Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

Nici nu ai de ce sa ma contrazici. Nici eu nu incerc sa te contrazic te tine sau pe altcineva. E un spatiu public in care doar discutam, nu ne dam cu parul in cap si nici nu aplicam politica. Cei care vor sa ia aminte si sa se simta mai bine, vor cauta si vor citi oricum despre ce zic si eu. Cei care nu, nu.

Sfaturile si metodele despre cum sa gestionezi mai bine in timpul unui atac de panica sau anxietate maxima sunt tot doar de moment, cum sa-i faci fata cand apare. Nu zic ca nu e bine, sau ca e gresit ce spui tu luat din carti, te ajuta pe moment si poate iti reduce. Chiar si metoda cu respiratia te calmeaza mai repede. Si pe mine m-au ajutat mult sfaturile tale.

Da, e posibil si cum spui tu, sa intre in remisie cateva luni sau cativa ani si apoi sa apara iar. Asa e anxietatea. Dar atunci cand va reaparea voi lua din nou ulei si iar intra in remisie pt o perioada, timp in care ma pot bucura de viata. :) Nu da dependenta uleiul oricum.

Decat sa stau mereu in niste stari nasoale, pe care sa ma chinui sa mi le accept, sa mi le fac ca prietene, desi mie mi-e sila de ele si sa incerc sa le fac fata autoincurajandu-ma la infinit ca nu are ce sa se intample rau, nu ar fi mai bine sa nu le mai am, fie macar si pt o perioada?

Sunt 3 saptamani de cand iau si desi am facut si pauza ma simt excelent, ceea ce la mine nu exista acest termen in toti acesti ani. Tot incercam sa imi gestionez emotiile, sa ma calmez, fara efect, dar n-am avut niciodata o remisie, zi de zi, ora de ora, aia imi era singura stare pe care o cunosteam.

Tu crezi ca, cauza este o gandire deformata, dar eu cred ca e un dezechilibru chimic intre serotonina, dopamina, adrenalina, nonadrenalina... Eu cred ca gandirea deformata iti mentine starea si te invarte intr-un cerc vicios, dar ea a aparut dupa anxietate, nu inainte ca sa poata constitui cauza. E logic. Numai pt cine vrea sa auda. Noapte buna. Sa auzim de bine!

@ Gabi32

Ma bucur ca ti-ai gasit ceva naturist care ti-a suprimat simptomele. Ma bucur ca te simti bine cu acest ulei. Ai idee daca acest ulei este acelasi din capsulele de Omega3 Omega6 de la Hofigal pe baza plantei Canabis care nu este drog?
Si eu cred ca gandirea eronata este cauzata de o dereglare a neurotransmitatorilor din corp si nu invers.
Nu sunt de acord ca trebuie sa te sacrifici sa suporti simptomele anxietatii fara sa te ajuti cu nimic, doar pe picioarele proprii. Un tratament adecvat, nici mai mare, nici mai mic, te ajuta mult. Nu inteleg la ce efecte secundare nemaipomenite se refera cei care scriu despre tratamentul anxietatii. Nu e deloc asa. Efecte secundare mari dau antipsihoticele care nu se prea dau in general in anxietate.
Uleiul se gaseste la plafar in capsule sau sub forma lichida?

