Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
si pt sylvy1979 am mai avut si esecuri in viata si pe plan profesional si pe plan financiar insa acum le cam am mai in fiecare zi ganedesc mai mult negativ acum de cand sunt in starea asta.eu inainte am avut prob cu oboseala din cauza ca n-am avut grija de mn lucram si ture de noapte plus dupa 12 ore de munca mergeam in cluburi si nu odata de mai multe ori pe luna sio tot asa pama am ajuns in spital vreau sa zic ca asta e a3-a oara cand "cad" din cauza la oboseala am lucrat timp de 1 an 2 de zi si 2 de noapte asta in ultimu an mai am inca 2 in spate la fel si uite asa am ajuns in starea asta acum nici eu nu mai stiu ce sa cred...nu-mi prea vine sa gandesc pozitiv ca nu prea am de ce..vad eu cum trec si peste asta in plus stiu ca data viitoare sa mult mai multa grija de mn si de cum ma odihnesc acum stiu suta la suta ca nu trebuie sa-mi suprasolicit organismu in tot ce fac si fara nopti pierdute si sunt mai multe chestii am invatat din greseli ca sa zic asa in plus nici nu prea vreau sa mai dau vreun comentariu pt ca si asa imi intipareste in minte ca gata sunt bolnav ce sa fac e aiurea si asta odata si odata trebuie sa trec si peste asta daca vrei iti las id meu de mess sa mai vb din cand in cand
@Mary: repet, pt un diagnostic corect nu pot lucra pe forum. E nevoie de o discutie fata in fata, eu am incercat sa stabilesc in functie de ceea ce mi-ati scris aici. Dv. va cunoasteti mai bine, mie mi-e dificil sa inteleg situatia 100% aici pe internet. INSA: daca va este teama sa iesiti din casa, daca va este teama sa mergeti la frizer, acestea sunt un semn de alarma; daca va afecteaza cariera si nu puteti face fata la locul de munca si chiar renuntati la el, acesta este alt semnal. Inca un lucru foarte important: a avea atacuri de panica sau fobie sociala NU INSEAMNA CA SUNTETI NEBUN SAU CA VETI AJUNGE LA VREUN SPITAL! Pur si simplu s-au acumulat niste frustrari de-a lungul timpului si acum incep sa se manifeste in starile fizice. Puteti consulta un psiholog care va va lamuri mai bine cu ajutorul mai multor informatii din partea dv.
Da, este important sa va acceptati starile pentru ca mai apoi sa le puteti controla. Asta inseamna ca este nevoie sa le infruntati. Foarte interesanta mi s-a parut abordarea unui coleg de forum, undeva pe prima pagina, care spunea foarte corect: "mi-am acceptat atat de mult starile acestea incat am scapat de ele iar acum cateodata incerc sa le chem la mine, dar nu mai apar". Poate stati putin de vorba cu el, sa va explice mai detaliat.
Este valabila zicala "de ce ti-e frica de aia nu scapi". La un moment dat teama ca aceste simptome vor aparea "cand ne e lumea mai draga" ajunge sa induca automat starile.
Da, este important sa va acceptati starile pentru ca mai apoi sa le puteti controla. Asta inseamna ca este nevoie sa le infruntati. Foarte interesanta mi s-a parut abordarea unui coleg de forum, undeva pe prima pagina, care spunea foarte corect: "mi-am acceptat atat de mult starile acestea incat am scapat de ele iar acum cateodata incerc sa le chem la mine, dar nu mai apar". Poate stati putin de vorba cu el, sa va explice mai detaliat.
Este valabila zicala "de ce ti-e frica de aia nu scapi". La un moment dat teama ca aceste simptome vor aparea "cand ne e lumea mai draga" ajunge sa induca automat starile.
Mary, nu esti bolnav!! Nu e obligatoriu sa iei pastile si chiar daca iei, sunt pentru reglarea substantelor produse de creier! Imi pare rau ca asta ai retinut si comentariile mele. Asta a fost parerea mea si mi-o mentin. Nici un psiholog nu-si menajeaza clientul! Ar fi fost mai ok pt tine sa zic ca nu ai nimic, atata timp cat tu ai atat de multe simptome? Eu, personal, prefer sa aud adevarul pentru a ma putea trata spre prevenire.
Multa sanatate iti doresc si putere sa treci peste asta!
Multa sanatate iti doresc si putere sa treci peste asta!
anamariavantu: cum se manifesta atacurile de panica? in ce momente apar? ai avut in copilarie vreun deces in familie, al unei persoane semnificative?
buna...atacurile de panica se manifesta cu senzatia de lesin, palpitatii, tremur, frisoane, dureri abdominale, daca nu merg la baie cred ca fac pe mine si nu prea reusesc ca tremur toata si am senzatia ca nu ma tin picioarele.in trecutul meu nu exista decese importante, exista ceva...mama mea era bolnava cu inima si lesina mereu, eu fiind copil credeam ca va muri si traiam o frica teribila ca o voi pierde dar nu faceam atacuri de panica, cu un an in urma am fost in coma farmacologica 35 de zile, cand m-am trezit nu reuseam sa imi amintesc nimic, in perioada de coma am avut vise urate, traiam momente urate, e greu de descris, nu puteam realiza ce se intampla, nici acum nu imi amintesc tot, doar cateva momente, doctorul meu spune ca e mai bine ca nu imi amintesc, dar dupa o saptamana dupa ce m-am trezit am inceput sa am aceste atacuri, eram inca in spital, mi se parea ca sunt ultimele clipe din viata si ca voi muri, acum nu reusesc sa stau singura in casa, ca daca nu vad pe cineva langa mine incep aceste urate atacuri si am impresia ca voi muri, nu stiu cum sa fac sa scap, e atat de greu si devii o povara pt.familie care trebuie sa se organizeze ca cineva sa ramana mereu acasa cu mine...spune-ti-mi va rog ce as putea sa fac sa scap.sunt dispusa sa fac orice ce m-ar putea ajuta...multumesc mult.
Acum cat timp ai iesit din coma? E posibil sa fie simptome post-traumatice si/sau combinate cu experientele cu mama care era bolnava. Pentru un copil este destul de traumatizant sa isi vada mama bolnava, lesinata si este normal sa creada ca poate a murit.
Iti recomand sa consulti un psiholog, el te va indruma si iti poate spune de unde vin aceste stari. Ai avut niste experiente dificile si e nevoie sa ceri ajutori pentru a trece peste ele. E destul de dificil (cu riscul de a ma repeta) sa faci consiliere psihologica pe internet, insa incercam sa te ajutam cat putem.
Iti recomand sa consulti un psiholog, el te va indruma si iti poate spune de unde vin aceste stari. Ai avut niste experiente dificile si e nevoie sa ceri ajutori pentru a trece peste ele. E destul de dificil (cu riscul de a ma repeta) sa faci consiliere psihologica pe internet, insa incercam sa te ajutam cat putem.
am iesit din coma in martie anul trecut, cu memoria mi-am revenit pe parcurs putin cate putin, ceea ce s-a intamplat in 35 de zile nu voi stii probabil niciodata, m-am trezit si am avut alaturi o echipa minunata de la terapie intensiva care m-au ajutat sa imi revin, dupa 2 luni m-am intors la locul de munca, toti spun ca sunt puternica dar daca sunt cu adevarat nu stiu de ce nu reusesc sa trec peste aceste atacuri?am o singura amintire care ma urmareste din perioada de coma, m-am trezit in ambulanta, simteam, auzem dar nu ma puteam misca, am inceput sa misc ochi, vroiam sa spun cuiva ca nu mai pot, simteam o durere in gat si in stomac, o durere insuportabila, au vazut ca miscam ochi pt.ca erau ingrijorati ca nu ajunsesem inca la spitalul unde ma transferau, ma rugam si imi spuneam ca trebuie sa rezist si sa suport si imi spuneam ca va trece tot dar nu m-am gandit nici un moment ca sunt la un pas de moarte, asta e singura amintire reala...nu stiu de ce am frica cand fulgera si tuna, nu stiu de unde vine frica asta, am frica daca sunt singura daca e cineva cu mine nici nu aud daca tuna, daca raman singura primul lucru care-l fac ma uit la cer, daca vine un nor cat de mic incepe inima sa-mi bata, incep sa tremur si sun la cineva sa vina sa stea cu mine, e atat de dificil, doctorul meu mi-a dat sa iau niste picaturi cand incep simptomele probabil se gandeste ca va trece cu timpul si voi uita, nu stiu daca va trece, dar voi merge si voi consulta si un psiholog daca e nevoie, speram si doream sa ma ajut singura si imi spun mereu, am trecut peste toate voi trece si peste asta...se vede ca nu prea reusesc singura...multumesc.
Vei putea trece peste aceste stari insa este nevoie de cineva care sa te ghideze in aceste situatii pt ca experientele prin care ai trecut sunt destul de dificile. Insa psihologul te sustine, el vine cu partea tehnica, iar tu esti cea care vei face toata munca, nu el! Clientul este mereu cel care REUSESTE!
Mary, salut. Eu de breo 4 ani sufar de ceva asemanator tie. Adica daca mi-e foame si nu mananc mie rau, daca stateam la frizer, coada, etc imi venea rau, dar raul asta imi venea daca stateam acolo, el atunci se accentua, daca plecam nu mai aveam asa mari probleme, dar tot persista. Ce sa zic, nu vreau sa te sperii, eu iau de 7 luni cipralex, am fost diagnozsticat cu anxietate si atacuri de panica dar sinver sa fiu niciodata in cele 7 luni nu am fost 100 % refacut. Imi este mult mai bine decat inaintea tratamentului dar na, nu sunt ok :)
Ce sa zic, ideea e ca doar in caputul tau starea de rau :))) eu acum nu mai am probleme cu chestiile astea dar am ramas cu ceva palpitatii :)
nu vreau sa intelegi gresit din ce am scris dar realitatea este ca medicamentele te ajuta si starile pot recidiva oricand. Nu am stat sa citesc toate posturile tale, dar parerea mea e ca ar trebuii sa iei ceva medicamente :)
ps: Tin sa precizez ca eu acum am 85kg la 1.83 dar ideea e ca inainte aveam 65kg :)))) deci ai grija cu papa ca e nasol, eu m-am bagat la regim :)
Ce sa zic, ideea e ca doar in caputul tau starea de rau :))) eu acum nu mai am probleme cu chestiile astea dar am ramas cu ceva palpitatii :)
nu vreau sa intelegi gresit din ce am scris dar realitatea este ca medicamentele te ajuta si starile pot recidiva oricand. Nu am stat sa citesc toate posturile tale, dar parerea mea e ca ar trebuii sa iei ceva medicamente :)
ps: Tin sa precizez ca eu acum am 85kg la 1.83 dar ideea e ca inainte aveam 65kg :)))) deci ai grija cu papa ca e nasol, eu m-am bagat la regim :)
Bogdys: sunt curioasa de un lucru: ti s-a spus ca foamea aceea are legatura cu starile de anxietate si atacurile? Sau a fost explicata de alt diagnostic?
pt bogdys pai si u cum te descurci asa in viata de zi cu zi ?k eu habar nu mai am ce sa fac nu vreau sa cred ca sunt bolnav so mereu incerc sa trec peste asta de ex la servici cum stai?si cum zices si consilier foamea are vreo legatura cu asta?eu dimineata am ameteli rau de tot manac ceva repede pe la 8 cand ma trezesc si pe urma mancare gatita pe la vreo 11;30 so tocmai de atunci pot sa zic ca sunt in stare sa plec pe undeva dar pana la ora aia nici nu ma gandesc sa ies afara..
o intrebare:de la stat in casa miam facut un prograqm aiurea rau cu mancarea trebuie sa manac din 2 in 2 ore cum fac sa ma dezobisnuiesc de asta?adica sa manac mai putin nici nu fac mai nimik toata ziua stau si ma gandesc asa aiurea.vreau sa lucrez si eu pe undeva dar nu pot mai ales dimineata k am ametelei si daca nu manac la timp am niste ameteli de...nu vad pe unde merg.si in plus am zis la cnv ce am si nici macar nu m-a crezut...deci.nu mai zic nimik.la nimeni
o intrebare:de la stat in casa miam facut un prograqm aiurea rau cu mancarea trebuie sa manac din 2 in 2 ore cum fac sa ma dezobisnuiesc de asta?adica sa manac mai putin nici nu fac mai nimik toata ziua stau si ma gandesc asa aiurea.vreau sa lucrez si eu pe undeva dar nu pot mai ales dimineata k am ametelei si daca nu manac la timp am niste ameteli de...nu vad pe unde merg.si in plus am zis la cnv ce am si nici macar nu m-a crezut...deci.nu mai zic nimik.la nimeni
Buna...imi poate recomanda cineva un psihoterapeut bun in sibiu?
mary, nevoia de a manca e cauzata de deficitul emotional, nu neaparat de foame. Iar in legatura cu ametelile, daca iti faci un program stabil si ai cu ce sa iti distragi atentia, nu vei mai fi atat de concentrat asupra a ceea ce simti sau gandesti, iar ametelile se vor ameliora la un moment dat si vei putea fi functional (chiar si cu aceste ameteli).
Si...din pacate asa este...cine nu cunoaste aceste stari, cu greu le poate intelege.
Si...din pacate asa este...cine nu cunoaste aceste stari, cu greu le poate intelege.
da stiu ca sunt din cauza la emotii si de mai multe ori mi-am facut de lucru si uitam de asta dar nu eram asa sigur pe mn..
am mai iesit pe undeva asa sa ma plimb sa vad daca imi pot stapani emotiile si ametelile dar nu prea am rezistat si tot asa cand staim ca ma indrept spre casa imi treceau...
vreau cateva sfaturi ca atunci pe moment cand am aceste emotii si amtelei ce sa fac?kiar atunci pe moment...am fost plecat ceva mai departe de casa si cand am ajuns unde trebuia v-am spus ma ia emotii si ameteli si ma gandeam ce sa fac si cum sa fac dar degeaba. mam urcat in tramvai si m-am intors acasa..eu vreau atunci pe moment sa incerc sa le pot stapani.. dar cum?...la ce sa ma gandesc sau cum sa ma gandesc?
am mai iesit pe undeva asa sa ma plimb sa vad daca imi pot stapani emotiile si ametelile dar nu prea am rezistat si tot asa cand staim ca ma indrept spre casa imi treceau...
vreau cateva sfaturi ca atunci pe moment cand am aceste emotii si amtelei ce sa fac?kiar atunci pe moment...am fost plecat ceva mai departe de casa si cand am ajuns unde trebuia v-am spus ma ia emotii si ameteli si ma gandeam ce sa fac si cum sa fac dar degeaba. mam urcat in tramvai si m-am intors acasa..eu vreau atunci pe moment sa incerc sa le pot stapani.. dar cum?...la ce sa ma gandesc sau cum sa ma gandesc?
Buna ziua.
Va urmaresc de mult timp. Citesc impresiile si gandurile voastre si sa stiti ca m-ati facut mai puternica.
Am sa va scriu acum povestea mea. Sunt un om simplu, ca voi toti..cu un loc de munca stresant si o multime de ganduri..atat de multe ganduri incat credeam ca eu sunt in stare de orice. Sunt genul de om, sau cel putin inainte eram genul de om care facea totul..se gandea la toate, intorcea problemele pe toate fetele si nici nu imi puneam problema vreodata ca nu voi reusi. Pe scurt..trageam de mine ca de fiare, nu m-am gandit niciodata ca si eu sunt om..munceam de dimineata pana seara, ma odihneam prost in utlima vreme, dar nu am vazut 'semnele'.Uneori mai imi ziceam ca sunt obosita dar nu bagam in seama asta. Eram prea ocupata sa vad..Inca ceva..beam cafea multa (in special ness) si fumam ca un turc.
Toate astea pana intr-o zi, cand m-am intors de la serviciu si asa din senin, dupa ce am mancat a inceput sa imi bata inima foarte tare. Am ajuns laurgenta..aveam pulsul 140. Acolo mi s-a administrat betablocant, perfuzie magneziu intravenos. Au fost vreo cateva episoade acolo in care pulsul imi urca asa din senin, desi ekg era normal
In fine, m-au trimis acasa spunand ca inima e ok, ca a fost o cadere de magneziu (intr-adevar aveam Mg sub limita, asa a reiesit din analize) si ca sunt obosita, sa ma odihnesc..
Episoadele au continuat in saptamana urmatoare si s-au terminat tot la urgente. Din nou nimic alarmat la inima..Mi s-a montat si un holter..din nou nimic.Doar o extrasistola, care e normala cica. Mi s-a dat tratament cu Magnerot si proponalol, insa palpitatiile au continuat. M-am dus la un cardiolog la o clinica privata. Ea mi-a schimbat tratamentul cu betalok zok si mi-a prescris Anxiar dar a spus ca neaparat sa continui cu Magnerot-ul. La fel, mi-a spus ca e din cauza oboselii. Diagnosticul pus de ea a fost distonie neuro-vegetativa.
In acele prime saptamani cand aveam palpitatiile corpul meu era schimbat: mergeam foarte des la baie, aproape dupa fiecare masa, slabisem, ma deranjau mirosurile ingrozitor, eram hipersensibila la mirosuri (toata lumea ma intreba daca nu sunt insarcinata -nu eram), transpiram foarte usor, aveam picioarele si palmele reci si intepaturi ca de arici prin tot corpul.
Am continuat cercetarile.. La ecograf mi s-a descoperit un nodul tiroidian vascularizat, dar edocrinoloaga zice ca nu de la el am starile astea ( cand eram la urgente un medic de acolo, cardiolog mi-a spus ca ea suspecteaza ca as avea ceva la tiroida si de aceea am palpitatii). Edocrinoloaga mi-a prescris eutirox si m-a trimis la psihiatru :)
Ei fratilor..atatea analize (apropo, analizele de tiroida au iesit bune, adika in parametrii normali) atatia medici cati m-au vazut..dintre care unul m-a mai si trimis la chirurg ca nodulul acela imi face toate problemele - si eu va intreb se poate asa ceva?? Eu m-am imbolnavit in tot acest timp..imi vedeam moartea in fata..am avut nopti la rand cand aveam impresia ca o sa mor..groaznic. A fost groaznic pentru ca nu stiam ce e cu mine. Colac peste pupaza a decedat un prieten foarte bun de-al meu din copilarie..m-a lovit in plen chestia asta..era de o varsta apropiata cu mine..groaznic din nou..
In fine.. intr-o zi, din disperare..ca aveam certitudinea clara ca o sa mor si nu mai puteam suporta, am iesit din casa si am mers in oras si m-am oprit la un cabinet de pshoterapie. Am intrat...si dupa o lunga conversatie mi s-a spus clar: Astea sunt atacuri de panica si anxietate..
Nu stiu daca sunt cuvinte care sa exprime toata suferinta acestei perioade...Dumnezeu stie prin ce am trecut..cert este ca de cand merg la psiholog lucrurile s-au mai imbunatatit. Am continuat tratamentul prescris de cardiolog si pot spune ca de cand am luat betalok nu am mai avut nicio palpitatie. Acum doza e injumatatita si ma simt tot asa de ok. Sensibilitatea la mirosuri a disparut..ce pot spune e ca mai am intepaturi prin corp, mai ales prin cap..dar daca nu ma mai gandesc la ele parca trec..nu mai sunt.
Frica teribila erodeaza sufletul..cum am incercat sa o inving: in acele momente imi zic ce daca o sa mor? foarte bine! ia sa vedem! daca mor mor si gata ce atata stres! In mod ciudat frica devine din ce in ce mai slaba...
Ce am luat eu pana acum: Magnerot, Selen Zinc cu Viatmina A, C, E, Stresclin, Ceai de sanziene (asta foarte rar ca nu sunt fan ceaiuri), coenzima Q10 si cam atat. Anxiar-ul nu l-am luat niciodata pentru ca m-a ingrozit prospectul... Asa si foarte important: acum beau doar o cafea si asta naturala si dimineata si..NU MAI FUMEZ!!! nu mai fumez din ziua in care mi-a fost rau...de doua luni si jumatate.
Ce probleme mai am... mi-i frica uneori..dar incerc sa-i retez nasul acestei frici :) mi-e frica de moarte..asta e obsesia mea...cumva a ramas ideea asta in umbra si inca ma sacaie...ceva de genul ca poti muri in orice clipa. Sunt constienta ca si inainte puteam muri in orice clipa...dar nu stiu cred ca eram mai ocupata atunci ca nu ma gandeam la moarte...aici poate ma ajutati voi -unii poate simtiti la fel sau ati depasit deja situatia si as vrea sa pot si eu.
Ce ma mai sacaie sunt aricii aceia prin cap..v-am zis uneori..voi ati patit careva la fel? E normal?
Salutari tuturor si multa multa sanatate!
Va urmaresc de mult timp. Citesc impresiile si gandurile voastre si sa stiti ca m-ati facut mai puternica.
Am sa va scriu acum povestea mea. Sunt un om simplu, ca voi toti..cu un loc de munca stresant si o multime de ganduri..atat de multe ganduri incat credeam ca eu sunt in stare de orice. Sunt genul de om, sau cel putin inainte eram genul de om care facea totul..se gandea la toate, intorcea problemele pe toate fetele si nici nu imi puneam problema vreodata ca nu voi reusi. Pe scurt..trageam de mine ca de fiare, nu m-am gandit niciodata ca si eu sunt om..munceam de dimineata pana seara, ma odihneam prost in utlima vreme, dar nu am vazut 'semnele'.Uneori mai imi ziceam ca sunt obosita dar nu bagam in seama asta. Eram prea ocupata sa vad..Inca ceva..beam cafea multa (in special ness) si fumam ca un turc.
Toate astea pana intr-o zi, cand m-am intors de la serviciu si asa din senin, dupa ce am mancat a inceput sa imi bata inima foarte tare. Am ajuns laurgenta..aveam pulsul 140. Acolo mi s-a administrat betablocant, perfuzie magneziu intravenos. Au fost vreo cateva episoade acolo in care pulsul imi urca asa din senin, desi ekg era normal
In fine, m-au trimis acasa spunand ca inima e ok, ca a fost o cadere de magneziu (intr-adevar aveam Mg sub limita, asa a reiesit din analize) si ca sunt obosita, sa ma odihnesc..
Episoadele au continuat in saptamana urmatoare si s-au terminat tot la urgente. Din nou nimic alarmat la inima..Mi s-a montat si un holter..din nou nimic.Doar o extrasistola, care e normala cica. Mi s-a dat tratament cu Magnerot si proponalol, insa palpitatiile au continuat. M-am dus la un cardiolog la o clinica privata. Ea mi-a schimbat tratamentul cu betalok zok si mi-a prescris Anxiar dar a spus ca neaparat sa continui cu Magnerot-ul. La fel, mi-a spus ca e din cauza oboselii. Diagnosticul pus de ea a fost distonie neuro-vegetativa.
In acele prime saptamani cand aveam palpitatiile corpul meu era schimbat: mergeam foarte des la baie, aproape dupa fiecare masa, slabisem, ma deranjau mirosurile ingrozitor, eram hipersensibila la mirosuri (toata lumea ma intreba daca nu sunt insarcinata -nu eram), transpiram foarte usor, aveam picioarele si palmele reci si intepaturi ca de arici prin tot corpul.
Am continuat cercetarile.. La ecograf mi s-a descoperit un nodul tiroidian vascularizat, dar edocrinoloaga zice ca nu de la el am starile astea ( cand eram la urgente un medic de acolo, cardiolog mi-a spus ca ea suspecteaza ca as avea ceva la tiroida si de aceea am palpitatii). Edocrinoloaga mi-a prescris eutirox si m-a trimis la psihiatru :)
Ei fratilor..atatea analize (apropo, analizele de tiroida au iesit bune, adika in parametrii normali) atatia medici cati m-au vazut..dintre care unul m-a mai si trimis la chirurg ca nodulul acela imi face toate problemele - si eu va intreb se poate asa ceva?? Eu m-am imbolnavit in tot acest timp..imi vedeam moartea in fata..am avut nopti la rand cand aveam impresia ca o sa mor..groaznic. A fost groaznic pentru ca nu stiam ce e cu mine. Colac peste pupaza a decedat un prieten foarte bun de-al meu din copilarie..m-a lovit in plen chestia asta..era de o varsta apropiata cu mine..groaznic din nou..
In fine.. intr-o zi, din disperare..ca aveam certitudinea clara ca o sa mor si nu mai puteam suporta, am iesit din casa si am mers in oras si m-am oprit la un cabinet de pshoterapie. Am intrat...si dupa o lunga conversatie mi s-a spus clar: Astea sunt atacuri de panica si anxietate..
Nu stiu daca sunt cuvinte care sa exprime toata suferinta acestei perioade...Dumnezeu stie prin ce am trecut..cert este ca de cand merg la psiholog lucrurile s-au mai imbunatatit. Am continuat tratamentul prescris de cardiolog si pot spune ca de cand am luat betalok nu am mai avut nicio palpitatie. Acum doza e injumatatita si ma simt tot asa de ok. Sensibilitatea la mirosuri a disparut..ce pot spune e ca mai am intepaturi prin corp, mai ales prin cap..dar daca nu ma mai gandesc la ele parca trec..nu mai sunt.
Frica teribila erodeaza sufletul..cum am incercat sa o inving: in acele momente imi zic ce daca o sa mor? foarte bine! ia sa vedem! daca mor mor si gata ce atata stres! In mod ciudat frica devine din ce in ce mai slaba...
Ce am luat eu pana acum: Magnerot, Selen Zinc cu Viatmina A, C, E, Stresclin, Ceai de sanziene (asta foarte rar ca nu sunt fan ceaiuri), coenzima Q10 si cam atat. Anxiar-ul nu l-am luat niciodata pentru ca m-a ingrozit prospectul... Asa si foarte important: acum beau doar o cafea si asta naturala si dimineata si..NU MAI FUMEZ!!! nu mai fumez din ziua in care mi-a fost rau...de doua luni si jumatate.
Ce probleme mai am... mi-i frica uneori..dar incerc sa-i retez nasul acestei frici :) mi-e frica de moarte..asta e obsesia mea...cumva a ramas ideea asta in umbra si inca ma sacaie...ceva de genul ca poti muri in orice clipa. Sunt constienta ca si inainte puteam muri in orice clipa...dar nu stiu cred ca eram mai ocupata atunci ca nu ma gandeam la moarte...aici poate ma ajutati voi -unii poate simtiti la fel sau ati depasit deja situatia si as vrea sa pot si eu.
Ce ma mai sacaie sunt aricii aceia prin cap..v-am zis uneori..voi ati patit careva la fel? E normal?
Salutari tuturor si multa multa sanatate!
Pentru Anamariavantu: si mie imi este frica de fulgere si tunete, cand sunt pe afara si vad ca tuna, sau un nor negru imediat fug in casa :P am avut o experienta cand eram mic, m-a prins o furtuna pe afara si la cativa pasi de mine un copac a fost fulgerat si rupt in doua.nu cred ca e ceva rau sa iti fie fric de furtuni, dar cand esti in casa si iti este frica de ele, aici este o problema, dc nu te gandesti tu ca in casa nu ai ce pati? ca sunt para-traznete pe bloc...ah si apropo, si eu plang mereu cand vad pe la stiri ca a murit X sau Y, mereu ma apuca plansul, asta nu cred ca e o problema, asa sunt unele persoane mai sensibile!
Pentru Mona, povestea ta seamana cu a mea, numai ca eu nu am luat pastile si nu am fost la medici, tot asa beam cafea multa, alcool, tigari, altfel de tigari etc, pana intr-o zi cand tot asa m-au luat palpitatii urate, mi se intuneca imagina, ma asteptam sa lesin in orice moment, mi e inmoiau picioarele etc.am crezut ca am probleme cu inima, de atunci a inceput "distractia" starile astea reveneau mereu, in locuri publice, dar mai ales seara, ma trezeam noaptea, speriat si imi batea inima, credeam ca mor, fugeam pe afara pe la 2-3 noaptea, mergeam cu masina si puneam muzica si imi revenam, credeam ca o iau razna, credeam ca sunt la un pas de nebunie, pana intr-o zi cand mi-am cautat simptomele pe internet, iar toate rezultatele duceau la atacuri de panica.de atunci am inceput sa ma lupt cu mine, am trecut peste, ma mai incercau cateodata niste ganduri dar imediat m agandeam la tot felu de lucruri aiurea ex: uau ce copac, da ce masini prin parcareee, uite un bloc, uite o piatra, ce boscheti netunsi etc stiu ca pare stupid da chiar m-au ajutat :))) sau cand m amai lua frici, imi ziceam" si daca mor ce, asta e si injuram in gand, asta e mor si gata, oricum nu am nimic, sunt sanatos tun!
Pentru Mona, povestea ta seamana cu a mea, numai ca eu nu am luat pastile si nu am fost la medici, tot asa beam cafea multa, alcool, tigari, altfel de tigari etc, pana intr-o zi cand tot asa m-au luat palpitatii urate, mi se intuneca imagina, ma asteptam sa lesin in orice moment, mi e inmoiau picioarele etc.am crezut ca am probleme cu inima, de atunci a inceput "distractia" starile astea reveneau mereu, in locuri publice, dar mai ales seara, ma trezeam noaptea, speriat si imi batea inima, credeam ca mor, fugeam pe afara pe la 2-3 noaptea, mergeam cu masina si puneam muzica si imi revenam, credeam ca o iau razna, credeam ca sunt la un pas de nebunie, pana intr-o zi cand mi-am cautat simptomele pe internet, iar toate rezultatele duceau la atacuri de panica.de atunci am inceput sa ma lupt cu mine, am trecut peste, ma mai incercau cateodata niste ganduri dar imediat m agandeam la tot felu de lucruri aiurea ex: uau ce copac, da ce masini prin parcareee, uite un bloc, uite o piatra, ce boscheti netunsi etc stiu ca pare stupid da chiar m-au ajutat :))) sau cand m amai lua frici, imi ziceam" si daca mor ce, asta e si injuram in gand, asta e mor si gata, oricum nu am nimic, sunt sanatos tun!
