Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Buna si bine v-am gasit.
In primul rand felicitari persoanei care a avut initiativa pentru deschiderea si formarea acestui grup de suport.
De asemenea felicitari si celor care s-au alaturat acestui grup, si-au spus problemele, i-au ascultat pe ceilalti si au incercat sa ii ajute. Voi toti ati reusit si faceti sa functioneze acest grup.
Eu sunt psihoterapeut si am ajuns din intamplare pe acest forum dar sincer, ma bucur sa vad acest "activism", aceasta atitudine proactiva.
Daca aveti nevoie de ajutor va stau la dispozitie in limita timpului disponibil.
Deocamdata va spun atat - desi e greu de rezolvat, mai ales in cazurile severe, TOC-ul sau NOC-ul (nevroza obsesiv-compulsiva) este complet tratabila si vindecabila. Necesita multa munca, persistenta, rabdare si incredere neclintita dar pana la urma cedeaza si va puteti bucura din nou de viata - o viata cu diverse emotii inclusiv cu frici si temeri, dar emotii normale si nu exagerari.

Buna Amy, e incurajator sa auzi ca TOC-ul este complet tratabil, mai ales din partea unei persoane avizate.Eu unul m-as bucura macar sa-l aduc la un nivel suportabil si sa pot functiona cat de cat normal.Sa dea Dumnezeu sa fie asa cum zici tu si sa scapam cu totii de porcaria asta de boala.Multi dintre noi nu isi permit un terapeut, asa ca ajutorul tau e mai mult decat binevenit, multumim.

Salut Andrei.
A scapa de TOC inseamna de fapt a ajunge la un nivel de functionare bun, adica sa nu-ti mai deterioreze viata: nici munca, nici relatiile cu familia si prietenii etc.
Multe persoane au asteptari nerealiste si considera ca o viata normala si fericita inseamna lipsa oricarei anxietati. Cum spuneam si in postarea anterioara - asa ceva nu exista, ba e chiar contraindicat. Scopul e bine sa fie nu disparitia oricarei senzatii de teama ci mai degraba transformarea emotiilor exagerate si disfunctionale in niste emotii functionale, adecvate contextului si solicitarilor reale. Niciunul dintre noi nu cred ca vrem sa ne transformam in roboti, sa nu mai simtim nimic.

Stiu ca multe persoane nu-si permit un terapeut din mai multe motive - nu exista peste tot terapeuti buni, e greu de ajuns la ei, programul de lucru al terapeutului se suprapune cu cel al clientului, nu prea e timp, nu prea sunt bani, e si o retinere, o rusine pe care o simtim uneori, ne e greu sa recunoastem ca avem probleme si ca trebuie sa cerem ajutor.

Tocmai din cauza asta eu impreuna cu o echipa multidisciplinara lucram de cativa ani la o platforma de psihoterapie si preventie online a anxietatii. In cateva luni speram sa fie lansata si astfel toti cei care avem probleme ce intra in sfera anxietatii sa gasim un loc sigur, profesional unde sa ni le putem rezolva.
E o chestie extrem de complexa unde exista informatii, se ofera diagnostic acurat; acces la 6 programe de psihoterapie - cate unul pentru fiecare tulburare de tip anxios (inclusiv pt TOC); psihoterapia se poate face individual (self-help) sau cu asistenţa unui psihoterapeut atestat, printr-un sistem de videochat sau messenger plus resurse de dezvoltare personală.

Ideea de baza e ca platforma asta reuneste toate resursele necesare unei persoane cu probleme de anxietate: informatii prezentate in format multimedia, diagnostic, psihoterapie, grupuri de suport, optimizare personala etc. Si foarte important ea ofera sau asa am gandit-o cel putin, sa ofere: independenta, control personal si flexibilitate tuturor utilizatorilor. Intri cand ai timp, de oriunde si parcurgi "traseul vindecarii" in ritmul propriu, singur sau cu ajutorul unui psihoterapeut, al grupului de suport.
Chiar sper din suflet sa fie o solutie pentru problemele de anxietate si in special pentru aceia care din diverse motive nu pot apela la psihoterapia traditionala, fata in fata.

Mult spor tuturor la toate cele bune.
Intre timp, repet, daca pot sa ajut cu ceva o fac cu toata deschiderea.

Amy, sunt absolut de acord, anxietatea(ca si frica) e buna, dar in doze mici :-).Nu cred ca cineva ar dori sa se transforme intr-un robot(cel putin nu eu), pana la urma emotiile si sentimentele sunt cele care ne definesc ca oameni.

Eu din fericire am un terapeut foarte bun, dar sunt multi care nu au norocul asta.Cunosc persoane care sunt plecate din Romania si au foarte greu acces la terapie in special din motive financiare.Cred ca platforma asta online o sa le fie de mare ajutor(si nu numai lor).

Eu am facut ceva de genul asta mai demult dar din lipsa de timp si resurse am amanat lansarea siteului.

Multumim inca odata pentru ajutor :-).

asa este amy, este un lucru bun, acum sunt intre ciocan si nicovala am de gand sa o sun pe terapeuta cu care am colaborat odata dar nu stiu ce sa fac sa iau iar medicamente gen prozac (pare mai simplu)dar stiu ca nu e ok, am mai luat acum am iarasi o problema a anxietati, ce vreau sa te intreb ti se pare normal ca o temere de genul sa intre in sfera tocului:gen mie mie frica ca oricand mi-as putea face rau oricand si din orice, de exemplu in perioada aia cand o am incerc sa evit esarfele, sau alte obiecte care cred ca le-as putea folosi, sau mie frica ca pot face rau cuiva drag mie, si altele, in special e chestia cu teama de sinucidere si se amplifica daca aud de asa ceva, am chestia asta din 2007/ 2008, , aici sunt nelamurita unde intra chestia asta in ce categorie, si cat crezi ca de grav poate fi pt ca pe mine ma sperie asa tare incat ma blocheaza gandurile anxiogene, credema nu am nici un rost sa am ganduri suicidare de aia nicic nu cred ca sunt asa ceva, atat ca mi se declanseaza cateodata am si perioade ok, mai ales gandind ca nu iau tratament, astept parerea ta, si iti multumesc

Buna vivi.
Cred ca cea mai buna solutie este sa vorbesti cu terapeuta ta, care te cunoaste deja si careia ii va fi mai usor sa-ti dea un raspuns complet si adecvat.
Eu pot sa-ti spun cate ceva din analiza informatiilor date de tine dar e prea putin pentru a-mi forma o parere clara.

Asadar, o prima concluzie ar fi ca da, gandurile acestea intra in sfera TOC-ului si mai precis in tipul de obsesii "a face rau cuiva, inclusiv propriei persoane".
Ai mai jos o lista cu cateva obsesii tipice:

contaminarea cu microbi prin atingerea unor obiecte sau persoane
contactul cu substanţe chimice periculoase
nesiguranţa de a fi închis lumina, gazul sau uşa casei
a face rău cuiva sau propriei persoane
obsesia accidentelor, a unor persoane rănite sau desfigurate
a huli sau a spune/face blasfemii
a înjura sau a spune cuvinte urâte
nevoia de a pune mereu lucrurile într-o anumită ordine, poziţie sau loc
imagini pornografice sau cu subiect sexual
a lua decizii greşite
pierderea a ceva important
obsesii legate de superstiţii: pisici negre, oglinzi sparte, sare vărsată, blesteme etc.
a face ceva ruşinos sau imoral
a fi posedat de diavol
îngrijorări privind propria orientare sexuală
gânduri legate de moartea proprie sau a cuiva apropiat
nevoia de a se îmbrăca într-un anumit fel sau într-o anumită ordine
obsesii fără sens: fraze incoerente, imagini, melodii, numere

Pana la urma insa, aproape orice poate deveni o obsesie.
Nu pot sa-mi dau seama de gravitatea problemei tale, pt ca am prea putin informatii. Dar eu zic ca daca te deranjeaza perioadele astea mai bine sa te ocupi de ele inainte sa se transforme in ceva mai serios.

Legat de medicamente. Au si ele rolul lor. Dar daca stiti mecanismul TOC atunci stiti ca de fapt ganduri ciudate, aiurea sau indecente are toata lumea, absolut fiecare individ. Diferenta consta in felul in care le-am interpretat si cum ne-am raportat fata de ele la momentul respectiv. Chiar daca declansarea unei probleme de tip TOC poate sa aiba cauze in primul rand organice, mentinerea acesteia se datoreaza in mare masura aspectelor psihologice si d-aia e nevoie de tratament psihologic pt a scapa cu adevarat si pe termen lung de probleme.
Oscilatia starilor noastre se datoreaza mai multor factori. De obicei exacerbarea simptomelor are loc atunci cand avem resurse putine, cand suntem cu "bateria pe zero": oboseala cronica, solicitari cotidiene care se tot aduna, mici frustrari, probleme de viata etc. Cu totii ati observat ca atunci cand "ganditi la rece" e mult mai usor sa faceti fata fricii, anxietatii. Ideea e ca noi, creierul nostru a invatat anumite modalitati automate de a face fata problemelor si e nevoie de efort pentru a le contracara atunci cand nu ne servesc bine. D-aia e nevoie de resurse. Prin terapie cognitiv-comportamentala exersezi un nou mod de viata, noi modalitati de a face fata, si in timp astea le inlocuiesc pe cele dezadaptative. Numai ca e ca si cu spalatul pe dinti - tre sa o faci zilnic, sa te comporti si sa reactionezi conform noilor "reguli". Adica, e nevoie sa pastram igiena mintii la fel ca si pe cea a corpului.

Sper ca te-am lamurit cat de cat si ca iti for fi utile aceste informatii.

Andrei,

ma bucur sincer ca ai un terapeut bun si ca ai reusit sau reusesti sa te ocupi de problemele tale.

Legat de ce spuneam eu cu platforma. Stiu ca n-aveti de unde sa va faceti o idee f clara fara sa o vedeti (am descris-o f pe scurt) dar vreau sa precizez ca nu e vorba de un simplu site cu informatii. E ceva mult mai complex - d-aia si dureaza de cativa ani constructia ei si a fost necesara o echipa multidisciplinara.