Btw nu spune nimeni sa refuzi cu vehementa medicatia, toti spun (psihologii primii) ca medicatia este recomandata doar in momentele in care anxietatea devine insuportabila. Daca nu poti munci, nu poti face activitati normale, usoare si firesti, acolo deja trebuie intervenit, dar nu trebuie privita medicatia ca fiind baza si unicul scop catre remisie. Aici cei mai multi fac gresala in a intelege diferenta intre "fara medicatie nu se poate" si "e mai usor sa iesi din anxietate SI CU ajutorul medicatiei".
Cat despre serotonina, noradrenalina & company e foarte mult bla bla pe tema asta, multi vor sa creada ca au dezechilibre de acest gen, insa este dovedit ca doar o parte mica dintre pacientii cu anxietate sufera de un dezechilibru real si asta nu o spun eu o spun studiile clinice.
Gandirea distorsionata, negativa, este premergatoare anxietatii doar ca noi nu prea ne dam seama pana in momentul in care deja anxietatea este instalata si abia atunci nu intelegem ce se intampla cu noi, de ce totul ni se pare in neregula si cautam raspunsuri.
Neanxiosi fiind avem tendinta de a nu baga in seama gandirea de tip negativ, chiar daca avem momente ce ne indica o usoara gandire anxioasa, tindem sa credem ca e doar o chestie de moment, o zi mai proasta, ceva peste care trecem si na, e firesc pana la urma sa fi si putin "prevenitv". Ignoram poate semnalele timpurii, nu observam poate ca anumite evenimente ne-au socat, ne-au produs o schimbare in gandire, ne-au facut incet si sigur sa credem catre anumite convingeri, tipuri de gandire etc.
Gandirea de tip negativ, nu a aparut dupa, ea doar este observata in detaliu, analizata si reanalizata datorita anxietatii. Abia acum ne punem mii de intrebari dar de ce? dar cum de e posibil? oare ce s-a intamplat? de ce simt asta?
Fara cauza nu poate exista efect. Clasicul fara foc nu iese fum.
Acum o sa incerc sa explic din punctul meu de vedere cam cum ar fi anxietatea.
Este ca atunci cand inveti sa mergi pe bicicleta. Ok la inceput este greu, te dezechilibrezi, nu te poti coordona usor, deviezi de la traseu, pt ca nu este un mecanism invatat, dobandit. Este ceva ce pana acum nu ai mai facut, este ceva ce nu sta in natura firii tale.
Prin practica repetata incepi si deprinzi. Inveti, incep sa apara reflexele conditionate, pana cand mersul pe bicicleta devine floare la ureche.
Constati cu stupoare dupa aceea ca devine un automatism, in timp ce mergi pe bicicleta tu iti poti indrepta atentia catre peisaj, te poti gandi la lucruri, iti poti face planuri in minte etc. Mersul in sine pe bicicleta devine automatism.
Acum ganditi-va dupa ce a devenit automatism de cate ori pe minut va veti dezechilibra, veti devia de la traseu, puteti produce un accident voluntar?
In procesul invatarii erati atenti permanent la cum sa ne mentinem echilibrul, la cum sa ne coordonam, acum toate se produc din reflex, deci voit cum s-ar putea intampla accidentul in sine? Este dificil dar nu imposibil.
La fel si anxietatea, in timp, in urma unor evenimente, intamplari, factori ce ne-au influentat psihicul intr-o oarecare masura a fost suficient sa ne formam o anumita idee, sa ne-o reamintim ca fiind sub o anumita forma si revenind asupra unor idei, ne intarim capacitatea de a gandi sub forma respectiva. Devine cumva o deprindere.
Cam asa vad eu anxietatea, daca ma insel, posibil sa gandesc distorsionat.
Ah, si pt ca am dat exemplul cu bicicleta, nu e intamplator se pare, mi-am amintit de un video de pe youtube in care un tip explica ce se intampla cu creierul uman dupa ce deprinde un lucru si il considera ca fiind real, normal, firesc, reflex, atunci cand incerci sa schimbi cursul firesc al gandirii cat de dificil este si cum reactioneaza creierul.
Video are legatura si cu modul in care anxietatea schimba perceptia. Este cumva educativ.

https://www.youtube.com/watch?v=MFzDaBzBlL0

Interesant filmulețul cu bicicleta :)

Foarte. Explica de fapt ce este si cum se produce neuroplasticitatea creierului. Acelasi lucru ca si in cazul anxietatii.

Veritas@ Am specificat și eu in comentariul meu, pt cazurile mai grave, cand iti afecteaza viata sociala/ profesionala/ personala. Si evident ca pt un caz usor de o simpla anxietate nu este vorba de un dezechilibru real, sau poate doar unul foarte mic, dar noi (eu in special) avem si altele: depresie, bipolar, etc. Si, apoi, ce te faci cand se activeaza axa HPA?

Vrei sa insinuezi ideea ca trebuie sa ne invatam sa mergem inainte cărând mandri si anxietatea dupa noi si incercand sa mentinem un echilibru (exemplul cu bicicleta)? :D
No way! :)
Acum sunt chiar fericita, rad, vorbesc, lucrez. Si imi pare bine ca am trecut printr-o astfel de experienta, deoarece am invatat multe despre viata. :)


Clara@ Multumesc mult pt comentariu! Mi-ar placea sa vb si in privat, daca vrei si tu. Nu, nu este același produs! Uleiul cbd contine si canabidiol 10%. Aceasta ii da si efectul. Este obtinut din intreaga planta, nu doar din seminte, cum este cazul celui pt omega. Am si din asta acasa, la sticla de la herbavit, dar e doar pt omega.

Uleiul cbd se gaseste la fermadomnitamaria. ro (eu de acolo l-am luat). Cauta pe google si sigur iti gaseste. Nu stiu daca imi permite siteul sa pun linkuri si am lasat un spatiu inainte de „ro”. Este sub forma lichida, dar are gust placut si este antivomitiv, deci nu creeaza greata. Eu il tin putin sub limba si beau putina apa dupa el.

http://domnitamaria.ro/ro/

Nu insinuez nimic.

Buna Veritas esti o persoana deosebita. Am intrat pt ca imi place mult cum gândești si sfaturile tale sunt mai ceva decat ce imi spunea mie psihologul. Chiar nu pot uita 2 mari vizite la el.1.aveam niste stari de anxietate nu foarte intense și a început"nu poti face fata o ss iti fie frica sa ramai singura in casa nu te mai poți controla"deci crede ma 3 luni exact asa am crezut și am avut o anxietate maxima. 2.cand ii spuneam de boli psihice incepea cu psihiatru pastile.Clar ca am renunțat la el.. Nu e normal sa plătești 150 lei ședința si sa iti fie mai rau dupa.Pai normal ca un atac de panica e intens si simți ca nu mai poti dar sa iti spuna asa ceva.ce vream sa te întreb.daca nu te superi si ai timp.
1.atacul de panica pornește de la un gând?
2.ai zile in care fara motiv ai tremur si palpitații?
3.sti vreo tehnica de a opri atacul?
4.cam ce as putea sa imi spun cand el bea? Am o frică imensa?
5.de ce si cand am momente bune apar unele simptome dar fără frica?
Si azi eram ok si din senin palpitații si tremur mare fara motiv. Eu nu sunt de acord deloc cu pastile. Am încercat și naturiste și aveam niste stari mai naspa. Tu cum esti acum? Mulțumesc mult

@Daria pfff pai de 150 de lei pe sedinta plus ce iti spunea l-as fi facut sa aiba anxietate in maxim 2 seindte, il rezolvam rapid. Ma mir ca astfel de oameni au dreptul de practica. Adica la modul serios, daca esti cel mai tamp om din lume si macar citesti 2 3 carti de specialitate si tot iti dai seama ce ii poti spune unui pacient.
Mie psihologul mi-a spus sa stau linistita din prima sedinta pt ca tot ce mi se intampla si tot ce simt eu sau cred este normal, ca nu are cum sa fie mai rau de atat si ca pot face singura fata oricarui atac sau oricarei anxietati, mi-a explicat de fapt ca nu e dracul atat de negru pe cat credem. Culmea este ca m-a si incurajat, in cazul unui atac mi-a spus sa incerc sa-l las, sa nu fac nimic si ca imi voi dovedi ca nu se poate intampla ceva periculos, este doar urat, greu de suportat si cam atat.

1. In general atacurile de panica apar din senin, insa pe un fond anxios si cu antecedente exista posibilitatea mult mai mare sa le facem doar gandindu-ne ca ca avem anxietate, de genul "aa, simt ca bate inima PARCA mai tare" incepem sa ne concentram pana ajunge anxietatea in punctul culminant si anume atac de panica. Poate la fel de bine atacul sa apara in urma unui obiect, lucru, stare, actiune care sa ne declanseze in subconstient ideea de pericol iminent. In general atacurile de panica au un trigger.

2. Da. Am avut cu duiumul si inca mai am uneori, din senin sa simt tremor, palpitatii sau senzatie de nod in gat, disconfort, gol in stomac etc. Sunt firesti in anxietate cum sunt la fel de firesti si la oamenii fara anxietate, doar ca nonanxiosii nu baga in seama, sunt doar stari de moment. In anxietate din pacate avem tendinta de a le evalua si reevalua, facandu-ne de fapt rau singuri pt ca alimentam si mai mult anxietatea. Despre asta este si vorba in remisie, a rupe acest cerc vicios. Sa nu mai reevaluam gandurile, starile, senzatiile. Le acceptam.

3. Atacul in sine nu poate fi oprit cum de fapt nici nu este bine. Dupa cum mi-a explicat psihoterapeutul si dupa cum bine am citit intr-o gramada de carti e bine ca apare pt ca astfel inveti sa treci peste el, identificand ca este atac de pancia si atat. In momentul in care apare, nu intrerupe activitatea pe care o faceai pana atunci, nu evalua tot ce ti se intampla, incearca sa respiri abdominal si sa spui "este urat dar ii pot face fata, este doar atac de panica si stiu ce este. Nu se poate intampla nimic."

