Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Pt ca sotul meu a zis vineri seara ca ar merge la munte si am vrut sa ii fac placere si lui si lui fimeo, cu maricica (anxietatea), marghioala (depresia) si gigeii (gandurile) dupa mine - e adevarat mai diminuate am tras o fuga pana la Sinaia. Ieri a fost o zi mai buna. Acu ca ne-am intors vad ca gigeii si maricica isi cam fac de cap pe la mine dar incerc sa ma tin ocupata. Maine incepe o noua saptamana de munca pe care v-o doresc tuturor linistita sufleteste.
Va pup cu drag

Salutare tuturor! Sper ca sunteti bine...cel putin lipsa de activitate de pe aici asta indica:).Vad ca vremea se incalzeste...poate fi un motiv sa ne simtim mai bine. Doamne ajuta! asa sa fie. Si eu va doresc o saptamana cat mai linistita si multa, multa sanatate!

Buna seara! (la mine e seara la propriu si la figurat)

S-a intamplat inevitabilul: am ramas fara job; seful care mi-a facut avansuri si mi-a promis marea cu sarea, in urma refuzului categoric de a avea o relatie cu el, a intors armele impotriva mea. Ma simt secata de energie, nu am resurse sa lupt cu morile de vant. Traim intr-o lume foarte rea, sunt trista si epuizata.

Toc-ul a devenit partenerul meu de viata, avem o relatie stransa, am momente cand vreau sa ma inghita pamantul, apoi ma gandesc la familia mea si imi revin cat de cat. Ma preocupa ziua de maine, ca orice om din tara asta am si eu datorii, nu pot sta prea mult timp fara serviciu.

Gandurile hidoase nu vor sa dispara, recunosc ca am avut si zile bunicele dar acum sunt in groapa.

Va imbratisez, iertati-mi pesimismul, asta e,

a voastra

Donnamari

Dona imi pare rau pentru tine, dar exista o lege a compensatiei, nu poti ramane si cu boala si fara bani.Tre sa rasara de undeva soarele si pentru tine, vorbesc astrologii ca in viitorul apropiat vor fi doi sori, unul sigur e pentru noi, cei fara serotonina.Ma uit si eu la sotul meu cum doarme, este un om normal, toata ziua si a facut de lucru, acum e obosit.Eu am lenevit toata ziua si acum sunt zombi.Nu stiu voi ce va doriti, insa eu imi doresc energie si ganduri curate, lucruri care le doresc si pentru voi.Sa aveti o noapte linistita

Donnamari, e trist ce ti s-a intamplat...Asa e, din pacate traim intr-o lume rea...si tare as vrea sa se schimbe asta.
Sper sa treci cu bine si peste acest episod si sa iti gasesti un alt loc de munca mai bun, unde sa fi apreciata. Probabil te-ar ajuta si sa mai uiti de TOC daca iti ocupi timpul cu ceva..daca faci ceva ce iti place...la mine functioneaza de multe ori.
Nu mai bine iti doresc, tie si celorlalti! Multa liniste si sanatate!

Dona, iti doresc putere. Ce anume cauti de munca? Zi si tu si aici, nu se stie de unde sare iepurele. MULTA PUTERE!

Buna, tuturor!

Dragii mei, va multumesc pt incurajari, am vb cu cineva pt un job, in cateva zile ar trebui sa primesc un raspuns.

Nu pot sta acasa, daca nu-mi tin mintea ocupata, toc-ul e mai chinuitor. Tin cateva evidente contabile, dar nu-mi ocupa tot timpul, eu trebuie sa fac mereu ceva, sa uit de ganduri.

Alta problema: de la 55 kg am ajuns la 63 kg - dupa 4 luni de tratament. Am ajuns rau.

Fumez destul de mult, mama ma priveste si spune: "asta nu e fata mea", va imaginati cum ma simt. Nu mai stiu cine sunt, nu mai stiu ce sa mai fac, din toate relele care mi se intampla.toc-ul este cel mai rau, ma murdareste, ma distruge. Ce dor imi este de zilele bune! E normal sa ma simt asa dupa 4 luni de tratament? Nu cred.

Nici pastilele nu le mai suport, ma simt anormala, ma deranjeaza ca nu ma simt asa cum speram, nu trece o zi fara ganduri nenorocite...

Va scriu cand sunt mai optimista, acum sunt praf.

A voastra,

Donnamari

Donna, nu, nu te feri sa scrii cand esti praf. Grupul de suport nu este pentru oameni care sar intr-un picior de bucurie ca atunci nu le-ar mai trebui suport.
In 4 luni nu ai avut zile bune deloc?? Eu imi amintesc ca si prima data (si sincer ma astept si acum) am avut mici recaderi, mai ales cand mi se intampla ceva sau era menstruatia.
Tu nu te-ai simtit deloc bine cu el atata timp? Daca asa este, atunci nu e in regula si te rog consulta medicul.

TOC-ul nu te murdareste, NU ESTI MURDARA. Diabeticii sunt murdari??? Si ei au o deficienta ca si noi. Dar cei care fac dializa, dar sotul meu care sufera de Parkinson la 42 de ani? E o lupta, nu ai omorat pe nimeni, nu ai furat, nu ti-ai abandonat familia - asta e murdarie - si nici atunci nu poti judeca pe nimeni.

Stii, am citit undeva ca de fapt iadul si raiul se afla chiar in constiinta noastra. Noi ne suntem judecatorii si te rog sa nu te mai judeci aspru. Ceea ce ti se intampla tie acum nu este usor si imi pare rau ca mama ta nu iti este alaturi. Conteaza ENORM sa te inteleaga, mai ales cei dragi.
Si eu am crescut in greutate cand faceam tratament. Dar pe bune ca ma durea in spate. La figurat. Decat prin ce am trecut, mai bine cura de slabire. Nu te mai gandi la ce poti sa caracterizezi ca negativ la tine. Incearca sa te gandesti la ceva bun, oricat de greu ti-ar fi, ceva cat de mic. Leaga-te cu toate puterile si lasa "gigeii" (gandurile) astia nenorociti.
Ai o perioada proasta, asta este, si e de inteles. Nu te invinovati si mai ales NU INCETA SA SCRII DACA TE AJUTA!
Suntem langa tine!!!

Donnamari, ceea ce s-a intimplat cu tine, nu este doar trist, este cumplit de nedrept. dar ia totul ca pe o incercare, poate asa a fost sa fie iar noul job s-ar putea sa-ti ofere cu mult mai multe satisfactii, sa cunosti alte persoane.Se zice ca fiecare persoana cu care interactionam apare in viata noastra cu un anumit scop, intrun anumit moment atunci cand trebuie, ai incredere, de multe ori nici nu realizam. Acum 5 ani la un botez, am intalnit_ o pe Monica si am discutat cu ea din prima secunda ca si cum o cunosteam de zeci de ani. Aveam o sezatie ciudata cand ma uitam la ea, ca am intailnit-o cu ani in urma si incercam sa-mi amintesc cand sa pot s-o, , localizez", Era o senzatie, pe care insa aveam sa aflu dupa catva timp ca si ea avea aceleasi sentimente. Similitudinile din viata noastra sunt enorme, singurul lucru doar al meu, este obsesia mea ; FRICA DE MOARTE, care astazi dupa cateva zile bune a revenit de ce ? habar nu am. dar o simt langa mine ca o umbra.Si iti reamintesc Donnamari ce ai postat cu vreo doua luni in urma: Nu dispera, pulberedestele! Nimeni nu e singur, nici tu, daca ai puterea sa ceri ajutor, e ok. Toate problemele au o rezolvare, nu-ti pierde speranta! E foarte greu, e trist ca trebuie sa suferim atat, dar totul este trecator, chiar si disperarea ta, a mea si a tuturor celor care cauta o alinare in acest forum.
Va las ca imi vine sa plang ( poate ar fi mai bine, m-as mai potoli, ar disparea starea asta de corabii inecate, fara motiv, ) Va doresc tuturor zile linistite.

Buna seara tuturor.Armina, ai inceput tratamentul cu cipralex?De frica de moarte am suferit si eu mai demult, pe la inceputul bolii sau atunci cand mananc putin sa slabesc, insa xanaxul si a facut de fiecare data datoria.Multumesc celui sau celor care l au inventat.Va doresc sanatate

Buna seara. Nu, Termina nu inca. Am fost, conform programarii, la medic sa transcrie reteta de la Spital, si in timp ce asteptat a venit un alt medic ( neurolog) care ma stia mai demult si din vorba in vorba i-am povestit tot. M-a sfatuit sa iau reteta dar sa astept rezultatul la serotonina -( analiza indicata de endocrinolog).Astazi trebuiau sa trimita prin mail rezultatul si nu au facut-o, maine ma duc la ei.. Pana una alta, medficii se contrazic dar eu sufar ( m-am convins de-a lungul timpului ca datorita mie, a fricii si neincrederii mele, atrag astfel de situatii, ptr ca se repeta continuu.)Dar va spun tuturor cu mana pe inima ca dealungul timpului medicii au facut greseli impardonabile ( de doua ori internata la urgente ptr iminenta de infarct- ambele infirmate). nSi ma mai mir de reactii.Dar eu sufar, frica de moarte uneori ma paralizeaza ca si cea de medicamente ( am si aici experiente socante )Ufffff...Ce stiti de 5htp??
Noapte buna

Donna, ce faci?

Buna tuturor, buna Catherine!

Mi-a fost f rau dar acum sunt ceva mai bine, va multumesc ca sunteti alaturi de mine. Azi am avut de lucru acasa, m-a acaparat munca si am avut ganduri urate destul de rar ( vreo 2-3 pana la ora 12.30).

Incerc sa-mi adun puterile sa o iau de la capat, sper sa primesc un raspuns pozitiv de la persoana care mi-a spus ca ma va angaja (desi nu-mi fac prea mari sperante); pt a beneficia in continuare de tratament compensat trebuie sa am calitatea de asigurat... toate se leaga...

Eu cred ca imi voi rezolva problemele, partea buna este ca ma mobilizez destul de repede atunci cand acest lucru se impune.

Azi sunt mai linistita, este si mama la mine, ma "cearta" ca fumez, in rest nu sunt probleme, ma ajuta si ea cu ce poate, in plus prezenta ei imi face bine.

Tot raul e spre bine.

Cu drag, a voastra,

Donnamari

Salutare tuturor,

Donna, ma bucur ca azi esti mai bine!
Ia lucrurile mai incet, vei vedea ca orice sut in fund e un pas inaiante.

Oricum relatia de serviciu cu magarul ala de sef se deteriorase, asadar nu ai ce regreta!

Mergi inainte si cu siguranta vei gasi ceva mai bun. Ai speranta!!!


Si te rog scrie-ne sa te putem ajuta. Macar cu un sfat!

Imbratisari tutror
Prozac

Donna, eu am un sfat, anume sa nu mai contabilizezi gandurile. Nu le mai numara. Mai bine incerci sa le ignori. STIU cat este de greu nici mie nu imi iese. Dar ideea nu e sa le numeri ci sa le ignori.

Si vorba lui Prozac, scrie-ne!!!! Incontinuu. Macar ca scrii si tot e ceva, scoti si tu macinarea pe undeva.

Helau! ce faceti gashca? Io vad ca dorm iar din doi in paishpe... dar macar sunt functionala. M-oi odihni io totusi.
Azi am terapie si sper sa plec mai pozitiva ca data trecuta.

Donna ce mai zici?

