GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

In familia mea, nimeni nu intelege ce este TOC, au impresia ca aberez eu..

David, tot pachetul este problema, nu elementele luate separat.
Deci, problema este dulapul+monstrul din dulap.

Monstrul din dulap este o inventie a "dulapului". In momentul in care scoatem usile dulapului, monstrul dispare, evadeaza. Dar problema cea mai mare este scoaterea usilor dulapului, pt. ca ele par sa fie sudate si nu prinse in balamale. :))

Şi dacă scot uşile dulapului, ce mă fac? Ce mă mai protejează? Dacă în locul monstrului vine altul mai mare şi mai rău? Sau dacă monstrul prinde oportunitatea şi profită de ea pentru a mă controla? Noi, bolnavii de TOC suntem un fel de Dr Jekyll şi Mr Hide. Dacă nu ne ţinem în lesă personalitatea bolnavă, ea va ieşi la suprafaţă şi va dărâma repede tot ce am construit. De-asta avem nevoie de tratament, pentru că monştrii noştri nu ştiu de religie, de Dumnezeu, de credinţă sau bunătate, ştiu doar de frică, de cuşcă, iar zăvoarele cuştii sunt atât de puternice, pe cât de eficace este tratamentul nostru medicamentos.

Kolya, monstrii nu au frica nici de tratament.
Arata-mi tu un suferind de toc care s-a vindecat pe bune.

@Cătălina: Exact asta spuneam şi eu mai sus. Tot ce putem face e să ţinem mereu monştrii sub control, în lesă, în cuşcă, supuşi. Iar rolul tratamentului este să ne ajute să facem treaba asta.

Katalyna nu vreau sa-ti mai dau ocazia sa treci peste comentariile mele asa ca o sa-ti ignor eu subiectul cu totul si asa D-na Stoian m-a sfatuit sa ma concentrez pe lucruri pozitive, insa inainte vreau sa corectez o informatie gresita, ca multe care s-au vehiculat pe aici dealtfel ! Eu nu ti-am dat nici un sfat gresit care sa te prejudicieze in vreun fel ! Ai intrebat (oricum post-factum) daca se pot lua doua ad-uri in acelasi timp si eu ti-am spus ca da, asa cum ti-a si recomandat doctora ta ! Faptul ca ea sau tu nu v-ati gandit intai sa reduceti doza celui dintai (sertralina parca) la jumatate ca sa poti lua seara o jumatate din doza celuilat (mirtazapina) e strict raspunderea voastra ! Daca m-ai fi intrebat din timp ti-as fi spus sa le incerci in zile separate, pentru ca deja te simteai prost cu primul (dar nu vroiai sa renunti la el pt ca iti taia pofta de mancare) ! Deci singurele raspunzatoare sunteti tu impreuna cu doctora ta !
Chiar daca nu sunt medic (sau cu atat mai mult..pentru ca medicii isi permit foarte multe :) principiul meu de baza este al precautiei (primum non nocere) !

Haipa !

PS Daca mai ai intrebari pt mine (nu teste !:), foloseste mesageria privata sau telefonul si iti raspund !
Va doresc tuturor o vara ca-n filme ! :)

Casyo: Eu nu am colegi:) Sunt un fel de gypsy la capitolul asta, ma tot mut de la o clasa la alta, de la o scoala la asta.In cls aa am avut niste colegi, o singura colega cu care m-am inteles, in cls a10a am avut niste colegi vai de capul lor pe care nu i-am suportat si i-am tratat f uratel:)))Am fost o singuratica anul acesta, iar inainte de liceu cum am spus am avut o prieten f buna 4 ani de zile cu care imparteam totul.
Acum ma pregatesc de cls a11a, o sa ma mut din liceu dinnou, sper sa fie ok, nu prea dau eu doi bani de relatia mea cu ai mei colegi, sunt mai ciudata eu si mereu am fost, nu sunt genul populara prin felul meu de a fi, nu sunt outgoing si nici nu ma port frumos cu toata lumea, trebuie sa fii destul de special ca sa-mi intri sub piele si sa ma port cu tine frumos, dar cand o fac o fac din suflet, cred.

@Andreea:Oau..Ce diferiti suntem...Eu totdeauna incercam sa fiu buni cu ceilalti, sa ii ajut;imi facea placere sa fiu apreciat.Dar oricat ma chinuiam nu reuseam.De cele mai multe ori eram luat de prost.Asta pentru ca aveam prea multa incredere in anumite persoane.Prin clasa a 10-a am avut cateva episoade urate cu anumiti oameni si am devenit mult mai prudent in alegerea apropiatilor.Eu am avut mereu de suferit pentru ca eram mai sarac, mai neastamparat, dar si mai fricos.Din cauza asta sunt foarte izolat in continuare, nu mai vorbesc decat cu foarte putini cunoscuti.

