GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

Pai chiar ma miram.Ca nu facusem nimic rau.
Azi m am plimbat la un shopping mi a mers la suflet seara asta.:).
Pisi nu mi place noul id.

Ce rasfatate sunteti voi :))

I-am raspuns lui stevens. Ca merita exclus.

Casyo de ce suntem bre rasfatate?
Stevens este rautacios dar are farmecul lui aparte.Nu pot sa spun exact de ce gandesc asa.

Salutare,
Sufar de tulburare obsesiv compulsiva de cateva luni bune(vreo 7-8) daca nu ma insel. Vara a fost linistita, dar acum de cand m-am mutat iarasi cu prietena mea am inceput sa am iar stari nasoale zilnic. Faza e ca la mine sunt ganduri negre, cum as putea sa o omor si tot felul de ganduri sa ma sinucid si d-astea. Eu chiar nu-s genul de om violent, n-am avut o altercatie fizica cu cineva niciodata. Iau serlift de 50 mg, olanzapina de 5 mg si rivotril de 50(un sfert dimineata, un sfert la pranz si unul seara). Psihoterapie am facut o perioada, dar apoi nu mi-am mai permis si la psihoterapie am invatat doar tehnici de relaxare( pe care nu le pot practica atunci cand am ganduri de astea pentru ca sunt prea speriat de ele).
Stie cineva cum pot scapa de starile astea si mai ales mai e cineva in situatia mea cu ganduri atat de negre? Pentru ca ma simt singur si simt ca numai eu sunt asa grav, desi doctorii la care am fost, toti mi-au zis ca eu nu o sa fac niciodata asa ceva pentru ca sunt doar in capul meu si ca eu nu sunt genul care sa faca. App a mai si ras o asistenta de la psihiatrie de mine, cica "tu sa faci asa ceva, la ce timid esti?"
Sau ceva carti pe tema asta, deocamdata nu imi mai permit psihoterapie, luni incep perioada de training la un job si daca iau niste teste o sa raman acolo(operator call center) si apoi o sa pot sa-mi permit macar odata la 2 saptamani o sedinta de psihoterapie.
Deci mai e cineva in situatia mea cu ganduri atat de negre si ce carti( de preferabil care se gasesc si pe net) stiti care ma vor ajuta?

@anonim: Am avut astfel de ganduri intunecate in istoricul meu de TOC; se numeste Harm OCD; ideea de a vatama pe ceilalti. Am avut o perioada crunta in care ma temeam sa nu ii fac rau fratelui meu mai mic, cam cand au debutat starile mele, acum 7 ani. Nu trebuie sa iti iei gandurile in serios; tu nu esti gandurile tale, ele vin si pleaca precum norii de pe cer. A incerca sa opresti gandurile e curata nebunie; cu cat te impotrivesti mai mult, cu atat revin mai in forta. Cred ca ti-ai dat seama deja de asta. Nu ai control asupra gandurilor tale; poti sa alegi, in schimb cum reactionezi la ele. TOC inseamna tulburare obsesiv-compulsiva, deci contine doua elemente. Obsesiile in cazul tau reprezinta gandurile negre, imaginile neplacute carora le este asociata o frica puternica. Care sunt compulsiile tale? Cum incerci sa-ti reprimi obsesiile? Porti discutii cu mintea ta incercand sa o asiguri ca nu vei rani pe nimeni?
Iti pot recomanda pe youtube canalul lui Mark Freeman ( sfaturi extrem de utile legate de TOC de la o persoana care s-a recuperat ), OCD Victory ( asemenea), The OCD Stories. Asta daca te descurci cu engleza; in romana nu exista mai nimic.
Nu te speria: faptul ca ai ganduri violente nu spune despre tine ca esti rau. Toti au astfel de ganduri dar diferenta o face modul in care reactionam la ele. Multa bafta!

Compulsiile mele sunt si la nivel mental, port dialog in interiorul meu si frica de cutite sau obiecte ascutite cu care as putea face rau cuiva, tind sa ma feresc si sa ascund cutitele, cred ca astea sunt compulsiile. Mersi pentru canale. Cu engleza stau bine.

Da, astea sunt. Compulsiile hranesc anxietatea si aduc si mai multe obsesii.

Deci trebuie sa imi controlez compulsiile si sa nu iau in seama obsesiile. Din ce am vazut prin videourile lui Mark Freeman, cam asta ar fi reteta succesului. Oricum abia astept sa incep serviciul pt ca atunci nu o sa mai am timp liber si timp sa ma gandesc la TOC. Mersi inca odata pentru canale, o sa aplic sfaturile de acolo. Si ma bucur(nu mi-o lua in nume de rau) ca nu sunt singurul care are si a avut ganduri de genul.

Salut Casyo si Anonim07
Referitor la harmobsessions am si eu de la aproape 16ani.Ce sa spun sunt infernal de suportat.Cel mai greu e cind uiti de boala iar boala revine cum se intimpla la mine remisiune pe 3 ani si dp aceea poc recadere.
Sincer citeodata ma simt un zombi care traieste in 2 lumi cea a ocd si normalitatea daca as putea spune asa.Suntem multi cu diagnosticul asta de harm obsesionns.Eu nu inteleg nici acum de unde apare in mine asa ceva Nu vad Logica dintre boala personalitate etc etc
Vreau chiar sa vb cit se poate de mult pe aceste subiecte.Ne intarim si ne putem alina suferinta.Este o boala urita rau.

La mine pe timp de vara m-am simtit mai normal, acum vad ca iar incep sa am stari de anxietate zilnic si tot felul de ganduri. Holandezul, tu ai tot la fel ca mine, ganduri sa faci rau cuiva? Si app, cum se impaca boala asta cu munca? Sunt pe cale sa incep traningul la un job si apoi daca iau niste teste raman acolo. Operator call center la o companie mare, imi e sa pot sa fac fata muncii cu boala asta. Si app ti s-a intamplat vreodata sa devii violent din cauza bolii?

Da la fel.Cind ma simt rau adica e accentuat nu prea pot sa fac nimic dar in rest totul se intimpla normal.Ai incredere ca trebuie sa mergi inainte asa cum esti sau cum suntem
Si sa multumim cerului ca nu avem psihoza.Se putea si mai rau

Stai fara frica nu o sa pui in practica nimic din ceea ce iti trece prin minte. Te asigur!!!!!! Violenta nu am simtit deloc Dar putin irascibil din cauza faptului ca am aceste obsesii infecte

Spune-ne mai multe despre tine citi ani ai cind a debutat? DC A DEBUTAT Iet tratament?????

Am 22 de ani, a debutat aproximativ acum 7-8 luni, iau olanzapina de 5 mg seara, serlift dimineata de 50 si rivotril un sfert de pastila de 50 dimineata, un sfert la pranz si un sfert seara. Cred ca a debuat cand mama mea a fost suspecta de cancer(acum e bine) sau cand prietena mea mi-a zis in gluma ca "ca sa scapi de mine trebuie sa ma omori", bine a fost o gluma nevinovata. Eu am avut si o copilarie cu violenta in familie, am stat la bunici apoi si apoi mea s-a despartit de sotul violent. Acum stau cu prietena mea in casa si am ganduri ca o sa-i fac ei rau. Asta ma sperie cel mai mult. Am fost si la psihoterapie ceva timp(cam 2 luni) dar nu mi-am mai permis. Dupa ce ma angajez o sa ma duc iarasi :D

Sau de cand am avut probleme la facultate, am avut multe restante si nu mi-am dat licenta anul asta.M-am stresat foarte mult din cauza restantelor...psihoterapeuta a zis ca e pe baza de stres. Acum nu stiu ce sa zic.

Esti din Bucuresti?

Nu, locuiesc in Craiova

E tipic ceea ce spui tu de felul de ce si cum a aparut boala. La mine la fel. Cind am fost mic mama mea a fost f. bolnava. aveam sapte.si imi era frica sa nu moara. ma rog dp stresul de l TREAPTA 1 am cazut o data brusc in aceste simptome urite si negre si ce sa mai spun nu am cuvinte in a le descrie

Anonym: Si eu am avut licenta anul acesta; am tot 22 de ani si mi s-a parut destul de izbitoare coincidenta. Compulsiile din minte sunt mai inselatoare si iti va fi greu pur si simplu sa i le impotrivesti. Tehnica ACT functioneaza foarte bine; adica acceptarea si angajamentul. Accepti orice gand, emotie neplacuta; o imbratisezi chiar, te deschizi la ea. Nu ii raspunzi- asta va fi unul din cele mai grele lucruri. Te angajezi in directia valorilor tale, in momentul prezent. Si tot asa. Iti recomand meditatia, de asemenea. O carte foarte buna: Steven Hayes- Noua terapie prin acceptare si angajament.
Nu va fi deloc simplu, dar sanatatea mentala e cea fizica- se obtine in timp, nu peste noapte si cu efort. Multa bafta!

Meditatie sincer pana acum nu am incercat, doar exercitii de relaxare, iar tehnica act mi se pare cam ciudata, adica sa accept ca gandesc sa fac rau cuiva fizic si sa ma deschid? In ce sens? Adica sa accept ca asta produce mintea mea si nu e ceea ce sunt eu de fapt. Azi am incercat o tehnica, sa ma concentrez pe ceea ce fac. De ex am fost impreuna cu prietena mea sa ne plimbam si m-am concentrat pe lucrurile, oamenii si obiectele din jurul meu. Adica nu am stat sa ma plimb si cu mintea la obsesiile mele, am incercat si mi-a reusit destul de bine sa fiu prezent acolo cu toata fiinta mea.
@Casyo poti, te rog, sa-mi descrii mai mult tehnica ACT eventual si cu un exemplu?

@holandezul, tu esti mai bine acum? Fata de cand a debutat? Faci psihoterapie? Ce tratament iei si de cat timp? Iti merge bine cu el?
De exemplu pe mine ma ia chestiile astea mai mult seara, si am o frica de cutite si alte obiecte cu care as putea face rau altcuiva, ingrozitoare si tind sa le ascund sau sa dau cu ele in chiuveta, sa nu le mai vad. Am vazut ca trebuie sa te expui treptat la chestiile care iti provoaca anxietate si asta o sa fac si eu pe viitor, sa ma expun la filme care ma fac anxios(nu ma mai pot uita la filme pt ca iau personal dramele si problemele de acolo, chiar si din comedii :)) ), o sa incerc sa nu mai arunc cutitele in sertar sau chiuveta, o sa incerc sa nu ma mai gandesc prea mult la situatii din viata mea, cum puteam sa le fac mai bine, ce ar fi daca, sau daca o sa se intample asta si etc. Sa imi fac putina ordine in ganduri, sa ma concentrez pe ceea ce fac in momentul ala si sa ma expun treptat la chestiile care imi provoaca anxietate.

Anonim Deci eu sunt un pacient vechi ala acestei ineptii de boala Dat fiin faptul ca boala e cronica as spune ca am 28 de ani vechime Acum am 44. dar din astia 28 am fost nasol sa zic cam plus minus 5 ani pus cap la cap An fost in ret Toc free adica m-am simtit bine ca si cum nu as fi avut vreodata asa ceva. Pe mine m-a pocnit rau in 2002 si de atunci iau tratament seroxat si cu tratament am avut recaderi ultima recadere a fost dp la jumatateta lui august si inca mai ma tine asa usor unde a trebuit sa maresc doza de la 40mg seroxat zi la 50In ceea ce priveste teama de cutite topoare si alte din astea le cunosc f, bn. Chiar imi aduc aminte vedem tot mereu un topor deasupra dulapului din bucatarie si nu vrei sa stii ce impulsuri ginduri si bazaconii imi treceau prin cap
Deci nu te alarma va trece dar trebuie sa ai rabdare si sa lupti cu tine ca intr-un razboi.Asta e purul adevar

Psihoterapie am facut vreo 9 luni Si ma invatat ce e cu boala si cumt trebuie manageriata dar nu ca m-a ajutat sa -mi revin
Fara medicatie nu faci nimic
Trebuie sa intelegi ca noi avem un dezechilibru al serotoninei Deci n legatura intre neuroni se face greu e un complex biochimic greu de explicat in citeva cuvinte

Si pentru a te intari pe tine, si sa crezi ca vei putea trai cu acest disorder Eu sunt un om ca toti oamenii cu familie sotie.. copii lucrez duc o viata absolut normala,

Sincer eu am mare noroc cu prietena mea care e langa mine si ma sprijina. Si ma scuzati ca v-am luat la per tu, nu am stiut ce varsta aveti. Asta vroiam sa aud, ca se poate trai cu asa ceva o viata normala, asta imi doresc si eu, sa duc o viata normala, cu prietena mea si sa pot lucra sa nu mai stau pe banii alor mei. Stiam ceva despre boala asta, creierul nostru nu secreta o anumita substanta indeajuns dar nu stiam cum se numeste. Deci sa inteleg ca o sa am momente si cand o sa fiu toc free si o sa recad iar. Mai bine invat sa traiesc cu ea decat sa ma impotrivesc ei, prea multa energie consumata si cu am observat ca daca te impotrivesti mai rau faci. Va multumesc pentru vorbe si incurajari si sper sa fim bine toti. Multa sanatate dumneavoastra si familiei dumneavoastra! Eu o sa ma bag la somn acum, ne auzim si maine. Toate cele bune!

Asa te vreau curajos si trebuie demnitate la bune si rele in viata.Si eu am o sotie de milioane care fara sprijinul ei si prezenta ei spirituala si fizica asa fi fost nimeni. Daca vrei vom vb si la telefon si te voi susrine
Sanatate la toti ai nostri

Anonym: E foarte bine ce ai facut astazi- e exact ce trebuie facut. ACT este o tehnica derivata oarecum din conceptul de mindfulness, de a fi in momentul prezent fara a-l judeca. Este adaptata pentru tulburari de anxietate si e foarte buna pentru compulsiile mentale. ACT sugereaza ca nu ar trebui sa alungam anxietatea, supararea, tristetea precum si gandurile neplacute, ci sa le acceptam, sa "mergem alaturi de ele". Cand observi ca ai ganduri care iti creeaza frica, suparare, neplacere, etc, le accepti asa de ingrozitoare cum par si alegi sa actionezi in directia valorilor tale. Nu e foarte sofisticat, probabil ca ai facut asta deja fara sa iti dai seama. Iar deodata, in timp ce iti faceai treaba, ti-ai dat seama cu stupefactie ca au disparut gandurile, ca nu ai patit nimic si poti sa traiesti in continuare. Continua sa lasi gandurile sa fie si sa alegi sa fii atent la ceea ce faci.
Multi psihoterapeuti se cred psihoterapeuti doar ca au terminat o facultate de psihologie. Mai au si niste preturi nesimtite de iti vine sa ii faci cu tot ce iti vine la gura. Si ei sunt o cauza a faptului ca sarmanii oameni apeleaza mai degraba la pastile. Am fost si eu la vreo 3, iar doar de unul am fost multumit. Multi sunt doar niste persoane cu care poti vorbi despre problemele tale si atat. Pe bani, evident. Mark Freeman m-a ajutat prin informatiile si sfaturile lui din video`uri inzecit decat toti acesti trei psihologi la un loc. Si nici macar nu e psiholog, ci doar fost suferind. Imi vine greu sa ma gandesc ce faceam eu fara aceste video-uri.

In aceeasi masura, e vina si a pacientilor care cred ca psihoterapeutii ii vor scapa de toate probleme. Psihologul e doar un antrenor care te ajuta sa escaladezi muntele, insa tu esti cel care o face. Si pentru asta e nevoie de efort. De muullt efort. Deci e pueril si naiv sa astepti de la altul ceea ce nu poti face decat tu.
Eu ma simt raut acum. Anul trecut am avut o recadere urata de tot si chiar in preajma examenelor. Am trecut de ele, dar nu mi-am revenit substantial. Am incercat sa ma angajez la un call-center dar avand in vedere ca teama mea era de natura sociala, expunerea a fost prea puternica si am renuntat. Am inceput sa iau Prozac, 20 mg ceea ce am facut pana anul acesta, la inceputul lui septembrie. Intre timp am invatat o gramada de chestii din video`uri, carti, etc iar pe multe din ele le-am pus in practica. Insa frica a reusit sa se infiltreze chiar si asa. Stiam ca nu trebuie sa ma angajez in compulsii, dar apoi a inceput sa imi fie frica de ele si sa fac multe din frica de a nu face rau. Pentru ca nu voiam sa ajung iar in aceleasi stari ca in trecut. Si ca sa fiu sigur ca nu gresesc, incercam sa ma asigur in gand de asta, cu argumente. In acest context, la inceputul lui septembrie am incetat Prozacul, conform recomandarilor medicului iar apoi, peste 2-3 zile m-a cuprins o anxietate masiva. Am reluat Prozacul peste 3 saptamani, deci cam acum o saptamana, pentru ca mi-am dat seama ca e mai bine asa. Acum, inca sufar si inaintez. Stiu ce am gresit, dar e greu; imbunatatirea vine anevoios. Asta e. :( Important e ca experienta asta sa ma ajute.

@casyo imi pare rau sa aud ca nu esti bine, dar se simte optimism in vorbele tale, ceea ce ma bucura. Trebuie sa luptam si sa nu ne dam batuti, si ai dreptate psihoterapeutii te asculta si iti asculta problemele pe bani, asta o poate face si mama si prietena mea. Data viitoare cand o sa ma duc la un psihoterapeut o sa-l intreb daca a mai avut cazuri de TOC si cum sunt pacientii. Nu ma mai duc la primul care imi iese in cale. Tehnica aia de care zici o faceam fara sa-mi dau seama, iar asta de care am vorbit e geniala, te ajuta sa fii acolo cu toata fiinta ta si e bine si pentru cei din jur, esti mai atent la ceea ce faci. Inca o coincidenta si eu tot intr-un call center o sa ma angajez, dar sper sa si fac fata pentru ca imi trebuie bani si din alta parte nu am de unde sa-mi fac rost.Va multumesc pentru raspunsuri si incurajari si va doresc tot binele din lume.
Apropo daca vreti putem sa fim prieteni pe facebook sa ne fie mai usor sa comunicam unii cu altii.
Lasati-mi link cu facebookul vostru in privat sau unde vreti :D