incerc sa imi fac curaj in a ma sinucide, am ajuns intr-un impas psihic pe care nu al mai pot depasi

a violat-o pe mama mea chiar daca ei doi sunt despartiti
dupa care lui i-a nazarit idea ca am ceva cu un coleg de-al lui de servici, s-a ajuns la niste monstrozitati din cauza aceasta, bataie regulata, panarama nici nu mai zic
stii ma simt pusa in balanta. adica... i-mi lasa 2-3 zile sa-mi revin si dupa a-mi mai aplica o corectie psihica doar asa ca sa nu pot scapa de sub jugul lui
in timpul asta a avut probleme o cunostinta de-a lui, , , a omorat pe cineva si el saritor l-a scapat pe ala fara puscarie
nu mai zic de afacerile pe care le facea si eu mai eram si martora de multe ori [ sunt prea multe de spus si cred ca nu voi termina niciodata ]
jigneste pe toata lumea. nimeni nu este mai destept ca el. daca nu ai zice in fata, zice pe la spate
are un comportament mizer
in afara familiei se comporta ca si cum ar fi cel mai blajin om, dedicat trup si suflet familiei
acuma la insistentele sotului fac scoala de soferi dar nu cred ca o mai pot continua defapt mai am 5-6 sedinte dar simt ca nu mai pot
la fiecare sedinta ma urmareste, este in spatele meu cu masina lui, nu ma pot concentra la ore
intra noaptea peste mine in dormitor cica verifica telefonul, a-mi fura telefonul ca sa vada cine suna
pandeste noaptea pe la coltul blocului. eu mai ies la o tigara pe geam si al vad
ma acuza ca as avea ceva cu saracul om [ instructorul ] dar ce poti avea cu el in 15 sedinte????
nu ma pot duce nici macar la alimentara ca ma suna si mai nou vine acolo sa ma ieie acasa si vai de capul meu cata panarama, ca ma duc la paine sa ma intalnesc cu nustiu care.,
acuma mai nou la sfaturile "preotului " a fost sfatuit sa ma pandeasca si mai bine si in secunda cand ma prinde sa ma dea afara din apartament, chiar el mi-a spus
nu am nici o sansa sa al conving ca nu este asa.. este prea indoctrinat de aceste persoane
si eu am fost odata la un preot calugar de data acesta cu el si am vazut la ala in casa cum stateau sticlele de bautura m-am crucit... ala numai calugar nu este
dar taicamiu ai plateste o renta lunara pt "revelatiile" lui.. ghicitul [ asta este cretinul numarul 2 ] ca primul este mai cu "stil" cu functie inalta in tara
si ca cretinul numarul 2 sa-si demonstreze abilitatile m-a cerut pe nima intr-o seara la telefon zicandu-mi sa ma potolesc sa nu mai umblu din foare in floare iar eu mai proasta am inceput sa ai zic la telefon, ca este un alcoolic., nesimtit si mincinos, un "fuge dupa bani " binenteles ca taicamiu era in spatele meu si mi-a aplicat corectia bine-meritata
am incercat sa al conving de curand ca nu este asa dar este prea convins de aceste persoane plus ca el este disperat sa-si afle viitorul si merge la zeci de babe si nenorociti cu "puteri"
este ferm convins ca i se fac vraji
si mai nou a facut o obsesie pt copilul meu, o divinizeaza cea ce nu este normal si bine
o invata sa ma urasca zicandui copilului ca sunt satula de ea, defata cu mine, si cand am ripostat, impus punctul de vedere am mai primit o corectie
oricine este mult mai bun ca mine, sunt ferm convinsa ca are microfoane instalate la mine in casa, i-mi mai relateaza discutii avute in interiorul casei un caz de alaltaieri i-am zis mamei mele ca vreau sa plec si ea a zis dute, de aicea panarama dintre ei doi ieri dimineata pe care binenteles ca eu nu am auzit-o, doar ce mia mai relatat maicamea
asculta noaptea pe la usi, se baga in casele oricui, nu mai zic ca este un afemeiat si uraste pedofilii..
oare asa sa fie sa ai urasca sau este chiar el unul????

acesta este un rezumat ca daca ar fi sa scriu in amanunt nu as termina nici intr-o saptamana

nu cred ca te-a abuzat sexual daca te silea sa te duci la ginecolog la control ! Care pedofil ar vrea ca "opera" sa-i fie descoperita de altii ?
El are o manie : fica este proprietatea lui pe care doreste sa o aiba si sa o formeze asa cum si-a fixat el imaginea in capulul lui. Are un fix din copilarie, de la matusea prostituata si de la patologia pe care a dezvoltat-o. Fica nu are voie sa fie atinsa de nimeni daca ar fi dupa capul lui...nici de vant.

am omis o perioada dinainte de a renunta la servici
cand am fost operata de cancer la san,
tatal meu umbla ca leul in cusca disperat, inebunit, nu stiu de unde aceasta reactie la el
intradevar a fost o perioada foarte dificila si pentru mine
si cretinul numarul 2 "preotul" zicea ca este din cauza pacatelor facute de mine
cred ca ai zic CRETIN doar pt a ma razbuna pe el
m-a dus la un om cu puteri vindecatoare si mi-a zis ca daca pun varza si iod pe piele dispare cancerul singur binenteles ca aveam nevoie de puterile lui tamaduitoare de adica o consultatie la el costa in jur de 2 mil iara eu aveam nevoie de o luna si o crema progestogel daca retin bine-minte
binenteles ca si atuncea mi-a diagnosticat tot acea persoana si copilul de rinita alergica
nu am urmat tratamentul prescris de ala
dar eu am plecat direct la cluj unde m-am operat
dupa aceasta perioada a inceput calvarul
binenteles ca a avut grija ca sa nu a-mi tihneasca perioada postoperatorie.. dar el in spital si pe la cunoscuti plangea de sarea camasa de pe el

Draga de tine!Cand vad cum ne relatezi viata ta, dja te simt mai puternica.Stiu ca vei reusi sa infruntzi raul!Tepup cudrag si vorbim maine pe mess..imi face figuri netul!Sa imipup frumusetea de nora!
PS AI FACUT CE TE-AM RUGAT ALATASEARA?

SCUZATI GRESELILE ORTOGRAFICE..TASTEZ LA LUMINA CALCULATORULUI...

Mda, este clar!Acest om are o obsesie in privinta ta!Este posibil sa te si iubesca, insa ca pe o femeie...
Si mai cred ca aceste legaturi cu babe, vraci, magii, preoti, sa fi invocat pe cel rau iar acum sa fie posedat de el...Nu stiu, e greu...E prima data cand aud asa ceva...
Daca te-a abuzat sexual ar fi trebuit sa iti dai seama in momentul cand te-ai casatorit!Insa nu este exclus ca el sa se fi strecurat in patul tau si sa faca anumite lucruri, fara ca sa intretina relatii sexuale...Eu innebunesc numai cand citesc...
Ar mai fi o posibilitate, zic...Este posibil ca tot acest calvar sa fie legat de acel apartament pe care el ti l-a cumparat, pt ca repeta intruna acest lucru: "daca aflu nu stiu ce, te dau afara din apartament!" Poate ca daca ai elibera apartamentul totul se va linisti...
Nick, te pup!!M-am ingrozit la povestea onutei!!Off Doamne... ;(

Fata mea, eu sunt mai slaba de fire si m-a luat un tremurat de numa...
Omul asta, animalul asta (scuza-ma, dar n-am gasit alt cuvant) merita sa moara incatusat. Un tata care a indraznit sa se urce in patul copilului lui si sa faca un act cat de mic cu conotatie sexuala, nu se numeste tata, nici macar om.
Du-te, pleaca de langa el!!! Ia-ti fata si du-te vazand cu ochii, cu tot circul din lume, nu conteaza, oricum zici ca-ti face panarame la tot pasul. Scrie, nu stiu, la poestiri adevarate, scrie povestea ta (poate-s naiva) dar ma gandesc ca Politia oricum nu face nimic sa-si apere cetatenii, mai ales daca unu ca tacat-o e un baronel local care se crede Dumnezeu.

De ce-i ascunzi asta sotului tau, de ce accepti sa stati despartiti?
Sotul tau trebuie sa-ti verifice telefonul, nu tatal tau?
Iesi de sub vraja asta a lui!!!
Ce vrei, ca si fata ta sa traiasca aceleasi umilinte?
Uita-te in ochii copilului tau, vrei sa traiasca la fel ca tine, sa aiba aceleasi amintiri dureroase.
Tatal tau e bolnav, bolnav rau si culmea ca e si-n liberate.
Nu ma mai repet la infinit, nu esti singura, ai sot, ai copil, ai pentru ce lupta.
Pleaca!
E tot ce pot sa spun, macar pentru copil..

astazi.. a fost o zi fericita pentru mine
ai multumesc din sufelt lui scarface pt rabdarea lui si prelungita sedinta pe care a avut-o cu mine
sunt constienta, realizez ca exista pe lumea asta persoane care ajuta, acesta este harul lor
multumesc SAMINIKO pt suportul moral, stiu ca te-am incarcat cu multe
m-am trezit plina de speranta
dimineata am mutat casa din loc, curatenie dar asa de placere UAU
prima data pt mult timp am iesit din casa doar ca sa ies la plimbare de 2 ori cu fetita
am fost la piata si la supermarket
chiar daca m-a sunat de vre-o 5 ori nu mi-au mai transpirat mainile si nu m-am mai panicat chiar asa de tare
nu am mai simtit frica care era permanenta in jurul meu
ma jucam cu copilul pe strada, se uita lumea la noi ca la circ, dar asta nu conteaza
pe seara a fost mai uara am vazut-o pe maicamea coborand din masina tatalui meu [ chiar ca fiinta asta nu ma iubeste ] i-am zis in mare parte cea ce a-mi face si ea nimica, nu reactioneaza
oricum pt copilul meu as muta muntii din loc, nu suport sa o vad nici macar cum plange daramite altceva
nu intram in detalii pt ca sunt fericita
si realizez ca-mi place sentimentul prea mult
am facut o prajitura [ nu am mai facut de foarte mult timp ]mancare o gramada de feluri preferatele mele, doar ca sa ma rasfat pe mine si copil care a fost prezenta trup si suflet la prepararea lor plus ca ne pregatim de aniversare 2 la numar
deja este 12 noaptea si este 9 oct este ziua mea si peste cateva zile [luni ] fetita mea va implini 4 ani
si sunt fericita asa cum am fost de mult timp multumesc tuturor celor care m-au ajutat si au suportat smiorcaielile mele si mai ales.
stiu ca voi cadea din nou dar stiu ca la fel de repede ma voi ridica
SAMINIKO umarul pe care ma plang
scarface ingerul cu rezolvarea

La multi ani ingerasule !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Dzeu sa te aiba in paza, sa te binecuvanteze si sa-ti rezolve problemele !
Vezi ca vindecarea, neasteptata si peste noapte a sosit chiar de ziua ta ???
Si ziceai ca Dzeu nu te iubeste !

Sunt Dr Anne, initiatoarea site-ului reinviesperanta.com.
Comentariile expuse arata deja ca exista o constientizare a fenomenului abuzului care se continua chiar cand copilul devine un adult. Apreciez spiritul de echipa al celor care au postat comentariile lor. Notiunea de "learned helplessness (convingerea ca nu esti bun de nimic) este problema majora a victimelor abuzului.
Onuta1 are nevoie de simpatia noastra si de incurajare. Ea poate fi ajutata efectiv doar de cei care au trecut prin situatii similare si au biruit frica. E nevoie de timp si de un grup suport (in primul rand sotul) care sa fie alaturi de ea.
Copilul ei trebuie sa devina o motivatie serioasa pentru a rupe lantul abuzului si a trai o viata responsabila si decenta.

"Ea poate fi ajutata efectiv doar de cei care au trecut prin situatii similare si au biruit frica. "
Nu-i deloc adevarata chestia de mai sus, dar in fine. Dovada este ca a fost ajutata deja de mine intr-un mod f. simplu si eficace in decursul unei singure sedinte si fara ca eu sa fi trecut vreodata prin asa ceva.
Si o sa vedem in curand ca i se va putea ajuta mai departe atat ei cat si tatalui intr-un mod care pt. cei mai multi este necunoscut. Singura cerinta este acceptarea ajutorului.
Psihologia singura este la fel de buna in astfel de cazuri ca o carpa atunci cand nu sunt brate care sa o foloseasca.

Draga Onuta, incearca sa te destainui cit de des posibil si cit mai mult ca sa simti ca-ti i-ai o piatra de pe inima.stiu ca ai de spus foarte multe si ca nu stii cu ce sa incepi si ca simti ca exploadezi psihologic.dar daca mai ai ginduri negre, de care nu poti scapa, chiar daca te destainui fa cumva si mergi la psihiatru pentru a lua niste antideprisante, caci e posibil ca sa se fi dereglat neurotransmitatorii din cauza problemelor si concomitent sa faci aceste psihoterapii, ia-o incet, spune-i ce simti sotului tau, stiu ca e greu dar daca iti vine greu mai lasa sa treaca timpul dar oricum sa-i spui.este posibil ca sa recadeti in aceasta stare de tristete, evident nu va doresc acest lucru, pentru ca aceste momente de bucurie pot fi de scurta durata pentru ca depresia se vindeca cam greu si ca pata pe psihica e cam maricica, dar depinde de persoana, da Doamne sa te vindeci cit mai repede sau poate deja te-ai vindecat, uneori subconstientul doare si te chinuie la fel ca amintirile neplacute din copilarie.nu te gindi ce "surprize"iti va face tatal tau pe mai departe, gindeste-te la sanatatea ta si la familia ta, dupa ce ve-i prinde la puteri deja atunci sa-ti faci planuri de viitor si la cum sa o rezolvi cu dusmanii tai, pentru ca nu trebuie sa te incarci cu multe ginduri si sa retraiesti, va trece si perioada aceasta.ca atare Dumnezeu exista si te inteleg ca nu prea crezi in el dupa cele intimplate dar incearca si crede ca acestea sunt ispitele Domnului.incearca sa-ti inchipui ca esti in locul lui Iisus si spune-ti in gind ca "eu pot rabda".azi putin miine putin si ti se va crea puterea si credinta.inca ceva-multa rabdare!nu astepta ca sa te vindeci in citeva zile, tratamentul dureaza.eu am 20 de ani si am o depresie din copilarie, chiar si in prezent urmez tratament, il fac de 2 ani, si inca mai am si eu ginduri negre, mai pling, nu imi place sa vorbesc, nu imi place ceea ce spun, greu gindesc, greu ma concentrez, am bufeuri din cauza emotiilor, ma tulbur la cap si imi revin peste citeva zile, dar nu am in cotro, altceva ce sa fac merg cu tratamentul mai departe si iarasi rabdare, de obicei nu prea vorbesc mult, nu pot dar daca scriu pe net ma concentrez mai bine.eu am vrut sa ma otravesc dar am stiut ca daca o fac ma duc in iad, nu-mi pasa de nimeni vedeam numai moartea in viitor si nici o speranta.cind nu vreau sa vorbesc cu nimeni incerc sa evit situatia, ma calmez si imi spun ca "mai trebuie tratament si psihoterapie"si nu am de ce sa ma enervez.uneori rationalul este umbrit de depresie si de ginduri, altfel nu ai cum sa gindesti.eu de exemplu am facut doar citeva sedinte de psihoterapie pentru ca imi vine greu sa ma exprim si sa ma gindesc in timpul dialogului.dar am sa fac tot posibilul ca sa ma vindec.de fapt sunt un om slab si fara caracter dar poate ca ma voi schimba.sanatate tuturor, in special Onutei si scuze daca am spus ceva ce nu e corect, dar asta a fost parerea mea.sper ca am ajutat. Grigore

La multi ani onuta1!!Iti doresc multa sanatate si liniste sufleteasca!!
Ma bucur tare mult ca ai petrecut clipe minunate alaturi de fetita ta, asa este normal!!Daca vei continua in felul asta, o sa fie bine!!
Toate cele bune!!

Onuta, ti-am citit din curiozitate subiectul!
Hello, lume, voua nu vi se pare ca mesajul Onutei care spune ca vrea sa se omoare se treaduce prin "m-am saturat, vreau sa scap, am nevoie de ajutor?"

Din punctul meu de vedere draga Oana, incearca sa mergi la un medic. Cred ca ai intrat intr-o faza naspa din cauza tatalui tau, poate chiar o drepresie. Cauta ajutor la medic sa te poti desprinde de el! E ingrozitor ce a facut si face! Probabil el e cel care are probleme psihice, comportamentale. E monstuos ce povesteti tu aici! Ai nevoie de lume care sa te sprijine. In povestea asta tu esti victima unui om abuziv!
Curaj, mergi la medic, mergi si la biserica daca vrei. Nici un preot cu capul pe umeri nu o sa spuna: fata mea, stai si indura! Nu, draga Onuta. Si nu baga in seama lumea care te cearta ca iti e rau. E normal sa-ti fie rau dupa asa ceva. Mult curaj!

Onuta, nu ai mai trecut pe aici!!Sa inteleg ca este totul in regula?
Te pup si eu Nick!!

am fost plecata 2 zile la munte...si acolo nu am putut sta pe internet dar nu mi-a tihnit, poate asa sunt eu chiar daca am incercat sa nu ma gandesc ce va fi acasa dar nu am reusit asa ca am stat 2 zile in camera si am plans ca o proasta
nu intru in detalii ca incep iar sa plang
speranta nu mai am, asa ca, sincer, nu am chef de nimica nici macar de copilul meu, ,
am fost astazi la un psiholog... proasta rau femeia aia in loc sa ma simt mai bine ma simt mult, mult mai rau
nu reuseam sa zic 2 cuvinte ca [intra asistenta, mai completa 2 hartii, mai suna telefonul, si lista poate continua ] deci m-am lamurit cu profesionalismul in romania [cel putin la mine in oras]
si uite asa toate a-mi merg aiurea, nu ma simt in stare de nimica nici macar sa ies afara din casa
intr-un cuvant am ajuns de unde am plecat

BUNA, ONUTA, INCEARCA SA MERGI LA PSIHIATRU CA CRED CA AI NEVOIE DE MEDICATIE CA SA-TI REVII SI APOI SA INCERCI SA FACI PSIHOTERAPIE

Imi pare rau ca ai luat-o de capat...Credeam ca vei veni cu vesti dintre cele mai bune...Oricum speranta nu este pierduta, ai destul timp sa te refaci, sa iti revii, dar iti trebuie vointa si rabdare!!Stii cum se spune, cu rabdarea treci marea!!Ai discutat cu sotul tau pana la urma despre aceste probleme?

Draga Onuta,
Ne poti spune ce diagnostic ti s-a dat cand ai fost internata la psihiatrie ? Dupa ce ai fost externata nu ti s-a dat un tratament de urmat pentru a intampina o eventuala recadere ?
Dragii mei, cu riscul de a va supara pe multi dintre cei care i-ati raspuns Onutei, din relatarile ei rezulta foarte multe elemente care ma duc cu gandul ca ea trece printr-un episod psihotic cu elemente depresive. Cei care trec prin astfel de episoade nu constientizeaza ca au nevoie de ajutor DE SPECIALITATE si de cele mai multe ori sunt internati fara acordul lor.
Sunt foarte multe lucruri pe care le povestesti care nu se pun cap la cap. Tu insati afirmi ca te afli la capatul puterilor, ca plangi, ca nu poti sa iesi afara din casa, ca vrei sa te sinucizi. Te rog sa dai dovada de luciditate si sa ne spui cu mina pe inima daca un om pe deplin sanatos se confrunta cu asemenea probleme. Ne poti spune de ce nu ai nici un prieten cu care sa discuti ? De ce nu vorbesti cu sotul tau ? El este primul om caruia trebuie sa i te adresezi.
Cu riscul de a parea dura, tu nu ai nevoie de compatimirea noastra care observi si singura ca nu a facut decat sa iti prelungeasca suferinta. Ai vazut tu insati cate mesaje de incurajare ai primit si situatia nu s-a ameliorat cu nimic. Fii sincera cu tine insati si accepta ca manifestarile tale sunt simptomele unei boli provocate probabil chiar de tatal tau si mostenite de la el pe de alta parte. Ai o sensibilitate. Singura metoda de a te pune pe picioare si de a redeveni un om normal este sa consulti un medic psihiatru bun, sa ai incredere in el si sa urmezi un tratament de specialitate. Sunt convinsa ca aproape toti cei care intra si scriu pe acest forum se confrunta sau s-au confruntat cu probleme asemanatoare tie, dar si-au asumat neputinta si au recurs la niste amarate de pilule. Nu mai suntem in secolul XVI cand cei asemenea noua erau arsi pe rug. Slava lui Dumnezeu exista medicamete de ultima generatie care ne pot imbunatati viata. Roaga-te si sunt convinsa ca in timp si problemele cu tatal tau vor disparea sau se vor estompa. In legatura cu preotul nu inteleg ce ai avut tu de impartit cu el in afara de spovedanie. Iar daca i-ai marturisit ceva, el nu avea voie sa discute nici cu tatal tau si nici cu nimeni astfel de lucruri. Sunt multe lucruri in neregula pe care tu nu ni le-ai scris dar asta nu mai are nici o importanta. Ideea este sa te pui pe picioare ca sa poti avea grija de fiica ta si de sotul tau. Ai o familie pe care tu insati ai consimtit sa o formezi si ai o responsabilitate fata de ea. Sinuciderea nu este o solutie, ci un act pe care un om sanatos nu il face, care nu te va duce decat intr-o continuare de o mie de ori mai profunda a unei suferinte, dureri si deznadejdi. Pentru ca asa este iadul de care o sa ai parte daca te lasi coplesita si iti dai sufletul pe mana vrajmasului ?
Nu vreau sa ma intelegi ca te crititc. Si eu am trecut de multe ori prin asa ceva, inca mai am astfel de momente, dar am studiat si m-m interesat. Este o dereglare a neurotransmitatorilor care poate fi rezolvata cu ajutorul unei medicamentatii adecvate. Aproape toti cei care scriem pe acest forum luam astfel de medicamente. Nu este o rusine. Da dovada de ratiune si daca nu vrei sa te chinuiesti la infinit, incepe cat mai degraba un tratament adecvat. Depinde doar de tine.

draga clara_p

luam intrebarile una cate una ca ma ametesti :)))
1 am fost internata la psihiatrie cand aveam 10-11 ani maxim asta pt ca sa ma protejeze de divortul lor, al parintilor...
deci totul a inceput cand copiil fiind am intrat in casa fara sa ma simta parintii mei, doream ceva din casa sa ma joc sau sa beau apa nici eu nu stiu exact si stiu ca am intrat in casa si am auzit cearta in dormitor... m-am dus sa vad ce se intampla si l-am vazut pe tatal meu cum a batut-o pe mama mea si cum ea a dat cu capul de cantul patului si si-a spart nasul, stiu ca am vazut-o plina de sange atuncea si m-am speriat foarte tare.
dar sa trecem peste asta.. cred ca m-au internat din cauza ca ei se certau si ei credeau ca fiind internata acolo voi trece mult mai usor peste acea perioada oricum retin ca nu mi-a fost data medicamentatie nu-mi aduc aminte deloc sa fi luat vre-o pastila sau sa fi facut vre-o injectie, tin minte ca ma punea sa desenez si ca nu ma lasa sa ma joc pt ca camera de joaca era deschisa numai pana la ora 12 si a-mi era ciuda ca nu ma puteam juca si dupa.. in mare a-mi aduc aminte cam tot
nu am luat nici o pastila niciodata si nici nu am fost o fire depresiva sau agresiva [ in copilarie]
2 acuma sunt foarte depresiva, chiar vb cu un psiholig, pe internet ce este drept dar ma ajuta enorm,
am incercat sa vb cu unul la noi in oras dar nu se poate.. motivele sunt precizate intr-un post anetrior...
3 dupa cum am spus nu pot avea prietene pt ca tatal meu nu le suporta se uita urat la ele.si a-mi reproseaza mie ca le aduc in casa, motive gaseste el suficiente iar daca nu gaseste le fabrica.. etc
nici macar pe cumnata mea nu o suporta sa o vada in casa ca vine la mine [ motivul nu al stiu ] doar ca el se comporta groaznic, se preface ca nu exista si in felul acesta persoana care este in casa se simte prost si logic ca a doua oara nu mai vine...
4 am incercat sa vb cu el dar m-am ales cu o cearta imensa si cu ceva bataie.. tu daca ai fi in locul meu ai mai incerca????
5 ce medicatie crezi tu ca-mi trebuie???
a-ti zic eu parerea la zeci de persoane sa plec deacasa... este singurul medicament eficient

acuma sincer asta incerc sa fac sa plec in alta tara si ser sa reusesc si el sa nu afle ca sincer cred ca ma omoara el inainte
nu pot sa ai zic ca plec... am vb cu o avocata si a-mi poate lua copilul are banii si resursele necesare
nu ma pot juca cu viata copilului meu plus ca tu unde ai vazut ca justitia functioneaza in romania???
sotului meu momentan inca nu ai pot spune pt ca ar reactiona si consecintele ar fi devastatoare
eu inca nu sunt stabila si sigura pe mine am crize de anxietate [ din cauza fricii ] cand al vad pe taicamiu ca intra pe usa [ ce pot face sa ma dorghez cu pastile sa devin leguma???] daca doamne fereste va incerca sa se razbune asa cum sunt trebuie sa mai rezist un pic... nu cred ca dureaza mai mult de jumatate de an pana reusesc sa plec
sunt hotarata sa nu ma gandesc la ce las in urma [ mama mea]
tratament nu am de ce sa fac odata ce ma voi rupe detot de el, , dar voi consulta un psiholog in incercarea de a repara ce a sticat in decursul atatior ani
stiu ca va fi greu dar nimica nu se compara cu cea prin ce am trecut sau trec, , stiu ca sunt momente in care decat psihic, sunt constienta de asta, este dificil sa nu poti vb cu nimeni
dar am si promis ca odata plecata voi incerca sa ajut cat mai multe persoane care au fost sau sunt abuzate
este extraordinar de greu sa te ridici de la pamant pt ca te consideri un om fara valoare, de nimic si te complaci cu viata pe care o duci pana la o limita si cand realizezi nu mai poti schimba nimica
gandestete ca eu acuma incerc sa plec pe cont propriu, nu a-mi este usor am sentimentul ca nu voi reusi dar trebuie ca am o motivatie, , copilul.nu niste pastile care in loc sa te ajute a-ti anesteziaza simturile
apropo am gasit aceasta motivatie dupa cateva ore de stat devorba cu acel psiholog
numele dumneaei este DR MARGIEANNE ISAIA
si nu vreau ca copilul meu sa treaca prin cea ce am trecut si trec eu
pt ca asta se intampla daca eu patesc ceva, , copilul meu este urmatorul sac de box
poate peste ani nu se va mai permite sa mai existe astfel de situatii, violeta si abuz fizic si psihic dar va trebui sa treaca multa apa pe... Siret
apropo de preot el se considera clarvazator deci... concluziile le tragi singura
scuze stiu ca te ametesc si poate cateodata nu sunt suficient de coerenta asta este din cauza ca scriu in reprize nu trebuie sa atrag atentia ca stau f mult la pc

Oriunde te-ai muta, in strainatate sau in Romania, trebuie sa fii pe picioarele tale. Trebuie sa fii in stare sa faci fata unui loc de munca. Eu m-as bucura sa iti fie suficiente doar sedintele de psihoterapie ca sa iti revii, dar daca citesti cu atentie topicuri mai vechi, ve vedea ca 99% dintre cei care scriu pe ele, au marturisit ca psihoterapia a fost insuficienta in rezolvarea problemelor lor. Probeme asemanatoare cu cele pe care ne povestesti tu ca le ai.
Ca sa eviti contactul cu tatal tau, nu iti poti monta o incuietoare la camera. Presupun ca daca va indrazni sa sparga usa, sotul tau va remarca si va lua masuri. Cel putin, pana sa va mutati, va vorbi cu el de la barbat la barbat. Acum, dupa casatorie, teoretic, tu ar trebui sa te afli in grija sotului tau si sa scapi de sub tutela tatalui.
Daca tatal tau nu iti da voie cu prietenele in casa, nu te poti intalni cu ele in alta parte ? Nu poti vorbi cu ele la telefon fara ca el sa stie de acest lucru si sa iti faca necazuri ? Presupun ca nu sta toata ziua in casa, sa te urmareasca ce faci.
Ai si tu o varsta. Nu ar trebui sa te mai temi atat de el. Fii mai hotarita si mai ales nu il mai lasa sa dea in tine. Apara-te. Sa stii ca toata suferinta prin care am trecut si eu fost cauzata de o bataie groaznica pe care mi-a dat-o mama mea. Pe atunci aveam 16 ani. De multe ori, chiar si dupa ce timpul a trecut, mama a avut mai multe accese de furie cand a racnit la mine foarte tare si m-a batut pentru ca nu voiam sa fac ceea ce imi dicta ea. Nu intru in amanunte. Dar tot cam asa. Nu ma lasa sa ies. Sa ma intalnesc cu persoane de varsta mea. Nu faceam nimic rau. Nu fumam, nu umblam cu baieti, nu ma drogam. Acum un an, ultima oara cand a incercat sa ma bata, eu ma cam aflam intr-un episod psihotic. In astfel de episoade ai cam mult curaj si forta si m-am opus. I-am spus ca din acea zi, nu o voi lasa sa se mai apropie de mine. Si am pus eu mana pe curea si i-am dat cateva curele. Nu se astepta la asa ceva. Imi pare nespus de rau ca am recurs la acest gest (m-am si spovedit). Sa dai intr-un parinte este un pacat foarte grav. Dar sa stii ca din acea zi mama nu s-a mai atins de un fir de par din capul meu. De ce sa ma imbolnavesc si sa sufar eu pentru crizele ei. Nu era logic.
Mama ta sau sotul nu sunt de fata cand tatal tau da in tine ? Nu iti ia nimeni apararea ? Daca o sa-l lasi sa te terorizez asa la infinit, te vei imbolnavi. Eu sa stii ca nu le inteleg pe femeile care nu schiteaza nici un gest atunci cand sunt batute.Tot nu inteleg de ce nu depui o plangere la politie. Chiar daca tatal tau e o persoana influenta, te duci cu mama ta la politie si depuneti o plangere. Macar se va face de ras si altadata nu se va mai comporta asa cu tine. Sau te duci si vorbesti cu superiorul lui. Lui chiar nu ii e frica sau rusine de nimeni ? Nu va puteti muta la parintii sotului ? Nu ti-ar fi mai usor ?

daca ai fi citit cea ce am scris in celelalte posturi ai sti..
nu pot pleca din casa ca sa ma intalnesc cu o prietena pt ca ma urmareste si cum este suspicios pot risca alte scandaluri..iar de vb la telefon nu pot pt ca el ma verifica tot timpul
deci.. sotului nu ai pot spune pt ca vor urma consecintele destul de devastatoare pt mine
in clipa in care montez incuietori spage usa, deci este ceva banal
am mai incercat si tot eu am tras-o
poate tu ai fost educata altfel, , si poate nu esti atat de legata sentimental de parinti dar asta nu este valabil in cazul meu
nu pot spune ca al iubesc pe tatal meu dar nici nu al urasc, nu as fi capabila sa bat pe cineva chiar daca da in mine[ daca si eu as proceda la fel nu m-as diferentia de el] i-mi intelegi logica???
mama a fost de fata la astfel de scene dar nu reactioneaza de frica, nici eu nu stiu ce este cu ea
sa apelez la politie??? tu stii ce vb??? cum am zis in posturile anterioare tatal meu ai cunoaste pe toti din politie de la noi din oras chiar si pe altii cu functii inalte.., , tu ce parere ai daca au as depune o plangere,
simplu ar disparea, si eu odata cu plangerea
tu te-ai muta in casa soacrei??? chiar daca este o persoana exemplara tu ai apela la ea daca stii ca este cineva care te urmareste?? si va incerca sa se razbune pe tine prin persoanele care te inconjoara???

Tatal tau sta acasa toata ziua de zici ca te urmareste tot timpul ? Tu nu ai camera ta si a sotului unde el sa nu intre ? Stai in permanenta in camera cu el ca sa iti observe fiecare miscare ? Daca zici ca ti-ai pus incuietoare la usa si tatal tau a spart-o, sotul tau nu a intrebat de ce pui incuietoare ? Nu a intrebat de ce o sparge tatal tau ? Sotul tau nu stie absolut nimic de traumele pe care le traiesti tu ? Tatal tau te urmareste numai pe tine sau si pe mama ta sau pe alte persoane ?
Care crezi tu ca ar fi consecintele devastatoare... care ar urma daca tu i-ai povesti sotului tau prin ceea ce treci ?
Sunt multe lucruri pe care nu le lasi sa se inteleaga din postarile tale.

daca mai citesti inca o data sigur vei intelege..
deci nu stau cu tatal meu dar el vine permanent pe aicea
plus ca nu sunt eu singura terorizata, , mai este si mama mea dar eu nu vad asta [ nu defata cu mine]
sotul nu sta in oras cu mine lucreaza in alt oras si vine saptamanal...
si apropo de consecinte este scris intrun post anterior

Eu zic in felul urmator. Pe moment fa abstractie de ceea ce iti face tatal tau. Nu te mai gandi deloc la asta. Gandeste-te doar la sanatatea ta si la modul in care ai putea sa te pui pe picioare cat mai degraba. Din cate am inteles, o iubesti pe mama ta si ai incredere in dumneaei. Din moment ce locuieste cu tine, ea trebuie sa te cunoasca cel mai bine. Cere-i o parere sincera daca sa urmezi un tratament medicamentos sau nu. Sunt convinsa ca iti vrea binele si iti va spune adevarul. Fa cum spune dumneaei, indiferent de parerea ta personala. Ea este cea care trebuie sa te iubeasca cel mai mult si sa aiba grija de tine. Ai incredere in ea pentru ca sunt convinsa ca nu iti vrea raul.

te rog mult citeste posturile mele in legatura cu mama mea sau poate chiar pe toate si asa nu vei mai avea dubii

Onuta, m-am bucurat sa iti vad o postare atat de plina de optimism, cu plimbarea cu fetita, si m-am intristat vazand si postarile urmatoare!Tu esti constienta, ca odata ce ai zis ca fetita ta e pe locul 1, nu mai TREBUIE sa dai inapoi?Fetita ta e aerul tau, e zambetul tau e inima ta, prin ea traiesti(vb din proprie experienta) deci, nu mai da inapoi!!!!Te rog din suflet, sa nu o luam de la capat!Se pare ca crucea ta e mai grea, probabil decat a unora dintre noi, (desi si eu momentan am o cruce grea) insa trebuie sa ti-o cari pana nu mai poti!Asa vrea Dumneze, cel care te-a creat!!!Chiar mi-e dor sa mai vb pe mess, am fost super ocupata zilele astea(si bolnava) detalii pe mess..Va pup frumoaselor!

Scuuuuuze!!!La multi ani, si muuulta intelepciune si liniste sufleteasca alaturi de ingerasul tau, o comoara superba ai!!!Poooop!

Of, Doamne! Incredibil, dar adevarat! Cred ca citesc de cel putin o ora si nu-mi vine sa cred ca pot exista astfel de indivizi (caci nu sunt demni sa fie numiti parinti) pe pamant. Onutza, esti o persoana demna de toata aprecierea si consideratia! Esti plina de forta, esti o luptatoare in toata regula si sunt convinsa ca vei reusi. Scrie-ne ce faci acum, cum te mai simti? Daca te-as putea ajuta cumva, as face-o cu draga inima. Mult succes si toate cele bune iti doresc!