Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
Clara, nu te condamn, nu e vorba de ambitie, tu ai si alta boala si nu poti lua AD din cate ai spus, dar suntem diferiti si reactionam diferit la medicamente, viata sociala, sport si asa mai departe...cum mie mi-a mers cu Cipralex, altuia i-a mers cu Prozac, eu fac sport si ma relaxeaza, altu citeste o carte si are parte de aceeasi relaxare.
Important este sa gasim metodele adecvate de relaxare, pentru cei care nu pot iesi din starea asta, sunt bune combinatiile dintre medicamente, sport, psiholog, plimbari...
Eu am o frica in continuare de ceea ce inseamna lipsa de energie, poate si d-asta exagerez cateodata cu sportul si multa activitate, dar am observat ca stand in pat sau in casa nu ma ajuta deloc, fara sa vreau ma plictisesc anumite activitati pe care inainte le faceam cu placere si imi alimentez singur depresia, anxietatea...daca ma simteam la fel de bine stand mai mult prin casa, cel putin o perioada pana ma stabilizam o faceam fara cel mai mic regret...dar nu-mi face deloc bine...d-asta o tin si recomand activitate cat mai multa...sfaturile astea le-am primit si de la psihiatru, psiholog, oameni cu experienta in problemele astea...
Daca un om s-a chinuit cu anxietatea 10-20 de ani nu inseamna ca si eu o sa am parte de acelasi viitor, si incerc sa ma lupt cu mine, cu starea pe care o am, sa ies si sa-mi traiesc viata cat mai mult, depinde de fiecare cum gandeste si ce scopuri are in viata si ce il face fericit.
Recunosc ca nu m-am resemnat, nu am renuntat la ideea ca intr-o zi ma voi trezi din cosmarul asta, sau cel putin cat a mai ramas si voi uita de aceasta afectiune, chiar daca voi relua medicamentatia, voi merge la psiholog sau imi voi gasi un job care sa ma scoata din starea asta(cat a mai ramas) nu pot spune ca sunt la fel si n-am facut progrese, dar nu va pot mintii sa spun ca sunt perfect sanatos...lucru ce nu este adevarat...
Important este sa gasim metodele adecvate de relaxare, pentru cei care nu pot iesi din starea asta, sunt bune combinatiile dintre medicamente, sport, psiholog, plimbari...
Eu am o frica in continuare de ceea ce inseamna lipsa de energie, poate si d-asta exagerez cateodata cu sportul si multa activitate, dar am observat ca stand in pat sau in casa nu ma ajuta deloc, fara sa vreau ma plictisesc anumite activitati pe care inainte le faceam cu placere si imi alimentez singur depresia, anxietatea...daca ma simteam la fel de bine stand mai mult prin casa, cel putin o perioada pana ma stabilizam o faceam fara cel mai mic regret...dar nu-mi face deloc bine...d-asta o tin si recomand activitate cat mai multa...sfaturile astea le-am primit si de la psihiatru, psiholog, oameni cu experienta in problemele astea...
Daca un om s-a chinuit cu anxietatea 10-20 de ani nu inseamna ca si eu o sa am parte de acelasi viitor, si incerc sa ma lupt cu mine, cu starea pe care o am, sa ies si sa-mi traiesc viata cat mai mult, depinde de fiecare cum gandeste si ce scopuri are in viata si ce il face fericit.
Recunosc ca nu m-am resemnat, nu am renuntat la ideea ca intr-o zi ma voi trezi din cosmarul asta, sau cel putin cat a mai ramas si voi uita de aceasta afectiune, chiar daca voi relua medicamentatia, voi merge la psiholog sau imi voi gasi un job care sa ma scoata din starea asta(cat a mai ramas) nu pot spune ca sunt la fel si n-am facut progrese, dar nu va pot mintii sa spun ca sunt perfect sanatos...lucru ce nu este adevarat...
Eu ma trezesc de dimineata la 6.30-7.00, imi beau cafeaua, apoi sandwich-urile lui fii-mio si micul dejun, mancare la caine totul in ritm sprinten cu/fara chef. Apoi imbracat, dus pe fii-mio la scoala si pornit catre serviciu.
La serv stau pina la 5.30-6.00, trec pe la magazin sa iau ceva de mancare, venit acasa si intrat in bucatarie sa pregatesc cina, un gratar/o salata/paste depinde.
Cina este singurul moment in care stam cu totii la masa, eu, fii-mio si taicas-o.
Dupa cina, depinde de program, ma apuc inca doua ore de lucru, al doilea job. Totul se termina pe la 10.30 cu dush si apoi somn.
Nu sunt toate zilele asa, sunt zile mai libere sau nu am de lucru la la doilea job. Vinerea dupa-amiaza, sambata si duminca sunt zile de odihna, in sensul ca fara calculator, cu un film bun sau iesit afara la aer. Nu stau pe FB, nu am timp de lalaiala si nu imi place.
Cam asta...
Imi place ceea ce fac, ma motiveaza munca mea. Daca e obositor, este! Insa nu
La serv stau pina la 5.30-6.00, trec pe la magazin sa iau ceva de mancare, venit acasa si intrat in bucatarie sa pregatesc cina, un gratar/o salata/paste depinde.
Cina este singurul moment in care stam cu totii la masa, eu, fii-mio si taicas-o.
Dupa cina, depinde de program, ma apuc inca doua ore de lucru, al doilea job. Totul se termina pe la 10.30 cu dush si apoi somn.
Nu sunt toate zilele asa, sunt zile mai libere sau nu am de lucru la la doilea job. Vinerea dupa-amiaza, sambata si duminca sunt zile de odihna, in sensul ca fara calculator, cu un film bun sau iesit afara la aer. Nu stau pe FB, nu am timp de lalaiala si nu imi place.
Cam asta...
Imi place ceea ce fac, ma motiveaza munca mea. Daca e obositor, este! Insa nu
oh, da...ce mult imi place ideea lui Mircea...apropo Mircea, bafta in ati gasi un job care sa ti se potriveasca si sa te faca happy!!!!!:3...Eu dimineata ma trezesc la 6:30-6:35, imi realizez programul de make-up pana la vreo 7:20, mananc si-o tulesc la scoala...dupa ce ies de la scoala ma duc acasa, mananc si ma culc...de-aici incepe grosul, sunt maniaca cu curatenia, daca in casa e dezordine simt ca plesnesc, imi hraneste anxietatea si starea de naspa, deaceea fac curatenie, sterg praful de o mie de ori daca trebuie:)))...dupa ce fac curatenie, mananc, apoi stau pe pc...restul zilei mi-o petrec afara sau in casa depinde cum ma simt...intre 9:45 si 11:35 ma culc:)
am uitat sa spun ca atunci cand vin de la scoala inainte sa mananc imi fac sportul de vreo 30 -40min.iar dimineata si seara am un program care include exercitii de relaxare, ascultat muzica pozitiva, repetat mantre...
@mache
Nici nu stiu ce sa mai spun.e clar ca la tine (si nu numai) starile sint foarte diverse si mai ales profunde!!!Ramin la parerea ca pt fiecare exista un tratamant care sa faca persoana MACAR functionala.Stiu ca pt unii asta e tot ce pot realiza dar la asa o boala e bine si atit.
