Relatie distrusa de anxietate
Buna ziua,
Fostul meu prieten s-a indepartat de mine din cauza comportamentului meu din ultimele luni. Pe scurt, sufar de anxietate si am avut cateva crize foarte urate, in care nu m-am putut controla in relatia cu el. Am avut chiar si o tentativa de suicid. Acum fac psihoterapie si iau antidepresiv si sunt mai linistita, dar el nu vrea sa fim din nou impreuna.
Va rog sa ma ajutati cu un sfat. Ce as putea sa fac, sau sa ii spun, pentru a indrepta lucrurile? Am si teama de abandon, care complica lucrurile si mai tare.
Fostul meu prieten s-a indepartat de mine din cauza comportamentului meu din ultimele luni. Pe scurt, sufar de anxietate si am avut cateva crize foarte urate, in care nu m-am putut controla in relatia cu el. Am avut chiar si o tentativa de suicid. Acum fac psihoterapie si iau antidepresiv si sunt mai linistita, dar el nu vrea sa fim din nou impreuna.
Va rog sa ma ajutati cu un sfat. Ce as putea sa fac, sau sa ii spun, pentru a indrepta lucrurile? Am si teama de abandon, care complica lucrurile si mai tare.
4 comentarii
Buna seara
S-ar putea ca teama de abandon sa fi provocat "crizele" de care vorbiti. Si tot teama de abandon va face sa vreti sa ramaneti intr-o relatie in care celalalt nu mai vrea sa fie. Dar oare nu tocmai asta este ceea ce trebuie sa invatati sa faceti? Adica sa va separati? Sa invatati sa nu va mai fie frica sa pierdeti pe cineva (sa fiti abandonata)? Face parte din procesul Dumneavoastra de schimbare, de vindecare a propriilor frici. Va recomand sa discutati toate acestea cu psihoterapeutul, in interiorul psihoterapiei si nu in afara ei...
S-ar putea ca teama de abandon sa fi provocat "crizele" de care vorbiti. Si tot teama de abandon va face sa vreti sa ramaneti intr-o relatie in care celalalt nu mai vrea sa fie. Dar oare nu tocmai asta este ceea ce trebuie sa invatati sa faceti? Adica sa va separati? Sa invatati sa nu va mai fie frica sa pierdeti pe cineva (sa fiti abandonata)? Face parte din procesul Dumneavoastra de schimbare, de vindecare a propriilor frici. Va recomand sa discutati toate acestea cu psihoterapeutul, in interiorul psihoterapiei si nu in afara ei...
Buna seara,
nu il puteti tine alaturi pe pritenul dvs. daca el nu vrea asta. Daca aceasta este decizia lui, indiferent ce i-ati spune nu ii va schimba decizia. Cu ajutorul psihoterapiei veti invata cum sa faceti fata acestei despartiri.
Sanatate multa!
nu il puteti tine alaturi pe pritenul dvs. daca el nu vrea asta. Daca aceasta este decizia lui, indiferent ce i-ati spune nu ii va schimba decizia. Cu ajutorul psihoterapiei veti invata cum sa faceti fata acestei despartiri.
Sanatate multa!
Poti lucra si la increderea in sine, dar nu uita sa respecti dorintele celorlati.
Si eu sunt de acord ca este un subiect ce ar trebui abordat in cadrul psihoterapiei. Exact cum au spus si restul colegilor, pentru a putea atinge un echilibru armonios in viata personala si relatii, trebuie sa va infruntati si aceste temeri si sa va expuneti si la teama de separare. Numai asa puteti descoperi, de fapt, ca atunci cand sunteti separata lucrurile nu sunt chiar atat de rele pe cat par.
Aceasta tine si de modul in care functioneaza creierul. Adesea cand evitam ceva, aceasta transmite amigdalei semnalul ca acel lucru este ceva de care ne este frica, chiar daca acest lucru este fals si nefondat in realitate. Asa apar distorsiunile la nivelu gandirii si cam asa iau nastere multe din problemele de anxietate, inclusiv cea de separare.
Ca atare, daca parte din cauza anxietatii este mecanismul evitarii, probabil puteti sa va dati seama ca atunci cand va veti expune la situatia temuta si oferi creierului o sansa sa inregistreze ca nu este nimic de temut si puteti suporta cu succes, vor incepe sa se amelioreze si din discomfort si probleme.
Mult succes si numai bune!
Aceasta tine si de modul in care functioneaza creierul. Adesea cand evitam ceva, aceasta transmite amigdalei semnalul ca acel lucru este ceva de care ne este frica, chiar daca acest lucru este fals si nefondat in realitate. Asa apar distorsiunile la nivelu gandirii si cam asa iau nastere multe din problemele de anxietate, inclusiv cea de separare.
Ca atare, daca parte din cauza anxietatii este mecanismul evitarii, probabil puteti sa va dati seama ca atunci cand va veti expune la situatia temuta si oferi creierului o sansa sa inregistreze ca nu este nimic de temut si puteti suporta cu succes, vor incepe sa se amelioreze si din discomfort si probleme.
Mult succes si numai bune!
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 10In ultima vreme am ajuns o persoana cu multe probleme
- 18anxietate
- 4Anxietate, neincredere in mine, griji.
- 23Ma simt foarte rau!
- 5cum sa scap de anxietate?
- 10Tulburare anxioasa de mai mult de doi ani
- 16Anxietate sau boala a inimii?
- 3Atacuri de panica, anxietate severa si frica de schizofrenie va rog...
- 20Mari probleme. au aparut situatii de anxietate, stres, nervi dar si putin T.O.C.
- 7Anxietate si atacuri de panica
- 9Stare ciudata de frica
- 8Copil de 14 ani - probleme in special dimineata
- 4Anxietate/Despresie
- 5Depresie și anxietate-tratamente clasice și naturiste
- 14Anxietate cu stări depresive, am nevoie de susținere și de niște sfaturi
- 1Stres, anxietate, tiroida, lipsa minerale?
- 1Rau de miscare sau anxietate???
- 4Anxietate - neuromultivitul e bun?
- 14TOC/Anxietate
Mai multe informații despre: Anxietatea
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: