Cum sa procedez sa ne fie bine?

Am o relatie de aproape 2 ani de zile.Am fost indragostita de el multi ani insa el era insurat si nu prea avea ochi pentru nimeni..acum 2 ani ne'am intalnit.La inceput totul a fost minunat.Apoi de 1 an si jumatate ne'am mutat la mine, mama fiind plecata in afara, am decis sa locuim aici sa-i tinem de urat tatalui meu.De ceva vreme nu ne mai intelegem, imi spune mereu ca vrea sa ne despartim ca el nu mai suporta situatia, ca eu m'am schimbat foarte mult, ca nu mai sunt cea care m'a cunoscut.Si, sincer nu stiu cu ce gresesc, caci imi fac datoria de concubina asa cum trebuie, nu iese din casa necalcat, mereu il intreb cind vine ca sa gaseasca pe masa mancarea calda pregatita, ii cer pareri in privinta mancarurilor pe care sa le fac, ce are pofta ce preferinta are, cum? mereu am tinut cont de parerea lui.Insa el tot zice ca nu fac ca el.Zice ca ma 'prostesc' si il tratez ca pe un copil handicapat.De ce? pentru ca in mine inca mai zace un suflet de copil si-mi plac glumele acestea, imi place sa folosesc diminutive.Imi este rica sa zic ceva ca nu cumva sa'l supar si sa ne certam iarasi.Il iubesc enorm de mult si vreau sa fac sa fie bine.Spuneti-mi Dvs cum sa fac sa alcatuim o echipa? cum sa-l ajut sa le rezolve pe toate daca el nu comunica cu mine?

propunere:
- lasa-l sa REvina la sotia lui..poate are si copii (asta o fi si motivul pt care..iata,
te-a folosit.scuze.si acum o vrea pe sotie);
- cauta-ti un baiat NEcasatorit, oricine ar fi...(nu zici varsta ta)...sunt n barbati tineri, frumosi sau nu, inteligenti sau nu...cauta sa NU fie insurat;
- daca ai stat CU el la tine DOAR pt bani..rusinica..sigur e mai in varsta ca tine.ca de altfel tineri, fara bani, gaseai..pe oriunde.

iarta-ma...a fost o parere si NU te voi intelege in veci.
.o mama.o sotie..

si.
BINE iti face, poate ASA te inveti minte sa mai umbli cu barbati insurati.

cred k nu m'am explicat destul de clar..el a fost insurat si s'a despartit inainte de noi a avea o relatie.eu eram indragostita de el cind era insurat pentru ca eu ajutam o prietena la serviciu.unde lucra si el...nu am avut nici un contact cu el cit timp a fost insurat...eu l'am revazut dupa ce deja terminase cu divortul..era divortat de 2 ani..plus ca nu stau cu el pentru bani...avem o situatie si mai dificila din pct de vedere financiar pentru ca eu in domeniul in care am lucrat la noi in oras e cam greu..si totusi asa cu putinii bani pe care ii avem incercam sa supravietuim...si nu vreau sa'l pierd.deci repet nu stau cu el pentru bani si nu mai este insurat de foarte multa vreme.Cit despre copil, nu a avut copii cu fosta

nu sunt genul de femeie care sa strice relatii, sa se bage in familia cuiva...chiar daca imi place persoana respectiva ma sacrific eu pentru fericirea lor

despre faptul ca nu locuim singuri, nu vad in asta o mare problema...pentru ca avem camera noastra foarte departe de camera tatalui...sau au fost momente in care m'am gandit si la asta..ca daca am locui singuri poate era mai bine, insa momentan nu avem unde sa mergem pentru ca asa cum spuneam nu avem o situatie financiara foarte buna.la el nu este pe primul plan sexualitatea cu toate ca eu cam duc dorul si mi'e frica sa ma apropi de el uneori, de teama de nu a fi respinsa...nu vreau sa fiu perfecta insa vreau ca atunci cind ajunge acasa de la serviciu sa pot face ceva bun pentru el, sa-l recompensez cumva..Si aici cred ca gresesc...mereu stau in urma lui sa fac eu tot sa nu trebuiasca sa faca el...cum sa nu mai fac cind eu stau toata ziua acasa, si vreau ca el sa nu duca lipsa de nimic.Cit despre "jocurile mele" nu stiu de ce il deranjeaza nu stiu de ce ii este teama..probabil ca are in familia mamei sale un caz in care cumnata soacrei mele si'a tratat mereu copii, chiar si cind acestia aveau 20 ani, ca pe niste copii cu deficiente...Uneori ma cearta pentru ca nu-mi plac anumite lucruri pe care le face tatal meu (din pacate tata s-a schimbat foarte mult de cind mama a plecat in afara la munca, si il mai cert pentru ca ii vreau binele) iar concubinul meu imi spune sa nu mai fiu asa rea cu el..insa nu sunt...nu consider ca sunt..

probabil imi veti spune din punctul de vedere al relatiilor intime, sa astept sa faca el primul pas, insa lui ii place sa iau eu initiativa, insa aici se complica treaba...cind iau eu initiativa ma respinge pe motiv ca e obosit sau ca mai devreme am suparat cu ceva.iar daca astept la el, iar nu e bine, ca nu iau intiativa eu.

IERTARE
pt cele scrise...
sfaturi?
fiecare caz..e unul aparte.
ITI doresc sa-ti fie bine!!

n'a fost cu suparare Maria 123...mi se mai intampla si mie sa nu citesc cu atentie si sa inteleg altceva.cind am zis sfaturi, m'am gandit ca poate cineva a trecut prin ce trec eu si imi spune si mie ce sa fac si cum.poate nu vad eu cit gresesc si din ce povestesc poate imi spune cineva cu ce anume gresesc

Esti mult prea disponibila si asta-l face sa-si piarda interesul.In plus, il cocolosesti prea mult si avand deja o mama, e sufocant ca si partenera de viata sa te trateze ca pe un copil.Intr-o relatie conteaza mult comunicarea, asa ca discutati mereu aspectele care va deranjeaza reciproc. E aiurea sa-ti fie frica sa faci un lucru, sa preiei initiativa...cu cat ti-e mai teama c-o sa-l pierzi cu atat mai mult te vei transforma in simpla servitoare(sper sa nu para prea dur termenul)in casa. Lasa treburile casnice pe locul doi(in general, implicati-va amandoi, nu fa doar tu curatenie si mancare) si iesiti din casa, relaxati-va, rupe-te de cotidian...e plictisitor ca viata sa se deruleze dupa scenariul munca, acasa, dormit, etc.Fa ceva si pentru tine, nu e nevoie sa fie el mereu centrul universului.

ai dreptate bestyutza79 cred k exact asta fac...sunt prea disponibila si-l cocolosesc prea mult...dar oare am sa pot sa ma pun pe mine pe primul plan?oare am sa reusesc? mersik mult

E importanta petrecerea timpului liber impreuna, dar e esentiala si respectarea libertatii fiecaruia. Incearca sa-ti faci timp pentru a te aranja, a citi o carte, a iesi cu fetele, orice activitate care te relaxeaza sau prin care-ti poti cultiva mintea si sufletul. Lasa-l sa respire, sa urmareasca o emisiune preferata, sa fie cateva ore singur, surpinde-l cu un pahar de vin, cu o invitatie la un concert...spontaneitatea e de multe ori cheia unei relatii fericite...sper sa va fie bine!iubiti-va mult!!!

Doamne Ajuta! mersi mult Bestyutza79.Am sa pun in aplicare!

stiu ce ma face sa spun ca sunt sigura ca nu ma pot pune pe primul plan pentru ca mereu m'am lasat pe mine si am facut totul pentru ceilalti din jur...si de multe ori mi'am spus : de data asta gata, eu sunt pe primul plan, mai intai sa fiu eu bine apoi ei...si totusi nu am reusit...simt nevoia sa fiu mereu disponibila pentru ca mereu mi'a placut sa ajut, mi'a placut sa vad ca celor din jurul meu le este bine..din suflet imi doresc sa am grija mai mult de mine si pe ceilalti sa'i las pe locul secund insa...nu am reusit asa ceva...tot la ei m-am gandit cind am vrut sa fac ceva...sa le fie bine lor!

m-am gandit si la varianta aceasta insa asa cum ziceam, situatia financiara nu-mi permite acest lucru...Nu am un loc de munca si cu salariul pe care il ia el nu am cum sa urmez acele sedinte

multumesc frumos! imi doresc din suflet sa se rezolve si relatia mea cu cel pe care il iubesc enorm dar si sa imi pot purta mai multa grija mie decit celorlalti, Sa fiu eu pe primul plan1