Sa stii ca si eu (ca si @Clara ) mi-am gasit alinarea si speranta pt viitor in rugaciuni.Asa cum spunea si ea, la inceput mai greu(chiar si acum am zile cind citesc fortat-si fortez)dar si asta ajuta mult.Poate tu nu esti pregatit inca dar incearca si incet-incet vei gasi un fir de care sa te prinzi. Ia-o usor cu rugaciuni pt bolnavi(mai scurte -de pe net) si apoi mai vorbim.Ar fii bine sa cauti sa te spovedesti ca tot vine postul.Ajuta mult!!!
Stiu ca am mai spus ;cind esti linistit, , sapa, , in trecut si in jurul tau sa afli CAUZA.Asta nu vindeca dar ajuta mult daca schimbi ce poti.Stii ca daca ai alergie ea se activeaza doar in anumite conditii.!!!!
Mie mi-a trebuit cam 1 an pina m-am prins de unde m-am pricopsit si am trecut prin:negare-furie-nepasare si in sfirsit ACCEPTARE.De acolo am unceput sa, , urc spre bine, ,
Cel mai important e sa nu cedezi (disperarea si lehamitea sint trecatoare) si sa ai rabdare si incredere.
Apropo:daca ajungi prin TM da-mi un semn, te duc la o discutie in domeniu poate te ajuta
Si inca ceva:nu ai nevoie sa auzi asta dar CREDE_MA altii au boli muuuuult mai grave si colateral alte necazuri de nici nu intelegi cum mai rezista.(probabil prin ruguciune)
Astept sa aud de mai bine!!!!!
@ VA salut pe toti!!!!
Nici nu stiu ce sa mai spun.e clar ca la tine (si nu numai) starile sint foarte diverse si mai ales profunde!!!Ramin la parerea ca pt fiecare exista un tratamant care sa faca persoana MACAR functionala.Stiu ca pt unii asta e tot ce pot realiza dar la asa o boala e bine si atit.
Sa stii ca si eu (ca si @Clara ) mi-am gasit alinarea si speranta pt viitor in rugaciuni.Asa cum spunea si ea, la inceput mai greu(chiar si acum am zile cind citesc fortat-si fortez)dar si asta ajuta mult.Poate tu nu esti pregatit inca dar incearca si incet-incet vei gasi un fir de care sa te prinzi. Ia-o usor cu rugaciuni pt bolnavi(mai scurte -de pe net) si apoi mai vorbim.Ar fii bine sa cauti sa te spovedesti ca tot vine postul.Ajuta mult!!!
Stiu ca am mai spus ;cind esti linistit, , sapa, , in trecut si in jurul tau sa afli CAUZA.Asta nu vindeca dar ajuta mult daca schimbi ce poti.Stii ca daca ai alergie ea se activeaza doar in anumite conditii.!!!!
Mie mi-a trebuit cam 1 an pina m-am prins de unde m-am pricopsit si am trecut prin:negare-furie-nepasare si in sfirsit ACCEPTARE.De acolo am unceput sa, , urc spre bine, ,
Cel mai important e sa nu cedezi (disperarea si lehamitea sint trecatoare) si sa ai rabdare si incredere.
Apropo:daca ajungi prin TM da-mi un semn, te duc la o discutie in domeniu poate te ajuta
Si inca ceva:nu ai nevoie sa auzi asta dar CREDE_MA altii au boli muuuuult mai grave si colateral alte necazuri de nici nu intelegi cum mai rezista.(probabil prin ruguciune)
Astept sa aud de mai bine!!!!!
@ VA salut pe toti!!!!
@ mara1905
Ai dreptate, dar cand nu poti schimba mediul, job-ul, responsabilitatiile pe care le ai...depind alti oameni de tine...e greu sa-ti schimbi viata, daca de exemplul factorul care a declansat toata "nebuneala" din capul nostru este legata de un job care depind mai multi oameni, e greu in ziua de azi sa renunti pur si simplu...de aici si problemele care apar...se dezvolta, iti creezi fel si fel de fobii, ajungi la tratament, unele simptome dispar, apar altele si tot asa:)
Sau sa-l dam exemplu pe Leon(Stefan) saracu avea 16 ani cand i s-a intamplat primul atac de panica, era activ, facea sport, din cate am vb cu el nu a facut niciodata abuz de alcol sau alte substante care ii puteau determina intr-un fel sau altul debutul bolii.pur si simplu cred ca la unii oameni este un dezechilibru, fie chimic, fie alimentar, nu stiu ce sa spun...dar de cand ma confrunt cu boala asta am auzit fel si fel de oameni care au patit-o...la unii s-a intamplat intr-adevar sa faca abuz de alcol, altii duceau o viata foarte ok din punct de vedere alimentar, foarte activi, chiar sportivi de performanta care au patit-o...tind sa cred ca si geneticul are un rol important, de asta adevarul este mereu la mijloc...daca vezi ca psihologul nu reuseste sa gaseasca "buba" de unde au plecat gandurile, respectiv prob...intervine medicamentatia...cate persoane au avut noroc sa-si gaseasca compatibilitatea in medicamente si le-au disparut 90% din simptome...
De asta v-am mai spus, nu va bazati pe un singur tratament, sau mers la psiholog, luptati cu tot ce aveti la indemana si este imposibil sa nu se amelioreze situatia...de vindecat nu stiu ce sa zic...pana la urma nu-i nimic fizic, doar creierul interpreteaza gresit niste "treburi" si de aici toate senzatiile horror pe care le avem sau le-am avut marea majoritate.deci sa vindeci ceva ce nu-i palpabil este foarte greu, nici savantii n-au reusit pana in prezent sa inteleaga cum functioneaza creierul cu adevarat.psihicul uman continua sa fie o necunoscuta si-n prezent...multe din teste si concluzii sunt mai mult presupuneri...pe de alta parte mi-e imposibil sa cred ca n-au gasit 2-3 medicamente cu adevarat noi, de ultima generatie, care sa anuleze anxietatea sau depresia...doar ca sunt foarte multi bani la mijloc, este o industrie foarte mare si nu serveste nimanui sa rezolve problema, doar sa te tina pe linia de plutire, luna de luna sa cumperi respectivele produse...
Nici cu doctorii nu imi este rusine, am un prieten care a dat peste un doctor care i-a prescris de la primul tratament 2 AD, 2 anxiolitice si un somnifer, prietenul chiar nu a trecut prin ce am trecut eu de exemplu, ii era de ajuns un AD, avea o problema cu depresia, nu avea insomnii, putea sa lucreze fara probleme...mi-a dat tel si l-am trimis la psihiatra mea care i-a prescris un AD usor sa vada cum il tolereaza si este foarte ok dupa 2 saptamani.concluzia o trageti voi...dar sunt sigur ca stiti la fel de bine ca asta este realitatea:)
Ai dreptate, dar cand nu poti schimba mediul, job-ul, responsabilitatiile pe care le ai...depind alti oameni de tine...e greu sa-ti schimbi viata, daca de exemplul factorul care a declansat toata "nebuneala" din capul nostru este legata de un job care depind mai multi oameni, e greu in ziua de azi sa renunti pur si simplu...de aici si problemele care apar...se dezvolta, iti creezi fel si fel de fobii, ajungi la tratament, unele simptome dispar, apar altele si tot asa:)
Sau sa-l dam exemplu pe Leon(Stefan) saracu avea 16 ani cand i s-a intamplat primul atac de panica, era activ, facea sport, din cate am vb cu el nu a facut niciodata abuz de alcol sau alte substante care ii puteau determina intr-un fel sau altul debutul bolii.pur si simplu cred ca la unii oameni este un dezechilibru, fie chimic, fie alimentar, nu stiu ce sa spun...dar de cand ma confrunt cu boala asta am auzit fel si fel de oameni care au patit-o...la unii s-a intamplat intr-adevar sa faca abuz de alcol, altii duceau o viata foarte ok din punct de vedere alimentar, foarte activi, chiar sportivi de performanta care au patit-o...tind sa cred ca si geneticul are un rol important, de asta adevarul este mereu la mijloc...daca vezi ca psihologul nu reuseste sa gaseasca "buba" de unde au plecat gandurile, respectiv prob...intervine medicamentatia...cate persoane au avut noroc sa-si gaseasca compatibilitatea in medicamente si le-au disparut 90% din simptome...
De asta v-am mai spus, nu va bazati pe un singur tratament, sau mers la psiholog, luptati cu tot ce aveti la indemana si este imposibil sa nu se amelioreze situatia...de vindecat nu stiu ce sa zic...pana la urma nu-i nimic fizic, doar creierul interpreteaza gresit niste "treburi" si de aici toate senzatiile horror pe care le avem sau le-am avut marea majoritate.deci sa vindeci ceva ce nu-i palpabil este foarte greu, nici savantii n-au reusit pana in prezent sa inteleaga cum functioneaza creierul cu adevarat.psihicul uman continua sa fie o necunoscuta si-n prezent...multe din teste si concluzii sunt mai mult presupuneri...pe de alta parte mi-e imposibil sa cred ca n-au gasit 2-3 medicamente cu adevarat noi, de ultima generatie, care sa anuleze anxietatea sau depresia...doar ca sunt foarte multi bani la mijloc, este o industrie foarte mare si nu serveste nimanui sa rezolve problema, doar sa te tina pe linia de plutire, luna de luna sa cumperi respectivele produse...
Nici cu doctorii nu imi este rusine, am un prieten care a dat peste un doctor care i-a prescris de la primul tratament 2 AD, 2 anxiolitice si un somnifer, prietenul chiar nu a trecut prin ce am trecut eu de exemplu, ii era de ajuns un AD, avea o problema cu depresia, nu avea insomnii, putea sa lucreze fara probleme...mi-a dat tel si l-am trimis la psihiatra mea care i-a prescris un AD usor sa vada cum il tolereaza si este foarte ok dupa 2 saptamani.concluzia o trageti voi...dar sunt sigur ca stiti la fel de bine ca asta este realitatea:)
La faza cu doctorii, subscriu!
Oricat pare de stiintifico fantastic, trebuie gasit un doctor cu care sa simti ca comunici din prima.
Nu are rost sa mai insir aici experientele neplacute, dar merita cautat pina gasesti pe cel bun.
Cum Dumnezeu sa recomanzi ca prima linie terapeutica un combo de doua AD, de ce? Da' ce ne cred cobai ?
Chiar medicul respectiv isi face rau ca ii este mai greu sa identifice in cazul in care sunt efecte secundare naplacute, care medicament produce acel efect secundar?! Nu, nu pot sa inteleg!
Oricat pare de stiintifico fantastic, trebuie gasit un doctor cu care sa simti ca comunici din prima.
Nu are rost sa mai insir aici experientele neplacute, dar merita cautat pina gasesti pe cel bun.
Cum Dumnezeu sa recomanzi ca prima linie terapeutica un combo de doua AD, de ce? Da' ce ne cred cobai ?
Chiar medicul respectiv isi face rau ca ii este mai greu sa identifice in cazul in care sunt efecte secundare naplacute, care medicament produce acel efect secundar?! Nu, nu pot sa inteleg!
O posibila cauza, contractul cu casa de asigurari, si da...multi isi considera pacientii cobai...ba mai mult se enerveaza daca ii contrazici sau aduci in discutie efectele adverse ale tratamentului prescris de ei...acum sa nu generalizam, dar din pacate sunt si astfel de specimene...continui sa cred ca medicamentatia isi are rostul ei, dar sunt fel si fel de cazuri, poate chiar pe forum, de exemplu mache, eu n-as mai sta pe ganduri si as schimba doctora, poate o fuga in Bucuresti nu ar strica...e vb de sanatatea ta, daca nu iti revii...incepi si dai vina pe tine, intrii intr-un cerc vicios si o sa-ti fie mult mai greu sa iesi din impas.
Pana la urma daca tratamentul nu da roade si nu scapi de marea majoritate a simptomelor dupa 2-4 saptamani inseamna ca ceva nu este ok, si trebuie sa iei masuri...ai stat cam mult cu anxietatea asta dusa la extrem si te impiedica sa functionezi cat de cat normal...
@prozac
Foarte tare tare activitatea pe care o ai, si mai misto ca iti place ceea ce faci, chiar daca boala isi pune amprenta cateodata, faptul ca ai o gandire pozitiva si esti inconjuratata de oamenii pe care ii iubesti cel mai mult pe lumea asta iti dau forta sa mergi mai departe si in general duci o viata normala, cam spre asta tind si eu, doar job-ul si un copil imi lipsesc din peisaj, dar toate la timpul lor...imi inchipui cum te simti cand n-ai chef dar pe alta parte cand cineva depinde de tine, si in cazul tau este o parte din tine, ma refer la copil, iti da o forta mult mai mare decat orice medicament sau terapie...
Cam spre asta ar trebui sa se indrepte si mache, sa gaseasca forta in el, sa-si propuna fel si fel de activitati alaturi de cei dragi si cu ajutor sa duca o viata normala, lucru care i se pare imposibil acum, dar sunt exemple concrete pe forum, mache, uita-te cu atentie si o sa vezi poti invinge starea respectiva...
Am avut o zi buna pana acum, am facut sport, am inceput sa-mi aranjez in detaliu lucrurile prin casa, am fost si pe la frizer, a fost super ok(Andrei sper ca citesti) :D stii despre ce este vorba, acum ies in oras, cred ca o sa mananc ceva cu prietenii, si apoi ne retragem la un film, e prea urat afara pentru altceva...
O zi cel putin la fel de buna ca a mea va doresc !
Pana la urma daca tratamentul nu da roade si nu scapi de marea majoritate a simptomelor dupa 2-4 saptamani inseamna ca ceva nu este ok, si trebuie sa iei masuri...ai stat cam mult cu anxietatea asta dusa la extrem si te impiedica sa functionezi cat de cat normal...
@prozac
Foarte tare tare activitatea pe care o ai, si mai misto ca iti place ceea ce faci, chiar daca boala isi pune amprenta cateodata, faptul ca ai o gandire pozitiva si esti inconjuratata de oamenii pe care ii iubesti cel mai mult pe lumea asta iti dau forta sa mergi mai departe si in general duci o viata normala, cam spre asta tind si eu, doar job-ul si un copil imi lipsesc din peisaj, dar toate la timpul lor...imi inchipui cum te simti cand n-ai chef dar pe alta parte cand cineva depinde de tine, si in cazul tau este o parte din tine, ma refer la copil, iti da o forta mult mai mare decat orice medicament sau terapie...
Cam spre asta ar trebui sa se indrepte si mache, sa gaseasca forta in el, sa-si propuna fel si fel de activitati alaturi de cei dragi si cu ajutor sa duca o viata normala, lucru care i se pare imposibil acum, dar sunt exemple concrete pe forum, mache, uita-te cu atentie si o sa vezi poti invinge starea respectiva...
Am avut o zi buna pana acum, am facut sport, am inceput sa-mi aranjez in detaliu lucrurile prin casa, am fost si pe la frizer, a fost super ok(Andrei sper ca citesti) :D stii despre ce este vorba, acum ies in oras, cred ca o sa mananc ceva cu prietenii, si apoi ne retragem la un film, e prea urat afara pentru altceva...
O zi cel putin la fel de buna ca a mea va doresc !
Aici is, clar citesc tot! :)) La frizer trebuie sa merg si eu zilele astea, tare curios is cum va fi - desi nu ar trebui sa fiu. Nu stiu, ma simt cam ciudat de cam o saptamana, a revenit parca starea de oboseala, imi simt ochii foarte obositi si asta ma cam afecteaza in activitatile zilnice. Eram mult mai ok acu o saptamana si ceva, dar nu e stres. Trebuie si perioade de-astea, poate ca sa vad cate progrese am facut. Eu acum ma pun la exercitiul de relax, de obicei si atipesc un pic, dupa care astept sa vina prietena pe la mine. Iar pe saptamana asta am programate niste drumuri pe la mall, seara daca e posibil, cand ma deranjeaza si mai mult lumina artificiala. Sa vedem cum va fi. Nu stiu de ce, dar parca simt ca trebuie sa fac ceva pregatiri inainte de "evenimentele" astea banale. Mi-a zis si doamna psiholog sa nu incerc sa fiu asa calculat, ca se poate si fara un somn bun inainte si daca sunt obosit sau daca nu sunt in forma. Dar nah, cum m-am obisnuit sa controlez cat mai multe chestii care depind de mine, cam asta e situatia! :)
Multa liniste tuturor!
Multa liniste tuturor!
@Mircea
Chiar sint TOTAL de acord cu tine, dar mi-e greu sa-i spun (Mache) categoric sa schimbe medicul pt ca doar el stie asta. Adevarat ca doar la unii a existat un factor declansator!!! Pt aceia a fost si inceputul videcarii.
Si eu cred ca e o lupta care se duce pe toate caile si cu toate armele.Foarte greu de facut cind tocmai creierul e afectat si nu gasesti resurse care sa te motiveze.Aceasta distorsionare a perceptiei te blocheaza si nu-ti da voie.
Intelegerea celor din jur e esentiala si te mai ajuta.Daca nu o ai atunci cred ca cedezi de tot.
Cunosc o asistenta medicala acarei fiica de 25 de ani SI sotul sau imbolnavit si nu putea sa-i inteleaga prin ce trec si spunea"am 2 nebuni in casa"Au avut nevoie de 3 si 4 ani de trata. si acum sint OK.Asa ca e dificil si diferit pt fiecare si viata asta agitata sigur nu e un 'plus'.
Despre faptul ca sintem cobai -da sintem- dar ce sa facem?Sintem la fel ca toti care din diferite cauze luam alopate!!!
Eu nu am dexteritate la scris de asta sint mai succinta in mesaje!
Va pup pe totii!!!!
@Mache
CE spunea Prozac despre 'lipiciul'cu medicul e esential.Nu se poate altfel. Te sustin si te incurajez maxim cel putin pina vei avea macar 50% din masaje pozitive!!!! HAI CURAJ!!!!
Chiar sint TOTAL de acord cu tine, dar mi-e greu sa-i spun (Mache) categoric sa schimbe medicul pt ca doar el stie asta. Adevarat ca doar la unii a existat un factor declansator!!! Pt aceia a fost si inceputul videcarii.
Si eu cred ca e o lupta care se duce pe toate caile si cu toate armele.Foarte greu de facut cind tocmai creierul e afectat si nu gasesti resurse care sa te motiveze.Aceasta distorsionare a perceptiei te blocheaza si nu-ti da voie.
Intelegerea celor din jur e esentiala si te mai ajuta.Daca nu o ai atunci cred ca cedezi de tot.
Cunosc o asistenta medicala acarei fiica de 25 de ani SI sotul sau imbolnavit si nu putea sa-i inteleaga prin ce trec si spunea"am 2 nebuni in casa"Au avut nevoie de 3 si 4 ani de trata. si acum sint OK.Asa ca e dificil si diferit pt fiecare si viata asta agitata sigur nu e un 'plus'.
Despre faptul ca sintem cobai -da sintem- dar ce sa facem?Sintem la fel ca toti care din diferite cauze luam alopate!!!
Eu nu am dexteritate la scris de asta sint mai succinta in mesaje!
Va pup pe totii!!!!
@Mache
CE spunea Prozac despre 'lipiciul'cu medicul e esential.Nu se poate altfel. Te sustin si te incurajez maxim cel putin pina vei avea macar 50% din masaje pozitive!!!! HAI CURAJ!!!!
Poate e cineva curios si are vreme sa faca rost de cartea "Confesiunile unui anxios, de Lorand Coza". E un baiat de la mine din oras care a trecut prin anxietate si atacuri de panica timp de 6 ani. Aici e un link de pe youtube, de la lansare. Eu sunt foarte curios si cred ca o sa o cumpar cat de curand. Sper ca nu se considera reclama sau ceva de genul, dar il stiu din vedere pe acest om si chiar sunt foarte curios cum a reusit sa treaca peste aceste momente.
Servus
Am citit incurajarile voastre si m-au facut sa ma simt mai bine, chiar mi-am adus aminte cu placere ca in urma cu 15 ani mergeam saptaminal la Timisoara dupa marfa sau cu marfa si acum am ajuns ca abia mai conduc prin oras.
Am citit si programul vostru si m-am gindit ca al meu e mult mai relaxat, poate prea l-am relaxat.dar asta si la sfatul tuturor medicilor.toti, de la cardiolog la psiholog au zis sa o las mai moale.si de o perioada am lasat-o.
Dar azi, ca si in alte zile, am incercat sa intru cit de cit in ritm, mai ales ca de dimineata m-am simtit ok.asa ca la amiaza am plecat cu masina sa rezolv niste lucruri banale dar dupa 2 ore a trebuit sa revin acasa pt ca simt ca mintea mea o ia razna, parca astept sa nu ma mai controlez si sa fac.nu stiu ce, imi este si teama.
Cred ca am simtit ceva asemanator si cind am inceput sa iau valdoxan si de asta ma gindesc ca este efectul secundar al anafranilului pe care il iau de o saptamina.
Dar legat de voi, se pare ca voi atit timp cit aveti o activitate va este bine iar mie imi vine cite o stare de aiureala chiar si atunci cind am program.
Aveti si voi zile cind simtiti ca o luati razna, ca va pierdeti controlul?
Am citit incurajarile voastre si m-au facut sa ma simt mai bine, chiar mi-am adus aminte cu placere ca in urma cu 15 ani mergeam saptaminal la Timisoara dupa marfa sau cu marfa si acum am ajuns ca abia mai conduc prin oras.
Am citit si programul vostru si m-am gindit ca al meu e mult mai relaxat, poate prea l-am relaxat.dar asta si la sfatul tuturor medicilor.toti, de la cardiolog la psiholog au zis sa o las mai moale.si de o perioada am lasat-o.
Dar azi, ca si in alte zile, am incercat sa intru cit de cit in ritm, mai ales ca de dimineata m-am simtit ok.asa ca la amiaza am plecat cu masina sa rezolv niste lucruri banale dar dupa 2 ore a trebuit sa revin acasa pt ca simt ca mintea mea o ia razna, parca astept sa nu ma mai controlez si sa fac.nu stiu ce, imi este si teama.
Cred ca am simtit ceva asemanator si cind am inceput sa iau valdoxan si de asta ma gindesc ca este efectul secundar al anafranilului pe care il iau de o saptamina.
Dar legat de voi, se pare ca voi atit timp cit aveti o activitate va este bine iar mie imi vine cite o stare de aiureala chiar si atunci cind am program.
Aveti si voi zile cind simtiti ca o luati razna, ca va pierdeti controlul?
@mache30
Da, avem, dar cel putin eu am reusit sa merg pana la capat, am inceput cu pasi mici, dar siguri...ma apuca o starea si un rau din cap cand ieseam si socializam...nu puteam sa ma gandesc la nimic, nu eram atent...eram axat doar pe starea respectiva si incercam din rasputeri sa ma intorc acasa, in siguranta...acolo ma simteam eu mai ok...imi intrase in cap foarte adanc treaba asta...
Chiar azi m-am trezit foarte greu din pat, aveam starea respectiva de oboseala...m-am trezit si m-a sunat un prieten pentru o problema, si dintr-o data m-a apucat anxietatea si o stare de nervi accentuata...in mod normal ma retrageam in pat si stateam acolo cateva ore pana imi trecea, dar ma amageam singur...asa ca am fost putin pe afara, am facut niste cumparaturi, m-am intors acasa...am intrat acum la pc, ascult putina muzica si ma duc la sala...am inceput foarte prost ziua...dar am reusit sa redresez...tinand cont ca nu urmez nici un tratament, cred ca este ok...incerc sa ma controlez singur, cateodata reusesc, cateodata ma enervez...dar nu ma dau batut, si incerc pe cat pot sa-mi urmez pana la capat activitatiile pe care le am programate in ziua respectiva...asta trebuie sa faci...sa-ti faci un plan de bataie, si indiferent de starea fizica/psihica sa duci pana la capat tot ce ai de facut...crede-ma ca este cea mai buna solutie, nu ai stat destul in pat? nu te-ai gandit de mii de ori ca esti bolnav fizic, ca o sa mori, ca nu o sa iesi din situatia asta? uite ca n-ai murit, fizic nu ai nimic, altfel se agrava situatia demult:)
Am uitat sa-ti zic, este ok ca urmezi tratament, este indicat...mai ales ca ai trecut printr-o perioada foarte grea si ai capatat tot felul de ganduri obsesive si stari fizice dintre cele mai urate, este nevoie un timp sa faci tratament, si eu am facut, dar daca mie imi merge fara, imi merge dupa o foarte mare lupta cu mine, cu mentalitatea mea, si nu exclud ca pe viitor sa includ un tratament cu un AD ca sa-mi dispara cea mai ramas din anxietate/depresie...dar cum am mai spus, psihiatra mea a observat ca ma pot controla destul de ok singur in aceasta perioada, si am stabilit amanandoi sa raman asa o perioada, mai ales ca a trecut iarna...era destul de probabil sa recad in perioada asta pentru ca activitatiile care imi fac placere sunt limitate, dar mai e putin pana sa vina primavara si sper sa ma simt cel putin la fel de bine ca anul trecut in perioada asta, si sa ma indrept cu pasi mici dar siguri spre o mult asteptata vindecare:)
Da, avem, dar cel putin eu am reusit sa merg pana la capat, am inceput cu pasi mici, dar siguri...ma apuca o starea si un rau din cap cand ieseam si socializam...nu puteam sa ma gandesc la nimic, nu eram atent...eram axat doar pe starea respectiva si incercam din rasputeri sa ma intorc acasa, in siguranta...acolo ma simteam eu mai ok...imi intrase in cap foarte adanc treaba asta...
Chiar azi m-am trezit foarte greu din pat, aveam starea respectiva de oboseala...m-am trezit si m-a sunat un prieten pentru o problema, si dintr-o data m-a apucat anxietatea si o stare de nervi accentuata...in mod normal ma retrageam in pat si stateam acolo cateva ore pana imi trecea, dar ma amageam singur...asa ca am fost putin pe afara, am facut niste cumparaturi, m-am intors acasa...am intrat acum la pc, ascult putina muzica si ma duc la sala...am inceput foarte prost ziua...dar am reusit sa redresez...tinand cont ca nu urmez nici un tratament, cred ca este ok...incerc sa ma controlez singur, cateodata reusesc, cateodata ma enervez...dar nu ma dau batut, si incerc pe cat pot sa-mi urmez pana la capat activitatiile pe care le am programate in ziua respectiva...asta trebuie sa faci...sa-ti faci un plan de bataie, si indiferent de starea fizica/psihica sa duci pana la capat tot ce ai de facut...crede-ma ca este cea mai buna solutie, nu ai stat destul in pat? nu te-ai gandit de mii de ori ca esti bolnav fizic, ca o sa mori, ca nu o sa iesi din situatia asta? uite ca n-ai murit, fizic nu ai nimic, altfel se agrava situatia demult:)
Am uitat sa-ti zic, este ok ca urmezi tratament, este indicat...mai ales ca ai trecut printr-o perioada foarte grea si ai capatat tot felul de ganduri obsesive si stari fizice dintre cele mai urate, este nevoie un timp sa faci tratament, si eu am facut, dar daca mie imi merge fara, imi merge dupa o foarte mare lupta cu mine, cu mentalitatea mea, si nu exclud ca pe viitor sa includ un tratament cu un AD ca sa-mi dispara cea mai ramas din anxietate/depresie...dar cum am mai spus, psihiatra mea a observat ca ma pot controla destul de ok singur in aceasta perioada, si am stabilit amanandoi sa raman asa o perioada, mai ales ca a trecut iarna...era destul de probabil sa recad in perioada asta pentru ca activitatiile care imi fac placere sunt limitate, dar mai e putin pana sa vina primavara si sper sa ma simt cel putin la fel de bine ca anul trecut in perioada asta, si sa ma indrept cu pasi mici dar siguri spre o mult asteptata vindecare:)
Mno am fost azi la frizer :) Dar am incercat un "mic experiment", ca sa zic asa. Exact cum a zis si Mircea, mi-am propus ca azi sa ma duc la tuns, orice ar fi. M-am trezit pe la 11 definitiv, am mancat ceva si m-am dus la tuns. Data trecuta cand m-am dus, acum o luna si ceva, mi-am facut intai "pregatirea", exercitiul de respiratie si exericitiul de relaxare, asa m-am motivat. Mi-a recomandat insa doamna psiholog sa nu mai imi pregatesc toate activitatile astea banale in mintea mea, ci sa le iau cum sunt, sa le fac fara o pregatire. Asa ca m-am dus direct, mancat, la tuns. AColo m-am simtit un pic mai ciudat in anumite momente, cateva secunde pe minut mai realizam ca sunt cam aiurit si iesit din peisaj, dar in mare nu am reactionat nicicum. Nu se compara cu modul in care eram acu 6 luni de exemplu, cand imi venea sa sar de pe scaun sa o iau la fuga. Am incearcat de-asemenea sa fac ceva diferit, data trecuta cand am fost bine, am stat cu doamna aia la povesti cam pe tot parcursul tunsului, dar de data asta mi-am propus sa vorbesc cat mai putin, sa incerc sa stau doar cu mine insumi, sa vad cum e. A fost mai greu, in cateva clipe simteam cum creste anxietatea si "vedeam" asta in oglinda, dar am incercat pe cat posibil sa nu reactionez prea mult la ce se intampla. Sa stau doar cu gandurile mele, sa o las pe tanti sa isi faca treaba, iar eu sa incerc sa indepartez senzatiile sau sa le accept, fara a imi indrepta atentia asupra unor discutii despre vreme sau stiu eu ce. Adica, mai pe scurt, sa nu stau in povesti cu frizerita 25 min ca sa nu ma gandesc la cum ma simt, ci sa vad cum reactionez acum cand sunt in gandurile mele, iar cineva este langa mine si observa. Chiar mi-a placut ca m-am motivat sa fac asta, fara exercitii de relaxare in prealabil si zic ca s-a meritat sa ma simt un pic mai ciudat, ca sa vad ca se poate totusi si fara. Stateam si observam cum crestea starea de anxietate, mai scadea, mai ieseam din peisaj, mai crestea putin, iar scadea etc.. Nu mai zic ca dupa ce am iesit de-acolo eram foarte binedispus, relaxat si in forma. Am fost cu prietena mea la cafea, unde am fost foarte prezent, ca sa zic asa. Cam asa e, cand am o activitate "solicitanta", urmatoarea activitate dupa ea e de obicei perceputa mult mai lejer. Ma bucur mult ca mi-am respectat planul, ca sa zic asa, am fost si in oras pana la tata la birou, dupa care un pic la cumparaturi. Pe maine mi-am propus sa dau o fuga la mall, voi merge singur la o plimbare pe-acolo sa vad ce si cum, sa incerc sa constat cum imi functioneaza mintea.
O zi buna tuturor! Multa liniste va doresc!
O zi buna tuturor! Multa liniste va doresc!
Mache
Eu cred ca este anxietate ceea ce simti
Am citit ultimele postari si semanam ca simptome, si eu folosesc xanax si valdoxan si nu ma simt ok
Parca mergem la acelasi psihiatru.
Si eu fac psihoterapie si se pare ca evoluez f greu, cu toata implicarea psihologului, dar am aceeasi abordare.daca nu ma simt cit de cit bine totul este inutil, este o zi pierduta, greu ma pot mobiliza, am zile pline de toate senzatiile si cu tot efortul nu sint in stare sa gindesc pozitiv
Dar lucrez la aspectul asta.
Eu cred ca este anxietate ceea ce simti
Am citit ultimele postari si semanam ca simptome, si eu folosesc xanax si valdoxan si nu ma simt ok
Parca mergem la acelasi psihiatru.
Si eu fac psihoterapie si se pare ca evoluez f greu, cu toata implicarea psihologului, dar am aceeasi abordare.daca nu ma simt cit de cit bine totul este inutil, este o zi pierduta, greu ma pot mobiliza, am zile pline de toate senzatiile si cu tot efortul nu sint in stare sa gindesc pozitiv
Dar lucrez la aspectul asta.
Buna, la toata lumea.cum va mai simtiti?ce ati mai facut?la mine in dimineata asta este un soare superb...la voi cum e???ma gandeam sa va intreb"cum va infleunteaza pe voi vremea?vedeti ceva schimbari in interiorul vostru??si care e anotimpul vostru preferat, si de ce?:Dsa aveti o zi superba!!!!!!!!!:*
@flowerpower
Buna seara si tie!!! Vad ca ai o zi super si te bucuri de martisor.
Mie imi place tot ce tine de natura desi sint cam friguroasa de fel.Acum merg zilnic in gradina cu flori si astept sa plezneasca muguri la flori, tufe si pomi!!!
Au iesit zambilele, narcisele, lalelele si sper sa apuce sa infloreasca in toata splendoarea.Asta doar cele care scapa necalcate de ciinele cel mare(un Terra Nova de 80 kg).Cam asta fac acum.
Referitor la intrebarea ta, eu acum nu sint afectata de vreme dar inainte sa fac tratament aveam schimbari de dispozitie fara motiv atunci cind erau oscilatii mari de temperatura sau la venirea toamnei, mai ales cind se instala brusc.Evident ca de asta mi-am dat seama abia acum, atunci era o stare normala.
Cam asta e!Sa auzim de bine si sa ne bucuram de primavara!
Buna seara si tie!!! Vad ca ai o zi super si te bucuri de martisor.
Mie imi place tot ce tine de natura desi sint cam friguroasa de fel.Acum merg zilnic in gradina cu flori si astept sa plezneasca muguri la flori, tufe si pomi!!!
Au iesit zambilele, narcisele, lalelele si sper sa apuce sa infloreasca in toata splendoarea.Asta doar cele care scapa necalcate de ciinele cel mare(un Terra Nova de 80 kg).Cam asta fac acum.
Referitor la intrebarea ta, eu acum nu sint afectata de vreme dar inainte sa fac tratament aveam schimbari de dispozitie fara motiv atunci cind erau oscilatii mari de temperatura sau la venirea toamnei, mai ales cind se instala brusc.Evident ca de asta mi-am dat seama abia acum, atunci era o stare normala.
Cam asta e!Sa auzim de bine si sa ne bucuram de primavara!
Si mie parca imi era cam frica de sezonul rece, de frig, de faptul ca se intuneca mai rapid etc. Acum nu prea mai am treaba, dar cred ca totusi sunt mai ok vara per total !:)
LA MULTI ANI alaturi de urari de bine, sanatate si un brat de flori!!!!
La multi ani si mult soare si sanatate! Cum sunteti ? :)
Buna dragilor.la multi ani !!!eu uite abia acum m-am trezit...am avut un somn foarte odihnitor.m-am gandit sa vad ce mai faceti:Deu una sunt foarte ok, mai am aiureli, stari ciudate, dar atata timp cat le fac fata e totul bine, plus ca simt ca a venit primavara cu adevarat.am gasit un site unde se afla tot felul de tehnici de relaxare grozave, http://www.nlpmania.ro/ imi place foarte mult;de exemplu e o tehnica in care lucrezi doar cu imaginatia ta, trebuie sa te vizualizezi pe o pajiste frumoasa, sa vizualizezi soarele stralucitor, sa-ti imaginezi caldura si stralucirea soarelui cum te cuprinde si te invaluie, apoi cum invaluie toata zona aceea unde te-ai imaginat...am facut exercitiul si m-am simtit foarte bine.am avut cv decaderi la scoala, dar ma pun serios in week pe invatat:Dtata saptamana trecuta si-a facut analize, eram toti speriatisa nu aibe cv...ieri le-am primit si totul e ok...huh!ei, voi cum mai stati, ce mai e nou, puneti-ma si pe mine la curent, cv tehnici, cv noi experiente ?stari sau cv?
mache...cum mai esti???chiar vreau sa aflu cum te mai simti, daca s-a mai imbunatatit situatia
in rest, andrei si mara, multumim pt urari, sunteti niste scumpi:*.andrei si eu aveam o perioada teama de sezonul rece, haha...mama, da ce destepti suntem de putem sa ne cream atatea stari cu mintea!!!va pup pe toti, sa aveti un week excelent!!!!
mache...cum mai esti???chiar vreau sa aflu cum te mai simti, daca s-a mai imbunatatit situatia
in rest, andrei si mara, multumim pt urari, sunteti niste scumpi:*.andrei si eu aveam o perioada teama de sezonul rece, haha...mama, da ce destepti suntem de putem sa ne cream atatea stari cu mintea!!!va pup pe toti, sa aveti un week excelent!!!!
Lasa ca si acuma sunt cam ingrijorat de plimbarile lungi in soare!:) Pana nu le fac, nu pot sa le scot din cap :)) Am fost cam nashpa saptamana asta, am fost si racit si s-au amestecat simptomele, dar de ieri m-am simtit mai ok. Desi nu am fost chiar in cea mai buna forma, am fost pe la supermarketuri si pana la Mall, ceea ce mi-a prins bine. Azi iar am stat cam 30 min in piata sa iau flori pentru sexul frumos :) Eram cam aiurit, dar am reusit sa ma mentin la un nivel bun in majoritatea timpului...Doar ca nu imi place starea asta, evident. Am fost si cam stresat cu traficul, parcari, chestii, dar astea parca au fost doar chestii normale, asa le-am perceput. Mi-am propus sa fiu foarte activ zilele astea si am fost deja, pe termen scurt imi propun sa stau mai putin la PC, ca simt ca m-a cam afectat si sa ma pun mai repede la somn daca se poate...
Multa liniste!!
Multa liniste!!
haha...si eu am fo racita nasol sapt trecuta, dar m-am facut bine:Dstresul l-am resimtit si yo cu scoala, abia am asteptat weekendul:D
La multi ani fetele!
Sa fiti iubite!
Eu,.chiar si eu.am avut o saptamina mai buna, chiar daca toata familia a fost racita...dar am reusit sa ma mobilizez mai usor
Ieri si azi in schimb nu am reusit sa scap de senzatia ca sint pe cale sa pierd controlul gindurilor si faptelor, parca ma vad legat de pat (cum mai spunea cineva)
Dar poate miine va fi bine.
Hai fetele, la distractie cu voi!
Baieti, miine urmati voi.
Sa fiti iubite!
Eu,.chiar si eu.am avut o saptamina mai buna, chiar daca toata familia a fost racita...dar am reusit sa ma mobilizez mai usor
Ieri si azi in schimb nu am reusit sa scap de senzatia ca sint pe cale sa pierd controlul gindurilor si faptelor, parca ma vad legat de pat (cum mai spunea cineva)
Dar poate miine va fi bine.
Hai fetele, la distractie cu voi!
Baieti, miine urmati voi.
Buna mache...ma bucur ca ai avut o saptamana mai buna.cat despre pierdutul controlului, am si eu acea stare uneori...ma simt foarte constransa in acele momente...in orice caz e mult mai bine ca inainte:D...aaa si multumim de urare!!!la multi ani deasemenea si voua baieti!!!!
Salut la toata lumea...noaptea trecuta nu am reusit sa dorm decat 4 ore...de cateva zile dorm cam prost, ce-i drept dorm dupa-masa, de exemplu ieri am dormit 3 ore de dupa-masa.mi s-a intamplat sa am senzatia ca nu am dormit deloc cu toate ca dormisem;noaptea trecuta m-am trezit iarasi complet buimacita, intr-un atac de panica...dupa parerea voastra cum ar trebui sa reactionez?ce credeti ca a contribuit la perturbarea somnului?oare o fi vremea, sau?mie inainte imi era mereu somn si dormeam foarte mult...
Somnul e important pentru toti, mai ales pentru noi, ca avem tendinta sa ne analizam mai des si sa ne dam explicatii de ce nu merg lucrurile bine..Si eu sunt inca relativ strict cand e vorba de somn. Dar noaptea tot adorm putin mai greu, insa in timpul zilei daca ma pun adorm aproape instantaneu. Ti-as zice sa incerci sa te relaxezi, dar stiu ca nu e usor :) Eu asta fac acum, dar mai demult nu reuseam, dimpotriva..era si mai rau cand constientizam... Ce iei seara inainte de somn ?
Sieu am deja citeva nopti de somn aiurea.Nu le bag in seama pt ca trec fara sa iau nimic. Am mai avut perioade si de 3 saptamini. Au trecut si alea.
Poti incerca cu ""babesti""-lapte cu miere, ceai de tei, plimbare apoi dus fierbinte etc.
E si o perioada de oscilatie de presiune atmosferica si se simte.
Mai asteapta sa se faca RECE, poate se rezolva.
Poti incerca cu ""babesti""-lapte cu miere, ceai de tei, plimbare apoi dus fierbinte etc.
E si o perioada de oscilatie de presiune atmosferica si se simte.
Mai asteapta sa se faca RECE, poate se rezolva.
@flowerpower
Sunt doua lucruri diferite, daca dormeai foarte mult inainte inseamna ca erai intr-un fel depresiva, cel putin la mine asta a fost efectu depresiei, nu ma gandeam decat sa stau in pat, retras, nu ma durea nimic...in schimb daca luam AD imi revenea cheful ala de viata, de activitate, dar aveam probleme legate de anxietate...asa lucreaza ele, incearca sa te scoata din starea aia de somnolenta, apatie...repet, vorbesc din proprie experienta...este nevoie de un timp pana sa-si faca cu adevarat efectul, ti-am mai spus, nu te mai speria desi este foarte greu sa-ti tii in frau starile respective...
Sunt fel si fel de conflincte de noi, este foarte greu sa le scoti pe toate...d-asta am si spus aici sau pe alte topicuri, te ajuta medicamentele dar nu te vindeca, iti dau un imbold, te fac functional intr-o oarecare masura, dar trebuie sa-ti schimbi singur modul de a gandii...si este foarte greu:) dar nu imposibil.
SI pentru mine este o perioada foarte incarcata din punct de vedere emotional, nu fac nici tratament, am reusit sa ma duc la interviu, am reusit sa-l trec cu brio, ieri am facut vizita medicala, si de saptamana viitoare o sa ma angajez, un lucru foarte important pentru mine care mi-a confirmat inca o data cum incep framantarile la o schimbare in viata unui anxios/depresiv...au inceput usor gandurile sa ma 'incerce' oare se va agrava situatia? o sa reusesc sa fac fata job-ului? o sa ma pot concentra cand eu am probleme si gand ma duc la un pc si incerc sa rezolv una, alta...
Toate sunt in capul nostru, ieri am dat si un test psihologic, daca va spun ca nici macar o secunda nu m-am gandit ca sunt anxios, ca am vreo problema legata de depresie, pur si simplu m-am axat pe test si am uitat de toate, eram foarte hotarat sa nu las nimic sa intervina intre mine job-ul respectiv...pur si simplu nu exista in mintea mea, nu o sa il iau...dar dupa ce am plecat, la vreo 2 ore de la test, toate bune, am fost prin oras, am fost la sala, seara am terminat cu un film la mall, cand am iesit din mall m-a pocnit o agorafobie destul de pronuntata pe care n-am mai avut-o demult.si mi-am dat seama ca iesisem din rutina mea de zi cu zi, simplu fapt ca urmeaza sa fiu undeva 8 ore pe zi, poate mai mult, avand activitate, responsabilitate si toate cele, m-au napandit gandurile rapid, chiar si putina depersonalizare:)) sa fie complet setul, dar am reusit sa ma opresc putin sa ma uit in jur, si a fost o stare foarte ciudata, m-am uitat si dintr-o data i-am spus prietenei, doamne ce defect sunt? abia asteptam o oportunitate de genul asta, practic imi doream foarte mult sa ma integrez din nou in societate, sa am activitate cat mai multa si eu ce fac? ma blochez singur? dupa atata timp de lupta si progres? din momentul acela n-am mai avut nimic si am mers acasa unde m-am simtit ok.
Probleme cu somnul am avut si eu in ultimile zile, oscileaza...cand dorm foarte mult si sunt obosit, imi vine sa raman in pat, si zile in care sunt anxios si parca as face altceva decat sa dorm...dar daca stau bine sa ma gandesc, credeti-ma este ceva normal, fiecare om are perioade in care doarme mai bine sau mai rau.pur si simplu creierul unui om normal nu vede asta ca pe o problema...aaaa n-am dormit ok azi? nu-i nimic, beau o cafea, ma duc la servici, fac, scoala si diseara dorm bustean...asta mi se intampla si mie in trecut, pe vremea cand n-aveam tangenta cu problemele astea, adormeam si pe 5-6, dar eram linistit:)
Nu va mai speriati asa rau.cel putin realizati ce vi se intampla, va incearca depresia/anxietatea cu toate armele posibile, cu cat constientizati ce se intampla si acceptati, o sa fie mai usor...la mine asa merge...n-am scapat momentan nici eu, am zile si zile.chiar acum am un program destul de plin azi si m-a luat un somn ciudat:)) desi aseara am dormit foarte ok, si o sa-mi dispara fara sa mi dau seama cand ma ancorez intr-o discutie, activitate, etc...
Sunt doua lucruri diferite, daca dormeai foarte mult inainte inseamna ca erai intr-un fel depresiva, cel putin la mine asta a fost efectu depresiei, nu ma gandeam decat sa stau in pat, retras, nu ma durea nimic...in schimb daca luam AD imi revenea cheful ala de viata, de activitate, dar aveam probleme legate de anxietate...asa lucreaza ele, incearca sa te scoata din starea aia de somnolenta, apatie...repet, vorbesc din proprie experienta...este nevoie de un timp pana sa-si faca cu adevarat efectul, ti-am mai spus, nu te mai speria desi este foarte greu sa-ti tii in frau starile respective...
Sunt fel si fel de conflincte de noi, este foarte greu sa le scoti pe toate...d-asta am si spus aici sau pe alte topicuri, te ajuta medicamentele dar nu te vindeca, iti dau un imbold, te fac functional intr-o oarecare masura, dar trebuie sa-ti schimbi singur modul de a gandii...si este foarte greu:) dar nu imposibil.
SI pentru mine este o perioada foarte incarcata din punct de vedere emotional, nu fac nici tratament, am reusit sa ma duc la interviu, am reusit sa-l trec cu brio, ieri am facut vizita medicala, si de saptamana viitoare o sa ma angajez, un lucru foarte important pentru mine care mi-a confirmat inca o data cum incep framantarile la o schimbare in viata unui anxios/depresiv...au inceput usor gandurile sa ma 'incerce' oare se va agrava situatia? o sa reusesc sa fac fata job-ului? o sa ma pot concentra cand eu am probleme si gand ma duc la un pc si incerc sa rezolv una, alta...
Toate sunt in capul nostru, ieri am dat si un test psihologic, daca va spun ca nici macar o secunda nu m-am gandit ca sunt anxios, ca am vreo problema legata de depresie, pur si simplu m-am axat pe test si am uitat de toate, eram foarte hotarat sa nu las nimic sa intervina intre mine job-ul respectiv...pur si simplu nu exista in mintea mea, nu o sa il iau...dar dupa ce am plecat, la vreo 2 ore de la test, toate bune, am fost prin oras, am fost la sala, seara am terminat cu un film la mall, cand am iesit din mall m-a pocnit o agorafobie destul de pronuntata pe care n-am mai avut-o demult.si mi-am dat seama ca iesisem din rutina mea de zi cu zi, simplu fapt ca urmeaza sa fiu undeva 8 ore pe zi, poate mai mult, avand activitate, responsabilitate si toate cele, m-au napandit gandurile rapid, chiar si putina depersonalizare:)) sa fie complet setul, dar am reusit sa ma opresc putin sa ma uit in jur, si a fost o stare foarte ciudata, m-am uitat si dintr-o data i-am spus prietenei, doamne ce defect sunt? abia asteptam o oportunitate de genul asta, practic imi doream foarte mult sa ma integrez din nou in societate, sa am activitate cat mai multa si eu ce fac? ma blochez singur? dupa atata timp de lupta si progres? din momentul acela n-am mai avut nimic si am mers acasa unde m-am simtit ok.
Probleme cu somnul am avut si eu in ultimile zile, oscileaza...cand dorm foarte mult si sunt obosit, imi vine sa raman in pat, si zile in care sunt anxios si parca as face altceva decat sa dorm...dar daca stau bine sa ma gandesc, credeti-ma este ceva normal, fiecare om are perioade in care doarme mai bine sau mai rau.pur si simplu creierul unui om normal nu vede asta ca pe o problema...aaaa n-am dormit ok azi? nu-i nimic, beau o cafea, ma duc la servici, fac, scoala si diseara dorm bustean...asta mi se intampla si mie in trecut, pe vremea cand n-aveam tangenta cu problemele astea, adormeam si pe 5-6, dar eram linistit:)
Nu va mai speriati asa rau.cel putin realizati ce vi se intampla, va incearca depresia/anxietatea cu toate armele posibile, cu cat constientizati ce se intampla si acceptati, o sa fie mai usor...la mine asa merge...n-am scapat momentan nici eu, am zile si zile.chiar acum am un program destul de plin azi si m-a luat un somn ciudat:)) desi aseara am dormit foarte ok, si o sa-mi dispara fara sa mi dau seama cand ma ancorez intr-o discutie, activitate, etc...
Anxietatea e fireasca inainte de angajare, dar si la munca. Pe mine ma ajuta, ma simt "in priza" mai tot timpul. Insa am perioade de low battery unde vai de mine, am o ameteala in cap si totul e confuz?! M-am invatat cu starile astea si stiu ca vor trece:)
Este foarte bine ca te-ai angajat, te tine ocupat si in plus iti mareste increderea in sine si in plus aduce si banuti si daca sunt multi, te simti motivat:) E super!!!
Sa nu credeti ca nu ma simt coplesita,. sau ca nu mi-e greu.. Imi este dar stiu ca asta ma tine ocupata si ca acolo contez
Este foarte bine ca te-ai angajat, te tine ocupat si in plus iti mareste increderea in sine si in plus aduce si banuti si daca sunt multi, te simti motivat:) E super!!!
Sa nu credeti ca nu ma simt coplesita,. sau ca nu mi-e greu.. Imi este dar stiu ca asta ma tine ocupata si ca acolo contez
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 6Neliniste, Nervozitate
- 2problema coleg de camera
- 5de cateva luni sufar de anxietate si de o luna am contractura a muschiului trapez
- 0Somnambulism si depersonalizare
- 4Atac de panica|Tratament
- 5Diaree cronica de 4 luni, pe baza stresului si a anxietatii
- 16Mi-e din ce in ce mai greu!
- 10Nu pot dormi noaptea
- 10Derapaj social
- 6In ultimele zile au aparut atacurile de panica care nu imi mai permit sa fac nimic
- 3atac de panica!
- 15Cum sa scap de atacuri de panica si anxietate ?
- 10Anxietate si instabilitate psihica
- 32stres posttraumatic ori boala grava?
- 3Ce sa fie? Inima sau anxietate/depresie?
- 11Nu mai suport
- 1tahicardie sinusala
- 3O boala sau mai multe
- 5Anxietate sau rau de miscare????
- 1Cum imi dau seama cand am ceva de la anxietate ?
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: