De ce mă dor articulaţiile (mă lasă una şi mă ia alta)

Articulațiile sunt structurile corpului uman care realizează conexiunea între oasele din organism, asigurând susținerea şi mobilitatea sistemului osos. Orice afecțiune a articulațiilor poate duce la reducerea mobilității segmentului osos respectiv şi la apariția durerii.

Conform datelor din literatura de specialitate, cele mai frecvent afectate articulații ale corpului uman sunt reprezentate de articulațiile mâinilor, articulația şoldului (coxo-femurală) şi articulația genunchiului.

De ce mă dor articulaţiile?

Factorii etiologici care duc la apariția durerilor de articulații:

• Traumatismele
• Utilizarea excesiva a unei articulații
• Artrita
• Osteoartrita
• Poliartrita reumatoidă
• Anumite boli cu transmitere sexuală, precum chlamidioza sau gonoreea
• Bursita
• Guta
• Lupusul eritematos sistemic
• Tendinita
• Anumite boli infecțioase, precum gripa, oreionul, hepatita
• Infecțiile osoase
• Rahitismul
• Osteoporoza
• Fibromialgia
• Cancerul osos
• Sarcoidoza
• Necroza avasculară (osteonecroza)
• Boala Paget a osului
• Artropatia Charcot.

Printre factorii de risc care pot favoriza apariția durerilor articulare se numără:

• Vârsta. Odată cu înaintarea în vârstă pot apărea durerile articulare, secundare degenerării țesutului articular.
• Genul. Conform datelor din literatura de specialitate, femeile sunt mult mai predispuse riscului de a dezvolta diferite afecțiuni caracterizate prin dureri articulare.
• Istoricul familial. Persoanele a căror rude de gradul I au fost diagnosticate în antecedente cu osteoartrită sau alte afecțiuni articulare, sunt mult mai predispuse riscului de a dezvolta dureri articulare, față de celelalte persoane care nu prezintă istoric familial al acestor afecțiuni.
• Istoricul medical personal. Persoanele care prezintă malformații articulare sau defecte de cartilaj din naştere, sunt predispuse riscului de a dezvolta dureri articulare. De asemenea, afecțiunile articulare sau bolile oaselor sunt asociate riscului de a dezvolta artrită aseptică sau boală Paget.
• Obezitatea poate duce la apariția durerilor articulare, din cauza presiunii exercitate asupra structurilor osoase de către kilogramele în plus. Bolnavii cu obezitate prezintă frecvent dureri ale articulației genunchilor. Totodată, obezitatea poate favoriza apariția artritei la nivelul articulațiilor mici (precum articulatiile mâinilor).
• Accidentele sau traumatismele cresc riscul de apariție a durerilor articulare şi a proceselor degenerative la nivelul difritelor articulații ale organismului uman. [3], [4], [5]

Manifestările clinice care însoțesc durerile articulare în cadrul diferitelor tipuri de afecțiuni

În literatura de specialitate sunt descrise mai multe tipuri de dureri articulare. Pentru administrarea tratamentului corespunzător este necesar un diagnostic corect.
Durerile articulare pot varia în intensitate, de la de durerea articulară uşoară, iritantă, la durerea articulară severă, debilitantă, care scade rezistența organismului.
Durata durerilor articulare poate varia de la câteva săptămâni (durere articulară acută), la câteva luni (durere articulară cronică).

Durerea articulară mai poate fi însoțită şi de alte manifestări clinice, în funcție de boala cauzatoare, astfel: edem articular, înroşirea articulației afectate, deformare articulară, etc.

Durerea de articulații în artrită

Artrita este o boală inflamatorie a articulațiilor, de etiologie multiplă, care pe lângă durerea articulară, mai poate fi caracterizată prin edem, eritem (înroşirea articulației) şi rigiditate articulară. Durerea articulară apărută în contextul artritei poate fi intermitentă sau persistentă, constantă, poate fi unilaterală sau poate cuprinde mai multe articulații deodată.

