu sunt sub val. Ma frustreaza lucrul asta.

Insa am invatat de-a lungul timpului ca am anumite limite si asta sunt.
Limitarile respective nu le considera handicapuri, cu pur si simplu niste limite intre care tu poti functiona ok si super-ok.
Restul...who cares?

Da, cel mai frustrant e atunci cand imi trebuie limite mai mari pentru copilul meu, ca de pilda ajutatul la teme. Am vazut ca nu ma descurc, ca nu am rabdare in sensul asta si am zis, "nu exista profesorii pentru asta?" " nu face treaba mai bine decat mine un profesor?"...
Si am rezolvat problema!

Crede-ma, va trece raul de acum, nu peste noapte dar va trece Ai inredere in Dumnezeu ca va fi bine. El ne iubeste si ne ajuta!!!
Ma voi ruga pentru tine draga mea!

Numai bine!
Prozac

Prozac, multumesc mult pt raspuns si urari. Optimismul tau ma incurajeaza mai ales ca stiu ca ai experienta.
Si mie mi-e teama ca nu o sa am destula rabdare cu copilul ca acum e mai mare, cand m-a apucat prima data sa imi fie rau era mai mic, parca nu isi dadea seama... Acu mi-e teama sa nu isi dea seama. Sa nu ii fac rau cu starea mea.

Buna seara Tuturor!
Cata 77 prin ce ce trecu tu acum, am trecut si eu, poate chiar mai rau ca si tine, crede-ma si culmea ca tot in aceeasi perioada ca si tine(anul trecut pe timpul acesta), insa slava Domnului ca sunt mai bine, chiar bine pot sa spun.Eu fac tratament cu citalopram.
Stiu ca nu este usor, dar incearca sa ai incredere in medicamente, caci sigur te vor ajuta.Nu TREBUIE sa-ti fie rusine cu ceva pe care nu tu doresti sa ai, si poate ca si sotul tau va intelegelege situatia, poate are nevoie de un pic timp, si eu siguranat tu nu esti o povara pt famile. Esti un sprijin si o bucurie pt ei.O sa vezi ca o sa reprimesti puterea de care ai nevoie, Cu totii ne luptam, dar curaj, cu credinta vom invinge.
va doresc la toti numai ginduri senine si frumose, asa cum va doriti voi.
Va pup ! Laguna

Laguna, iti multumesc mult pentru incurajare. Poti sa imi explici? Ai lasat si tu medicatia si apoi ai avut o recadere sau cum?

Imi dau seama ca medicamentele isi vor face pana la urma efectul. Am exemplul curei trecute. Atunci insa a durat mai bine de 2 luni pana sa vad lumina ca sa zic asa, asa ca ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa rezist si sa imi duc la indeplinire toate indatoririle acasa si la munca pana cand mi-o fi mai bine si dupa aia.
Cu anxietatea nu e asa groaznic cand o am, sa zic ca m-am obisnuit cu ea, pb mea e cu depresia ca ma arunca in niste ganduri de nici nu pot spune.
Ma bucur ca m-a ajutat Dumnezeu sa ajung azi la slujba de Sf. Vasile ca dimineata nici nu credeam ca ma voi putea ridica din pat.

La multi ani tuturor si un an nou linistit!!!

va salut cu respect
ce mai faceti fratilor s-au intors veteranii?
sarutminutele CHATERINE77 ce mai faci, dupa cite am citit am observat ca nu prea te simti bine, Eu nu m-am asteptat sa ma simt bine in boala asta, am facut tot posibilul sa duc aceasta boala in circa si sa ma aliez cu ia ca de ia nu cred ca scapam, chiar daca luam pastile, pina la urma si pastilele au ncontra indicatii si ne simtim rau si de la ele, parerea mea este ca nu trebuie sa fi suparata sau stresata ca au aparut aceste simptome, ci trebuie sa te adaptezi la mediu de viata, eu asa fac, eu cred ca trebuie sa astepti ca aceasta booala sa se intoarca mereu inpotriva noastra, fiindca asta o caracterizeaza pe aceasta boala, daca se intoarce boala inpotriva ta si tea speriat este nasol, trebuie so astepti, sai urezi bun venit si sai rupi capu , eu cam asa fac, ca boala asta se tot intoarce si parerea mea este ca trebuie sa fim pregatiti, cind se intoarce sa nui cedam
eu nu am nici un medic, cu ajutoru lui Dumnezeu si ce scrie in biblie despre frica (anxietate) despre ginduri urite, ca scrie mult in biblie despre aceste ginduri nepoftite si cum sa scapi de ele, si multe altele, fiindca la mine in sat, comuna nu am medici, terapii si altele, aici este foarte greu, iar boala mea cred ca este foarte severa, am povestit pe aici ceam patit si ce patesc., dar trebuie sa luptam, eu cred ca toata viata trebuie sa luptam, cu aceasta boala
In ce priveste familia ca este suparata eu le dau dreptate, fiindca este o boala pe care nimeni nu o crede cam asa patesc toti cu rudele, ai mei spun ca asta este obisnuinta cind fac ritualuri, cu toate ca leam aratat ca am fost la 3 doctori si miau zis ca sint bolnavi ei nu cred, deci celor din jur nu le vine sa creada ca noua ne este frica de niste ginduri, si estte normal cum sa te sperie niste ginduri si sa le crezi reale? dar asta este
multa sanatate si gaseste o cale sa iesi din situatia asta, fiindca poti sint citeva cai bune, dar trebuie sa crezi puternic ca poti, si va trebui sa lupti pentru copil daca pentru tine nu mai ai putere, putere ai dar nu o gasesti tu, corpul uman este mult prea puternic, dar noi nul forjam
la revedere multa sanatate si un an nou la toti sanatate

La multi ani, pentru toata lumea,

"gaseste o cale sa iesi din situatia asta, fiindca poti sint citeva cai bune, dar trebuie sa crezi puternic ca poti, si va trebui sa lupti..., putere ai dar nu o gasesti tu, corpul uman este mult prea puternic, dar noi nul forjam "

Ion12, nu vreau sa te flatez, nu obisnuiesc - putini sunt cei care au perceptia corecta asupra propriilor capacitati cu care suntem inzestrati.

Intr-o situatie critica - aflandu-ma in imprejurari critice, din nefericire - nu ma pueam prezenta la noua sjujba f buna pe care o dobandisem - cotind-o la medic, direct. Medicul m-a ascultat, mi-a plans uin pic de mila, iar la urma mi-a dat niste vitamine - B-uri injectabil, spunandu-mi o chestie pe care n-am s-o uit: "Scumpa mea: am putut observa ca esti o fata inteligenta; foloseste la maximum mintea ta spre aiesi din situatiile grele in care te gasesti..." - Faptul ca acea femeie, medic cu un bun nume - mi-a spus asta, insemna ca intr-adevar detineam o arma importanta care sa ma ajute.

Adesea nu "forjam" - cum bine spuneati - sau adesea nu folosim ocaziile date de Dumnezeu ( pt ca am verificat in timp un lucru: nimic nu are loc la intamplare.

Lumina, intelepciune si rabdare sa avem in Noul An si pe mai departe !
Doamne ajuta.