Oricum, o sa vedeti si o sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun atunci cand va aparea :)

O seara cat mai buna pentru toata lumea.

amy_c iti multumesc pt raspuns, nu stiam exact, ce pot sa zic as vrea sa nu mai iau nici un tratament medicamentos am luat in astia 2 ani jumate numai un tip de medicam care nu prea a avut efect, nu am luat niciodata anxiolitice, am preferat sa merg la psiholog un timp, apoi am renuntat, am trait cu teama aceasta atat de mult in cat cred ca m-am obisnuit , simt cand vine si cand pleaca, dar sunt momente groaznice, sora mea este studenta in anul 3 la psihologie la sibiu, sper cand termina sa poate sa ma ajute, si acum ma mai ajuta caeodata dar nu stie atat de multe...mai are de invatat, apoi acum de cand am terminat cu fostul antidepresiv pt ca am termonat cu el ma ingrasasem 20kg, tin prozacul in dulap pt ca sper sa pot fara, asa ca mai iau un extraveral cateodata cand nu pot dormi ma simt incordata...stiu ca nu e ok, intotdeauna sper sa fie bine si zic de fiecare data cand ma simt ok gata de data asta scap de toc, dar iarasi vine, de abia astept acel site , iar in cea ce ne priveste, amy sa ai rabdare cu noi caci probabil mereu te vom intreba cate ceva de tocul nostru, intrebarile cu dar daca cred ca vor exista sau noi chiar daca stim problema noi tot vrem o confirmare.pe noi ne ajuta si faptul ca vb intre noi aceasta problema, asa ca iti multumim ca ne raspunzi, te pup o zi buna in continuare la toata lumea

Buna,
Amy_c bine ai venit printre noi si mii de multumiri pentru sprijinul acordat. Conteaza enorm pentru noi.
Intradevar a avea TOC este o lupta continua, uneori inseamna a-ti shimba cu totul modul de viata.
Am TOC din 2000, s-au facut deja 10 ani si am avut o forma severa, severa pentru ca am avut pe langa si o depresie majora, cauzata probabil de limitarile aduse de TOC.
As putea spune ca desi am TOC de atatia ani inca unori mai imi joaca feste si devine enervant si greu de controlat. Dar, vestea buna e ca am perioade bune, sunt functionala.
Platforma de care vorbesti mi se pare mana cereasca, ar fi super sa existe asa ceva si sa fie si accesibil pentru toate categoriile de bolnavi. Ce sa zic, ar fi groaznic sa fie foarte scumpa si unii sa beneficieze, altii nu.
Auzisem de ceva asemenator creat de o ecvhipa de terapeurti de la Cluj, fondator era dl Dr Daniel David, insa partea nasoala era ca primul contact trebuia sa fie in cabinet, ceea ce reprezenta un neajuns pentru multi pacienti care nu aveau cum sa ajunga la Cluj din diverse motive (unele chiar legate de boala).
Insa ar fi extraordinar ca sa puteam avea accesul la terapie on-line, eu cred ca ar ajuta multa lume, in special tineri.
Inca o data multumiri, desigur nu-l uit si pe dl Matei dr care ne-a sustinut mult si ne-am putut baza pe atunci cand bateriile ne-au fost descarcate.
Va imbratisez cu drag,
Prozac

Hello, salut si eu prezenta unui terapeut printre noi. Amy, ne poti da mai multe detalii despre tine? De unde esti, daca faci sau nu parte dintr-o asociatie, etc.
Stiu ca terapeuta mea si a lui Andrei are deja niste programe pe terapiile cognitiv comportamentale si poate va intalniti.
De asemenea, am pus intrebarea si pentru ca pe site umbla tot felul de personaje care s-au autodeclarat terapeuti si oamenii sunt de altfel in plina suferinta proprie. Nu vreau sa-i numesc ca o sa-mi sara in cap si facem spume iar pe subiectul nostru.


In ce priveste atitudinea de "complet vindecabila" vis-a-vis de aceasta afectiune, eu am foarte multe retineri. N-am nici cea mai mica urma de pesimism, insa de atatia ani de cand o cunosc, am inteles ca e o afectiune cronica pe care cel mai bine e sa o iei ca atare, asa cum iau de exemplu ulcerul de care sufar, mai bine zis am suferit. Dar asta nu inseamna ca in anumite perioade, n-am arsuri la stomac si asa mai departe. N-o sa accept niciodata sa-mi traiesc viata la un nivel de anxietate infinit si constant. Dar ca pot aparea momente in care sa-mi mai vajaie capul, de asta m-am convins deja.
Imi e ciuda pe ele, dar stiu ca o sa mai apara. Din ce in ce mai putine si cu mai putina forta, dar sa jur ca daca fac X+Y+Z si n-o sa ma mai apuce nici o criza de anxietate TOC, asta e o aberatie, din punctul meu de vedere.

Si cred ca foarte multi dintre noi n-au nici o problema cu teama, anxietatea in mod normal, ci cu teama si anxietatea legata de ruminatiile obsesive.
Adica faptul ca mi-e teama ca... habar n-am, castig mai putini bani la salariu, e net suportabil fata de frica care ma apuca vis-a-vis de ale mele. Ceea ce am observat ca este la fel de adevarat, in cazul acestei afectiuni ca in cazul tuturor afectiunilor, este ca atunci cand utilizezi resurse (ca mi-a pierdut jobul, s-a intamplat aia si ailalta), si utilizezi prea mult, apare si starea de rau. Ca si la ulcer... am dus-o foarte bine intr-o perioada cu mult stres, dupa care a inceput sa ma doara stomacul si sa am stari de voma. Fac aceste note pentru ca mult timp m-au terminat chestii de genul: draga, dar tuturor ne e frica de ceva. Da, tuturor ne e frica si e normal sa iti fie frica, asa stii cand vine eventual un pericol, dar nu e nici normal nici vreo fericire cand tu n-ai dormit de vreo saptamana de frica ca ai luat, habar n-am, virusul X. Aia nu mai e frica pe care o cunostem cu totii, aia e chestiunea naspa care ne deranjeaza pe toti cei care cunostem aceasta poveste TOC.

Salut felul in care ai explicat ce se intampla si cum ajungem sa punem pe seama anumitor ganduri ceea ce simtim si sa intram in rahat pana la gat... practic cum debuteaza afectiunea asta. Sunt convinsa ca daca va fi realmente o sustinere reala fata de aceasta afectiune, iar oamenii care o au daca merg la medic sunt tratati asa cum trebuie, mult mai putina lume va ajunge sa sufere si 11 ani (cum mi s-a intamplat mie) pana sa descopere ce are si de ce sufera cand sufera.

Buna prozac, buna sophie.
N-am vrut sa mentionez prea multe detalii despre mine sau despre echipa cu care lucrez pt a nu se intelege ca vreau sa fac reclama sau publicitate gratuita. Dar inteleg ca e foarte important sa existe incredere intr-o persoana de la care asteptam ajutor.
Numele real este Amalia Ciuca. Am terminat la Cluj in 2005 si anul acesta sper sa-mi finalizez si doctoratul. Pregatirea mea este in CBT - adica terapie cognitiv-comportamentala - am toate atestatele necesare.
Prozac, l-ai mentionat pe dl. David, am lucrat foarte bine si cu dansul o perioada dar de 4 ani si ceva colaborez cu profesorul Mircea Miclea. Impreuna cu el si alti colegi psihologi plus informaticieni, actori, regizori, ingineri multimedia etc. lucram la aceasta platforma denumita PAXonline.

PAXonline va fi o solutie alternativa terapiei traditionale - va viza pe toti cei care din diverse motive nu au acces la terapie fata in fata. Avand acest principiu in minte categoric va fi accesibila si nu va fi deloc un "lux". Platforma nu va necesita nici o intalnire fata in fata reala. Aceste intalniri vor fi posibile printr-un sistem numit videochat ce va permite o comunicare in timp real - imagine si sunet.
Platforma nu se adreseaza doar tinerilor. In ziua de astazi aproape toata lumea are acces la internet. Oameni de 40, 50, 60 de ani intra si cauta pe google informatii medicale sau tot felul de curiozitati. E important insa sa existe o sursa profesionala care sa ofere informatii reale, utile si validate stiintific.

Sophie, legat de ceea ce am spus "complet vindecabila" cred ca am explicat ulterior ce inseamna. Nu am spus ca nu vor mai fi tentative ale bolii de a reveni, episoade specifice TOC - ideea e ca in terapie inveti sa devii propriul terapeut si beneficiile sunt pe termen lung a.i. atunci cand apar aceste "atacuri" ale TOC veti stii cum sa reactionati a.i. sa nu se reinstaleze tulburarea. Cred ca stii foarte bine ca e o diferenta enorma intre a avea tulburarea si a avea reminescente, anumite simptome specifice care sunt deranjante dar care sunt totusi acceptabile.

Tinem legatura. Va doresc numai bine.

buna seara.Este bine ce vrea sa faca ami_c mie mi se pare ceva excelent. Eu inca ii dau inainte cu ritualurile, si ma rupe boala asta, daca as cputea sa scap de ritualuri as fi cel mai fericit, dar nu pot si ma dispera aceste ritualuri.
Pentru ami_c :mie cind imi vin gindurile alea oribile, urite eu cred ca acele ginduri ramin in locul unde sau produs se dezvolta si se va intinpla ce contin acele ginduri, deci eu trebuie sa ma intorc in locul unde au aparut aceste ginduri si sa zic ceva pozitiv, si apoi imi continui drumul sau treaba etc. Dar aceste intoarceri sau ritualuri ma ofilesc de tot.
Cum sa fac sa nu ma mai intorc, si sa nu mai cred ca acele ginduri (pe care eu le cunosc destul de bine) ramin in locul unde au aparut, se amplifica si voi pati ce spun acele ginduri.
De exemplu cind bag cheia in usa vine gindu si zice ca o sa patesc cutare lucru, eu cred si bag si scot cheia din usa pina acopar acel gind cu ceva pozitiv, asa patesc si cind inchid usa sau cind opresc motorul sau cind sting farurile si multe si multe altele.multumesc
Va salut cu respect pe toti.pa

imi cer scuze dar am uitat sa scriu ceva important, mie frica de cifra 4, si cind aprind televizoru, il aprind si il sting intruna, si mai multe feluri de ritualuri, dami si mie o idee cum sa scap de aceste ritualuri, sau dati-mi o ideee cum pot sa scap de aceste compulsi.mersi