Durerea de articulații în poliartrită reumatoidă

Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună inflamatorie a articulațiilor, caracterizată prin deformarea şi distrugerea, în cele din urmă, a structurilor articulare, cu pierderea funcționalității lor. Principalele manifestări clinice ale bolii sunt reprezentate de durere articulară, edem articular, rigiditate articulară şi impotență funcțională la nivelul articulației afectate. Durerea articulară prezentă în cadrul poliartritei reumatoide este prezentă în repaus, se ameliorează la mobilizarea articulației şi este însoțită de tumefierea articulației bolnave şi redoare matinală (30-60 de minute dimineața la trezire). Articulațiile afectate sunt calde, umflate şi sensibile la atingere. Pe lângă manifestările reumatice mai pot apărea febră, oboseală şi scădere în greutate.

Durerea de articulații în bursită

Bursita este o boală inflamatorie acută sau cronică, localizată la nivelul bursei seroase prezente la nivelul zonelor de frecare osoasă. Bursita se caracterizează clinic prin durere la mivelul articulației afectate, edem local şi sensibilitate la atingerea zonei bolnave.

Durerea de articulații în gută

Guta este o boală inflamatorie articulară, însoțită de creşterea nivelului seric de acid uric, cu prezența cristalelor de urat de sodiu la nivelul lichidului sinovial. Guta se caracterizează din punct de vedere clinic prin durere articulară intensă, inflamație şi eritem la nivelul articulatiei afectate, disconfort articular prelungit, , limitarea miscărilor articulare. Durerea articulară prezentă în contextul gutei este extrem de severă, mai ales in primele 4-12 ore de la debut şi afectează, de regulă, articulația degetului mare de la piciorckatele, genunchii, gleznele sau degetele de la mână. Articulația afectată se tumefiază, căldura locală creşte iar pielea de la nivelul articulației bolnave se descuamează.

Durerea de articulații în tendinită

Tendinita este o afecțiune inflamatorie şi degenerativă a unui tendon din organism, caracterizată prin durere articulară, iposibilitatea mobilizării tendonului afectat şi sensibilitate crescută la palparea zonei bolnave.

Durerea de articulații în rahitism

Rahitismul este o boală a oaselor întâlnită frecvent în copilărie, determinată de lipsa vitaminei D în organism. Boala se cacracterizează clinic prin întârziere în creştere şi dezvoltare, întârzierea abilităților motorii, slăbiciune musculară, durere la nivelul coloanei vertebrale, a membrelor inferioare şi a pelvisului, dureri articulae multiple, deformarea dinților, deformări ale sistemului musculo-scheletic, fracturi osoase, etc.

Durerea de articulații în osteoporoză

Osteoporoza este o boală osoasă caracterizată prin scăderea densității osoase. Boala se caracterizează clinic prin dureri de coloană vertebrală, dureri articulare, scădere în înălțime, fracturi osoase multiple, modificarea posturii.

Durerea de articulații în boala Paget

Boala Paget a osului este o afecțiune osoasă cronică, caracterizată prin creşterea anormală a oaselor din organism. Printre manifestările clinice specifice bolii se numără durerile, rigiditatea şi deformările articulare, cu apariția secundară a osteoartritei.

Durerea de articulații în cancer osos

Durerea articulară prezentă în cazul bolnavilor cu cancer osos, este inițial intermitentă, iar mai apoi permanentă, se agravează progresiv pe măsura evoluției bolii şi poate fi însoțită de edem articular, rigiditate articulară, edem al tesuturilor învecinate, mers şchiopătat, scădere ponderală, febră, etc. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnosticul diferitelor afecțiuni care duc la apariția durerilor articulare

Pentru identificarea bolii de fond care a dus la instalarea durerilor articulare este necesară efectuarea unei anamneze amănunțită, a examenului clinic obiectiv al bolnavului şi a unei serii de investigații paraclinice.

Anamneza trebuie să cuprindă date referitoare la modul de apariție a durerilor articulare, durata de persistență a acestora, alte manifestări clinice însoțitoare, condiții de agravare sau ameliorare a durerilor articulare, alte afecțiuni de care suferă bolnavul, boli prezente în familie, condiții de viață şi de muncă a bolnavului, dacă fumează sau consumă alcool, anumite tratamente administrate.

Examenul clinic obiectiv al bolnavului permite identificarea de către medic a unor semne clinice specifice diferitelor afecțiuni, precum edem şi înroşirea articulației afectate, deformare articulară, etc.

Printre investigațiile paraclinice recomandate pentru identificarea bolii de fond care a dus la apariția durerilor articulare se numără: radiografia articulară, tomografia computerizată, rezonanța magnetică nucleară, hemoleucograma completă şi examenul biochimic al sângelui, determinarea factorului reumatoid şi a anticorpilor specifici afecțiunilor reumatoide. [1], [2], [3], [4], [5]

Complicațiile durerilor de articulații

De cele mai multe ori, durerile articulare sunt însoțite de degenerare articulară care modifică complet stilul de viață al bolnavului în cauză. În acest context, odată cu trecerea timpului, durerile articulare devin tot mai mari şi mai insuportabile determinând, în cele din urmă, apariția unui handicap semnificativ la acest nivel.

Durerile articulare pot deveni extrem de severe, împiedicând desfăşurarea activităților cotidiene şi având un puternic impact negativ asupra vieții bolnavului. [1], [2]

Tratamentul durerilor de articulații

Combaterea durerilor articulare se poate realiza pe cale medicamentoasă, prin fizioterapie sau prin intermediul tratamentelor alternative.

Dintre medicamentele utilizate pentru combaterea şi ameliorarea durerii articulare amintim medicamentele antiinflamatoare nonsteroidiene (Ibuprofen, Aspirină), medicamentele antialgice, corticosteroizii (precum injecțiile cu cortizon) şi antispasticele musculare.

Fizioterapia, kinetoterapia, masajul, acupunctura, terapiile acvatice şi tratamentul balnear pot fi, de asemenea, eficiente în combaterea durerilor articulare.

Dintre terapiile alternative amintim agenții topici cu capsaicină, injecțiile cu steroizi, injecțiile cu acid hialuronic, suplimentele cu condroitină şi glucozamină.

Extrem de important este însă şi tratamentul de combatere al bolii de fond.

• Tratamentul artritei poate fi medicamentos sau fizic. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de analgezice, antiinflamatoare nonsteroidiene, unguente pe bază de capsaicină sau mentol, care combat iritația pielii, corticosteroizi pe cale orală sau injectabilă, antireumatice imunologice (precum Hidroxiclorochina, Metotrexat) şi medicamente biologice (Infliximab, Etanercept). Tratamentul fizic presupune fizioterapie, terapie apă caldă şi terapie ocupațională.
• Tratamentul poliartritei reumatoide se poate realiza pe cale medicamentoasă, prin intermediul metodelor fizice (fizioterapie, kinetoterapie), pe care chirurgicală sau prin intermediul metodelor alternative. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene, steroizi, antireumatice şi agenți biologici. Tratamentul chirurgical poate presupune realizarea sinovectomiei (îndepărtarea pe cale chirurgicală a sinovialei inflamate), fuziunea articulației, repararea tendonului sau înlocuirea articulației afectate în totalitate. Tratamentul alternativ este reprezentat de presopunctură sau acupunctură.
• Tratamentul bursitei constă în imobilizarea articulației afectate, administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene sau a injecțiilor cu corticosteroizi şi antibioterapie, în cazul infecțiilor bacteriene.
• Tratamentul specific atacurilor de gută este medicamentos şi presupune adminisrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene, corticosteroizi, Colchicină şi medicamente care facilitează eliminarea acidului uric din organism (uricozurice), precum Lesinurad, Probenecid, etc.
• Tratamentul tendinitei presupune repaus la pat, realizarea injecțiilor cu corticosteroizi şi administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene pe cale orală.
• Tratamentul rahitismului constă în administrarea vitaminei D pe cale orală sau injectabilă, expunerea la razele solare şi consumarea alimentelor bogate în calciu şi în vitamina D.
• Tratamentul osteoporozei constă în adminisrarea unor medicamente precum acid zolendronic, acid alendronic, acid ibandronic sau acid risedronic. Masajul, fiziokinetoterapia, acupunctura şi reflexoterapia pot fi şi ele eficiente în ameliorarea durerilor articulare şi recăpătarea mobilității.
• Tratamentul bolii Paget a osului are drept scop ameliorarea simptomatologiei şi întreruperea evoluției bolii. Acest din urmă obiectiv poate fi realizat prin administrarea medicamentelor precum Pamidronatul, Etidronatul, Tiludronatul, Bifosfonat-Alendronatul, Risedronatul.
• În cazul bolnavilor diagnosticați cu cancer osos, pe lângă tratamentul chirurgical, chimioterapic şi radioterapic administrat, pentru ameliorarea durerilor se recomandă bifosfonați, medicație analgetică, iar în formele severe, opiacee. [1], [2], [3], [4], [5]