Insomnia cronică asociată cu declin cognitiv accelerat și modificări cerebrale

Un nou studiu publicat în revista Neurology indică faptul că persoanele în vârstă cu insomnie cronică pot prezenta un declin mai rapid al memoriei și al funcțiilor cognitive odată cu înaintarea în vârstă, în comparație cu cele care nu suferă de această tulburare de somn. Aceste modificări sunt însoțite de anomalii cerebrale vizibile la imagistica prin rezonanță magnetică și PET, incluzând acumularea de plăci amiloide și afectarea materiei albe.
Insomnia cronică este definită drept dificultatea de a adormi sau de a menține somnul cel puțin trei zile pe săptămână, timp de minimum trei luni. Este o tulburare frecventă la vârstnici și este adesea considerată o problemă izolată de calitate a vieții. Cu toate acestea, tot mai multe dovezi sugerează că insomnia ar putea avea implicații neurodegenerative pe termen lung, fiind asociată cu riscul crescut de tulburări cognitive, inclusiv demență și boala Alzheimer.

Despre studiu

Acest studiu a fost realizat de cercetători de la Mayo Clinic și a inclus 2.750 de adulți vârstnici cognitivi sănătoși (vârsta medie 70,3 ani), monitorizați în medie timp de 5,6 ani. Dintre aceștia, 16% aveau un diagnostic de insomnie cronică, conform dosarelor medicale.

Participanții au fost evaluați anual prin teste neuropsihologice standardizate, iar un subgrup a fost supus unor investigații imagistice avansate (PET pentru plăci amiloide și RMN pentru hiperintensități de substanță albă).

Pentru a investiga asocierile dintre insomnie și modificările cerebrale și cognitive, cercetătorii au utilizat modele statistice mixte și modele de regresie Cox, ajustând pentru posibili factori de confuzie, precum: vârstă, hipertensiune arterială, apnee în somn, utilizarea hipnoticelor.

Rezultate

• Persoanele cu insomnie cronică au prezentat un risc cu 40% mai mare de a dezvolta tulburări cognitive ușoare sau demență (raport de risc = 1,4, interval de încredere 95%: 1,07–1,85, p = 0,015).
• Declinul cognitiv global anual a fost mai accentuat la aceștia: −0,011 unități/z-score/an (p-interacțiune = 0,028).
• În rândul celor cu insomnie, persoanele care au raportat somn redus în ultimele două săptămâni au avut:
• Performanță cognitivă mai scăzută la momentul inițial (β = −0,211; p = 0,012).
• Hiperintensități mai extinse ale substanței albe (β = 0,147; p = 0,005).
• Încărcare mai mare de plăci amiloide (β = 10,5 centiloizi; p = 0,039).
• Cei care au raportat somn mai prelungit în ultimele săptămâni (posibil semn de remisiune a simptomelor) au avut mai puține hiperintensități de substanță albă la începutul studiului (β = −0,142; p = 0,028).
• Utilizarea hipnoticelor nu a fost asociată semnificativ cu performanțele cognitive (β = 0,016; p = 0,888) și nici cu riscul de declin cognitiv (raport de risc = 0,94; p = 0,832).

Subgrupuri vulnerabile

Participanții purtători ai alelui APOE ε4, un factor genetic de risc pentru boala Alzheimer, au prezentat declinuri cognitive mai accentuate. Interacțiunea dintre insomnia cronică și predispoziția genetică sugerează o posibilă sinergie între tulburările de somn și vulnerabilitatea neurodegenerativă.

Concluzii și implicații clinice

Rezultatele acestui studiu susțin ideea că insomnia cronică nu este doar o problemă de somn, ci și un potențial factor de risc pentru sănătatea cognitivă. Asocierea cu leziuni cerebrale vasculare (materie albă) și depunerea de proteine amiloide implică multiple căi prin care lipsa somnului poate contribui la neurodegenerare.

Deși studiul este observațional și nu poate demonstra o relație cauzală, el oferă indicii valoroase pentru intervenții preventive. Monitorizarea calității somnului la vârstnici ar putea deveni parte integrantă a strategiilor de prevenție pentru tulburările cognitive.

Limitări

• Diagnosticul de insomnie s-a bazat pe dosarele medicale, ceea ce poate subestima prevalența reală a tulburării.
• Gradul de severitate al simptomelor nu a fost cuantificat în mod direct.
• Imaginile cerebrale au fost disponibile doar pentru un subgrup de participanți (561 pentru PET, 1.027 pentru RMN).

Perspective viitoare

Pe măsură ce cercetarea asupra somnului și neurodegenerării avansează, studiile viitoare ar putea explora:

• Eficiența tratamentelor comportamentale pentru insomnie în reducerea riscului de demență.
• Rolul interacțiunilor genetice și vasculare în declinul cognitiv asociat cu somnul.
• Monitorizarea longitudinală a markerilor cerebrali sub efectul terapiei pentru insomnie.