Ioane, bine ai revenit.Imi pare rau ca nu ai scapat de ritualuri.E greu stiu, si eu m-am luptat ani de zile cu ele.Solutia pe cat e de simpla in teorie pe atat e de greu de pus in practica si anume nu cedezi la ritual oricat de multa anxietate iti creeaza.De exemplu daca atunci cand bagi cheia in usa ai un gand naspa contiua sa descui usa si intra in casa.Sub nici o forma nu face ritualul chiar daca te simti ca dracu.Fa la fel si cu restul si o sa vezi ca se estompeaza treptat si la un moment dat dispar cu totul.Asta nu e doar teorie, am incercat pe pielea mea si acum sunt ok.

Cred ca singura solutie pentru noi tocaitii e sa ajungem sa-l privim pe "dracu" in ochi cu zambetul pe buze.

Pana atunci sunt de acord cu Sophie (bonjurica madam :-) ) ca boala asta nu e 100% vindecabila dar sunt convins ca o putem aduce la un nivel suportabil, care sa ne permita sa functionam. aproape de normal.E adevarat pe de alta parte, ca eu sunt un optimist incurabil :-).

Amy, ma bucur mult de aceasta initiativa, o afirm din nou. E foarte important ca lumea sa aiba acces online la informatii. Chiar acum ma confrunt cu o problema extrem de naspa, am aflat ca fratele meu are o problema foarte serioasa de dependenta la jocuri de noroc, si-a jucat banii din firma si si-a lasat familia fara un sfant, bea si... ce sa mai povestesc? Vin de la terapeuta mea cu care m-am consultat ca in orasul in care stau ei posibilitatile de tratament sunt vax albina. In plus, toata familia e ingrozita ca nu stie cum sa faca si de unde sa apuce pisica... Si imi repugna ideea ca la marea majoritate a medicilor psihiatri la care te duci la ora actuala in Romania, te duci sa te infunzi si mai tare.

Ca si Andrei, bonjurica monser (scuza lipsa de prezenta, dar sunt extrem de prinsa), sunt o optimista incurabila, insa realitatea naspa e ca... nu e sustinere, nu e informatie. De exemplu, intr-o tara in care un procent imens din polulatie e alcoolica, nu exista clinici de dezalcolizare. Exista sectiile obosite din spitale unde te duci sa-ti vomiti matele din tine si o iei de la capat.

Eu sunt mandra de micul nostru grup de aici ca ne-am mai scos din rahat unii pe altii si am reusit cred prima initiativa privata, daca pot sa-i spun asa, de lupta cu aceasta boala din tara. Asa ca Prozac, jos palaria!

Scuzati supararea, da sunt frustrata si ofuscata in seara asta :-)

Ioane, de tine uitasem... cred ca ti-am spus de un miliard de ori cum sa faci sa scapi de ritualuri. Si ti-am dat si in exemplu cu gandul care ramane pe usa!

Si eu am ritualuri, da maica, reusesc si sa nu le mai fac. Cand ma apuca, ma apuca, asta e, da tu tot intrebi cum sa faci sa scapi. Nu le mai face!!!

Buna ziua tuturor!
Mai primiti un membru in marea voastra familie? M incadrez perfect in tiparele nenorocitului de TOC insa, asociat si cu depresie, anxietate si parca mai toate bolile mi se pare ca sunt la mine.
Sa incep cu inceputul. prima cadere am avut-o acum 6 ani in urma unei inerventii stomatologice si pot sa spun ca a fost foarte urat atunci dar cu sustinere din partea familiei si nororcul de a gasi un medic priceput, am reusit in doar 3 luni de zile de tratament sa uit ca am fost vreodata bolnava. de fapt, eu facusem o obsesie pentru problema stomatologica si de aici depresie. atunci am urmat un tratament cu seroxat si rivotril.
In decembrie acest an, a murit tatal meu si am fost martora tuturor evenimentelor, iar la 2 saptamani dupa, am simtit cum incet, incet, ma afund din nou. a ainceput cu depresie, anxietate, panica si TOC cu ganduti violente la adresa mea si a celor dragi, a copilului. Am mers bineinteles, la acelasi medic si am inceput un tratament cu cipralex si rivotril de 2 sapt. problema este ca de cateva zile, dupa amiaza, ma confrunt cu o stare nervoasa care nu ma caracterizeaza in mod normal. sa fie de la Cipralex sau de la faptul ca de cateva zile am renuntat la jumatate de rivotril cel de dimineata? Sau mai am vreo afectiune necunoscuta?
Daca ma acceptati printre voi, dati-mi si mie un sfat.Pe acest forum, as putea spune ca eu ma relaxez si prin puteri.
O alta problema este ca imi este foarte frica sa ma angajez, am fost de un an in somaj si apoi, dupa intamplarea cu tatal meu, parca orbecaiesc in intuneric, nu ma pot aduna si mor de frica sa imi caut de lucru. Iar aceasta situatie nu poate dura la nesfarsit. Voi cum reusiti sa munciti?

Buna elini, bine ai venit printre noi. Urez bun venit tuturor pentru ca desi sunt ici pentru ca au o suferinta, locul acesta e unul in care gasesti pe langa ajutor pentru ce te macina, prieteni adevarati. Eu sunt prietene cu trei persoane de pe forum si in afara acestui spatiu si sunt foarte fericita ca i-am intalnit.

Ce spui tu suna evident a TOC. Cu toate stereotipurile lui, cum a aparut, cum a reaparut, etc. Nu stiu in e oras stai. Pe langa tratamentul medicamentos (care e, scuzati ca tot aseman cu ulcerul, dar n-am o alta idee acum), care ajuta niste substante sa se metabolizeze si sa-si reaia rolul si ritmul normal, terapia cognitiv comportamentala este extrem de pretioasa. Iti da practic cunostintee si mijloacele de infrunta starile de anxietate, de a renunta la compulsii, cat se poate, si de a pricepe ca: hei, n-am decat o chestiune care cu tratament corect chiar n-o sa-mi mai frece existenta.

In ce priveste serviciul, anxietatea poate sa te chinuie asa incat sa ai impresia ca nu te poti descurca la job. Si mie mi s-a intamplat sa-mi fie rau adesea. Dar si in situatii naspa de tot am reusit sa ies din impas... am avut un randament mai scazut, dar a fost ok. Cea mai mare chestiune o reprezinta ideea ca daca... si daca sefului i s-a parut ca nu stiu cum si nu stiu ce... Dar trece si asta. Sfatul meu: gaseste-ti ceva si abia apoi o sa vezi daca temerile tale legate de serviciu sunt adevarate.

Sophie, stiu ca problema fratelui tau e foarte serioasa si lipsa de informatii si optiuni o face si mai grava.Cunosc pe cineva care a trecut prin asa ceva.Nu i-a fost usor, dar dupa mai multe recaderi, nu a mai pus gura pe alcool de ani de zile.Pana la urma e o dependenta, urata cei drept, dar complet tratabila.Uite eu de exemplu nu mai fumez de 2 luni si nu credeam ca e posibil sa ma las.Dar ai dreptate cheia (inafara de multa vointa si bune intentii din partea lui) e sa gasesti un medic bun.Jocurile de noroc sunt mai rau ca un drog, dar si asta se trateaza cu conditia ca el sa admita ca are o problema si sa accepte ajutorul vostru.
Asa ca un pas intermediar ma gandeam daca poate sa incerce jocuri de noroc pe computer.Chiar daca nu au miza reala, poate ajuta cine stie.Pana la urma e o dependenta psihica care poate fi pacalita cumva :-).
Eu zic ca o sa fie ok, vorba aia noi facem progrese mari cu TOC-ul, care e mult mai naspa.Recunosc ca ti-am simtit lipsa, dar stai linistita cu totii avem probleme :-).

Elini, pentru mine grupul asta e intradevar ca o gura de oxigen si sper sa te ajute la fel de mult cum ma ajuta pe mine asa ca bine ai venit :-).

Elini si eu am patit exact ca tine, imi era foarte frica sa ma angajez, si ma tot gindeam daca fac fata, dar frica asta sau fobia asta este cred eu tot de la anxietatyea asta marita si de la boala asta toc.Dar m-am angajat si totul decurge foarte bine
Sophi cu dependenta de jocuri de noroc si alcool am trecut si eu , si am vreo 20 de ani de cind nu am mai baut deloc, si nu am mai jucat jocuri de noroc.Dupa experienta mea iti trebuie ambitie foarte mare, o ambitie de fier sa te lasi de baut, ca de jocuri de noroc e usor sa te lasi
Andrei mersi pentru sfaturi, si va multumesc la toti
sanatate multa

Am revenit cu o intrbare :mesajele private pe care le trimiti unui user de pe acest forum functioneaza?

intradevar acest forum aduce putina liniste cand vezi ca si alet pers.sufera de aceeasi probl.cand discutii despre pb ta si cand vezi ca nu esti singur, si ep mine cred ca ma sacaie o depresie de cand am incheiat cu tratam., elini sati linistita si eu am ca tine aceasi chestie mie frica ca voi putea sa-mi fac rau si alte cele dar traiesc cu speranta ca voi depasi acest hop, de sapt viitoare voi merge din nou la terapeuta mea, si daca e nevoie scot prozacul din dulap, cu toate ca nu stiu prea multe despre acest tratament, ma sperie atentionarile acelea de pe prospect, dar daca stiti voi cumva ati luat si vreti sa imi ziceti si mie cum e treaba cu el, mie mi-a dat prozac capsule dispersabile, alea cum se iau, ok amigos va las ca tre sa ma pun la somn ca lucrez in weeken d si asa din cauza tocului sunt incordata si ma cam doare capsorul, va pup pe toti

Vivi, mai bine nu te uita pe prospect ca te apuca groaza :-).Eu iau Prozac dispersabil cam de 2 saptamani dar inca nu am simtit efectul.La genul asta de medicamente dureaza intre 2-4 saptamani pana incep sa actioneze.In plus eu am inceput cu doze mici (5 mg) si gradual am ajuns acum cateva zile la 20 mg.In 10-15 zile o sa pot sa-ti dau mai multe detalii, dar deocamdata asta e experienta mea cu Prozacul.De luat se iau usor, se pune o capsula in 100 ml de apa se lasa un pic si apoi se bea.

Hey Salutare,
Elini bine ai venit printre noi, vorba unui coleg de-al nostru, aici gasesti o gura de oxigen si un umar gratuit pe care sa te sprijini.
Ioane, ti-am dus lipsa mai, da la mama sa te imbratiseze, in primul rand pentru faza cu lasatul de baut si de jocurile de noroc. Esti super-tare.
Vivi si Andrei, eu am fost pe prozac, dacolo mi-am luat si numele. Mai, stiti si voi ca reactionam unic ca suntem diferiti, insa prozac m-a ajutat enorm. Cel dispersabil mi-a fost super-bun, in sensul ca nu m-am ingrasat, foarte putin, dormeam, mancam normal ceea ce e ok.
E cel mai bine studiat medicament antidepresiv si efectele sunt destul de putinsesizabile.
Nu, nu preaslavesc medicatia, insa am urmatoare teorie.
Cand TOCul devine sever, stiti cu totii cam nimic nu merge, atunci e bine sa iei totusi ceva pentru a evita suferinta extrema.
Ma repet, cu riscul de a fi enervanta, nu laud medicatia. Nu am nici-un motiv. Ba chiar n-o recomand in cazurile medii de TOC, dar cand simptomele sunt exacerbate nu este de ocolit.

Sophie, imi pare rau ca aud asa o veste. E foarte trist. Mai trist e ca e o boala severa, parsiva fara simptome, fara suferinta din partea celui care o are. Dar care aduce multa suferinta celor din jur.
Poate nu intamplator, dar sunt destul de i"in cunsotinta de cauza", caci am o amica, ce tocmai a divortat de sotul patimas in ale jocurilor.
O femeie puternica care a ales sa lupte pentru copilul ei singuram, fara el.
El nu e alaturi de ei, nu mai e de mult, el are un singur scop: sa joace! Sa se imprumute de bani si sa joace! Atat. Doare, imi imaginez dar asa e.

Fii foarte atenta, cazurile pot fi oarecum similare, ei au datorii cam peste tot si tot peste tot au pe unde sa joace.
Observati cum sunt acum strazile :farmacie, banca, jocuri de noroc.
Sunt deschise din pacate pentru neputinciosi ca ei.
Nu stiu, poate is prea pesimista, insa treaba e destul de serioasa.
Citeste pe net despre addictice gambling si poate gasesti ceva resurse de ispiratie pe acolo. Sau poate ne ajuta ami_c.
Iti doresc tot binele din lume si o mica minune in privinta fratelui tau.
Va salut pe toti,
Prozac

multumesc prozac si andrei09, andrei astept sa vad ce imi zici tu cum iti va fi, iar prozac tu cum de nu mai iei prozac?ziceai ca iti era bine cu el, oricum fie cum o fi sa vad cum mai sunt poate tin cutia de prozac la naftalina daca se poate, sper sa pot, va multumesc dragi mei

Va multumesc pentru primirea calda pe care mi-ati facut-o, chiar am nevoie uneori de un umar pe care s aplang si stiti cum e, in cazul nostru, acest umar arareori se gaseste pentru ca nu-ti poti spune pasurile oricui. Ce sa zic, am zile bune si zile mai putin bune, in special, seara ma simt ca si cum nu as avea nimic, insa dimineata, sunt varza si asta si in functie de vreme. acum sunt abia de 2 sapt. pe cipralex, o imbunatatire minora, am obsearvat in cazul depresiei, insa cu TOC-ul... mai astept. Sper sophie13, sa fie cum zici tu, ca o sa resusesc sa fac fata si unui job. Cred ca cel mai tare ma freaca depresia decat TOC-ul uneori. Cat despre terapie cognitiv comportamentala. nu stiu inca daca medicul meu face asa ceva, miercuri merg la ea si o sa intreb. Pana atunci, ma bazez foarte mult pe voi si imi da multa putere ambitia lui Prozac, a lui Sophie si altora care chiar stiu sa lupte onorabil cu acest monstru. Va multumesc ca existati si sper sa ne fie din ce in ce mai bine. Va salut pe toti, elini.

Plang? Nu, sunt doar lacrimi! De ce? Nu stiu, sau nu exact.Am mai intrat doar sa citesc ceea ce ati postat voi aici insa de cca o saptamana si ceva nu am mai citit si acum vad cata lume noua e aici, cata activitate, cata uniune, cata dorinta de bine am pierdut!
Mai dragii mei eu ma simt chiar bine si parca cand imi e bine ma cam sperie orice imi aminteste de perioadele urate.Of doamne si au fost har domnului! Eu continui tratamentul medicamentos plus terapia la psiholog, muncesc incerc sa ma bucur de fiecare clipa(atat cat pot).Destul cu mine!
ROBERT mari sfaturi nu iti pot da, insa se pare ca terapia la psiholog ajuta, sau oricum e un plus mai mic sau mai mare si daca bugetul iti permite du-te! Nu prea ai ce pierde, asta cu conditia sa gasesti un terapeut care sa te ajute si sa nu te ingroape mai mult!
Cauta unul axat pe terapie cognitiv comportamentala.hipnoza.Nu e indicata psihanaliza.(nu e o parere de specialist, e parerea unuia care a trecut pe la vreo 6 terapeuti)
Ce vad si la tine si la mine si la altii, urmam un tratament incepem sa ne revenim chiar suntem bine, dar cand vrem sa renuntam la tratament mai devreme sau mai tarziu apare iarasi TOC-ul.Aici poate domnul DOCTOR ne poate ajuta cu o parere!
Stiu ca e normal sa apara o stare mai altfel dupa ce renunti la tratament dar de aici si pana la recedere e cam mult.Prefer sa iau o viata tratament!
Vreau sa o salut si pe AMY si sper sa ne fie de ajutor si ea noua dar si noi sa o ajutam cu pareri obiective legate de site(sugestii).
SOPHIE, legat de fratele tau, un fost psiholog la care eu am fost lucreaza in cadrul unui centru particular pentru DEPENDENTI(alcool, droguri etc.)Din ce imi povestea rezultatele sunt foarte bune cu conditia sa existe vointa si din partea SUBIECTULUI.Imi spunea ca vin oameni din toata tara, oameni GREI.centrul e la SURA MICA in Judetul SIBIU! daca esti interesata, chiar si numai sa discuti cu psihologul te pot ajuta sa iei legatura cu el!
ELINI daca o sa iti spun ca tre sa vrei, o sa ma injuri, dar nu ma supar asa vedeam si eu lucrurile cand eram cu stari naspa! Dar am continuat sa muncesc chiar daca aveam zile in care ma gandeam sa renunt la munca si la tot sa ma izolez, simtind ca nu mai pot face fata!
Eram si obosit tot timpul, dar crede-ma ca am plans de multe ori singur in masina, cum dealtfel am dormit de multe ori pe marginea drumului cate 1-2 sau 3 ore cand nu mai puteam si eram foarte obosit!Noroc ca munca mea e de asa natura inact imi permitea, sunt agent de vanzari!Plus spuneam TATAL NOSTRU(Rugaciunea) in gand mai tot timpul!Nu iti pierde speranta! O sa poti!
SALUTARI TUTUROR CELORLALTI COLEGI DE SUFERINTA PE CARE NU I-AM POMENIT!
TOATE CELE BUNE!

Prozac, multumesc mult pentru lamuriri.N-am inteles o chestie...ai intrerupt tratamentul?Daca da, dupa cat timp si cum te simti?Nu de alta dar sper sa nu fiu nevoit sa iau medicamente toata viata.

Salutare tuturor si bine ai venit elini printre noi aici unde atunci cind ai nevoie gasesti un sfat bun si bine spus un umar de care toti avem nevoie.La fel ma bucur si de amy pt ca avem nevoie si de sfaturi venite din partea ei dar sa nu uitam ca aici e si Dl Dr atunci cind avem nevoie.Sophie de citeva zile de cind am citit de fratele tau ma tot gandesc ca e foarte greu prin ce trece el dat fiind faptul ca avem prieteni de fam care se confunta cu aceeasi "boala; daca pot sa-i spun asa au 3 copii si el a bagat bani grei la aparate, saraca sotia lui nu mai stie ce sa faca si cum sa fie bine pt ca el promite ca se lasa atunci cind ramine fara bani iar cind are toti ii toaca.Sincer imi pare rau dar eu cred ca daca are vointa si sprijin din partea fam si intra la normalitate.As avea si eu o intrebare:care e diferenta intre NOC si TOC?Va pup si va doresc o saptamana cu mult soare.

Hello la toata lumea si multumesc pentru sustinere. Indic, merci de contact. Il pun la pastrare. Acum i-am dat fratelul meu numarul de la un medic foarte bun care a intrat in post la ei in oras si sper sa se duca.
Din partea noastra va avea foarte mult sprijin. Din cate vad face declic dupa declic, incepe sa recunoasca faptul ca nu-si poate rezolva problema cu alcoolul. S-o tina tot asa, e un pas enorm.

Mari, habar nu am care de diferenta dintre NOC si TOC. Tu ce mai faci? Ce face printi? A noasra a facut azi un vaccin. E o dulceata, incepe sa comunice cu noi si e o minune sa vezi ca mogaldeata aceea iti zambeste, rade la tine si te iubeste.