Va salut, dragii mei,
A trecut ceva timp de cand n-am intrat pe forum, dar iata-ma... cu anxietate la cote inalte, ca sa incep "bine" anul... Ziua de 1 ianuarie a fost un cosmar, m-au coplesit gandurile urate, parca eram intr-o mlastina din care nu puteam sa ies, ma doare profund incapacitatea de a-mi controla pe deplin starile proaste, desi sunt inzestrata cu ratiune si vointa, ca voi toti de altfel...
Creierul meu nu ma asculta, pur si simplu am devenit propriul meu dusman, e dramatic... Supra-eul meu extrem de exigent m-a determinat sa-mi trasez clar coordonatele in care trebuie sa ma incadrez, reguli stricte, constientizez ca responsabilitatea exagerata si scrupulele m-au adus in punctul asta in care m-am blocat...
Zilnic fac efortul de a gasi o cale de iesire din cosmar, am obiective profesionale, am o viata, incerc sa fiu "normala" (incerc... e putin spus...), lupt cu mine, cu demonii interiori, am momente cand cred ca nu voi reusi sa ma vindec, desi stiu ca este o afectiune reversibila.
Nu stiu cat de coerenta sunt acum...
Stiu doar ca iubesc viata si o pretuiesc, dar simt ca ma distrug gandurile; cel mai rau e dimineata, ma trezesc invadata de niste cuvinte si expresii care ma macina, ma deprima cumplit. Am si momente bune, avantajul meu este ca am o familie care ma intelege, nu ma streseaza, toti au rabdare cu mine si ma incurajeaza, problema este ca eu nu mai pot sa ma suport.
Ma tot gandesc ca mi-am folosit mintea sa invat, sa analizez, sa creez, sa inteleg, sa visez...
Intrebarea este cum este posibil sa am o parte atat de urata, atat de intunecata... De ce? De ce? Cu totii ne intrebam... Nu va pot spune "expresiile" care ma chinuie, sunt niste vorbe extem de urate adresate persoanelor pe care le iubesc cu toata fiinta mea, aici este drama... Cu aceste vorbe ma trezesc dimineata si mai apar in timpul zilei, dar nu trece o zi fara ele...
Ma sperie ceea ce se intampla cu mine, am inceput sa fumez foarte mult, greu... foarte greu imi gasesc un echilibru. Astept sa treaca ziua mai repede, sa adorm... sa nu mai stiu de mine...
Prozac, draga mea, iti multumesc pt ca apreciezi felul in care scriu, as fi preferat sa scriu urat si sa gandesc frumos...
Sper sa nu ma pierd... si sa nu va pierd pe voi...

Draga Donnamari,
Intr-adevar ai un mod foarte frumos de a expune ceva ce... ne distruge viata intr-adevar. Este extraordinar ca ai o familie care te intelege, este MARE lucru. Dar tot atat de adevarat este ca toata intelegerea lor nu egaleaza lupta ta de zi cu zi.
Iti inteleg suferinta. Pana nu demult pe mine ma chinuiau, la fel ca pe tine, imagini, tampenii legate de copilul meu. Ce mi-e mai scump pe lume iti dai seama.
Ai cum sa faci terapie cognitiv comportamentala? Pe mine m-a ajutat.
Acum sunt jos pt ca sunt depresiva si anxioasa si cu niste pb dar m-a ajutat terapia cu obsesiile.
Scuze, nu stiu ce iei daca iei ceva sau ce terapie urmezi, dar vreau sa te incurajez ca nu esti singura cu pb astea, ca aceste ganduri sunt doar ganduri nu fapte si nu inseamna nimic in legatura cu tine.
Eu ii ziceam lui Dumnezeu "Doamne, eu nu vreau aceste ganduri, vreau sa dispara, nu le vreau." si atunci ma linisteam pentru ca imi devenea cumva clar ca e independent de vointa mea.

Buna seara si La Multi ANI!

Scriu pe fuga ca este "cochilu " langa mine si mi-e sa nu dea cu ochiul, nu mi-e dalta dar e inca mic pt a intelege.

Donnamari, dar erai ok, ce s-a intamplat, ai avut vre-un stres mai mare sau...?

Va spun cu mana pe suflet ca stiu cum este, si e ingrozitor si poate pare f aiurea dar dispar, trec cu multa rabdare, odihna, medicatie si liniste sufleteasca.

Hai sa ne amintim asa: sunt numai ganduri, n-au de aface cu noi, sunt ganduri parazitare si continutul lor il gasim cum este si firesc ingrozitor. Dar daca l-am ignora, daca am incerca sa-l ignoram macar 5 min?!
Faceti exerctiul asta, macar incercati. nu este usor deloc.

Donnamari, mergi si vb cu medicul tau, esti pb pe doza mica de antidepresiv si te rog intra sa ne mai scrii.

Catherine cum esti azi?

Voi ceilalti pe unde umblati, ia haideti la un raport pe 2011.
Va pup
Prozac

Draga Prozacel, sunt un pic mai bine acum, cred ca m-a doborat efortul cu pregatirile de sarbatori si faptul ca nu am dormit suficient; acum sunt intr-o mica vacanta, incep serviciul pe 10 ianuarie.
Am observat ca atunci cand sunt odihnita gandurile neplacute sunt mai rare. Incerc sa ma bucur de liniste, ascult Chopin, evit orice sursa de stres si, din cand in cand, imi cumpar cate o bijuterie ( nu cine stie ce, in masura posibilitatilor) sau ies la plimbare cu o prietena.
Lucrurile care imi fac placere imi aduc linistea sufleteasca de care am nevoie si incerc permanent sa-mi mentin starea de confort psihic. Nu reusesc intotdeauna, dar vorbind cu voi, cu tine (esti un adevarat balsam, sa stii...) imi gasesc forta necesara de a-mi reveni si sper sa ma vindec pe deplin, asa cum iti doresc si tie, de altfel tuturor care traiesc cu aceasta oribila suferinta.
Toate cele bune, va sarut si va imbratisez.

Buna Prozac, te-am sunat dar hraneai catelul. :) Am vb cu baiatul tau, fffff politicos.

Sa zic ca sunt mai bine. Ieri am vb cu psihiatrul care desi e in concediu medical mi-a raspuns, e un OM, ce sa mai si mi-a zis imediat sa dublez doza de Fevarin. A urmat, cum era de asteptat anxietate MARE, au venit si gandurile, lua-le-ar gaia (in special ca uite ca nu sunt bine, n-o sa fiu niciodata etc) si apoi pe la 15 (il luasem sa zic la 12), a inceput sa se clarifice capul si am avut o seara linistita (ma rog, stii tu senzatia aia cum stau norii in ceafa sa te cotropeasca :) ).
Nu am dormit f bine, desi am luat un Xanax (0, 25) aseara ca simteam ca ma ia anxietatea. Pe la 3 m-am trezit, in anxietate, apoi din 10 in 10 min. Pe la 6 am mai luat 0, 25 de Xanax dar nu m-am mai calmat ca sa adorm, oricum la 7 trebuia sa ma trezesc.
Am mers la Obregia pt scrisoarea medicala si tare anxioasa am fost acolo ca na, cu toti oamenii aceia cu diverse pb, iti dai seama cam ce imi trecea prin cap.
Apoi am alergat la medicul de familie pt reteta si sa ma ia in evidenta acolo... mi-a tinut si dansa o teorie... o stiu de nu mai pot dar... degeaba.
Concluzia ei, ca daca nu rezolv ce ma macina, ca sigur ma macina ceva, o sa fac mereu crize din astea. Ca io sunt ff perfectionista si tre sa mearga toate brici ca sa pot fi ok. Asa e dar ce sa ii fac la personalitatea asta? Asta este a mea si...
Azi ma vad in cateva ore si cu terapeuta. Desi aveam programare maine m-a sunat femeia si m-a chemat mai devreme, si-a dat seama ca e groasa. Ca ma ridicasem destul de bine si tot la fel de "bine" am dat cu curu de pamant.
Sper sa imi dea ceva sfaturi sa ma ajute cu gestionarea starilor de anxietate ce stiu ca vor mai urma.
Cam asta este cu mine, acum, in acest moment sunt bine, desigur, traiesc in ceafa cu gandul "oare maine ce va fi?" Dar incerc sa il ignor si sa fac focus pe prezent.

Va pup pe toti

Catherine, Donnamari ma bucur enorm ca sunteti mai bine:)) cel putin pentru ziua de azi.

A zis bine cine a zis:focus pe prezent!!!

Stari proaste vor mai fi, cu siguranta tuturora ni se intampla, dar important e ca trec si ca nu tin o vesnicie.

Un lucru important care tre retinut, nu dam importanta celor care vin cu teorii de genul "draga dar n-ai vointa " sau "acu ce-ai" samd.
Sunt la tot pasul "binevoitori" si spun aceste vorbe din nestiinta si pentru faptul ca nu au fost incaltati cu bocancii nostri.

Donnamari, odihna este cruciala pentru noi. La fel mi se intampla, o noapte daca nu dorm si sunt gata doua zile sunt varza. Nu-mi permit luxul de a pierde nopti, tin sa ma odihnesc cat mai mult.
Ah, si mie imi place somnul...de mica.