4.Aici depinde de tine, nu stiu ce sa iti spun exact dar eu as privi asa: ok, vrea sa se simta bine, m-as bucura sa stiu ca se simte bine, ca savureaza o bautura. Nu ar avea de ce sa se intample ceva pt ca nu exista motive.

5. Apar pt ca anxietatea stie ce are de facut. Ca de obicei are marele dar de a iti reaminti ca e langa tine si ca nu te va lasa usor sa te bucuri de orice. Culmea este ca poti face anxietate din prea multa fericire, aparent. La fel de bine, in momentele noastre bune si fara anxietate avem tendinta pt cateva secunde chiar sa spunem "ce bine ma simt" moment in care creierul are grija sa lucreze si sa iti reaminteasca de faptul ca ai anxietate. In momentul in care nu iti mai pasa, este ca si cand te-ai eliberat de griji. Stii vorba aceea, indiferenta ucide. Cam asa e si in cazul anxietatii, indiferenta a ucis anxietatea.

Palpitatiile si tremorul apar pur si simplu pe fondul anxios, Nu trebuie sa existe un motiv anume, ceea ce negjilam noi de multe ori si omitem este faptul ca intreg organismul este afectat si de hormoni, unii mai mult altii mai putin, de factorii de mediu, de odihna de f f multe elemente.

Cu pastilele nu am nici o problema sunt 50% - 50% in ceea ce priveste medicatia psihiatrica cu singura conditie ca aceasta sa fie administrata corect, pe perioade determinate si mers in paralel cu terapie. Altfel e ca si cum te doare genunchiul, te ungi la cot.

Eu am zile relativ ok, nu bune, as minti sa spun bune pt ca nu sunt ca inainte de anxietate, dar am zile ok in care anxietatea este minima sau aproape inexistenta si zile urate, anxioase, uneori cu atacuri de panica sau senzatii, stari neplacute, alteori cu cate un gand intruziv.
Incet si sigur pt ca altfel nu se poate totul din senin.
E ca si treaba cu bagheta magica, anxietatea am dobandit-o incepand din 2002, moment in care au inceput problemele pe banda rulanta la mine (anxietatea in sine a aparut anul trecut in octombrie), deci ar fi culmea in 6 luni sa fiu mai smechera ca superman.

@ Veritas

Ai zis ca faci un topic separat cu sfaturi din carti. Daca vrei si ai ai timp.

De ce nu faci un tratament ca la carte cate luni iti zice medicul sa nu te mai confrunti deloc cu atacuri de panica si anxietate? Parerea mea e ca esti subdozata si ca in urma unui tratament mai bun ai scapa de griji.
Eu am luat tratament ca la carte 2 ani si in aia 2 ani nu am avut deloc simptome de anxietate si atacuri de panica. Am putut sa merg la serviciu. Am facut 2 facultati. Acum, dupa 9 ani, ma mai confrunt cu usoare stari de anxietate pentru care iau la nevoie, cam o data la saptamana sau la 10 zile, un spitomin de 5.

@clara deja cu doza asta am rezultate. M-am apropiat de cele 6 luni prescrise initial si medicatia putea fi prelungita pana la 9 luni sau un an. Acum daca am trecut prin tot greul cu medicatia asta si am putut, merg in continuare asa sa vedem ce si cum.
O sa fac topicul separat dar nici nu stiu ce ar trebui sa postez din cat am tot scris pe aici.

Clara, te rugam sa faci tu un topic separat despre tratarea anxietatii prin medicatie. Dualtrax a creat acest topic pentru a ii ajuta pe toti ce in suferinta, niciunul dintre cei care au trecut prin aceasta calatorie nu spune ca medicatia este cheia spre succes. Cum apare un nou coleg de suferinta hop si tu cu medicatia. N am vazut sa dai alt sfat decat medicatie, te rog sa dai sfaturi in momentul in care nu vei mai avea nevoie de spitomin sau stiu eu e alte medicamente. In 9 126 de comentarii ne puteai spune si alteceva. Nu esti in masura sa dai sfaturi, lasa i pe cei care au studii in acest domeniu, pe cei care au trecut fara medicatie peste acest impas. Multumesc pentru intelegere. Salutare tuturor colegilor!!!

Salut tuturor, careva dintre voi întâmpină probleme cu respirația(respirație greoaie)și senzația de stomac plin?Mulțumesc!

Buna Veritas si Mulțumesc mult. Spuneai in mesaje anterioare ca ai fost foarte rau dar imi place ca ai o gândire foarte buna.Nu stiu dacă ai făcut mult timp terapie sau ai luat si tratament dar sfaturile tale m au ajutat mai mult decât acel psiholog. Am mers o data in cabinet și avesm un atac de panica chiar atunci mi a spus dute la urgenta sau la psihiatru. De atunci mi am pierdut încrederea in minte mea in mine in tot in capul meu e un haos. Sa înțeleg ca pana nu accept aceste stari aceasta anxietate nu ma pot vindeca? ???????peste tot citesc "cand nu iti mai e frica de atac de panica esti vindecat.Prin proprile puteri pt ca de aceea a fost crest si acest topic deci fara pastile clar.Eu cand imi bate inima tare incep dacă ajung la urgenta dacă fără pastile nu pot.Ceea ce ma uimit e ca înainte sa merg la psiholog avesm panica anxietate dar nu zilnic si nu intensa iar dupa ce mi sa tot spus nu poti va fi di mai rău intri in depresie nu te mai poti cobtrola am început sa am zilnic si foarte intensa frica. De multe ori nu imi mai doresc sa am aceste stari parca e un chin.Sunt si mai mereu singura nu lucrez ai mei sunt ls servici iubitul la fel si nu ma înțeleg de multe ori m au făcut nebuna si etc.Deci pur si simplu sa ma acept asa cu stari cu frics????????atunci nu vor mai fi intense?????mersi din suflet

@Mihaelami daca analizele sunt facute, totul este in regula, aceste stari sunt strict anxioase. Sunt cele mai comune stari in anxietate.

@Daria hai sa iti spun si cum a fost in cazul meu. Initial aveam atacuri de panica unu acum unu peste n zile. Anxietatea era decenta, suportabila, in momentul in care am fost diagnosticata cu anxietate, atacuri de panica si posibil usoara distonie neurovegetativa, am inceput sa citesc si sa inteleg ce este.
Din momentul in care am citit cate stari, senzatii, lucruri se intampla in anxietate, am citit ce au scris o gramada de persoane, din momentul ala totul a fost amplificat de 100 de ori. Din acel moment am inceput sa ma gandesc strict la anxietate, sa caut solutii, rezolvari, tratamente etc, totul in zadar. Din acel moment au inceput lunile mele de cosmar cu anxietate 24/7 atacuri de panica multiple si extrem de puternice si tot asa.
Am simtit ca medicatia era egala cu zero, pe langa ce tot citisem de tratamente de genul acesta si singura am considerat ca trebuie sa discut cu un psiholog, altfel simteam ca o iau razna si gata, cam pana aici fusese cu viata mea.
Nu voi uita prima sedinta cu psihologul, a fost ceva ce eu nu am trait sau experimentat pana acum, pt prima data stateam in fata cuiva si plangeam fara sa ma pot opri, nici nu reusisem sa ii spun ce am, ce simt si ce se intampla. ideea este ca eu nu pot sa plang nici in cele mai cumplite situatii, pt mine e ceva usor utopic plansul. Dupa 15 - 20 de minute in care psihologul reusa sa deslusasca ceea ce incercam sa formulez articulat printre hohote si sughituri m-a privit in ochi si mi-a spus: este perfect normal ceea ce ti se intampla, prin ceea ce treci acum este punctul maxim, este punctul culminant, de acum in colo o sa vezi ca o sa se reduca totul in timp, trebuie doar sa ia rabdare, sa intelegi ca sunt perfect normale si sa fii sigura pe tine ca nu ti se poate intampla ceva si sa stii ca e firesc sa simtit tot ceea ce simti acum. Mi-a explicat ca medicatia este ok, cu mult sub ceea ce trebuie dar trebuie dar sa o iau asa cum este.
Este perfect normal ca toate starile tale sa fie amplificate si foarte dese dupa vizita la psiholog. Este ca si cum tu ai un dubiu legat de o arsura stomacala, ca si cum ai merge la control la gastro-enterologie si vine un medic si iti spune : aaa e grav, poate fi si cancer si multi mor din asta. Este firesc sa fii socat, speriat, sa traiesti o reala trauma.
Oricati alti medici ai vedea, vei trai mereu cu sabia deasupra capului si cu ideea ca "dar daca doctorul a avut dreptate si am asa ceva?"
Psihologul acela ti-a facut de un milion de ori mai mult rau decat bine. Insa stii vorba, ceea ce nu te omoara te face mai puternic.

Inima bate tare si pe fond nervos, mai ales in anxietate, deci incearca sa scapi de ideea ca ai avea ceva la inima. Este doar anxietate.
Alta problema reala in anxietate este faptul ca nu suntem intelesi. In momentul in care o persoana nu ne intelege si nu reuseste sa aiba compasiune in momentele noastre critice, ar cam trebui rupta relatia si legatura cu persoanele toxice.
Este de fapt ca si cum acea persoana ajunge sa iti mentina si sa iti accentueze anxietatea. Mai ales cand o persoana este anxioasa, a auzi din gura celor apropiati ca esti nebun, nu face altceva decat sa te duca intr-o anxietate si mai mare, ganduri, stari etc.

Anxietatea o sa dispara cand o sa accepti ca absolut toate starile sunt anxioase si atat, ca nimic rau nu se poate intampla, este doar in mintea noastra (ne-am format o imrpesia gresita, consideram pericolele ireale ca fiind imense iar copingul nostru aproape inexistent). Cand o sa consideram ca pericolele nu sunt asa de mari si unele sunt nefondate, iar copingul va fi mare (vom sti ca nu ni se poate intampla ceva, ca putem face fata starilor etc) atunci anxietatea va fi diminuata considerabil.

Si este foarte adevarat, cand nu iti va mai fi teama de atac de panica, atunci vei putea spune ca ai trecut si de pragul asta.

Multa sanatate si o zi buna.

Bunaaa.buna daria, ma bucur sa mai aud vesti de la tine dar imi pare rau sa aflu ca nu sunt asa de bune.dar mai bine sa ne aducem aminte ca ai fost mai rau de atat si uite ca ai reusit si ai trecut peste.
In legatura cu psihologul...cauta altul...cu familia si iubitul incearca sa le explici ce se intampla cu tine, ca nu esti nebuna cum cred ei, doar ca ai o problema pe care iti este greu sa o rezolvi singura si ca ai nevoie de intelegerea, sprijinul si iubirea lor...daca nu...se intelege de la sine ce trb sa faci.
Cauta-ti un loc de munca, oriunde, ceva ce sa-ti ocupe timpul si sa-ti atraga atentia.o sa fie mai bine o sa vezi

buna ziua
eu acum doua nopti am avut un atac de la un vis.vi s.a intamplat? am avut senzatia ca cineva ma striga pe nume, asa de ciudat a fost visul incat totul mi s, a parut real...nu am mai putut sa dorm...
iar cand vine seara si trebuie sa ma bag la culcare ma ia groaza si frica de vise si intuneric...ciudata stare

Morar aura și mie mi sa întâmplat să am un coșmar și să mă trezesc speriata și cu atac de panica Și pentru mine e mai greu noaptea pentru că de obicei atunci ma iau stările astea și când mă pun la somn mie frica să nu am coșmaruri și să mă trezesc cu atacuri de panica se întâmplă des și la mine dar cred ca e și vina mea oarecum mi-am programat asta în mintea mea Ma gândesc iar vine seara dacă o să mă simt rău dacă am un coșmar și tot felul de gânduri din astea Cred ca trebuie să îmi schimb obiceiul asta cu gânduri mai pozitive și cu activități plăcute

Nu știu ce s-a întâmplat. M-am simțit foarte bine luna aceasta și astăzi toată ziua, până acum când au inceput din nou furnicaturi prin cap, senzații de moarte, teamă, e normal să apară așa? De ce au fost așa multe zile bune și acum din nou stări de rău? Chiar nu aș vrea să reapară stările acelea din nou. Simt căldură în corp, cap, e normal? E de la anxietate? Sunt puțin speriat, dar fie ce o fii.

Emil, e doar o păcăleală de 1 aprilie și nimic mai mult..

Emil...sa stii ca asa cum apar asa si dispar.timpul trece si starile nu tin la infinit.si ce inseamna 1-2 zile in care te simti mai rau cand ai avut 30 de zile bune ?
Propune-ti sa te simti bine o luna si o saptamana, apoi doua saptamani si o sa vezi ca ai sa reusesti.si ce daca o sa mai fie o zi mai proasta...trebuie sa treaca si aia...mai cu o pastila, mai cu un ceai, cu o muzica, plimbare, curatenie, masaj...orice.a doua zi o sa fie mai bine.
Aura si kline.eu imi revin foarte greu dintr-un cosmar, nu fac atac de panica dar imi da o stare urata.dar ma mobilizez repede, deschid tv-ul, telefonul, orice numai sa imi schimb directia gandurilor.
O zi buna va doresc :)

Buna Veritas. Wow e super ceea ce ai trăit tu atunci cand ai mers la psiholog, se vede ca avea experiență si te a ajutat enorm.Iti dai seama cum m am simțit eu când am mers in cabinet si mi a spus asa direct "dute la psihiatru".Eu care aveam la fel ca și tine o anxietate suportabila am devenit brusc ca o leguma.Ce diferența intre ce ai experimentat tu la psiholog si eu.Cum sa iti spuna un psiholog asa ceva sau mai ales "dute la urgenta daca mai ai atac de panica".Pur si simplu zilnic auzeam acele cuvinte si la cel mai mic simptom imi pierdeam încrederea si ma gândeam"sigur nu pot fara tratament sigur ajung la urgenta".Imi pare atat de rau ca am fost la el pur si simplu ma bagat intr o anxietate imensa. Ce frumos ti a explicat tie si cat de concret ti a spus cum sta treaba. Iti dai seama eu aveam stari dar nu asa imense nu m am gândit in viata mea la psihiatru la spital la pastile. A fost groaznic. Tin minte când am venit acasa plângând si i am spus iubitului meu"oare ajung la psihiatru oare înnebunesc"? Simțeam ca ma apasa ceva pe umeri.Iar reactia lui a fost"doamne ferește nu".Pt mine a fost exact cum ai spus si tu ca si când m as fi dus cu o gastrita si mi ar fi spus ca am cancer.Nu am treaba cu tratamentul pt cs nu sunt de acord deloc cu el si nu voi lua dar ma gândeam cata putere poate avea sugestia cuiva. Si m am gândit ok iau o pastila imi trec palpitații tremur dar nu imi poate schimba modul de gândire obeseiile etc.Pana la urma cum ai spus si tu si dualtrax totul tine de percepție si interpretare. Doar ca acum la mine e greu pt ca mi a scăzut foarte mult încrederea în mine si acum am de lucrat si cu ceea ce mi a spus acel psiholog si cu obsesia pt alcool pt el si cu starile.La tine se vede o schimbare foarte mare.Am înțeles ca iei ceva ușor ca tratament dar nu cred ca el te a ajutat atât dr mult pt ca se vede clar ca ai o alta gandirr.Cam cat timp ti a luat ? Lucrezi zilnic cu tine? Chiar nu te mai sperir atacul deloc? Ce carti imi recomanzi? Ai făcut multe pt mine prin toate sfaturile date iti Mulțumesc mult de tot. Eu inca ma speriu de stari si nu vreau sa le mai am asta cred ca imi face mai rău ca parcă nu le pot accepta si se intensifica. Te pup

Bună Ronicol. Tu cum esti mai bine? Mai sti ceva de fetele vechi de pe forum? Nu sunt asa rau ca la început doar ca sm fost ls acel psiholog si ma dat peste cap.Cat despre fam mea numai le spun nimic pt ca am văzut ca mai rău imi fac când ma tot trimit la doctor sau nu ma înțeleg. Ma speriu mai des ca înainte dar sper ca va trece. Te pup

@Emil este firesc sa apara o data la n zile cate o stare de genul, asa am avut eu ieri toata ziua, furnicaturi pe scalp, intepaturi, contractii musculare etc. Sunt doar stari de moment, atata tot.
Ce nu ne-am dori toti sa fim dupa cateva luni o luna la bal si o zi la spital, vorba vine. Insa toti o sa ajungem acolo, singura chestie este sa invatam ca aceste stari nu duc nicaieri, nu se va intampla nimic, sunt doar senzatii, atat. Daca primele atacuri de panica nu s-au concretizat (din tot ce simteam si credeam ca urmeaza sa ni se intample) de ce s-ar intampla acum?
Fii fericit. Bucura-te de luna intreaga buna si da-o-n ma-sa de o zi cu belele. Ca sa te amuzi, considera ca iti vine si tie mensturatia si aia e.

@Daria imi pare rau ca a trebuit sa incapi pe mana unui "macelar" cum se spune. Este exact diametral opus cu ceea ce ar fi trebuit sa fie un psiholog, este la 180 de grade fata de tot ceea ce trebuie sa stii. De ce ma-sa sa ajungi la urgente in atac de panica in loc sa iti spuna un simplu: bai o sa treaca. Atat daca iti spunea si tot conta enorm. Bou apis. Astfel de persoane ar trebui nici sa nu aiba drept de libera practica, la modul cel mai serios. M mir ca preotii in timpul slujbei de botez nu intreaba daca fac si parastas copilului, asa prevenitv, ca nu se stie. E cam fix acelasi lucru cu ce a facut mega uber psihologul.

Eu nu stiu cat de mult am evoluat dar cert este ca nu mai am atacuri de panica zilnice, nu ma mai sperie orice senzatie, unele sunt suparatoare si inca imi mai dau batai de cap dar incomparabil cu lunile de cosmar. Nu fac zilnic ceva anume, culmea e ca in afara de mindfulness pt care il fac mai mult pt sufletul meu, sunt cam lenesa, as putea spune ca usor ignoranta. Aparent ignoranta ajuta in anxietate. Pe principiul: ma inteapa ficatul! Asa si?
Atacul in sine nu ma mai sperie la fel de tare, uneori aproape spre deloc, in momentul in care se produce am un disconfort, ma agit putin, identific imediat ca este atac si incep sa spun "aaaa atac de panica...iar am atac..." si incep sa respir abdominal, stiu cam ce is cum urmeaza.
Am zile in care stau ca pe ghimpi si simt ca urmeaza sa fac un atac de panica, mereu ma intreb: "care sunt motivele pt care as face atac de panica?" eu catre mine: "nu prea am motive, daca e, sa vina, n-are decat"
Nu ca ma face sa ma simt mai bine dar cel putin nu stau sa imi alimentez mintea cu extra ganduri, "aoleu daca fac atac, si daca o sa fie...si daca si daca..."
Daria, ti-am scris in mesaj privat cam cum vad eu treaba cu increderea in sine in perioada anxietatii. Sper ca nu gresesc. :D
Multa sanatate si capul sus, nu mor caii cand vor cainii.
Vorba fratelui meu: "Nu te-a facut pe tine o anxietate"

Buna dimineata,
Vorba vine. Dragilor si dragelor, nu reusesc sa scap de tremuratul miinilor si picioarelor. Asta se intimpla mai ales dimineata, de cum ma dau jos din pat. A reusit cineva sa scape de tremurat si cum ? Chiar daca iau bromazepam tot nu scap de tremur. Pe parcursul zilei mai scade ca intensitate dar exista. Va rog ajutati-ma !

romparkin trebuie sa iei pt tremuratul mainilor, gratiela59, ti.l da medicul psihiatru pe reteta.
si eu am avut acu vreo 3 ani in urma si am facut o cura si nu am mai avut de atunci
sanatate!


eu nu as fi rezistat atacurilor fara pastile fetelor, ce.i drept eu am fost diagnosticata cu episod depresiv major pe fond anxios
oricum gandeam. tot aveam acele ganduri intruzive...si eu am zile proaste, dar per ansamblu mi, e bine sub tratament
fiecare organism rezista mai mult sau mai putin...pe mine m.a ajutat si nici nu m.a facut leguma :)

Si eu ma simpt rau de vreo saptamana , astazi chiar am fost rau , in luna februarie si chiar o parte din martie am fost un pic mai bine acum iar sunt prafff, ufff nu se mai termina cosmarul acesta !!!!!!??????fac tot posibilul sa rezist acasa si la serviciu sa nu observe nimeni ca eu sunt rau , cap tulbure si ameteli groaznice.

Stiu ca am mai intrebat, dar poate de data asta am mai mult succes. Simt cateodata ca inima are 2 batai una dupa alta, iar apoi reintra in normal. A mai patit cineva asa? De la ce poate fi? Stiu ca mi.a raspuns cineva aici ca ar fi extrasiatole, dar nu cred, fiindca extrasistole am mai avut si nu se manifestau asa, la extrasistole aveam pauze la ritmul cardiac.

florina flo, nu o zic cu rautate in caz ca intelegi gresit, dar daca simti ca ai o problema cardiaca dc nu te duci la medic, e imposibil de diagnosticat online si nu stiu ce sfaturi ti ar putea da cineva aici chiar daca a avut o problema similara, afectiunea poate fi total diferita, eventuale batai neregulate au toate afectiunile cardiace, posibil sa fie doar senzatia ta, extrasistole care inseamna niste batai in plus, pauzele sunt altceva, sau daca ai anxietate...aia e...toti avem...cel mai bn fa un EKG

Am făcut un atac de panica după ce am luat jumătate de anxiar Am făcut și prostia de a citit prospectul și aveam senzația că am toate reacțiile adverse din prospect I sa mai întâmplat cuiva asa ceva?