Bai, cand a scris pulberedestele si n-am vazut io? ca vaz ca ii zice armina sa nu dispere? Ce am pierdut?

Catherine77, raspunsul ptr pulberedestele este dat de donnamari prin noiembrie, il incuraja, eu doar i -am reamintit faza de atunci, ca sa -si regaseasca puterile de a trece peste hop.. Cred ca totusi vremea, , ajuta" si ea la dereglari, nici eu nu prea dorm si daca la mine este oarecum normal la ceilalti din jurul meu care se vaita, Nu. Bine ca macar functionezi.Afara este cald si soare, cred ca dau o fuga in Herastrau.
Ce mai faci Donna?
P.S. mi-a placut chestia cu maricica, marghioala si gigeii( faine nume).

Da si eu am mai auzit persoane "normale" vaitandu-se ca se trezesc. Mai, da, daca functionez e ok. Slava Domnului.

Salutare dragi mei!
Dupa cum scriam acum citeva luni despre faptul ca trebuia sa merg la medic aici si imi era frica, iata azi a venit ziua cea mare(chiar de ziua mea:).
Si ce sa zic sunt multumita, am gasit o dr. foarte de treaba si se vede faptul ca ne-am inteles.
Mi-a explicat lucruri pe care le stiam de aici de la voi.
Prozac uite inca odata ai avut dreptate si te pup.
Asa ca am trecut si eu pe Prozac si sa vedem cum o sa fie.
O jumatate de pastila dimineata, o saptamina si dupa aceea 1 dimineata.
Dupa atita timp cred ca o sa iasa soarele si pe strada mea si sunt convinsa ca si pe a voastra celor ce sunteti aici.
Va pup pe toti si sanatate multa va doresc.

Marisp, multa sanatate! Sa fie intr-un ceas bun. Stiu ca e un tratament si na, nu doresc la nimeni sa fie bolnav, dar sa dea Domnul sa mearga bine si repede. Ce bine ca te-ai inteles bine cu doctora, asta e mare lucru. Sa iti mearga bine.

Mari sp, sa fie intr-un ceas bun si LA MULTI ANI
eu personal sunt deadreptul confuzata, cum naiba sa nu te gandesti la toate tampeniile cand ti se intimpla niste chestii asa din senin?Pe timpul asta frumos mi-a venit asa dintr-o data de o plimbare, zis si facut plecat e drept spre alta destinatie, facut plimbare si ceva cumparaturi, venit acasa cu mult elan si chef de munca, dar, , , , , , , , , , , , , mi s-a facut foame, o foame de lup, devoaratoare ca si cum faci cadere de glicemie ( nu era, am facut test) si in acelasi timp dupa ce am mancat ( normal, nu ca haplea, usor) mi s-a facut rau, o contractura in tot abdomenul, ceva in partea dreapta, presiune, muschii de la piciore contractati, stare de slabiciune si apoi tot tabloul obisnuit.. panica, stare de ciuda ca se intimpla si ma tufleste de tot, mi-a sticat toata ziua l, pofta mea de viata si cheful s-au dus.Foamea s-a transformat in greata, veselia in anxietate, viata in cosmar s a m d.
Sper sa aveti o seara linistita