Dupa ce am scapat de aceste stari, am devenit foarte puternic psihic, am dat in partea cealalta :))) Sunt foarte mandru de mine, psihic cred ca nimic nu ma poate dobora, pot face fata la orice, nu vad ce m-ar mai putea dobora psihic, avand in vedere prin cate am trecut si am scapat cu bine de toate: m-am lasat de togari dp ani de zile, am trecut peste decese importante, m-am lasat de tigari dupa ani de zile de fumat intens, pur si simplu mi-am zis: Eu nu sunt dependent, totul e din mintea mea, de azi nu mai fumez si de 4 ani nu mai fumez :))), am trecut peste traumele copilariei, eram batut mama la fel, ai mei au divortat, eram urmarit de oameni pusi de tata, amenintat cu moartea, a sta cand eram mic si am trecut peste.cel mai greu mi-a fost cu aceste atacuri de panica...chiar m-au pus la pamant, dar mi-am revenit si acuma cum v-am mai zis, psihic stau foarte bine, am dato in extrema cealalta :)) nimic nu cred ca ma mai poate dobora psihic, ce nu te omoara, te face mai puternic, BUN PROVERB
nopanic as dori sa te intreb daca in procesul de vindecare ai mai avut recurente. ti-am urmat sfaturile de mai demult si cateva saptamani chiar mam simtit bine dar acum sunt un pic cam dezamagita de cateva zile nu ma simt bine. m-a cuprins un sentiment de tristete, am avut atacuri de panica dar trec repede ca le-am acceptat, ma mai trezesc cu emotii si frica dimineata si in prima jumatate a zilei nu am chef de viata si nici pofta de mancare (dar mananc oricum), sunt molesita si m-as tranti in pat. incerc sa trag de mine sa ma tin de activitati dar nu stiu. partea buna e ca starile nu mai sunt atat de intense cum erau mai demult. ma descurajeaza revenirea starilor. ti-as multumi foarte mult daca ai putea sa-mi dai niste idei cum sa fac in continuare. poate au revenit starile pentru ca imi este frica sa invat si frica de examene si situ ca am unul peste 1 saptamana? dar oricum mam pus pe invatat si nu ma mai doare capul, nici stomacul. reactiile fizice au disparut. o problema mai este ca eu sunt o fire analitica si tot imi analizez starile si ce sa intamplat. si de multe ori ma gandesc la starile mele ciar daca evit. cum as putea opri ganduriel acestea?
Sanatate multa, sidonia.
Sanatate multa, sidonia.
nopanic..
as dori sa te intreb daca in procesul de vindecare ai mai avut recurente. ti-am urmat sfaturile de mai demult si cateva saptamani chiar mam simtit bine dar acum sunt un pic cam dezamagita de cateva zile nu ma simt bine. m-a cuprins un sentiment de tristete, am avut atacuri de panica dar trec repede ca le-am acceptat, ma mai trezesc cu emotii si frica dimineata si in prima jumatate a zilei nu am chef de viata si nici pofta de mancare (dar mananc oricum), sunt molesita si m-as tranti in pat. incerc sa trag de mine sa ma tin de activitati dar nu stiu. partea buna e ca starile nu mai sunt atat de intense cum erau mai demult. ma descurajeaza revenirea starilor. ti-as multumi foarte mult daca ai putea sa-mi dai niste idei cum sa fac in continuare. poate au revenit starile pentru ca imi este frica sa invat si frica de examene si situ ca am unul peste 1 saptamana? dar oricum mam pus pe invatat si nu ma mai doare capul, nici stomacul. reactiile fizice au disparut. o problema mai este ca eu sunt o fire analitica si tot imi analizez starile si ce sa intamplat. si de multe ori ma gandesc la starile mele chiar daca evit. cum as putea opri gandurile acestea?
Sanatate multa, sidonia.
as dori sa te intreb daca in procesul de vindecare ai mai avut recurente. ti-am urmat sfaturile de mai demult si cateva saptamani chiar mam simtit bine dar acum sunt un pic cam dezamagita de cateva zile nu ma simt bine. m-a cuprins un sentiment de tristete, am avut atacuri de panica dar trec repede ca le-am acceptat, ma mai trezesc cu emotii si frica dimineata si in prima jumatate a zilei nu am chef de viata si nici pofta de mancare (dar mananc oricum), sunt molesita si m-as tranti in pat. incerc sa trag de mine sa ma tin de activitati dar nu stiu. partea buna e ca starile nu mai sunt atat de intense cum erau mai demult. ma descurajeaza revenirea starilor. ti-as multumi foarte mult daca ai putea sa-mi dai niste idei cum sa fac in continuare. poate au revenit starile pentru ca imi este frica sa invat si frica de examene si situ ca am unul peste 1 saptamana? dar oricum mam pus pe invatat si nu ma mai doare capul, nici stomacul. reactiile fizice au disparut. o problema mai este ca eu sunt o fire analitica si tot imi analizez starile si ce sa intamplat. si de multe ori ma gandesc la starile mele chiar daca evit. cum as putea opri gandurile acestea?
Sanatate multa, sidonia.
kiar.cand avem starile astea ce trebuie sa facem?eu am fost azi dim pana la piata si am luat-o pe jos ca nu puteam sa ma urc in tramvai simtem ca ma ia cu frica si cand am ajuns acolo normal ca era multa lume ma luat cu ameteli si eram din ce in ce mai stresat si asa ca m-am intors acasa pe drum spre casa mi-au trecut asstea ca stiam ca nu trebuie sa ma mai duc nicaieri si ca ajung acasa nici cumparaturi nu am mai facut...
Mary incearca sa respiri adanc, trage aer mai mult in piept si expira-l gradual, nu tot odata. Apoi distrageti atentia si incearca sa observi detaliile locului in care esti. Chiar daca locul e unul comun, nu conteaza, focalizeaza cladiri sau oameni, vezi cu ce sunt imbracati..minuneaza-te de unele chestii...intr-un cuvant, pierde vremea cu alte chestii..atentia iti va fi distrasa si nu te vei simti la fel..Incearca si zi-mi cum te simti...
Pentru persoanele care inca nu au facut nici un fel de investigatie medicala pentru aceste simptome, va invit sa faceti un control endocrinologic sau tot ce va mai poate recomanda medicul de familie. E nevoie in primul rand sa eliminati cauzele fiziologice alea acestei frici, care poate fi declansata de disfunctiile glandei, de dezechilibre hormonale.
Pentru a putea controla simptomele care se manifesta public este buna metoda cu respiratia recomandata de mona83. Incercati sa nu bagati in seama fiecare simptom in momentul in care apare si spuneti-va foarte ferm: "nu voi pati nimic, este numai in mintea mea", "sunt sanatos si voi ajunge cu bine acasa". Incercati sa luati loc undeva atunci cand apar simptomele si luati-va 2 minute pentru a va calma. Admirati peisajul, concentrati-va pe ceea ce faceti, nu pe ceea ce simtiti.
Pentru a putea controla simptomele care se manifesta public este buna metoda cu respiratia recomandata de mona83. Incercati sa nu bagati in seama fiecare simptom in momentul in care apare si spuneti-va foarte ferm: "nu voi pati nimic, este numai in mintea mea", "sunt sanatos si voi ajunge cu bine acasa". Incercati sa luati loc undeva atunci cand apar simptomele si luati-va 2 minute pentru a va calma. Admirati peisajul, concentrati-va pe ceea ce faceti, nu pe ceea ce simtiti.
Doamna Psihiatru eu vreau sa va intreb daca nodulul tiroidian pe care il am eu poate sa dea astfel de reactii psihice.
Endocrinologul la care merg nu m-a lamurit deloc, ba mai mult m-a bagat in ceata zicand ca palpitatiile nu sunt de la el. Hormonii tiroidieni v-am spus ca i-am facut si au iesit ok. Glanda tiroida e functionala, doar am acest nodul.Are 9 mm si e vascularizat.
Va rog tare mult sa ma lamuriti cand aveti timp...sunt tare dezorientata fiindca m-au vazut o armata de medici de la endocrinologi la cardiologi (unul dintre endocrinologi mi-a spus clar ca trebuie sa ma operez, ca nu este tratament pentru asa ceva) si nu m-a lamurit nimeni. As vrea sa stiu daca acesta anxietate si celelalte reactii vegetative (sensibilitate la mirosuri, durerile de cap, intepaturile, palpitatiile etc) au vreo legatura sau nu cu acest nodul tiroidian.
Oricum, de psihoterapie ma voi tine cu sfintenie, e oaza mea de regasire...
Multe multumiri pentru suport
Endocrinologul la care merg nu m-a lamurit deloc, ba mai mult m-a bagat in ceata zicand ca palpitatiile nu sunt de la el. Hormonii tiroidieni v-am spus ca i-am facut si au iesit ok. Glanda tiroida e functionala, doar am acest nodul.Are 9 mm si e vascularizat.
Va rog tare mult sa ma lamuriti cand aveti timp...sunt tare dezorientata fiindca m-au vazut o armata de medici de la endocrinologi la cardiologi (unul dintre endocrinologi mi-a spus clar ca trebuie sa ma operez, ca nu este tratament pentru asa ceva) si nu m-a lamurit nimeni. As vrea sa stiu daca acesta anxietate si celelalte reactii vegetative (sensibilitate la mirosuri, durerile de cap, intepaturile, palpitatiile etc) au vreo legatura sau nu cu acest nodul tiroidian.
Oricum, de psihoterapie ma voi tine cu sfintenie, e oaza mea de regasire...
Multe multumiri pentru suport
nopanic...multumesc pentru raspuns, am incercat si cred ca voi reusi sa scap daca mai lucrez putin, mi-e frica de furtuna, am o amintire urata, imi amintesc ca acum cativa ani eram la parintii mei la tara si a venit o ploaie mare, am iesit di casa si am fugit undeva mai sus la o alta casa unde era mai multa lume si peste tot era numai apa, spre dimineata sau retras apele si am reusit sa mergem acasa, dupa, casa vecinului a ars in urma unui fulger intr-o noapte cand s-a dezlantuit o furtuna groaznica, cred ca toate astea duc la teama de moarte, cum spuneam nu am acceptat moartea niciodata...imi amintesc ca dupa ce am iesit din coma faceam foarte des atacuri de panica, acum incerc sa gandesc rational si sa-mi spun ca daca se intampla asta e nu poti fugi, nu prea am facut in ultimul timp, dar nu pot scapa de frica asta, nu vreau sa raman singura in casa nu stiu de ce, mi-etare frica mai ales de intuneric, nu pot dormi daca nu vad o luminita cat de mica de undeva, daca ma trezesc si e bezna incepe sa imi bata inima si am impresia ca ma sufoc si nu pot respira, e tare greu si sunt tare urate atacurile aste de panica, doresc tuturor ce sufera sa depaseasca aceste situatii...multumesc mult!
Cand un nodul produce prea multi hormoni tiroidieni apare hipertiroidismul, glanda fiind hiperactiva sau suprafunctionala. Dar nu intotdeauna nodulii provoaca si probleme tiroidiene. Insa daca vi s-a recomandat sa va operati, probabil ca exista si probleme hormonale, iar acestea produc atacuri de panica, ce au ca si simptome durerile de cap, intepaturile, palpitatiile, senzatia de sufocare, ameteli, senzatie de frig, senzatie de irealitate etc. Astea sunt informatiile pe care le am eu, nu sunt specializata in domeniul medical.
Incercati sa aflati de ce natura este nodulul.
Incercati sa aflati de ce natura este nodulul.
Doamna doctor, in urma investigatiilor s-a dovedit ca e vorba despre "o formatiune nodulara cu caracter de adenom hipersecretant", e o formatiune bine delimitata, incapsulata ce prezinta o neta amplificare a semnalului vascular, elastografic non-rigid, predominant verde. Doamna endocrinolog mi-a spus ca nu ar fi de natura canceroasa dupa felul in care arata. Ideea e ca eu nu stiam daca toate aceste manifestari vegetative au legatura cu nodulul, sau sunt mai de graba de natura psihica. Oricum eu asa cred ca in aceste 2 luni datorita ingrijorarii mele accentuate, starea mea psihica s-a inrautatit. Desi palpitatiile au disparut dupa tratamentul cu betablocant, inca mai am aceste manifestari vegetative care nu ma lasa in pace. Pentru nodul nu ar fi decat eutiroxul ca si solutie, dar si el poate avea ca efecte adverse palpitatiile. Medicul endocrinolog a ales sa nu imi dea tratament si sa astept pana in septembrie cand trebuie sa merg la control sa vedem cum a evoluat nodulul.
E foarte dificil pentru mine pentru ca daca as sti ca totul e din cauza acestui nodul nu as mai fi atat de ingrijorata. Anxietatea cred ca am dezvoltat-o pe parcurs, nici nu stiu ce sa mai cred, oricum psihoterapia imi e benefica, v-am spus ajunsesem sa nu vad decat propria groapa si pe ai mei la inmormantare..sau aveam impresia ca innebunesc, ca voi face un atac cerebral sau ca sufar de alte boli, mai grave..Aveam o problema serioasa cand venea vorba sa dorm...mergeam cu groaza la somn crezand deseori ca daca voi adormi nu ma voi mai trezi...
Poate am gresit din primul moment, ca m-am gandit prea mult..ce pot spune e ca fiind singura acasa, cand am avut prima data palpitatiile am avut impresia clara ca voi muri si m-am speriat foarte tare. Asa traumatizanta a fost acea experienta ca oridecate ori ma gandeam la ea (din pacate am si facut gresala asta sa ma tot gandesc si sa imi amintesc si sa incerc sa-mi explic logic de ce..) efectiv mi se facea groaza...groaza sa nu se mai repete
Pe de alta parte, cardiologul mi-a zis ca a fost atunci si o cadere de magneziu..e tare tare incurcata situatia. Ce sa fac? sa ma tot gandesc? Credeti-ma ca incerc pe cat posibil sa nu ma mai intereseze ce a fost sau din ce cauza s-a produs, dar nu pot efectiv. Simt nevoia mereu sa imi explic logic ce s-a intamplat cu mine..Oare gresesc? Ar trebui sa-i dau pace si sa privesc linistita inspre viitor?
E foarte dificil pentru mine pentru ca daca as sti ca totul e din cauza acestui nodul nu as mai fi atat de ingrijorata. Anxietatea cred ca am dezvoltat-o pe parcurs, nici nu stiu ce sa mai cred, oricum psihoterapia imi e benefica, v-am spus ajunsesem sa nu vad decat propria groapa si pe ai mei la inmormantare..sau aveam impresia ca innebunesc, ca voi face un atac cerebral sau ca sufar de alte boli, mai grave..Aveam o problema serioasa cand venea vorba sa dorm...mergeam cu groaza la somn crezand deseori ca daca voi adormi nu ma voi mai trezi...
Poate am gresit din primul moment, ca m-am gandit prea mult..ce pot spune e ca fiind singura acasa, cand am avut prima data palpitatiile am avut impresia clara ca voi muri si m-am speriat foarte tare. Asa traumatizanta a fost acea experienta ca oridecate ori ma gandeam la ea (din pacate am si facut gresala asta sa ma tot gandesc si sa imi amintesc si sa incerc sa-mi explic logic de ce..) efectiv mi se facea groaza...groaza sa nu se mai repete
Pe de alta parte, cardiologul mi-a zis ca a fost atunci si o cadere de magneziu..e tare tare incurcata situatia. Ce sa fac? sa ma tot gandesc? Credeti-ma ca incerc pe cat posibil sa nu ma mai intereseze ce a fost sau din ce cauza s-a produs, dar nu pot efectiv. Simt nevoia mereu sa imi explic logic ce s-a intamplat cu mine..Oare gresesc? Ar trebui sa-i dau pace si sa privesc linistita inspre viitor?
buna seara...in primu rand va multumesc fabian 88 si tatiana 08 pt incurajari.nu am intrat de mai bine de o luna, pt ca am avut o vacanta pt a uita de gandurile negre dar din pacate nu am prea reusit.ultima mea postare a fost de pe "ramoooo" in legatura cu limba alba.nu am mai suportat si am mers la medic, din fericire nu a fost nimic.acum ma framanta o alta problema.in urma cu o luna am mers la dermatolog pt ca aveam pe gat un semn cam iesit in relief, ma cam deranja la lantisor.domnu doctor mia zis ca nu e nimik grav dar estetic pot sa mil scot, asa nu o sal il nici agat in lantisor.am zis ca bine.acum am doar o cicatrice in acel loc.problema e ca eu am tot citit pe net cam cum sta treaba cu semnele astea si mam cam speriat...ce sa zic..am dureri in crestetu capului(nu foarte mari, dar deranjante), si gandul meu pleaca iar foarte departe...ma gandesc ca acel semn a fost bolnav si acu mia urcat tumoara la cap.nu mai stiu ce sa fac, simt ca innebunesc, aceste ganduri ma omoara.oricat as vrea sa cred ca nu am nimik, nu prea pot.oare aceste dureri in crestetu capului sunt tot din cauza anxietatii si starilor de panica?o seara placuta...numai bn la toti
Buna Doinita draga
Si eu am durerile alea in crestetul capului si intepaturi prin cap. Eu cred deci ca e vorba de prea mult gandit la o chestie...de la anxietate, de la faptul ca ne gandim prea mult la rau si ne prea ingrijoram..asa mi-a spus doamna psihiatru. Sa stii ca o cred pentru ca daca merg la serv. sau fac altceva si nu le dau importanta nu mai exista aceste dureri de cap..culmea ele exista doar cand ma gandesc la ele..incearca treaba sta si ai sa vezi..ele exista numai cand le gandesti, cand activezi un gand despre ele
Si eu am durerile alea in crestetul capului si intepaturi prin cap. Eu cred deci ca e vorba de prea mult gandit la o chestie...de la anxietate, de la faptul ca ne gandim prea mult la rau si ne prea ingrijoram..asa mi-a spus doamna psihiatru. Sa stii ca o cred pentru ca daca merg la serv. sau fac altceva si nu le dau importanta nu mai exista aceste dureri de cap..culmea ele exista doar cand ma gandesc la ele..incearca treaba sta si ai sa vezi..ele exista numai cand le gandesti, cand activezi un gand despre ele
Buna seara, si eu am probleme de anxietate si atacuri de panica dar incet progresez spre bine. va invit sa va uitati la un documentar interesant care va da de gandit: Secretul. este foarte adevarat ca noi ne ceram starile numai cu gandul. si mie imi este inca greu sa-mi distrag atentia de la aceste ganduri dar incerc. a si perioade bune si proaste. gandesc cat mai pozitiv.
O seara frumoasa. Multa sanatate.
O seara frumoasa. Multa sanatate.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 5ameteli in urma unui atac de panica
- 6Atac de panica?
- 3ma enervez foarte repede
- 6atac de panica sau alta tulburare?
- 3depresie, atac de panica si terapia power ki
- 0artroza cervicala si depresie, anxietate, atacuri de panica
- 5Extrasistole si scrisoare medicala :-s
- 9Care suferi de atac de panica sau anxitate ?
- 2anxietate sau atacuri anxioase
- 6Cum scap de depresie?
- 8E posibil sa ma confrunt cu un atac de panica ? Sau poate fi ceva mai grav ?
- 12Afectiunile psihice sunt in primul rand boli fizice
- 2Atacuri de panica
- 3Primul atac de panica
- 2amorteala in cap
- 30Atac de panica
- 9Atac de panica sau alceva ?
- 9Anxietatea si tratamentul de lunga durata
- 6Anxietate sau altceva?
- 2Bună ziua, am o strângere mai sus de buric, simt cum se oprește inima pentru puțin
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: