Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
Buna ziua, am 16 ani...de cand ma stiu am fost mai speriata, vedeam la tv, citeam in ziare despre diverse boli si automat imi faceam ganduri cum ca sufar si eu.Primul meu atac de panica a fost cam pe la varsta de 6 ani cand m-am ranit la picior intr-un cui ruginit si m-am speriat groaznic ca voi muri din cauza ruginei:))Mult timp mi-am tot facut ganduri aiurea ba ca am ceva la cap, ba cu ochii(odata cand eram mica imi intrase o geana in ochi si m-am speriat puternic ca va trebui sa-mi scoata ochiul )sau ca am ceva la inima. In ultimele luni m-am simtit f rau, am avut tot felul de simptome ameteala, senzatie de sufocare, presiune in cap, tremuraturi, amorteala, incordare si o senzatie ciudata de traire a unui vis...aceasta stare ma ingrozeste, ma simt tare confuza si plang intruna...eu de fel sunt o fire mai sensibila si pun suflet in orice.Tin sa mentionez ca parintii mei tot timpul se certau si inca se cearta(am o mama cu probleme)...odata mama la amenintat p tata ca se arunca pe geam, lucru care m-a marcat profund, am momente cand ma simt atat de singura, parca eu nu apartin acestei realitatii.O perioada buna de timp am fost foarte linistita, excelam in toate, cand ma gandeam la aceste stari mi se pareau o prostie, nu stiu ce s-a intamplat cu mine, mi-e groaza sa sufar de ceva grav sau sa innebunesc.Multumesc lui Dumnezeu ca il am pe fratele meu care a trecut peste aceste probleme si tot timpul ma incurajeaza sa merg inainte pentru ca am un exemplu in fata(sanatos)care n-a cedat si a reusit sa treaca peste acestea chiar mai grele ca ale mele...oare are dreptate?daca imi pierd mintile, daca am vreo boala grava?voi trece peste aceste probleme?
Vreau sa adaug ca mi-am creat o voce interioara care atunci cand am starile mele proaste sa-mi spuna ca totul va fi bine si ca trebuie sa fiu puternica!Oare am tulburari de disociere a identitatii?
Dupa o luna de stat in spital am fost externat, in timp ce eram in spital am incercat sa ma sinucid (mi-am taiat venele cu o foarfeca), in timp ce am facut asta nu am simtit nici un pic de durere, aveam corpul atat de incordat incat nu simteam absolut nimic
Aveam impresia ca nu mai am suflet si ca nu mai simt nimic pentru nimeni (nici pentru fetita sau sotie), aveam impresia ca nu le-am spus totul doctorilor si ca nu imi dau tratamentul potrivit (pe de o parte cam asa a si fost), am fost inchis la camera de garda cat si la salonul de "inchisi", am trecut prin foarte multe stari foarte greu de descris acum, de exemplu intro zi am simtit ca si cum nu as fi fost in corpul meu, ca si cand ii priveam pe ceilalti din afara, la un moment dat am avut probleme cu memoria, puneam un lucru intr-un loc dar nu mai stiam ca l-am pus acolo, si aparea ca prin minune in alta parte(evident eu il mutasem), aveam impresia ca m-am sinucis mental, nu mai puteam sa dorm decat cu pastile
Am trecut si prin stare superioara fricii, un fel de blocaj mental, in sensul ca am trecut prin curtea spitalului pe langa 10 caini care toti latrau la mine si eu ma blocasem in loc sa fug sau sa reactionez,
Toata perioada ma ustura capul de nu mai puteam, de abia asteptam tratamentul de seara sa dorm
Am avut momente in care nu pricepeam cuvintele, frazele, in sensul ca eu nu intelegeam de ce sotia mea trebuie sa plece de la spital la munca,
La un moment dat am inceput sa imit comportamentul celorlalti bolnavi, miscari de picioare, din cap
Am trecut si prin stare "de moarte " aveam impresia ca nimeni nu mai are ce sa faca pentru mine si pur si simpu nu mai imi pasa de nimic, mi sa furat un ceas de 8 mil, pantofii de 3 mil, mie nu imi pasa
Dupa ce am fost externat am fost la o doctora psihiatru care mi-a schimbat in proportie de 90 % tratamentul si ca prin minune in 3 sapt am inceput sa fiu eu, m-am ingrasat la loc tot ce slabisem (cand am intrat in spital aveam 79 kg cum am 95), dar asta o pun pe seama pastilelor Cipralex + Seroquel XR
Dupa cum spuneam acum sunt eu, mai am 2 zile si incep munca, imi iubesc fetita
Singura problema ar fi ca am un deget mai amortit si greutatea care am luat-o
Va multumesc pentru sfaturi
Aveam impresia ca nu mai am suflet si ca nu mai simt nimic pentru nimeni (nici pentru fetita sau sotie), aveam impresia ca nu le-am spus totul doctorilor si ca nu imi dau tratamentul potrivit (pe de o parte cam asa a si fost), am fost inchis la camera de garda cat si la salonul de "inchisi", am trecut prin foarte multe stari foarte greu de descris acum, de exemplu intro zi am simtit ca si cum nu as fi fost in corpul meu, ca si cand ii priveam pe ceilalti din afara, la un moment dat am avut probleme cu memoria, puneam un lucru intr-un loc dar nu mai stiam ca l-am pus acolo, si aparea ca prin minune in alta parte(evident eu il mutasem), aveam impresia ca m-am sinucis mental, nu mai puteam sa dorm decat cu pastile
Am trecut si prin stare superioara fricii, un fel de blocaj mental, in sensul ca am trecut prin curtea spitalului pe langa 10 caini care toti latrau la mine si eu ma blocasem in loc sa fug sau sa reactionez,
Toata perioada ma ustura capul de nu mai puteam, de abia asteptam tratamentul de seara sa dorm
Am avut momente in care nu pricepeam cuvintele, frazele, in sensul ca eu nu intelegeam de ce sotia mea trebuie sa plece de la spital la munca,
La un moment dat am inceput sa imit comportamentul celorlalti bolnavi, miscari de picioare, din cap
Am trecut si prin stare "de moarte " aveam impresia ca nimeni nu mai are ce sa faca pentru mine si pur si simpu nu mai imi pasa de nimic, mi sa furat un ceas de 8 mil, pantofii de 3 mil, mie nu imi pasa
Dupa ce am fost externat am fost la o doctora psihiatru care mi-a schimbat in proportie de 90 % tratamentul si ca prin minune in 3 sapt am inceput sa fiu eu, m-am ingrasat la loc tot ce slabisem (cand am intrat in spital aveam 79 kg cum am 95), dar asta o pun pe seama pastilelor Cipralex + Seroquel XR
Dupa cum spuneam acum sunt eu, mai am 2 zile si incep munca, imi iubesc fetita
Singura problema ar fi ca am un deget mai amortit si greutatea care am luat-o
Va multumesc pentru sfaturi
@rinchan
Stai linistita, NU ai nici o boala grava, doar o tulburare de anxietate. Ai incredere in fratele tau si bazeaza-te pe siguranta care ti-o ofera. Sper ca poate sa mai fie si pe viitor langa tine si sa iti ofere ajutor. Si nu, nu ai nici o tulburare de disociere a identitatii, toata lumea are o voce interioara pe care o foloseste ca sa se autoincurajeze si ca sa se echilibreze.
Cat de des ai atacuri de panica? Mai ai, in prezent?
@Rossady
Mult succes cu noul serviciu! Poate o mica dieta n-ar strica, sa mai pierdeti din kg acumulate din cauza medicatiei, daca va simtiti in stare si, desigur, daca acestea va deranjeaza?
Numai bine!
Stai linistita, NU ai nici o boala grava, doar o tulburare de anxietate. Ai incredere in fratele tau si bazeaza-te pe siguranta care ti-o ofera. Sper ca poate sa mai fie si pe viitor langa tine si sa iti ofere ajutor. Si nu, nu ai nici o tulburare de disociere a identitatii, toata lumea are o voce interioara pe care o foloseste ca sa se autoincurajeze si ca sa se echilibreze.
Cat de des ai atacuri de panica? Mai ai, in prezent?
@Rossady
Mult succes cu noul serviciu! Poate o mica dieta n-ar strica, sa mai pierdeti din kg acumulate din cauza medicatiei, daca va simtiti in stare si, desigur, daca acestea va deranjeaza?
Numai bine!
@the_eye
Multumesc din tot sufletul pt mesaj(inseamna enorm de mult pt mine)...atacuri de panica am acasa, cand sunt la scoala sau pe strada mai rar pt ca reusesc cumva sa ma detasez de stare(nu complet dar in asa fel incat sa nu ajung in acel punct in care sa simt ca ma pierd), crd k teama de-a nu ma face ras ii mai puternica.Da, am atacuri de panica si in prezent...la ora actuala cel mai teama imi este de senzatia aceea de irealitate care cu greu mi-o explic...dar adevarul e ca tot timpul mi-am gasit ceva de care sa ma tem, ca nu mai vad bine, ca nu respir indeajuns, ca imi amorteste mana, ca am ceva la stomac sau la cap sau oriunde.Teama mea s-a accentuat cand intr-o noapte, acum vreo 5 ani, am avut(a spus medicul)o convulsie...mi-am fct analize la cap si i le-am dus unui neurolog.Ghinionul meu a fost ca am prinso pe doamna neurolog fix cand era nervoasa, se grabea sa plece.Mi-a spus intr-un mod rautacios ca nu i se par in regula analizele...va dati seama am crezut ca fac pe mine de spaima, cred ca eram pe cale sa fac un atac de panica pentru ca mai un pic si tremuram
Multumesc din tot sufletul pt mesaj(inseamna enorm de mult pt mine)...atacuri de panica am acasa, cand sunt la scoala sau pe strada mai rar pt ca reusesc cumva sa ma detasez de stare(nu complet dar in asa fel incat sa nu ajung in acel punct in care sa simt ca ma pierd), crd k teama de-a nu ma face ras ii mai puternica.Da, am atacuri de panica si in prezent...la ora actuala cel mai teama imi este de senzatia aceea de irealitate care cu greu mi-o explic...dar adevarul e ca tot timpul mi-am gasit ceva de care sa ma tem, ca nu mai vad bine, ca nu respir indeajuns, ca imi amorteste mana, ca am ceva la stomac sau la cap sau oriunde.Teama mea s-a accentuat cand intr-o noapte, acum vreo 5 ani, am avut(a spus medicul)o convulsie...mi-am fct analize la cap si i le-am dus unui neurolog.Ghinionul meu a fost ca am prinso pe doamna neurolog fix cand era nervoasa, se grabea sa plece.Mi-a spus intr-un mod rautacios ca nu i se par in regula analizele...va dati seama am crezut ca fac pe mine de spaima, cred ca eram pe cale sa fac un atac de panica pentru ca mai un pic si tremuram
Dute la un medic psihiatru bun si explica toate aceste stari, daca este necesar te poti interna ambulatoriu, chiar daca sfaturile celor de pe forum sunt ok cand esti sub observatia unui medic este cel mai bine
Eu de exemplu cand m-am externat nu ma simteam bine, am gasit un medic psihiatru doctor in stiinte si cu tratamentul prescris m-a pus pe picioare
NU mai astepta si dute la un doctor psihiatru bun, sa nu fie rezident
Mare atentie se poate ca in prima faza tratamentul sa accentueze starile tale, mie nu mi sa explicat asta si nu uita sa spui absolut tot ce simti, important este ca cel care te asculta sa te creada si sa iti dea tratament corespunzator
Eu de exemplu cand m-am externat nu ma simteam bine, am gasit un medic psihiatru doctor in stiinte si cu tratamentul prescris m-a pus pe picioare
NU mai astepta si dute la un doctor psihiatru bun, sa nu fie rezident
Mare atentie se poate ca in prima faza tratamentul sa accentueze starile tale, mie nu mi sa explicat asta si nu uita sa spui absolut tot ce simti, important este ca cel care te asculta sa te creada si sa iti dea tratament corespunzator
@ Rossady
multumesc de sfat, iti doresc sanatate si liniste interioara:)
multumesc de sfat, iti doresc sanatate si liniste interioara:)
Multumesc, si tie la fel
Din ce am citit totul tine de chimie, nu are importanta ce crezi tu, ce cred altii sau de ce iti este frica(frica exagerata), aceste lucruri tin de o substanta care este in cantitate mica sau lipseste serotonina, endorfina, melatonina, etc
Toate sunt legate, am vazut ieri un documentar pe Discovery in care spunea ca din cauza nesomnului creierul intra intr-o stare de protectie, dezactiveaza unele functii ajungand pana la dezactivarea partii din creier care se ocupa de logica ( eu am trecut prin asta)
De exemplu eu am trecut prin toate starile depresiei severe, de la pierderea logicii, lipsa de somn(nu mai puteam sa dorm fara somnifere) pana la stare mai presus de frica (ma blocam efectiv si nu mai simteam frica), aveam efectiv senzatia ca nu mai am suflet si ca nu mai simt nimic pentru nimeni, ca m-am sinucis mental
Mare atentie la curele de slabire si la ce mancati, totul se leaga, mai este si pe fond genetic
Acum imi aduc aminte de tot ce gandeam si nu imi vine a crede ca mi-am revenit (nu 100 %), imi iau tratamentul, am revenit incet incet la munca
Din ce am citit totul tine de chimie, nu are importanta ce crezi tu, ce cred altii sau de ce iti este frica(frica exagerata), aceste lucruri tin de o substanta care este in cantitate mica sau lipseste serotonina, endorfina, melatonina, etc
Toate sunt legate, am vazut ieri un documentar pe Discovery in care spunea ca din cauza nesomnului creierul intra intr-o stare de protectie, dezactiveaza unele functii ajungand pana la dezactivarea partii din creier care se ocupa de logica ( eu am trecut prin asta)
De exemplu eu am trecut prin toate starile depresiei severe, de la pierderea logicii, lipsa de somn(nu mai puteam sa dorm fara somnifere) pana la stare mai presus de frica (ma blocam efectiv si nu mai simteam frica), aveam efectiv senzatia ca nu mai am suflet si ca nu mai simt nimic pentru nimeni, ca m-am sinucis mental
Mare atentie la curele de slabire si la ce mancati, totul se leaga, mai este si pe fond genetic
Acum imi aduc aminte de tot ce gandeam si nu imi vine a crede ca mi-am revenit (nu 100 %), imi iau tratamentul, am revenit incet incet la munca
Rossady, ultimele mesaje postate au fost printre cele mai incurajatoare citite pe forum - ar trebui postate si mai multe progrese aici. Bafta in continuare ^_^
Am inceput munca, deocamdata imi este f greu sa ma trezesc la 6, din cauza asta intarzii, in rest sunt ok, in mijlocul zilei mi se face un pic somn, am gust de medicamente in gura, imi este greu sa ma vad gras din nou(efect secundar al pastilelor), dar peste toate sunt bine, fata de starile de necrezut prin care am trecut, sincer nu credeam ca o sa mai ma fac "bine" vreodata, imi accept realitatea, am avut o boala inca o am, dar medicamentele mau adus la realitate
In ultima vreme mi-am gasit taskuri de facut, sa pun perdele, , sa montez lustre, sa dau gauri in pereti, sa pun oglinda, lucruri marunte cu care imi umplu putinul timp, acum vreau sa imi cumpar un sistem audio, cum spuneam mici proiecte care ma fac fericit daca le duc la finalizare
Am inceput sa conduc cu toate ca pe foaia de iesire din spital spune clar ca nu am voie, daca ma simt ok conduc, daca nu nu ma bag
Apropos de asta evitati cafeaua, coca cola, energizante
Evitati (daca puteti) sa ganditi negativ, pe mine asta ma adus unde ma adus, vedeam doar partea goala a paharului, negativul atrage negativ, nu vedeam alternative
In ultima vreme mi-am gasit taskuri de facut, sa pun perdele, , sa montez lustre, sa dau gauri in pereti, sa pun oglinda, lucruri marunte cu care imi umplu putinul timp, acum vreau sa imi cumpar un sistem audio, cum spuneam mici proiecte care ma fac fericit daca le duc la finalizare
Am inceput sa conduc cu toate ca pe foaia de iesire din spital spune clar ca nu am voie, daca ma simt ok conduc, daca nu nu ma bag
Apropos de asta evitati cafeaua, coca cola, energizante
Evitati (daca puteti) sa ganditi negativ, pe mine asta ma adus unde ma adus, vedeam doar partea goala a paharului, negativul atrage negativ, nu vedeam alternative
Ma bucur cand vad ca cineva se simte bine dupa ce trece prin calvarul asta al depresiilor, stariilor de anxietate, foarte cunoscute si de mine, te-ai ingrasat doar datorita pastilelor? eu le-am luat la rand si am constatat ca nu ingrasa absolut deloc, decat daca uiti ce mananci, am facut foarte mult sport, ai incercat? pe mine sportul m-a adus cat de cat cu picioarele pe pamant, fiind mai vechi pe forum, am incercat foarte multe AD, benzo...etc
Si la mine este prezenta din ce in ce mai des o stare depresiva, anxietatea a crescut si ea, insomnia...dar incerc sa trec peste...dupa ce am stat 3 luni imobilizat la pat, nu ma mai sperie nimic, vad ca n-a mai scris nimeni din cei mai vechi cu prob pe forum, am mai vb cu unii pe messenger si nici unu nu s-a vindecat complet, dar sunt semne bune, poate ar fi bine sa mai scriem si pe forum, sa-i ajutam pe cei 'noi' sa treaca mai usor prin asta...
Si la mine este prezenta din ce in ce mai des o stare depresiva, anxietatea a crescut si ea, insomnia...dar incerc sa trec peste...dupa ce am stat 3 luni imobilizat la pat, nu ma mai sperie nimic, vad ca n-a mai scris nimeni din cei mai vechi cu prob pe forum, am mai vb cu unii pe messenger si nici unu nu s-a vindecat complet, dar sunt semne bune, poate ar fi bine sa mai scriem si pe forum, sa-i ajutam pe cei 'noi' sa treaca mai usor prin asta...
Da m-am ingrasat datorita pastilelor, nu am senzatie de foame dar cand mananc am impresia ca nu mai ma pot opri
Am pus ~18 kg in 2 luni, am aproape 100 kg de la 80, nu m-am uitat la ce mananc si in special ca mananc seara dupa ora 9 (imediat dupa ce iau pastilele), multe dulciuri(parca simt nevoia)
NU mai luati pastile dupa ureche, si eu luam PC sedative, biendormir, dar toate sunt o apa, pentru problemele care persista mai mult de 2 saptamani trebuiesc medicamente prescrise de un psihiatru bun, apoi urmarita evolutia, sa mareasca sau sa scada doza
Eu inainte de depresie ajunsesem sa fiu maratonist, alergam cam 4 zile pe saptamana zeci de km, mergeam la concursuri si eram cam in primii 50 ( la semimaraton gerar am iesit pe locul 3 pe echipe mixt), apoi am mers si la concursuri cu bicicleta pe munte, cred ca in clipa in care m-am lasat nu ma mai ajutat corpul,
Sportul este foarte bun, deocamdata nu am avut cum sa incep din nou, ma simt extenuat dupa o zi de munca, seara iau Seroquel de 300 si ma ameteste, dimineata ma simt la fel de ametit
Sapt viitoare scap si de orifirilul de dimineata, inchipuitiva ca luam asa: 2 anxiare pe zi, 3 cipralex de 10 mg, 2 orifiril + seroquel de 300
Maine ma duc la un cros, 6 km, nu ma simt fizic inca deloc pregatit, dar este pentru o cauza nobila, asta e, o sa merg, si ma gandesc ca alergam 21 km in joaca
O seara buna
Am pus ~18 kg in 2 luni, am aproape 100 kg de la 80, nu m-am uitat la ce mananc si in special ca mananc seara dupa ora 9 (imediat dupa ce iau pastilele), multe dulciuri(parca simt nevoia)
NU mai luati pastile dupa ureche, si eu luam PC sedative, biendormir, dar toate sunt o apa, pentru problemele care persista mai mult de 2 saptamani trebuiesc medicamente prescrise de un psihiatru bun, apoi urmarita evolutia, sa mareasca sau sa scada doza
Eu inainte de depresie ajunsesem sa fiu maratonist, alergam cam 4 zile pe saptamana zeci de km, mergeam la concursuri si eram cam in primii 50 ( la semimaraton gerar am iesit pe locul 3 pe echipe mixt), apoi am mers si la concursuri cu bicicleta pe munte, cred ca in clipa in care m-am lasat nu ma mai ajutat corpul,
Sportul este foarte bun, deocamdata nu am avut cum sa incep din nou, ma simt extenuat dupa o zi de munca, seara iau Seroquel de 300 si ma ameteste, dimineata ma simt la fel de ametit
Sapt viitoare scap si de orifirilul de dimineata, inchipuitiva ca luam asa: 2 anxiare pe zi, 3 cipralex de 10 mg, 2 orifiril + seroquel de 300
Maine ma duc la un cros, 6 km, nu ma simt fizic inca deloc pregatit, dar este pentru o cauza nobila, asta e, o sa merg, si ma gandesc ca alergam 21 km in joaca
O seara buna
Nu stiu cum ai ajuns la concluzia ca luam Sedatif PC, etc:) am scris AD si benzo, am luat zoloft, mirzaten, coaxil, cipralex, prozac, anxiar, rivotril, xanax, si lista poate continua, stiu ca nu-i de joaca cand dezechilibru chimic este foarte mare, din pacate eu nu pot sta leguma, daca urmez din nou tratamentele indicate de doctor as trage la pat, n-as avea chef de nimic, asa ca mentin o doza foarte mica momentan cat sa tina lucrurile sub control.
Eu de la mirzaten aveam o foarte mare pofta de mancare seara, mancam si 5-6 prajituri, 2-3 cornuri si nu ma saturam:)
Daca incepi sportul usor, usor o sa-ti revii si nu o sa mai ai aceea buimaceala, ameteala...si eu am avut toate simptomele posibile anxietatii/depresii si pot spune ca este oribila aceasta boala...poate mult mai grea decat unele boli incurabile, ai senzatia ca mori in orice moment, ca nu mai exista scapare, ca inebunesti, te dor toate, analizele ies perfect si toti iti zic ca n-ai nimic:)
Eu de la mirzaten aveam o foarte mare pofta de mancare seara, mancam si 5-6 prajituri, 2-3 cornuri si nu ma saturam:)
Daca incepi sportul usor, usor o sa-ti revii si nu o sa mai ai aceea buimaceala, ameteala...si eu am avut toate simptomele posibile anxietatii/depresii si pot spune ca este oribila aceasta boala...poate mult mai grea decat unele boli incurabile, ai senzatia ca mori in orice moment, ca nu mai exista scapare, ca inebunesti, te dor toate, analizele ies perfect si toti iti zic ca n-ai nimic:)
Dragilor, eu una m-am trezit azi-dimineata intr-o stare nasoala, de rau, de nemultumire..cu toate asta ma tin de program, in fiecare zi sport, 3 mese, activitati cat mai neplacute daca se poate(binenteles si placute), ocupat mintea, rugaciune si bineneteles gandit pozitiv..ma lupt cu mentalitatea asta gresita..si incerc sa ma deprind cu obiceiuri cat mai sanatoase.
Imi vin gandurile ca sunt nebuna..sau ca voi innebuni, ca nu mai vad bine, ca ma doare stomacul, ca realitatea este diferita, ireala, ciudata, sinistra, etc...dar nu!nu mai las emotile sa-mi acapareze vointa, imi spun neincetat:ca sunt doar emotiile care sunt foarte puternice datorita gandului care este atat de credibil si invers...voi iesi din acest cerc vicios...si veti iesi si voi deasemenea.nu va bazati doar pe pastile dragii mei...sunt importante, foarte importante pt ca e clar ca cv in creierul nostru s-a schimbat, dar e nevoie in primul rand de program, de disciplina, cand ai disciplina ai o baza..parca ai un pic de control, asa ma simt eu si exact asta cred ca avem noi nevoie...de ceva care sa ne prindem!Mircea cand spui de sport zici un lucru foarte important, in perioada asta nu trebuie sa lenevim(ca scuza anxietatea)trebuie sa ne punem fizicul la treaba:)sa trecem de raul ala interior care ne spune:ah, wu sant bolnav, nu pot face nimic, mi-e rau, am anxietate!
Rossady condu cat vrei, nu te lasa constrans din cauza anxietatii, bucurate de posibilitatea de-a te plimba cu masina(stiu ca suna prostesc bucurate:)))caci nu toti au masina, cel mai important e munca cu tine...fratele meu face psihologie si a avut aceleasi probleme ani de zile incontinuu...lucreaza cu el constant, are caiete intregi de program si munca si se vede caci acum e un om linistit, calm, bucuros si binenteles mai are anxietate dar nul mai afecteaza, e pur si simplu imun
Imi vin gandurile ca sunt nebuna..sau ca voi innebuni, ca nu mai vad bine, ca ma doare stomacul, ca realitatea este diferita, ireala, ciudata, sinistra, etc...dar nu!nu mai las emotile sa-mi acapareze vointa, imi spun neincetat:ca sunt doar emotiile care sunt foarte puternice datorita gandului care este atat de credibil si invers...voi iesi din acest cerc vicios...si veti iesi si voi deasemenea.nu va bazati doar pe pastile dragii mei...sunt importante, foarte importante pt ca e clar ca cv in creierul nostru s-a schimbat, dar e nevoie in primul rand de program, de disciplina, cand ai disciplina ai o baza..parca ai un pic de control, asa ma simt eu si exact asta cred ca avem noi nevoie...de ceva care sa ne prindem!Mircea cand spui de sport zici un lucru foarte important, in perioada asta nu trebuie sa lenevim(ca scuza anxietatea)trebuie sa ne punem fizicul la treaba:)sa trecem de raul ala interior care ne spune:ah, wu sant bolnav, nu pot face nimic, mi-e rau, am anxietate!
Rossady condu cat vrei, nu te lasa constrans din cauza anxietatii, bucurate de posibilitatea de-a te plimba cu masina(stiu ca suna prostesc bucurate:)))caci nu toti au masina, cel mai important e munca cu tine...fratele meu face psihologie si a avut aceleasi probleme ani de zile incontinuu...lucreaza cu el constant, are caiete intregi de program si munca si se vede caci acum e un om linistit, calm, bucuros si binenteles mai are anxietate dar nul mai afecteaza, e pur si simplu imun
Si eu gandeam ca m-am imbolnavit si ca nu o sa mai imi revin, tot spuneam ca "e prea tarziu", adevarul este ca in perioada de depresie si anxietate orice gand este exagerat, spunea cineva ca aceasta boala este mai grea decat boli mai grave, asa este, in multe bole este tratamentul x care urmat te vindeca, aici este de dat cu banul, si va zic sincer, nici psihiatrii nu mai stiu ce sa faca de la un anumit punct, eu cat am fost internat medicul rezident era un fost vecin de bloc si va zic sincer ca nici el nu stia ce e cu mine
Astazi am fost la primul cros de 6, 3 km (prima alergare), am terminat printre ultimii dar am terminat, eu nu am mai facut sport pentru ca chiar am fost pe alta planeta 1 luna de zile, apoi inca jumatate de luna pana am inceput cu Seroquel si orifiril cam la fel, eu chiar nu mai am nici o teama frica exagerate sau alte simtome, din cand in cand mai privesc in gol si imi amintesc de anumite momente cand am vrut sa mor, cand am vrut sa imi iau viata, in rest ma bucur de condus cum spune @rinchan, cat mai multa liniste, si incet incet o sa incep si cu sportul,
Rincan tu urmezi un tratament? ai o schema pe care o urmaresti in fiecare zi sau doar cu vointa personala?
Astazi am fost la primul cros de 6, 3 km (prima alergare), am terminat printre ultimii dar am terminat, eu nu am mai facut sport pentru ca chiar am fost pe alta planeta 1 luna de zile, apoi inca jumatate de luna pana am inceput cu Seroquel si orifiril cam la fel, eu chiar nu mai am nici o teama frica exagerate sau alte simtome, din cand in cand mai privesc in gol si imi amintesc de anumite momente cand am vrut sa mor, cand am vrut sa imi iau viata, in rest ma bucur de condus cum spune @rinchan, cat mai multa liniste, si incet incet o sa incep si cu sportul,
Rincan tu urmezi un tratament? ai o schema pe care o urmaresti in fiecare zi sau doar cu vointa personala?
Momentan nu urmez niciun tratament.Incerc in fiecare zi sa-mi ocup mintea cat mai mult, sa fortez mecanismul asta care mi l-am format(va dati seama, de ani de zile m-am obisnuit sa ma sperii din orice, e clar ca mentalitatea mea e gresita)...uneori e atat de greu sa ma tin de program, imi vine sa nu mai fac nimic, nu de putine ori m-am uitat la balcon cu gandul de-a scapa de povara asta, cel mai mult urasc sentimentul ala de depersonalizare, am senzatia ca e un vis ceea ce traiesc, ca nu voi mai face diferenta dintre realitate si ce e in mintea, ca ma pierd...lumea pare atat de fara viata in starile astea:((...dar undeva inauntrul meu stiu ca nu trebuie sa urasc nimic din sentimentele mele...pt ca e ca si cum m-as ura pe mine, trebuie sa le inteleg si sa la accept ca fiind ale mele, ca doar ele sunt o parte din mine, ele imi semnaleaza ca cv din mine nu e ok si trebuie sa fac ceva:D Am momente cand tot ce zic acum mi se pare o prostie, dar voi continua sa-mi repet pana imi voi forma un nou mecanism, asta incerc sa fac sa-mi formez un mecanism cat mai sanatos contrar celui cu care am crescut, sper din suflet sa reusesc si sper din suflet sa reusiti si voi!
@ richan
Dar de ce nu accepti ca e stricat ceva fizic-chimic la sistemul nervos si ca medicamentele te ajuta sa iti imbunatatesti starea ?
Ti-e rusine ca ai o boala si sa te tratezi ?
@ Rossady
Mai la relatin cu sportul ala.
Vezi ca si efortul sustinut poate sa iti mareasca depresia si sa ti se faca rau.
De la efort ti se poate face rau.
Sa faci atat cat poti, sa nu exagerezi si sa nu fortezi nota.
Dar de ce nu accepti ca e stricat ceva fizic-chimic la sistemul nervos si ca medicamentele te ajuta sa iti imbunatatesti starea ?
Ti-e rusine ca ai o boala si sa te tratezi ?
@ Rossady
Mai la relatin cu sportul ala.
Vezi ca si efortul sustinut poate sa iti mareasca depresia si sa ti se faca rau.
De la efort ti se poate face rau.
Sa faci atat cat poti, sa nu exagerezi si sa nu fortezi nota.
Mai la relatin cu sportul ala.
Vezi ca si efortul sustinut poate sa iti mareasca depresia si sa ti se faca rau.
De la efort ti se poate face rau.
Sa faci atat cat poti, sa nu exagerezi si sa nu fortezi nota.
Eu am exagerat in toate modurile cu sportul, eram atat de focusat pe acest lucru incat nu mi-am dat seam ca o sa i-mi creeze un dezechilibru, alergam sute de km pe luna!, imi zicea toata lumea sa o las mai incet dar nu am ascultat
Apoi mancam fara grasimi, mai mult bazat pe cereale si lapte
Acum la acest cros am mers mai mult decat am alergat, mi sa parut foarte dificil 6 km, greutatea isi spune cuvantul, apoi soarele ma terminat, am terminat printre ultimii, se simt pastilele, intradevar aveam stare de ameteala si de greata dar am fost fericit ca am terminat
Vezi ca si efortul sustinut poate sa iti mareasca depresia si sa ti se faca rau.
De la efort ti se poate face rau.
Sa faci atat cat poti, sa nu exagerezi si sa nu fortezi nota.
Eu am exagerat in toate modurile cu sportul, eram atat de focusat pe acest lucru incat nu mi-am dat seam ca o sa i-mi creeze un dezechilibru, alergam sute de km pe luna!, imi zicea toata lumea sa o las mai incet dar nu am ascultat
Apoi mancam fara grasimi, mai mult bazat pe cereale si lapte
Acum la acest cros am mers mai mult decat am alergat, mi sa parut foarte dificil 6 km, greutatea isi spune cuvantul, apoi soarele ma terminat, am terminat printre ultimii, se simt pastilele, intradevar aveam stare de ameteala si de greata dar am fost fericit ca am terminat
Draga clara, momentan mai las sa treaca timp, doresc sa vad daca programul imi imbunatateste starea de spirit(pot sa spun ca de cand am inceput un program de munca cu mine insumi, ma simt mult mai bine, mai la locul meu, am inceput usor sa ma detasez cand vine starea, e drept ca vine deseori, dar usor, usor parca nu ma mai ingrozesc asa te tare si doamne ajuta pot manca chiar daca am anxietate, caci o perioada de timp nu puteam baga nimic in gura)...in caz ca lucrurile merg spre rau si devin nasoale am pregatite medicamente(recomandate de psihiatru):Dde rusine nu imi este rusine, crede-ma in starile astea faci orice sa scapi de ele :))
Clara are dreptate, cu sportul am exagerat si eu o perioada destul de mare, abia acum mi-am dat seama ca pe moment ma linistea iar apoi imi facea destul rau, stateam 2-3 ore pe zi sala, alergam intr-una aproape 1 ora, mergeam pe jos foarte mult, chiar daca foloseam suplimente, vitamine, tot ma simteam rau, de fapt incercam sa-mi ocup timpul si sa ma obosesc foarte mult, sa-mi domolesc anxietatea...
Acum am facut o pauza dupa 2 ani si ceva de cateva zile, ma simt foarte molesit cand nu fac, dar parca pot sa ma concentrez mai bine...
Clara, daca poti sa-mi recomanzi si mie ceva pt somn, pot lua mirzaten, chiar dorm foarte mult cu el, dar a doua zi sunt foarte obosit, si am o senzatie de foame seara.am vazut ca litiu iti face foarte bine, nu l-am incercat...somniferele la mine nu-si fac efectul, e clar ca depresia/anxietatea este cauza, stilnoxu n-are nici un efect desi e unul dintre cele mai recomandate med pt somn...
Acum am facut o pauza dupa 2 ani si ceva de cateva zile, ma simt foarte molesit cand nu fac, dar parca pot sa ma concentrez mai bine...
Clara, daca poti sa-mi recomanzi si mie ceva pt somn, pot lua mirzaten, chiar dorm foarte mult cu el, dar a doua zi sunt foarte obosit, si am o senzatie de foame seara.am vazut ca litiu iti face foarte bine, nu l-am incercat...somniferele la mine nu-si fac efectul, e clar ca depresia/anxietatea este cauza, stilnoxu n-are nici un efect desi e unul dintre cele mai recomandate med pt somn...
Mie imi dadea doctorita sa dorm fie anxiar, fie diazepam.
Diazepan cred ca deja e puternic, eu dormeam in spital cu Gerodorm, poti lua si Biendormir cu Melatonina (se pot lua si pana la 4 pastile) acestea parca nu creeaza dependenta
Mare atentie dupa 15 zile trebuie sa le schimbi pentru ca se obisnuieste corpul
Eu am mai luat ceva dar nu mai imi amintesc denumirea
Mare atentie dupa 15 zile trebuie sa le schimbi pentru ca se obisnuieste corpul
Eu am mai luat ceva dar nu mai imi amintesc denumirea
Buna, ce mai faceti?...am o intrebare, e legata de starile de depersonalizare...voi ce stiti despre ele?cand am senzatiile de depersonalizare ma simt foarte in ceata, parca nu mai inteleg nimic, parca sunt in alta lume, ma uit in jurul meu si brusc lucrurile sunt foarte stranii, parca nu este real ceea ce vad, in spatele acestei senzatii se afla o teama puternica...dar cum se formeaza aceasta senzatie?am aceasta senzatie si fara sa am atac de panica, atunci ce o produce?eu am avut acum un an niste vise lucide si acum de curand am mai avut...visele lucide le asociez f mult cu depersonalizarea...credeti ca au legatura? sentimetele de depersonalizare le-am avut dupa ce am avut visele lucide, credeti ca m-au marcat aceste experiente?...sincera sa fiu ma cam tem de aceste vise lucide cu toate ca tata imi spune ca ele reprezinta o deschidere, un lucru pe care multi si-ar dori sa-l traiasca...:(
As dori sa va spun ca starile mele proaste incep cam tot timpul inainte de menstruatie, o persoana apropiata mi-a spus ca s-ar putea sa am sindrom premenstrual sever...cu toate ca mi se pare cam absurd, voi ce credeti?in rest multa sanatatate si emotii de fericire cat mai multe:)!!!
As dori sa va spun ca starile mele proaste incep cam tot timpul inainte de menstruatie, o persoana apropiata mi-a spus ca s-ar putea sa am sindrom premenstrual sever...cu toate ca mi se pare cam absurd, voi ce credeti?in rest multa sanatatate si emotii de fericire cat mai multe:)!!!
De ce nu ai incredere ca tot ce ti se intampla este un dezechilibru la o anumita substanta in creier, totul este chimie, acum depinde de doctor sa iti gaseasca tratamentul corect, asta nu ai cum sa incerci acasa, tratamentul da roade peste saptamani sau chiar luni in anumite cazuri(cazul meu) si trebuie in prima faza ajustat
Mie mi sa spus asa de catre un Pshiatru "tu vei fi ultima persoana care isi va da seama cum te simti, nu te mai evalua singur"
Eu am avut momente de depersonalizare foarte puternice, imi vedeam copilul parca din afara corpului, plangeam de parca l-am pierdut, am avut momente in care nu mai puteam sa gandesc si sa scriu, ar trebui sa scriu prin tot ce am trecut, ma mir in fiecare zi ca pot sa gandesc sau ca pot sa merg pe strada
Daca te simti singura sau ai vreodata intrebari ma poti contacta pe PM
Mie mi sa spus asa de catre un Pshiatru "tu vei fi ultima persoana care isi va da seama cum te simti, nu te mai evalua singur"
Eu am avut momente de depersonalizare foarte puternice, imi vedeam copilul parca din afara corpului, plangeam de parca l-am pierdut, am avut momente in care nu mai puteam sa gandesc si sa scriu, ar trebui sa scriu prin tot ce am trecut, ma mir in fiecare zi ca pot sa gandesc sau ca pot sa merg pe strada
Daca te simti singura sau ai vreodata intrebari ma poti contacta pe PM
@ rinchan
Starile de depersonalizare cedeaza in timp la tratamentul cu antipsihotice.
Poate sa dureze si un an.
Ai rabdare ca cedeaza.
Starile de depersonalizare cedeaza in timp la tratamentul cu antipsihotice.
Poate sa dureze si un an.
Ai rabdare ca cedeaza.
Adrian sunt din Bucuresti / Zona Grigorescu
Da cedeaza, daca a cedat la mine cedeaza la toti! :)
@Richan, mie m-au dat olanzapina parca, mi-au dat si spitomin, apoi ceva in niste pliculete, sincer nu prea stiu ce erau ca eram dus
Eu pana nu am fost pus pe Seroquel + Cipralex + Orifiril nu am fost bine
Da cedeaza, daca a cedat la mine cedeaza la toti! :)
@Richan, mie m-au dat olanzapina parca, mi-au dat si spitomin, apoi ceva in niste pliculete, sincer nu prea stiu ce erau ca eram dus
Eu pana nu am fost pus pe Seroquel + Cipralex + Orifiril nu am fost bine
rosadi
am crezut ca esti de prin vest, vream sa imi recomanzi si mie doctorul la care mergi!
am crezut ca esti de prin vest, vream sa imi recomanzi si mie doctorul la care mergi!
Poti veni in Bucuresti, zic ca merita drumul daca ai probleme
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3greata, vertij, panica, puls accentuat.
- 8piatra la fiere
- 15Anxietate sau dereglari hormonale?
- 39Oare o sa scap vreodata? Tulburare anxioasa-depresiva
- 6In fiecare zi vreau nu doar sa 'respir' vreau sa ma bucur de viata din nou
- 9probleme cu tiroida?
- 10anxietate, medicatie
- 17atac de panica si anxietate
- 1pentru anxietate si atacuri de panica pt lua magneziu 400?
- 3sufera de anxietate si depresie
- 11Batai slabe ale inimii, senzatia de oprire a inimii, nu imi simt pulsul uneori
- 3Anxietatea si atacurile de panică revin
- 3Simptome cauzate de anxietate/sindrom de panica?
- 5Anxietate si stari de irealitate
- 8Anxietate, ganduri rele, atacuri de panica
- 15Anxietate
- 21Am atacuri de panica de 6 luni de zile
- 4Stare de rau cu ameteli atacuri de panica si tensiune
- 6Depersonalizare si derealizare
- 5Pareri despre anxietate
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: