Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a X-a

Am auzit de oameni ce s-au vindecat de cancer rugandu-se Sfantului Ioan Rusul, in fata unei icoane a acestuia sau in Biserica lui. Exista o Biserica a acestui Sfant in Bucuresti. Apoi du-te si la p. Irineu de la manastirea Antim si cere sfat. Spovedeste-te impartaseste-te si iarta pe cei ce ti-au gresit.
Ce am inteles eu de cancer e asta.In corp avem celule generice. Cand un organ e ranit celulele generice vin si refac organul. Pancreasul opreste procesul de acumulare celule. Cand se mananca carne pancreasul e folosit doar la digestie. Cand se mananca zahar el da semnal ca e nevoie de mai multe celule si se face tumoare. Zaharul strica celulele din tumoare si le face sase hraneasca anaerobic luand majoritatea hranei corpului pt tumoare. Cand se mananca legume fructe pancreasul loveste in tumoare. Deci miza e in mancare, fara zahar, redu carnea si pune verdeturi. E un film ce zice ca samburii de caise si meiul consumat neprelucrat au o vitamina B17 ce opreste tumorile.
----------*

(*modificat de admin)

Inca un mic comentariu, In ortodoxie postul e lasat Miercurea si Vinerea si de 4 ori pe an si pentru curatarea organismului de tumori.

Am inteles ca fructele si legumele trebuie consumate nefierte si ne procesate ca sa lupte cu tumoarea.

Nu zahar insemna nu zahar, aspartam, produse dulci ca gem, miere, Pepsi, Cola, bomboane, inghetata etc.

Trebuie ca:
1.Nu zahar adica nu la produse dulci prelucrate in casa magazin.Tumoarea are nevoie de zahar.
2.Carne inlocuita cu fasole, orez, ciuperci
3.DA la legume si fructe nefierte si neprocesate
4.Vitamina B17 din boabe mei neprelucrate sau samburi caise neprelucrati

Buna fetelor,
sper sa ma primiti in micul vostru grup. va urmaresc de cateva zile, am citit mesajele si discutiile voastre, se pare ca sunteti cu mai multa experienta in aceasta boala.
eu, sincer, inca nu stiu ce am, poate sunt la inceputul bolii, pt ca am mers repede la un psihiatru cu care fac psihoterapie, deocamdata nu mi-a dat decat niste pastilute de passiflora care nu prea isi fac efectul asa cum mi-as dori eu. Sa va spun cum a inceput...am avut o copilarie fooooaarttteeee traumatizanta, batai, niste parinti dereglati, abuzuri (chiar sexuale ), o sora mai mica, care si ea a fost afectata de aceste lucruri, regrete ca nu am putut vorbi la momentul respectiv, la scoala nu am fost nici cea mai buna nici cea mai proasta, nu am putut intra la facultate ( aici am facut o nevroza dentara ). ai mei m-au trimis la munca, munceam si in vacante, am facut intre timp o postliceala, m-am angajat la posta - nebunie curata -draci, nervi etc etc...trebuia sa am grija si de sora-mea - o fire super rebela.pana mi-am gasit iubitul...am sarit din lac in put...la insistentele maica-mii care mai avea un pic si ma gonea de acasa, m-am mutat la el, aici am dat peste o soacra taur, bagacioasa, care si-a crescut unicul copil mai mult singura decat cu sotul...in fine, am avut stari naspa si atunci dar nu constientizam, ma gandeam ca sunt de la viata naspa prin care am trecut... am plecat peste un an in Spania ferm convinsa ca ma voi intoarce cu bani si ne vom lua o casa, insa era sa pierd tot, iubitul meu era terminat, l-am ranit f tare cu plecarea mea, in sfarsit am luptat mult sa il iau inapoi, ne-am casatorit, soacra-mea mi-a facut zile amare cu bagaciunile ei, dar...mai bine cu soacra decat cu ai mei.anul trecut a venit pe lume bebelusa noastra cea frumoasa si dragalasa...

...inainte de nunta cu vreo 2 luni am avut un atac de panica urat, m-am enervat pe un prieten si am crezut ca gata mor, m-am dus la baie si vb cu mine, mi-am dat palme peste fata etc etc...tot raul spre bine...m-am lasat de tigari cu aceasta ocazie...cum bagam tigara in gura parca muream... k..cum m-am lasat brusc de tigari a venit anxietatea, aveam senzatia ca ma sufoc si ca fac infarct, aveam si o obsesie ca o sa mor in biserica, la nunta, la slujba religioasa...mi-au dat xanax, care mi-a facut f rau, stari de nervozitate groaznice, nu ma mai intelegeam cu nimeni, nici macar cu mine...si uite asa am petrecut din iunie pana in noiembrie cand a aparut un gand naspa, , sa nu ii fac rau sotului, , cu cutitul...imi era frica rau de cutit ! ok...mi-a trecut de-abia prin aprilie, cu rudotel, l-am luat dupa ureche...mi l-a recomandat o prietena, , , , si mi-am revenit, gandul acela mai era in cap insa il ignoram, parca era dintotdeauna, intrasem intr-o stare de normalitate, am ramas insarcinata in iulie la sfarsit, am nascut o minunatie de copil de 5 kg ! in sarcina totul a fost ok suuupppeeeerrr optimista! si am ramas asa pana acum 2 luni cand mi-a venit in gand, , sa nu ii fac rau copilului, , cu cutitul...am vazut un film tampit si am ramas cu diverse imagini de acolo...cand vad cutitul si fata mor de frica si apar gandurile ! sa nu imi omor copilul! sa nu ii fac rau etc etc... merg la psihiatra aceasta la recomandarea unei prietene care a fost naspa rau si intr-un an si-a revenit complet aproape ! si era rau...depresie, ganduri obsesive, internari in spitale etc etc...

Doctorita zice ca nu pare a fi Toc, sa mai asteptam.dar imi e frica sa raman singura cu copilul! si Doamne 10 luni l-am crescut singura singurica! Cand e cineva acasa e super ok, nu am nimic, dar cand ma gandesc ca voi ramane singura cu ea ma apuca toate gandurile!, , , stam cu socrii...inca nu mi-a dat un tratament medicamentos...dar ce sa fac cu frica mea si cu gandurile? am inceput sa vb singura!
cand i-am povestit ce mi s-a intamplat in copilarie mi-a spus ca sunt un copil inca cu multe frici cauzate de comportamentul neadecvat al parintilor mei...mi-o trece? Lupt din rasputeri sa ies la liman si sa imi pot creste bebelusul meu in siguranta, nu asa cum am crescut eu!...in frica, teroare si toate cele... ce ziceti scap?

sper sa nu va plictisesc cu istorisirea mea asa de lunga.dar sunteti f optimiste si mi-ati dat multa putere cand v-am citit !

Salutare,
Matilda, bine ai venit in clubul nostru, te primim cu mare drag.
Din ce povestesti tu, suna a TOC (tulburare obsesiv-compulsiva), dar desigur diagnosticul corect trebuie sa ti-l puna un specialist.
Toc asta se manifesta prin ganduri, imagini, impulsuri cu continut imoral sau violent care intra in conflict cu conceptiile de viata ale unei persoane, de aici si starile de anxietate si depresieputernica pe care le resimte persoana in cauza.
Partea buna a a cestei afectiuni este ca ratiunea pacientului NU este afectata si deci nu vei face niciodata rau micutului tau, partea rea este ca-ti creeaza stari neplacute cu care te lupti asa cum o facem noi aici.
Eu am acelasi tip de tulburare ca si a ta, frica de a nu-i face rau copilului meu, al meu e deja mai mare si o am cam dupa 4-5 luni dupa nasterea micutului meu. A fost tare greu!!!
Dar uite-ma aici luptand, iar copilul meu a crescut cu toata grija si afectiunea mea, fara sa cunoasca nici-un minut starile prin care a trecut mama lui:)) si sper din toata inima sa nu o afle niciodata sau pentru ca asa ar fi mai corect sa afle atunci cand va avea suficienta maturitate sa ainteleaga ca este o boala pe care nimeni nu a dorit-o niciodata, si mama lui a luptat!
E posibil si imi intareste convingerea ca aceasta tulburare sa aiba radacini inca din copilaria timpurie a noastra, caci copilariile noastre se aseamana destul de tare:)
Insa noi trebuie sa luptam, nu impotriva gandurilor pentru ca atunci devin mai puternice, ci prin tehnici invatate la psihoterapie.
Nu stiu nivelul tau anxietate sau depresie, dar daca acestea devin insuportabile sau iti acapareaza toata ziua, n-ar fi rau sa-i sugerezi dr tale sa-ti dea un medicament adecvat.
TOC raspunde bine la antidepresive, inhibitori ai recaptarii de serotonina gen:Prozac, Fevarin, Zoloft, Citalopram, Seroxat precum si benzodiazepine (aceastea din urma diminueaza anxietatea) care sunta dministrate pe timp mai scurt caci provoaca dependenta.
Asadar, nu sta daca te chinuie aceste stari, cere tratament adecvat!!!


Rada69, iti multumim pentru sustinere si sincer imi pare rau de boala ta. Iti dorim sa te faci bine si daca doresti esti bine venita in "casa noastra" sa ne mai impartasesti din experienta ta!

Voi fetelor, cum sunteti si ce faceti?

Sophie, bre poate barbatu tau a avrut sa-ti faca o surpriza bre si tu te superi pe el, ia fa mata bine si du-te sa vezi apartamentu ca poate arata mai bine decat actualul si poate in uichend iese cu scantei in noul apartament;)
Asa, si mai fa un lucru, ia retine mata starile astea de bine si cand ti-o fi rau raporteaza-te la ele si intareste-te. Stiu io asa dupa portretu robot ca esti puternica si poti mult de tot. Si cand oi fi sub val stii sa iesi repede, tuca-te mama!!!

Roby, lasa deoparte starile de depresie ca ele vin si pleaca dupa bunu lor plac si mai mult decat atata, toate avem si ap toate ne apuca pandaliile, da' ne si trec!

Cata, daraga mea, cum esti? Baietelu e mai bine?

Ia faceti bine si dati un raport scurt ca daca nu pun biciusca pe voi...:))
Va pa!

Dumnezeu sa te ajute si pe tine Rada si multa sanatate iti doresc.

Matilda, cred ca Prozac are dreptate, nu lasa aceste stari sa te chinuie prea rau, este bine sa urmezi un tratament. Si eu m-am simtit foarte rau si am avut un doctor care mi-a intrerupt tratamentul pe care tot el mi-l daduse si nu-mi facea bine. Atunci am schimbat doctorul si datorita noului tratament mi-am revenit foarte bine. Mai am si zile mai naspa, dar nu se poate sa fie totul perfect.

Eu sunt bine, dragele mele, insa aseara am fost cu fii-mio la dentist si are nevoie de aparat dentar si pe partea de sus si pe partea de jos a danturii. Am pus-o de vreo 1100-1200 lei cat ma costa aparatele respective, plus controalele periodice. Nu am o situatie materiala foarte buna, dar pana in prezent m-am descurcat. Ma rog la Dumnezeu sa ma tina tot asa. Spunea o forumista pe aici (Miu Anastasia, cred ca o stiti si voi) un proverb, cam asa suna: sa ma lase Dumnezeu cu ceea ce am, nici sa nu-mi dea, nici sa nu-mi ea.
Si a venit si zana masuleta la fii-mio aseara. Ii extrasese doctrita un dintisor si in schimbul lui a primit de la zana 10 lei. De, saraca zana. Inca mai crede, mititelul de el in zana maseluta.

Salutare fetelor,
Eu stau si ma plictisesc la serviciu. Nu prea am ce face si ca atare, stau.
Buna Matilda, ai nimerit cum nu se poate mai bine, fetele sunt de zahar si 'mama' lor de nota 10( Prozac ).
Va salut si mai stau pe aici. O zi buna.

Hei gagici, vad lume noia pe aici! Matilda, ai nimerit unde trebuia, TOC-ul ne freaca pe toate. Bine ca stii ce e si o sa inveti de unde sa-l apuci ca sa-si reduca din intensitate. Mie mi-au trebuit ani de zile sa-mi dau seama ce e. Obsesiile mele sunt diversificate (ca le-am si lasat sa faca pui, glumesc), cea mai naspa fiind legata de religie. Eu acum fac terapie si am inceput sa fac pasi mici catre iesaire. De asemenea, ajuta mult pilulele, trebuie sa ti le dea un medic. Daca vrei si esti din Bucuresti, te trimit la doctorita mea care stie ce e TOC si face terapie adaptata pe asta. Altfe, vad in tine si cred ca e parerea tuturor, o femeie extraordinara si puternica! Multa bafta!

Rada, merci si din partea mea. E frumos sa ne ajutam unii pe altii si sa mai si reusiem-:)

Prozac, fata, barbatul meu e un specimen aparte de om... am vazut apartamentul, e la cuca macaii catre Mogosoaia, nou, nefolosit, perfect din punct de vedere finisari, mare... singura lui meteahna este ca are ferestrele toate la sosea, e o sosea care face legatura intre DN1 si nu mai stiu ce, deci nu e strada de prin Bucuresti.. se merge cu viteza si e mult zgomot cu tot termopanul. Din punctul meu de vedere, cred ca m-as putea obisnui cu zgomotul, desi mi se pare destul de mare...
Problema mea nu e asta, ci faptul ca barbatul asta al meu nu are... cum sa spun... reflexul ca el nu e singur ci cu mine, cu o muiere... ca el nu poate lua decziii de unui singur, ca intr-un cuplu lucrurile se discuta, lumea se pune de acord, se mai si cearta, dar se discuta. Barbatul meu se duce sa vada apartamente cu amicii lui, nu cu mine... face planuri in functie de ce planuri au amicii, nu de ce planuri ar trebui sa avem ca si cuplu... E mult de zis. Eu ador surprizele, imi place mult sa fac si sa mi se faca, dar asta nu a fost o surpriza. A fost o apucatura cum are el adesea, adica facem asta si ca sa te conving pun toata presiunea pe care o pot imagina, pe tine.

Altfel... binisor. Cam nervoasa azi. Va pup, gagici! Cata, bine puiul?

Matilda, Prozac are dreptate, diagnosticul trebuie pus de specialist. Numai ca, poate ai citit si tu pe-aici, specialisti in adevaratul sens al cuvantului se gasesc mai greu. Fetele au mai avut neplaceri cu doctorii care nu le-au dat din prima diagnostul de TOC si s-au chinuit cu alte tratamente si diagnostice un timp. N-ar fi rau sa-i sugerezi medicului ca poate ai TOC.
Eu am fost diagnosticata cu anxietate prima data. Mai apoi m-am dumirit ca e vb de TOC, iar la psihoterapie cand am fost i-am zis ca vreau sa ma trateze pentru TOC;dar tipa parea ca nici nu stie ce e aia. I-am spus ca mi-e frica sa nu fac rau, ca, de ex, cand auzeam o stire violenta mi-era frica sa nu ajung sa fac ca raufacatorul. Dupa prima discutie ea mi-a spus ca "tu ai observat ca mereu te pui in pielea raului si niciodata in pielea victimei?"...nu observasem, dar chestia asta spusa de psiholoaga m-a facut sa ma simt si mai vinovata.

Cris si mie mi se intampla cand aud stiri negative sa am impresia ca voi face ceva de genul ala. Cred ca este o receptivitate marita si o neincredere in fortele proprii. Poate o anumita imaturitate. Mie mi s-a intamplat invers, doctorita ma trata de TOC si eu aveam o tulburare afectiva. Si-a dat seama cand am avut o caderesia vazut ca tratamentul nu tine- luam Seroxat la vremea aceea, acum iau Seroxat si Ziprexa si ma simt mai bine, dar tot nesigura pe mine. Cred si sper ca obsesiile sat reaca cu psihoterapie, caci am si eu obsesii, desi nu am TOC.Dar cred ca pe undeva sa prins si putin TOC ulet.

Fetelor, si eu am obsesii si nu am TOC. Parerea mea este ca in multe tulburari psihice sunt si idei obsesive.
Pana acum aproximativ 1 ora am fost ok, pana cand m-a pocnit o stare depresiva. Cred ca o voi tine tot asa in weekend. Nu stiu de ce ma apuca in ultimul timp in weekend-uri stari depresive. Voi ati patit asa ceva? O fi vreo depresie care se manifesta mai mult atunci cand am timp liber si imi vin idei negre in cap? M-am saturat!

Din ce am observat eu la voi, e, ca doar gandurile va sunt afectate, in fapt sunteti mult mai responsabile decat o gramada de persoane " normale " pe care le cunosc. Mi-as dori sa fiti constiente de asta. Eu spre deosebire de voi, nu-mi pot retine gandurile optimiste. La ora 16.00 trebuie sa sun la Institutul Oncologic din Cluj ( acolo m-am operat ) sa-mi spuna rezultatul la ce au scos de acolo si ce urmeaza sa fac mai departe. Faza e ca nu imi pot reprima gandul ca imi vor spune ca sunt vindecata, iar cosmarul s-a terminat. Exista si posibilitatea asta dar intr-un procent f mic. Mi-au spus sa nu il iau in calcul pt ca dezamagirea va fi mai mare. Asadar exista si situatii cand gandurile pozitive te incurca :) Oi vedea ce-o fi. Va pup!!!

Dragele mele, scuze ca nu am mai scris, nu v-am abandonat. La munca sunt foarte ocupata (ceea ce e bine pentru mine pentru ca imi place foarte mult ceea ce fac si ma tine departe de ganduri rele), acasa am tot avut baietelul bolnav si aseara am tot alergat cu el intre medici particulari care mi-au zis ca are pneumonie si spitalul marie curie care zice ca nu are ci doar tratamentul de pana acum nu a fost bun... in fine, ce sa facem, defilam cu medicii care exista, sa ne fereasca Dumnezeu de boli.

Eu sunt BINE! Se pare ca doza mai mare de Fevarin a inceput sa lucreze si chiar bifez a 3 a zi cu momente fff difuze de anxietate sau obsesii dar care sunt total controlabile prin metodele de terapie. SLAVA LUI DUMNEZEU SI MAICII DOMNULUI SI TUTUROR SFINTILOR CARE SE ROAGA PENTRU NOI.

Sa o iau pe rand acum. :)

Sophie, astept sa ne zici cum e cu apartamentul. Bravo tie ca esti pe val!

Roby, suntem deja la a treia tura de Broncho-Vaxom cu al meu baietel. Are 2 ani, nu mai e chiar bebe, pot sa ii dau. Am baut si o sticla de ImmunoMix, si sirop de pin de la Plafar. Ce sa mai... Dar virusii astia sunt naspa rau. Acum mi-a recomandat cineva o cresa particulara cica f buna pe la Vatra Luminoasa marti merg acolo sa vad ce si cum si daca e ok il duc din martie.
Asta cu mama rea si eu o aveam la greu dar sa stii ca mi-am demontat-o uite asa: am avut un gand la un moment dat, anume ca plecand intr-o vizita fara copil ma voi simti bine. Imediat s-a declansat anxietatea mare si am inceput sa sap sa vad de ce. Prin intrebari continue "si daca asa se intampla, ce inseamna?" am ajuns la concluzia ca aceasta idee ca ma voi simti bine in vizita fara copilul meu imi confirma de fapt credinta fundamentala negativa despre mine ca nu sunt o mama buna. Si am pus pe hartie argumente pro si contra DIN REALITATE. Ce crezi? Argumentele faptice, reale, SCRISE PE HARTIE mi-au aratat ca sunt o mama buna - si de cand am facut asta sa stii ca nu am mai avut asa o anxietate mare. POate suna simplist dar pe mine m-a ajutat (bine, tre sa constientizezi ce scrii).

Rada, jos palaria pentru tine. Sanatate sa iti dea Dumnezeu! Si daca te putem ajuta cu ceva macar prin discutiile noastre, te asteptam cu mare drag.

Matilda, ai venit unde trebuie. Suntem aici sa ne sustinem, cu toate avem momente de cadere si ridicare, ai sa vezi ca vei gasi sfaturi super la fete, Prozac a zis bine ce a zis.

Cris, cum ati explicat in terapie faptul ca te pui mereu in pielea victimei? Mi se pare foarte interesanta descoperirea, dar ati explicat?

Roby, nu iti planifici oare cumva ca vei avea weekend-uri nasoale?Uite, si din mesajul tau vad ca iti planifici ca gata, va fi rau tot weekend-ul. De unde stii, stie cineva cu siguranta ca ne vom mai trezi maine dimineata? Nu avem garantii. Ia nu iti mai face matale planuri da? Pe mine ma apuca INTOTDEAUNA in moment de relaxare si pentru asta fac exercitii de relaxare - am niste CD-uri. Si pe mine ma lua anxietatea tot la fel, cand plec acasa, cand e weekend si ma pun sa ma odihnesc. Creierul meu s-a obisnuit atat de tare cu starea de "urgenta" incat are impresia ca atunci cand este relaxat "ii scapa ceva". Dar e o chestiune de exercitiu. Alege si gandeste-te la un weekend bun. Daca ai avut cel putin unul ok, inseamna ca SE POATE. Leaga-te de acela si mai fa unul bun si tot asa.

Rada... mai, te imbratisez cu toata caldura si ma voi ruga pentru tine. In teorie au dreptate medicii sa nu iti faci sperante ca sa nu fi dezamagit. E cumva ca la noi cum ni se spune sa nu luptam cu gandurile ca nu le putem inlatura, sa le acceptam ca parte din noi si sa invatam sa traim cu ele. Numai ca e FOARTE FOARTE GREU de pus in practica. Hai te asteptam sa ne zici ce ti-au spus si sa ne mai spui una alta despre tine.

Mama Prozac e ocupata zilele acestea cu niste pb de sanatate. Sa va ganditi la ea sa va rugati de binele ei. Nu e super grav dar e serios. Mi-a zis de data asta ca sa nu mai intru in fibrilatii ca n-o gasesc.

Sper sa mai scriu azi dar daca nu, un weekend bun la toata lumea.

Nu Cata, nu ma pun niciodata in pielea victimei...adica nu mi-e frica de faptul ca mergand pe strada o sa imi dea cineva in cap...ci mi-e frica sa nu dau eu in cap la cineva. Asta cred ca e un gand specific TOC, dar ea m-a facut sa ma simt vinovata pentru el. Cand de fapt stim ca tre sa le luam ca pe ganduri TOC, nu sunt de ale noastre...samd

buna fetelor.


multumesc pt primire. Nu stiu daca e sau nu aceasta boala, important e ca pana acum cel putin nu am avut crize f mari, problema e ca sunt constienta ca nu pot face ca in ganduri, dar tot ma sperii si ma gandesc la ele. aseara ma uitam la un film cu Stalin ce orori faceau...groaznic...eu le si caut cu lumanarea...Cris si mie mi se intampla asa data trecuta...tot ce vedeam la tv daca fac si eu la fel, daca mi se intampla si mie? eu data trecuta am scapat iesind la aer, mergeam f mult la munte, am mers la Pestera Muierilor, se spune ca daca mergi acolo scapi de probleme, si daca iti doresti sa faci un bebe sa iti pui o dorinta cand esti acolo... chestii...am facut si eu la fel si...mi-a trecut o data si am facut si un bebe...he he he...

acum am obsesia asta cu bebe a mea, sa nu ii fac rau...sa nu o omor etc etc...v-am mai spus, ma uitam la niste filme horror si na. eu am fost fricoasa de mica, imi povestea bunica, aveam o tanti in comuna care era poreclita Lala nebuna.cand auzeam uite vine Lala nebuna, ma gaseau sub pat...

am stat mult timp in casa, de un an stau aproape numai in casa cu bebe mic, vara a fost ok, ieseam in parc, dar acum iarna, , , , groazniccccccccc...numai in casa...singura, , , na...am luat-o razna, eu sunt cam obsedata de curatenie si soacra-mea nu prea face nimic si ma apuca nervii...si imi vorbesc in cap...imi fac scenarii la cat m-au stresat astia...si al meu sot nu zice nimic. si mai stam si intr-o camera..eu, bebe mic si sotul... ca nu aveam decat 2 camere...sincer cred ca totusi stau bine...he he he...nu am luat-o razna de tot... eee.bebe mic a fost cam bolnavioara.racita si acum si eu sunt terminata de racita cu urechi infundate de credeam ca e de la obsesii...or trece ele...

fetelor, ati facut vreodata hipnoza ? doctorita mea face un anumit tip de hipnoza, nu totala, cand o sa incepem va voi spune, sunt din Bucuresti si doctorita mi se pare ok...ma las pe mana ei...este psihiatru la Al. Obregia si face sedinte de psihoterapie, hipnoza eriksoniana cred... a zis ca tre sa terminam de povestit...mai am o groaza...intre timp fac niste teme in fiecare zi... ma confrunt cu gandurile la o anumita ora... voi ati facut asta ?

Rada de unde esti? Din Cluj? Hai sa iti pov ceva...matusa mea a avut metastaza in tot corpul si s-a facut bine, locuia in Anglia si cand a venit acasa era, , un mort, , viu, au refuzat-o la 2 spitale, era un schelet pur si simplu, prin multe interventii au oprit-o intr-un final la Institutul Oncologic din Bucuresti, cu toate ca i se mai dadeau cateva zile de trait...a facut chimioterapie cu tot arsenalul, caderea parului, nici macar sprancene nu mai avea, ei si cu credinta in Dzeu, muuuulllttaaaa credinta are femeia asta, cu tratamentul de la medici si un alt tratament in paralel, daca vrei o intreb de acest tratament, cu un suc special de legume si fructe a reusit sa scape. mai are un mic nodul la san care pare ca se retrage.acum mai merge din 3 in 3 luni la control. deci exista speranta...eu refuzam sa cred ca se va stinge... si uite ca Dzeu a vrut-o printre noi ! Stiu ca este greu dar Dzeu sa te ajute!

Matilda draga, eu sunt din Constanta. M-am tratat la Institutul Oncologic din Cluj pt ca medicii de acolo mi-au dat f mare incredere. Stiu ca ma voi face bine, dar ma dispera recuperarea asta de dupa operatie. Inainte de a avea problema asta eram o persoana f activa, nu fusesem bolnava niciodata, mergeam la sala in fiecare zi, mergeam la munca etc. Mi-am pierdut un pic rabdarea, dar trece si asta. Astept acum sa-mi dea rezultatul analizei la ce au scos din san, m-au amanat pt marti. Chimioterapie nu mai fac, a inceput sa-mi creasca parul, genele, sprancenele, nici nu mai stiu cum arat cu par. Ma bucur ca matusa ta e bine si vreau sa o intrebi de sucul acela de legume si fructe. M-as bucura sa aud ca ti-au trecut si tie fricile si gandurile negre si ca nu mai sunteti racite, tu si bebe... Poate veniti la vara in vacanta la mare.
Te pup, week-end placut!

Ce faceti in weekend?
Sa ne spui Matilda ce rezolvi, cum te simti cu hipnoza?

Buna fetelor, si eu pe aici. Sunt asa si asa.

Vroiam sa va impartasesc despre o posibila solutie pentru momentele de tulburare (fie ca sunt depresive, obsesive sau anxioase). Este vorba despre un concept american, acela de "mindfulness". Acest concept presupune sa nu ne mai pierdem in ganduri, in anticipari sau in batalii cu trecutul si sa incercam, pe cat posibil sa fim prezenti in corp, sa fim mai atenti (mindful) la senzatii, simturi etc. Este interesant, eu l-am incercat si sa stiti ca pe mine una ma ajuta de fiecare data sa revin in prezent atunci cand trecutul sau anticiparea viitorului ma arunca in anxietate sau obsesii. De exemplu, exercitiul de respiratie este un exercitiu de mindfulness. Sau, am mai incercat sa ma las pur si simplu in voia simturilor la dus si chiar sa ma las sa simt apa, cat de calda e, daca mi-e cald sau frig, sa simt cu miroase gelul de dus, cum se simte relaxarea etc. POate va suna aiuristic dar incercati si veti vedea.
Eu folosesc un CD cu aceste exercitii de mindfulness si este inclusiv un exercitiu numit body scan, pe care il fac de obicei sambata sau duminca cand nu pot sa ma odihnesc la pranz, practic te concentrezi pe cat poti asupra diverselor parti din corp incercand efectiv sa vezi cum simti prin aceste parti. Fara efort sa simti anume lucruri, doar sa simti exact... ceea ce simti.
Ideea este ca anxietatea, depresiile, obsesiile, toate sunt ale mintii si de cele mai multe ori traim o viata intreaga doar in mintea noastra care face de multe ori scenarii imaginare, uitand sa traim, tot de cele mai multe ori, viata reala, prezenta, cea pe care o traieste corpul si facand in mod automat actiuni care ar trebui sa ne aduca o bogatie de sentimente, trairi simturi.
Make sense?

yeap...super interesant.

sa stii ca ceva de genul asta am facut eu data trecuta...incercam sa ma bucur de primavara cu tot ceea ce reprezinta, cu tot ceea ce uitasem ca are o primavara, cu poezie, cu buburuze, cu flori, mirosul lor, cu verdeata, mirosul acela de proaspat etc etc...si am inceput sa scriu pe blogul meu ce simteam eu, e cam ce spui tu, Cata, dar un pic altfel... asa mi-a trecut prin minte atunci, si sa stii ca asa mi-am captat atentia cu alte lucruri, cu lucruri frumoase... si a fost bine.de unde pot lua si eu acel cd?

Gagici,

Vad atitudini frumoase. Cata, cred ca ne transformam in adevarati guru ai relaxarii.
Eu am avut un week-end furtunos, n-am mai plecat la ai mei, m-am certat cu barbatul si am dormit o noapte la sora mea. Am pus piciorul in prag fata de mine, fata de el, ca asa eu nu mai pot. Un cuplu e un cuplu, ia deciziii impreuna, se suna, se intreaba, isi impartaseste lucruri. Ori atitudinea de Peter Pan (asa spune el ca este) care traieste o viata a lui in care tu esti accesoriu si daca nu-ti convine iti inchide gura cu suturi, nu e idealul meu in viata. A priceput ca e o problema grava, nu stie daca el e facut sa se casatoreasca, sa aiba copii, sa fie ceea ce imi doresc eu de la viata... Dar macar a vorbit, a realizat ceva...
Eu ma vad in plina transformate, parca mi se dezleaga capul, perspectivele, parca reusesc sa dau in aia a ma-si obsesiile...
Am inceput sa citesc o carte foarte misto: Mananca, Roaga-te, Iubeste. E scrisa de o tipa care a trecut prin crize nasoale si care si-a luat traista-n bat si a pornit in cautarea ei insesi. S-a dus sa invete italiana la Roma, sa-l descopere pe Dumnezeu in India, sa se distreze la Bali. Cu antidepresivele in geanta si cu doua "bune" prietene dupa ea: Depresia si Singurateatea... pe care le descrie haios... sunt abia la prima faza, la Italia, dar imi place foarte mult. Recunosc ca-mi racaie obsesii ca si eu ma caut pe mine, pe Dumnezeu, ma intreb si ma frec, dar ca si experienta mie se pare tare interesant ce a scris tipa.

Altfel... cu piticul cum stau? Ii dau la barba cand pot. M-am apucat de doua zile sa meditez dimineata, fac exercitii de respitarie ca la yoga, care cred ca sunt bune pentru ideea de let it go. In plus, m-am apucat de scris. Ei, da, moi s-a reapucat de scris. Incerc sa sparg ghiata in mai multe directii, imi doresc mult sa ma regasesc pe mine scriitoarea sa fiu fericita si de succes:-).

Apropos de relaxare, sunt foarte dragute exercitiile tale... Facute pe respitatie trebuie sa destinda super... Eu am descoperit ceva tare dragut. Sora-mea avea lumina arsa ala baie asa ca pusese ca sa vedem si noi ceva, doua lumanari mari si groase de la Bam Boo. Am facut baie in atmosfera asata si a fost atat de coooolll! Asa ca mi-am luat si eu lumanari, mi le-am pus in baie desi lumina merge si abia astept sa ma imbaiez din nou in seara asta. Pupici la toate si vant la pupa!

Cris, inca n-am facut copie la carte ca nu mi-a inapoiat-o inca terapueta.

Sophie, de cand te citesc este cel mai inflacarat si mai optimist mesaj. TE FELICIT! Se vede ca lucrezi cu tine. Sa stii ca de mult ma uitam si io la cartea aia si acum chiar mi-o cumpar.
Nu am uitat nici de cartea noastra doar ca am avut o saptamana nasoala cu asta micu bolnav, acum e luni si abia creste iarba. Maine vad o cresa particulara pt copil, miercuri merg la medicul de familie sa imi dea fevarinul ca nu mai am, asa ca poate pe joi vineri, mii de scuze dar asa e cand ai doar cateva ore sa iti rezolvi toate pb.

Ganduri bune lu mama Prozac, sper ca e bine

Cata, multumesc de felicitari. Multumesc din suflet... si eu simt ca sunt pe cale sa fac ceva, sa sparg gheata. Asta nu inseamna ca nu ma cuprinde panica adesea. De multe ori mi-am zis ca ies ca am gasit piatra filozofala si nu se intampla asa, cadeam la loc cu si mai multe intrebari. Acum habar n-am... vreau pur si simplu sa traiesc. Sa ma duca viata unde vrea ca m-oi descurca eu. Noaptea trecuta am avut un vis foarte naspa, visam ca imi facea mama injectii in cap pentru TOC. Scuze daca va dau vreun fior pe spate... si eram atat de deprimata, ma simteam muribunda... si pana la urma a trecut. Am dormit chiar bine si fara pastilute. Sa dea Domnul sa merg tot inainte, iar cand ma afund sa-mi tin respiratia si sa inot pana la suprafata.
Fata, ia-ti cartea, e chiar foarte foarte misto. Scriitoarea n-are TOC, de, nu putea sa le aiba pe toate :-) Dar iti da senzatia asta de... speranta. Si te delecteaza scriitura frumoasa si haioasa.
Nu-ti fa griji pentru cartea noastra. E la birou in cutia de la Amazon. Asteapta un semn cand ai timp. Lasa, ca se face puiul bine! Bafta cu cresa particulara si pupici!

Buna fetele,
Eu am avut iar examen azi, asa ca ieri am fost cam plina de stress, in schimb azi ma relaxez...nu ca as fi foarte bine cand ma relaxez, ma prinde mai bine munca :)
Sophie, ti-am zis, nu-i problema, cand poti. Sa-mi dai un mail cand o trimiti.
Vad ca sunteti bine in general. Si eu sunt binisor, dar de atatea ori am sperat ca acum mi-e bine forever si n-a fost asa, incat...Dar vorba lui Sophie...pur si simplu sa traiesc, fara sa mai analizez atat de mult: acum sunt bine, sunt rau, o sa-mi fie bine maine, peste o luna, la nunta,.Imi propun sa traiesc in prezent.

Fetelor, am intat pe subiectul deschis de Haggad! Nu mi-a venit sa cred... sunt sigura ca are TOC si ca medicii au tratat-o pentru cu totul altele... am invitat-o aici!

Cris, ok, iti trimit cum pot cartea.
Asa e, fata, daca invatam sa nu ne mai analizam (greu proces) o sa ne mai potolim si noi creierasii!

buna seara.uitati-ma si pe pine pe aici:)voi da un copy paste, stiu ca am si toc dar medicii din orashul meu de kkt imi tot trec pe foaie tulburare schizoafectiva de tip depresiv?si asta apare si cand merg sa ma angajez undeva.imi voi mai gasi un job in 2015 cand coboara antichristul:)buna seara.Am intrat intamplator pe acest site si as dori sa fiu si eu indrumata de un specialist caruia tin sa ii multumesc anticipat.chinul a inceput in urma cu 9 ani cand trebuia sa sustin proba bacalaureatul.aveam senzatii stranii simteam ca nu e ceva in regula cu mine, cu gandirea mea.la un moment dat imi auzeam monologul interior in cap, aveam senzatia ca sunt gandita.alor mei nu le-am spus nimic.aveam atacuri de panica simteam ca ma sufoc.am apelat la niste amatori in psihologie nu am luat medicatie timp de vreo 4 luni.in cele din urma m-am dus cu prietenul meu la doctorita de familie si dansa m-a indrmat spre o specialista diletanta de la noi din oras.d-na psihiatra mi-a prescris tranxene si haloperidol.dupa o sapt eram ok monologul interior si-a revenit.am mers la d-na doctor despre care aveam sa aflu mai tarziu ca avea la activ 3 tentative de suicid si m-am lasat pe mana ei daca pot spune asa.parintii mei nu stiau nimic.dupa vreo 2 luni le-am spus si lor mentionand ca ma simt ok de fapt incepeam sa ma simt ca o leguma, d-na doctor incepand sa ma infunde de pastile fie ele si expirate care le scoatea din sertar sustinand ca chiar daca sunt expirate sunt straine si mai au valabilitate 6 luni.in cele din urma am spus ca nu sunt cobai nu aveam chef s afac nimic, prietenul meu m-a sfatuit s aintrerup medicatia si am intreriupt-o dar ma simteam ciudat d-na doctor mi-a prescris zyprexa ma simteam si mai ciudat aveam tot felul de episoade ciudate cu tigara de ex imi era greu sa o arunc jos trebuia sa ma uit la ea si sa o, , sting" de vreo 10 ori cu piciorul fiindu-mi frica s anu ia foc vreo cladire.acel episod mui-a trecut insa din anul 3 de facultate adica de vreo 6 ani mi-a aparut o altaciudatenie si anume imi venea sa imping oamenii in fata masinilor ma gandeam ca vor sa-mi faca rau si imi venea sa-i imping de pe trotuar.d-na doctor mi-a administrat de toate rispolept, zoloft, carbamazepina, haloperidol etccam toata gama existenta pe piata si compensata anii au trecut dorinta mea de a impinge oamenii pe strada persista ma simteam chinuitao o mai am si acum.imi cer scuze daca sunt incoerenta momentan imi e greu s ama concentrez exact si sa va rezum 9 ani din viata.
tot in facultate credeam ca am hiv mi-am facut analize, obinuiam sa ma spal pe maini de zeci de ori dar nu mai tin minte motivatia.si am mai avut si altele pe care nu le tin minte
in 2004 am avut o tentativa de suicid nu mai suportam ideea sa imping oamenii in fata masinii.
in 2004 dupa tentativa am luat seroxat si eram energica d-na doctor mi-a spus ca sunt maniacala dar nu mi-a mai administrat niciun antipsihotic.
l-am intrerupt de la mine putere si m-am decompensat de tot, pe vremea aceea deja imi profesam meseria.mi-au aparut ciudatenii ma gandeam ca ai mei vor sa-mi faca rau si mi-a venit ideea sa deschid butoanele de la argaz si sa le las deschise sa sara blocul in aer.pe langa aceasta psihoza o mai aveam si pe cea cu impinsul oamenilor pe strada in fata masinii.
eu nu vroiam sa deschid butoanele de la argaz dar ma gandeam ca asta era o rezolvare a lucrurilor pe care mi le imaginam ca se pot intampla.inainte de pasti nu am mai putut i-am spus mamei ca nu ma simt bine si m-am internat in spital.am semnat eu cu man mea internarea.am stat sub sedative doua saptamni era prima mea internare si cand am vazut ce oameni sunt acolo m-am speriat..dar m-am internat pt ca nu vroiam sa-mi arunc casa in aer si sa-i omor pe ai mei.dupa 2 sapt m-am externat.ajungand acasa am dat din nou ochii cu aragazul si m-am panicat din nou mi-au venit gandurile psihotice si dorinta de a deschide butoanele aragazului.i-am spus mamei sa ma interneze urgent in alt oras.nu i-am spus ce ma framnta, ce era in capul meu.asa ca din nou mi-am dat semnatura am stat intr-un alt spital inca trei saptamni.medcii din orasul meu mi-au pus diagnosticul de tulburare schizoafectiva de tip depresiv.d-nul doctor din orasul universitar m-a diagnosticat custare procesuala discordanta in cadrul careia am suferit un episod depresiv/medicatia prescrisa a fost fluanxol1 data la 3 sapt, anafranil, levomepromazin, romparkin.cand m-am externat dupa trei sapt si am ajuns acasa iar am inceput sa fiu impulsionata de propria-mi gandire sa deschid aragazul asa ca i-am spus mamei si vreo 6 luni nu am mai intrat in bucatarie pe urma mi-a trecut.dar am inceput uneori sa beau nu ma simteam fericita asa ca problema a reaparut.momentan obisnuiesc sa numar ca un ritual butoanele aragazului de la distanta asigurandu-ma ca sunt inchise, de fapt totdeauna am facut asta chiar si cand mi-a debutat boala.continui sa merg pe strada si sa intorc capul cand vad un om pe trotuar care ar putea sa-mi cada victima gandindu-ma ca pt asta pot ajunge inchis pe viata intr-o inchisoare spital.
in prezent sunbt sub tratament cu fluanxol, stimuloton 50 de mg si uneori xanax la nevoie.
imi cer scuze daca nu m-am exprimat tocmai relevant in unele pasje.
va cer un sfat.multumesc


Comentarii / raspunsuri: 6

Autor: haggard Data: 02-02-2009
as dori sa intreb specilistul dvs daca vor mai aparea episoade in viitor.daca voi scapa de cele actuale.
acum sunt maniacala, uneori efurica uneori deprimata cu ganduri de suicid.nu sunt implinita nici pe plan sentimental nici pe plan profesional.am tendinte gay de fapt sunt gay de la 14 ani si asta ma chinuie mult deoarece nu imi gasesc asa usor partenera.imi vad viitorul in culori sumbre ca si franz kafka.
oare trebuie schimbata medicatia?in ultimii ani am tot consumat alcool ocazional doar dar am consumat, fumez un pachet de marlboro pe zi si beau nes.cer sfatul unui specialist.
d-na doctor mi-a spus sa scot aragazul din casa si sa-mi instalez o soba, ma rog daca esti nebun oamenii iti raspund pe masura:)

buna.cum sunt free at home am intrat din nou pe forum sa va rog sa ma primiti in comunitatea TOC daca ma pot exprima asa.eu am si toc combinat cu psihoze.voi ce ziceti din experienta voastra?acesta e un toc simplu?e probabil o combinatie de toc si schizo asa ca sper sa ma primitzi chiar daca sunt doar pe jumatate cu toc.medicul de pe acest site nush daca imi va da un sfat sau o parere.in primavara asta vreau sa incerc un alt specialist din cj.e 20.17 si sunt deprimata, ma plictisesc.si va veni si ziua de maine si tot cu mine insami trebuie sa stau.bine zicea cioran, , ce faci de dimineata pana seara.ma suport" cam asa e si cu mine.salutari