LA MULTI ANI mari sp, sanatate multa si pofta de viata.Doamne Armina de cate ori patesc si eu, acea foame nebuna, mai ales cand sunt plecata si vin acasa, eu sunt din traia cu mamali cu bra cu la, gratare multe, si branzeturile pe primul plan.Candva era salata beuf, vinetele cu maioneza pe primul loc.Dupa o masa copioasa tre sa am lamaie si aspirina sa dizolve grasimile, voi sa nu faceti ca mine, of ce rau imi pare, si n seara asta am mancat.Cand se face seara imi vine sa pup patul de bucurie ca tre sa dorm, insa cand prind un somn ziua sarut Pamantul.Noaptea nu sunt constienta si nu simt placerea somnului dar ziua aud tot ce i in jurul meu dar eu sunt intr o coma placuta, plutesc, simt o fericire care nu o intalnesti in viata de zi cu zi, nici cand aveam 20ani.Acum vreo patru ani, dupa cateva luni de cipralex am scapat de acel somn, scapat zic deoarece cu cat somnul atingea extazul cu atat imi era mai greu sa ma trezesc si sa ma apuc de lucrurile zilnice.Eu sunt mai dependenta de somn decat de xanax, daca iau 0, 50mg pe saptamana.Azi am marit doza de cipralex la 15mg si nu vreau sa vad patul, ar fi super sa capat din nou energie, sa scap de acel somn.Somnul e super daca esti singur, insa vinesotul de la munca, copilul de la scoala si vreau sa fiu in forma, sa ma ocup de ei.Armina te rog apuca te de cipralex, poti sa ma suni oricand.Nu mai vreau sa dorm.Sanatate la toata lumea

Termina, la mine noroc cu dulciurile, mancarea nu prea, mananc in general, zic eu, usor si sanatos- asta si din cauza colecistului malformat, cudat, lenes, asa il am din nastere.Astazi insa mi-a fost rau, seara am mai avut o criza asemanatoare cu cea de la pranz si am avut si niste crampe ingrozitoare care m-au dus urgent la baie. Asa ca s-a ales praful de optimismul meu matinal. Sa stii ca putem face schimb; iti dau eu din orele m, ele in care stau cu ochii pe pereti si dami tu putin somn.Maine merg la medic, a venit rezultatul la serotonina.Poate ajung si la Sinaia cu tot cu (vorba lui Chatherine77) maricica, marghioala si gigeii, poate ne mai incarcam putin. Sper, dar socoleala din targ, , , , , , , , , ,
Donnamari , ce faci?
Prozac, am citit pe o postare veche, ca ai cerut informatii de -5htp-. Ti-ai format o parere despre el? A luat cineva 5htp?
Noapte buna.

Mai io ieri ma laudam cu o zi asa de buna, de la terapie am venit cu muzica in urechi si mergand vesela, am ajuns acasa la sot si copil, toate bune si frumoase si pac ma pocni "gigelu suprem" cum ii zic io la gandul care ma sperie cel mai tare. M-a cam bagat in anxietate - poate era de la oboseala "suprema" pe care care o simteam ca alergam de dimineata de la 5 jumate si am intrat pe usa la 19:30. E adevarat si dupa o ora si ceva de terapie.
Acu nu pot sa zic ca tzopai dar... parca, culmea, am dormit mai bine in sensul ca nu am mai avut treziri asa de dese ca in alte dati. Ce sa mai zic...
Acu de dimineata al meu pitic tusea ca magaru. UFFFFF

Neatza!
Dragii mei colegi si colege de suferinta stiu ca postarea care urmeaza e cam absurda vis-a-vis de trairile si gandurile care va chinuie pe voi insa trebuie sa va cer sfatul!
Ruminatiile, paternul meu e legat in mare parte de relatii!(iubire)
Va spuneam ca de revelion am cunoscut o tipa cu care am intrat intr-o relatie, care intre timp sa terminat deoarece tipa a hotarat ca se intoarce la fostul si isi mai acorda cate o sansa! oricum nu era mare lucru, numai ganduri si stres!
Insa imediat dupa am cunoscut pe cineva pentru care am simtit ceea ce nu mai simtisem de ani buni, acea atractie placuta, sentimentul acela ca vrei sa fii cu persoana respectiva si ca nu mai vrei sa o pierzi!
nemaipomenit sentiment, il caut de vreo 10 ani! Insa neneorocitele de ganduri au aparut imediat si ma chinuie groaznic.
Au inceput cu tot felul de comparatii (e potrivita sau nu, daca asa si pe dincolo.etc)insa am reusit sa le inlatur mai ales datorita la ceea ce simt pt ea!
Insa parca devin tot mai inversunate, despic firul in 4, imi e teama ca patesc ca in relatia de la care a debutat TOC-ul ultima data!
adica acolo pur si simplu nu am mai vrut sa tin cont de ganduri deloc si am vrut din tot sufletul sa fie ceva, insa la un moment dat m-am trezit ca nu mai simteam acel ceva pentru ea si ca gandurile au dat navala dintr-o data si m-au pus la pamant!Adica atac de panica, TOC maxim urmat de internare la psihiatrie!
stau si ma intreb, sunt doar ganduri nu le iau in seama, insa daca patesc la fel, sau incerc sa le combat cu argumente insa ma intorc pe toate fetele, fac asta de dimineata pana seara!
Ajung sa am momente in care mi se pare ca mai bine renunt, si atunci imi vine sa merg sa o vad numai pt a-mi confirma ca inca mai simt ceva pt ea!
noroc ca de cate ori o vad imi e draga si regasesc sentimentul acela placut!
Insa ma gandesc ca o sa treaca vremea si acel sentiment se mai estompeaza si atunci mi-e sa nu ajung sa ma dea gata gandurile si intradevar sa mi se para ca nu mai are rost sa continui cu ea!
Psiholoaga cumva mi-a spus ca cica asta ar fi paternul meu, mintea mea se lupta sa ma tina departe de o posibila suferinta si atunci apar toate aceste ganduri!
care ganduri ma deconecteaza de la simturi si ma trece pe rational!
Chiar nu vreau sa o pierd pe femeia asta, imi doresc o familie si copii!
Imi mai e teama ca o sa treaca cativa ani si poate o sa ma apuce atunci starile si o sa trebuiasca sa imi destram familia!
Simt ca o iau razna!
imi cer scuze ca va stresez, insa am nevoie de sfaturi!
stiu ca am fost destul de incoerent insa imi e greu sa ma adun!
O zi buna va doresc!

Indic, sa te iau si pe tine la bataie cu "imi cer scuze ca va stresez". Bai pai ori suntem grup de suport ori nu mai suntem? :))) (sper ca il stiti pe ala cu perversa ca pe targu ocna, daca nu ziceti sa va pun clipu aci ca va tavaliti).
Daca nu aici zici unde sa zici na.

Ce fel de terapie faci? Sper ca terapie cognitiv comportamentala, din aia cu teme si exercitii. Ceea ce ti se intampla tie mi se intampla si mie de multe ori. Mentionez ca sunt casatorita de aproape 12 ani, cu singurul barbat din viata mea pe care il stiam 7 ani inainte sa ma marit cu el. Si, cu toate acestea, rup firul in 4 de cate ori am ocazia. Cred ca este intr-un fel un simt de conservare sa incercam sa ne tinem departe de suferinta. Bine, mai sunt si masochisti dar nu discutam despre aia acum.

Pe mine mesajul tau m-a dus cu gandul la unul dintre exercitiile facute de mine in terapie, un exercitiu care incerca sa "sape" adanc pentru a ajunge la niste credinte fundamentale cu care ma lupt. De ex. pornesti de la ceea ce ti se intampla acum: "mi-e teama ca se intampla x" si intrebarea vine "si daca se intampla x ce?" si tu raspunzi fff onest, si iar "si daca... ce?" tot asa pana cand nu mai ai raspuns si ai sa vezi ca aia este credinta ta fundamentala, de fapt cea cu care te lupti. Poate sa fie ca ti-e teama de suferinta, poate sa fie ca ti-e teama de responsabilitate, poate sa fie orice. Dar e un exercitiu de facut cu un profesionist in terapie cognitiv comportamentala, nu aci pe forum.
Vorbeste cu psihologul tau despre credintele fundamentale. eu cred ca te-ar ajuta

Io ma lupt si io cu toc-ul azi la greu... o fi ceva in aer.

Buna ziua,
Va multumesc pentru urarii si sa va dea Dumnezeu sanatate multa la toti.
Indic39 da asa sunt doar ginduri care cum s-a scris mereu aici nu ne reprezinta, incearca daca poti sa nu mai despici firul in patru si traieste-ti viata, aseazate la casa ta, sa dea Dumnezeu sa ai si copii si ai sa vezi ca atunci se schimba lucrurile.
Un lucru e cert, indiferent de cit de rau ne e din TOC nu ne pierdem mintile, nu deraiem ca sa spun asa.
Neplacute sunt starile dar trebuie sa ai incredere ca o sa fie bine.
Ieri am cautat si eu pe net despre prozac si cum are mai multe denumiri mi-am dat seama ca acum multi ani am mai luat asa ceva dar atunci erau vremuri foarte grele pentru mine cind nu stiam ce e cu mine si nu vedeam pe unde merg.
Atunci credeam ca numai mie mi se intampla asa ceva si nu intelegeam unde am gresit, de ce tocmai eu?
Acum vad altfel lucrurile de aceea va spun cu credinta in Dumnezeu si rabdare o sa vedeti ca o sa fie bine.
Va pup pe toti si va imbratisez.

Catherine si Mari va multumesc pentru raspunsul prompt!
Catherine eu fac terapie cognitiv comportamentala la Sibiu si zic eu ca psiholoaga e buna, stie ce si cum!
Insa asa cum spuneai si tu, mai mult ca sigur am o groaza de temeri, foarte multe le si stiu doar ca asta nu ma ajuta, gandurile isi fac de cap!
Oricat incerc sa le conving ca totul o sa fie bine, ele se inmultesc si ating cele mai adanci straturi ale problemei astfel ca la un moment dat pur si simplu nu mai simt nimic fata de omul pe care il iubeam, sau imi placea!
Incerc sa le las deoparte insa la fel apare teama ca ajung in acelasi punct in care nu o sa mai simt nimic vis-a-vis de partener!
Ati trecut vreunul prin asa ceva?Adica mai pe romaneste, sa nu mai simti mai nimic pt omul la care ai tinut si pe care il iubeai, si asta fara un motiv palpabil si real!
Si sa iti vina sa urli, sa vezi ca el te iubeste si tu nu mai poti simti mai nimic, ci doar ca vrei sa iesi din relatie!
pana la un moment dat am tot acceptat ca nu e persoana potrivita si alte basme de genul asta, insa cand iti place omul, incepi sa simti, ti-e drag si apoi ca urmare a gandurilor si a fricii dispare tot mirajul asta e cam dureros!

Buna, dragii mei!

As vrea sa spun ca mi-e bine, dar din pacate am cam intrat in depresie, noroc ca e mama la mine, mai sta pana maine, mi-ar fi fost foarte greu fara ea. Maine pleaca si baiatul la Bucuresti, asa ca voi ramane singurica in lupta zilnica cu toc-ul, suntem inseparabili...

Inca nu mi-am gasit alt job, astept un raspuns care...intarzie...

Imi dau seama ca sufar de aceasta afectiune de foarte multa vreme, de copil, cred ca am mostenit-o pt ca imi amintesc cum numaram pomii cand eram mica si ma duceau ai mei cu masina la bunici, nu-mi scapa un pom macar. Si spatiile dintre pomi trebuiau cumva urmarite, faceam asta pana cand mi se invartea capul.

La scoala ( aveam 6-7 ani), in timpul orelor ma apuca o frica de moarte, imi priveam colegii si imi spuneam ca n-o sa mor, pt ca uite...sunt la scoala, nu sunt singura, incercam sa ma linistesc cat de cat...

M-am gandit ca poate sunt un copil mai trist (aveam si motive sa fiu asa, am inteles devreme in ce familie mi-a fost dat sa traiesc) si am concluzionat ca etapa numita copilarie este una foarte grea si complet nefericita.

Am mai crescut si eu, a crescut si toc-ul, eu ca o floare, toc-ul ca o buruiana inalta si viguroasa si am trecut de la faza cu numaratul la faza...verificarilor. Nu ma puteam dezlipi de usa, o inchideam si o deschideam pt ca mi se parea ca n-am inchis-o bine, iar si iar, se mai intampla sa ma si intorc sa o mai verific o data. Sa ies din casa era o mare provocare, faceam lucrul asta cu mare greutate, cu frica teribila, parca mergeam la razboi... Asa se face ca stateam mai mult in casa, zile, saptamani...

Apoi au inceput analizele nesfarsite... intrebarile, daca e asa de ce e asa, daca nu e asa, de ce nu e asa... analize amestecate cu frica de a nu-mi pierde pe cei dragi, prietenii, nu ma puteam bucura de nimic, traiam o tristete de parca i-as fi pierdut deja, in loc sa ma bucur ca-i am alaturi...

Daca totul ar fi incetat aici... ar fi fost bine. Avem mintea ocupata cu verificari si analize (faza cu numaratul a disparut pe masura ce am crescut). Dar nu! Trebuia sa fie mai rau: au aparut gandurile, automatismele negative care m-au "otravit" cativa ani, apoi au mai disparut (fara tratament), in perioadele "bune" chiar ma intrebam ce-o fi fost cu mine?!

In timpul facultatii m-a "lovit" toc-ul din plin... puternic... m-a invins. Fiind o facultate de psihologie ( culmea!!) tot citind... am inteles. Mi-am dat seama vindecarea ca nu depinde de vointa mea. Asa ca am facut ceea ce trebuie:am mers la medic. Sincer, am mers mai mult pt reteta, eu imi stiam si diagnosticul si ce tratament trebuie sa urmez. Ironia este ca am prieteni, colegi care-mi cer ajutorul (nestiind cu ce ma confrunt eu); au probleme in casnicie, probleme de adaptare, diverse... In fine, ma bucur cand mi se spune ca am contribuit la salvarea casniciei cuiva, ca o relatie a altcuiva s-am imbunatatit... Dar pt mine nu pot sa fac nimic, ma simt mult prea deformata, vulnerabila, am nevoie de... multe...ca sa ma pot reconstrui.

Va mai scriu,

A voastra,

Donna

INDIC 39 exact ca tine am patit!bine eu aveam depresie si anxietate de la niste tiuituri in urechi(care le-am tratat si au disparut multumesc lui d-zeu) cu ceva timp inainte sa intru in relatie!!am intrat in relatie si 2 luni de zile totul a fost frumos si LINISTIT fara ganduri si analize!!insa nu stiu cum ma lovit gandul ca sunt bolnav de depresie si nu o sa pot sa fiu fericit cu pers respectiva si ca o sa fiu internat la nebuni si etc.!!ma gandeam ca poate e mai bine sa inchei relatia si sa nu o fac sa sufere !!gandul asta ma macinat cateva sapt pana m-am dus si iam zis ca nu mai pot sa fiu cu ea!!ea acceptat insa dupa cateva zile mi-am dat seama ca imi e mai greu fara ea si ne-am impacat, insa acel gand urat a ramas intiparit in subconstient!!
insa acuma imi este bine, sunt cu persoana respectiva si mai am cate un gand de asta bolnav dar nu il bag in seama!!cel mai important este sa incerci sa nu mai diseci acele ganduri, lasa-le in pace tu mergi la suc la discoteca, iesi la plimbare cu persoana respectiva!!ce daca nu este ea aleasa, asta e te desparti si gata dar nu mai incerca sa te stresezi pe tema asta ca este un cerc vicios la draq de rau!!nu te mai chinui sa vezi daca ti draq de ea, daca e fata buna si de treaba lasa stresu la o parte si distrati-va putin :) iti zic eu care am patit exact ca tine si nu stiam daca e iubire sau nu e iubire si analize de astea aiurea rau de tot care ma terminau