Am mers azi la domnul psihoterapeut si i-am spus despre ADHD si a zis ca e un lucru interesant care trebuie dezbatut."E interesant ca in contextul in care tu ai o memorie foarte buna, iti uiti mereu lucrurile sau nu esti atent." De exemplu, azi am mers cu o statie de metrou mai departe decat era cazul iar apoi m-am intors.Si nu e prima data.O sa mai discutam despre chestia asta la sedintele de psihoterapie.Insa azi am fost buimac toata ziua, mai ales ca am dublat doza, asa cum mi-a spus doamna psihiatra.Domnul psihoterapeut a spus ca e normal sa fie asa in primele zile;dupa 2-3 saptamani se vor vedea rezultate.

Stevens, inainte sa imi prescrie dr mea mirzaten tu ai fost cel care a sugerat sa mai iau inca un antidepresiv "pe care il am la indemana", respectiv seroxat pt ca asta aveam in casa.
Intamplator, dr mea mi-a prescris, intr-o sedinta ulterioara mirzaten, eu nu am discutat cu ea aceasta posibilitate.
Apoi ti-am povestit iar tu ai fost foarte mandru ca ai gandit asemenea unui dr psihiatru.
Prostia mea a fost sa intrerup mirzaten pt ca ma ingrasa si sa iau seroxat. Tin sa precizez ca este numai vina mea, nu a ta, tu numai ai avut ideea asta iar eu am urmat-o si imi asum.
Deci nu mai da tu vina pe medici si fii sincer atat cu tine, cat si cu ceilalti, eu am relalat exact cum s-au desfasurat lucrurile, tu in schimb preferi sa te eschivezi ca de obicei.
Sincer imi pare rau de tine ca traiesti cu veninul asta in sange zi de zi, este pacat sa iti irosesti viata in felul asta.

Iti doresc sanatate si mult succes!
O zi buna!

Rares, cred ca s-ar pierde putin din personalitatea lui, ar deveni alta persoana.
Dar aceasta schimbare ar fi oricum spre binele lui (suferindului), pentru ca ar deveni un om normal (fara afectiuni psihice).

@Rareş: Eu unul, cel puţin, am recunoscut într-un post anterior relaţia perversă pe care o am cu obsesiile mele. Obsesiile mele ţin în principiu de perfecţionism, de simetrie. Apoi vine partea cu verificatul şi repetatul. În meseria mea, de tehnoredactor, am nevoie şi de înclinare către perfecţionism, şi de simetrie, şi de a verifica, de a corecta. Dacă am făcut o greşeală şi nu am observat-o înainte de a da drumul la tipar, greşeala acolo rămâne, n-o mai şterge nimeni. Prin urmare, mă folosesc de obsesiile mele, la fel cum şi ele se folosesc de mine. E un fel de simbioză, dacă vrei, dar una foarte păguboasă. Pe de o parte mă folosesc de obsesii, pe de altă parte, le ţin în lesă cu tratamente, astfel obsesiile devin ca nişte câini prost antrenaţi, când ies din lesă, fac ravagii :)

@Cătălina: Ultimul lucru pe care l-ar vrea Stevens ar fi să-i plângi de milă. Calmează-te, nu-i da satisfacţia de a-i hrăni orgoliul :)

Kolya, poti sa desfasori o activitate perfecta la servici (si nu numai) fara sa suferi de TOC, sunt atatia angajati buni cu cariera care nu au si beleaua asta de boala.
Asa as putea spune si eu ca in contabilitate trebuie evident sa fie totul perfect, dar as putea fi perfecta si sanatoasa...
TOC nu va fi niciodata un avantaj in viata omului..


Stevens nu va fi niciodata incantat sa i se planga de mila, el este omul perfect, fara cusur..Lui i-ar place sa fie adulat, sa i se recunoasca meritele de om cult si atotstiutor...

@Andreea: Mergi în continuare la psiholog, sau ai întrerupt şi psihoterapia, pe lângă medicaţie?

@Casyo: Ai făcut chestia cu carneţelul? Èši-ai notat întrebările şi răspunsurile?

@Kolya:da, am facut.

@Cătălina: Mi-am adus aminte de ce-mi spunea psihologul meu: Măh, voi ăştia cu TOC, dacă n-aţi avea TOC, aţi conduce lumea şi aţi duce-o la pieire :)
Se referea la faptul că asta ar fi crucea noastră şi piatra de moară, unii-s proşti, alţii-s răi, alţii ignoranţi, alţii se cred ei perfecţi, noi avem TOC, doar aşa de-ai naibii, numai ca să nu fim perfecţi :)

Hahaha, bine spus :P
As vrea totusi macar un caz sa se fi vindecat de TOC, macar 1..

@Casyo: Mă bucur că şi psihoterapeutul a adus în discuţie chestia cu memoria, pe care noi o discutaserăm în prealabil. Asta nu înseamnă în niciun caz că ai avea ADHD. Dimpotrivă, oamenii cu boala asta devin indivizi total antisociali, pe când tu te dai peste cap să laşi o impresie cât mai bună oamenilor. Uite, chiar şi ăsta e un subiect de discutat cu psihologul, faptul că încerci să faci bine tuturor şi nu eşti răsplătit pe măsură. Vorbeşte cu el despre modul în care te afectează faptul că eşti "luat de fraier" atunci când încerci să faci bine tuturor. Vorbeşte cu el despre faptul că ar trebui să devii mai selectiv pe viitor, că vrei să faci bine numai celor care-ţi întorc binele, care merită bunătatea ta, nu tuturor ignoranţilor care nu ştiu să-ţi aprecieze bunătatea. Poate sună cam dur, dar între naivitate şi prostie e o linie foarte fină, iar tu trebuie să înveţi, cu ajutorul psihologului, să ştii când să fii bun, cum şi cu cine.
Carneţelul te ajută destul de mult. La fiecare şedinţă acumulezi cunoştinţe noi, pe care le poţi uita în scurt timp. Aşa, având notiţele la îndemână, te lămureşti imediat.
În ce priveşte tratamentul, trebuie să-i dai timp să acţioneze. Şi la mine a durat mai mult de o lună până când organismul meu a început să se obişnuiască cu noile substanţe. Ce să-ţi spun, keep calm an hope for the best:)

@Cătălina: Poate că te-ai putea vindeca de TOC, dar, conform legilor echităţii din Univers, ar trebui să-ţi rupi o mână, un picior, o coastă, tot n-ai avea voie să fii perfectă :)))

In ultimul timp, parca nu toc-ul mi-a dat batai de cap, cat fobia sociala.
Nu am dispozitie niciodata sa imi sun rudele, prietene, iar cand ma suna ele imi vine sa arunc cu telefonul pe geam numai sa nu raspund.
Am o indispozitie permanenta, sunt vesnic obosita, iritabila, suspicioasa pe toata lumea si nimic nu imi este pe plac.

Cata asa sunt si eu, flitui pe toata lumea.Sunt in lumea mea mereu.

Kolya ieri am fost la psiholog, merg cand am chef de taina, destul de rar, dar merg

Andreea, incep sa cred ca si daca as avea inapoi parul meu lung si cele 53 kg tot nu mi-as reveni, aici e ceva mai mult decat dismorfia corporala..s-a creeat un stil de viata bolnav de care nu se poate scapa indiferent de cate dorinte ti-ar indeplini pestisorul de aur.

Stiu ce zici.ni s-a blocat creierul.

@Cătălina, @Andreea: Same here too, nici eu nu sunt cine ştie ce social butterfly. Mai mult decât atât, pentru faptul că sunt mai pe treaba mea de fel, nu vorbesc cu orele doar de dragul de a vorbi, sunt eu perceput ca fiind "încrezut". Că deh, omul vorbeşte şi eu nu-l ascult, sunt pe alte planete cu gândurile, prin urmare nu-mi pasă de durerile lui, deci sunt "cu nasul pe sus", pe când eu doar îmi văd de treabă, vorbesc ce am de vorbit şi nu mă angajez în discuţii plicticoase doar de dragul de a părea "simpatic". Cu toate că mă afectează faptul că sunt greşit perceput uneori, nu mă pot preface. Vorba lui Jean Constantin: "Ăsta sunt şi-aici mă termin" :))

@Andreea: Dacă nu ai o relaţie cât de cât echilibrată cu psihologul, mai bine o laşi baltă şi încerci în altă parte. Conversaţiile astea sporadice nu prea au niciun rost, arunci banii degeaba. Aici e greşeala lui, nu a ta, este meseria lui să te facă să mergi la el şi nu invers. Ai totuşi mare nevoie de un tratament psihiatric. Acum îţi permiţi să trăieşti în globul tău de cristal, fără prieteni, fără griji. Dar nu te poţi izola la nesfârşit, trebuie să ieşi în societate şi pastilele, oricât de rele ar părea, îţi dau un gram de normalitate şi de tărie, suficiente cât să răzbaţi în afara globuleţului tău fragil. Părinţii tăi nu sunt nici ei de fier, vor ceda şi ei la un moment dat, iar tu trebuie să fii demult pe picioarele tale când se întâmplă chestia asta...

Kolya, ce te face sa crezi ca pastilele o vor scoate pe Andreea din "globuletul ei fragil"? Ai fost si tu intr-un" globulet fragil" in trecut, iar pastilele te-au ajutat sa iesi din el? Retine ca sunt persoane pe forum care sunt si de 20 de ani in acelasi "globulet fragil", desi baga pastile cu duiumul.Hai sa fim mai realisti.

Expresiile de baza a lui David "hai sa gandim logic", "hai sa fim realisti".
Ati observat si voi ca are un tic verbal:)))))?