Catherine, te rog sa intri si maine sa-mi zici cum esti, sper eu sa fie cat mai ok, dar nu-i exclus ca anxietatea sa-si arate coltii acu ca ai marit la 100. Da-i cu flit!
Va pup
Prozac

buna seara la toata lumea,
va urmaresc de luni bune, insa abia acuma mi-am facut si eu cont!!sa va spun si eu povestea mea!am obsesi, ganduri nedorite care oricat as incerca sa le alung, nu reusesc!!multe din ele sunt indreptate inspre prietena mea, altele legate de propria persoana!am fost la psihiatru inainte de sarbatori, dar dansa nu i sa parut ca as avea toc sever si ma indreptat sa fac testare psihologica si sedinte de terapie!!am stabilit cu dansa sa merg dupa sarbatori!!o sa mai merg la psihiatru cred saptamana viitoare, ca au inceput gandurile sa-mi creeze din nou un stres destul de mare!!
asta este o mica parte din povestea mea, este foarte lunga si nu vreau sa va plictisesc :)
multa sanatate sa aveti cu totii!!!

Buna tuturor,
Ce sa va zic... tocmai ce ma bucuram si eu de o zi buna si aseara iar am picat. Culmea, dupa sedinta de terapie.
Terapeuta mea, cu care fac sedinte de peste 2 ani si ne intelegem bine, m-a ajutat mult, cred ca a fost luata cam pe nepregatite de cat de nasol eram. Eu, pentru ca nu avusesem timp sa vb pana atunci de ceea ce se intampla cu mine, va dati seama, toata perioada de sarbatori, am plans destul de mult, eram plina de anxietate - mai ales cand vorbeam despre gandurile care ma bantuie (in special referitoare la ca nu o sa imi revin si o sa ajung vai mama mea... in fine). Doctora a avut o reactie asa... ca si cum s-a speriat de cum eram, a zis ca vrea sa ma vada neaparat o psihiatra azi si sa isi dea o opinie, asta nu a facut decat sa imi confirme ca poate sunt si mai rau decat imi dau eu seama... deci am plecat de acolo putin linistita pentru ca plansesem dar spre seara anxietatea si-a facut de cap. E a treia noapte cand nu dorm - adica dorm pana la 3 si apoi fragmentat asa... Ce sa va zic... sunt cu o anxietate mare si nici vremea de afara nu ma ajuta sa fiu mai putin depresiva. Of!
Sunt complet pe pilot automat si ma rog la Dumnezeu sa ma tina.

Am fost de dimineata la Obregia si am vorbit cu doctora la care m-a trimis terapeuta. Dansa m-a ascultat, mi-a pus cateva intrebari, cu niste chestii chiar m-a speriat nitel (ca ma punea sa ma gandesc la consecintele pe care le-ar avea pentru cei din jurul meu si pt mine o internare acolo - ceea ce nu am inteles prea bine de ce mi-a zis asta pentru ca oricum eu sunt varza pe chestia asta, de asta mi-e cel mai teama acum). Mi-a schimbat putin schema de tratament, in sensul ca mi-a zis sa iau Rivotril in loc de Xanax, sa iau un sfert de dimineata, un sfert la pranz si o jumatate seara - dintr-o tableta de 2 mg si sa vorbim luni. De asemenea mi-a zis sa iau Fevarinul seara nu la pranz. Zicea dansa ca daca reusesc sa dorm si Fevarinul isi face mai repede efectul.
Am reusit sa iau de la o farmacie de langa spital 10 pastile de Rivotril si acum sa vedem, sper sa nu ma faca zombie ca maine la 5 jumate ma trezesc sa merg la munca.
Offff!

Buna tuturor si La multi ani in noul an, sa aveti parte de tot ce e mai bun si sanatate.
Cu intirziere intru, am avut fata bolnava am fost cu ea la spital, in sfirsit a trecut si acum e bine.
Vroiam sa te salut si eu Cata si sa-ti spun ca imi pare rau ca ai venit cu vesti nu tocmai placute, dar totul o sa treaca ai sa vezi.
In cazul meu dr spunea ca atunci cind sunt suparata sau daca am vre-o problema e posibil sa am recaderi si a avut dreptate dar m-am ridicat, daca la inceput ma speriam tare acum mai m-am obijnuit si stiu ca o sa fie bine.
Si mie mi-au propus internare dar niciodata nu am acceptat chiar daca eram la pamint sa spun asa.
Eu sunt la fel de anxioasa si cu obsesii dar astept sa vad ce o sa zica dr de aici cind o sa merg luna viitoare chiar de ziua mea.
Dar pe unde umbla toata gasca?
Cum spune Prozac la apel pe 2011.
Va pup pe toti ca nu pot sa mai scriu de copii:)