Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Buna.In primul rind multumesc de urare Prozac, Cata si voua si la toata lumea sa traiasca copii.Sint de acord cu voi ca la psihiatru nu merg numai cazurile grave si eu am mers citiva ani si ma ajutat dar acum am nevoie sa vrb si nu e acelasi lucru prin telefon pt ca asa cum spuneti voi ei sint interesati de bani(uni) si atunci nu i-ti sint de folos.Eu sint acum cu ginduri ca inebunesc ca sint lehuza si sint mai sensibila si exact cum spunea Prozac ma gindesc ce-o sa se intimple cu copii mei cum o sa fiu eu si atunci simt ca nu mai pot nu am stare si parca totul se opreste si nu am nici o scapare nu stiu ce sa fac si nu pot sa ma concentrez si parca nu mai tin minte anumite lucruri treb sa ma gindesc bine si atunci stiu.Ma sperie lucrul acesta cu toate ca am mai trecut prin asa ceva aceleasi obsesii aceleasi ginduri dar stiu in interiorul meu ca o sa treca dar am nevoie de voi sa ma sustineti ca e greu prin straini si departe de casa.Totul a inceput la nastere ca am a 2 cezariana iar prima a fost cu anestezie totala iar acum partiala de la briu in jos si auzeam tot si am avut frica mare am crezut ca mor nu puteam sa -mi controlez trmuratul corpului si al dintilor ce sa mai zic a fost greu dar a trecut si ma gindesc ca mi-a fost frica degeaba si asa am reusit sa

salve dragii mei
da ce activitate pe aici.n-am deschis calc 2 zile ca am fost un pic ocupata.
eu sunt tot in italia-totul merge bine, din ce in cemai bine.de depresie sau anxietate-nici vorba-
vineri a venit si o amica de a mea din romania-e l a1 km de mine-i-am gasit eu de lucru.
si merg la ea aproape in fiecare zi, ca am cateva ore libere.
si mi-am gasit si eu un amic cu care mai merg la plimbare.ieri am fost impreuna la cumparaturi.
si azi dupa masa iesim -tre sa merg la un birou pt niste acte-ma duce el cu masina.
e un baiat simpatic si cuminte.l-am cunoscut chiar in prima zi cand am venit.
deja am fost si la el acasa-mama lui e prietena cu baba asta la care lucrez.si ce sa va zic -ca am vb de 2 ori cu ea si mi-a zis ca ea ma place si ma vrea de nora.(atunci mi-a venit sa ma tavalesc pe jos de ras-da acum nu-ca vad ca treba e destul de serioasa.totusi suntem doar amici si mergem inainte cu pasi mici-de furnica).pt ca si eu si el am avut experiente mai putin placute cu alte persoane.si eu nu vreau sa sufere nimeni.

deja sunt 5 saptamani de cand sunt aici si am iesit destul de des impreuna-ce mi-a placut mai mult este ca e un baiat(barbat) dragut si finut-el m-a dus in diverse locuri f.frumoase, singura nu as fi putut merge ca nu cunosc zona si nu am masina-apoi e mai placut in 2.da nu va ganditi mai departe-ca abia m ajuns sa ne dam un pupic.nimic mai mult.cu toate ca eu il plac -si el pe mine.urati-mi bafta-ca am nevoie-



va pup si va imbratisez

si va doresc zile senine si frumoase-macar ca ale mele--se poate si mai bine-da sunt foarte fericita asa -fara anxietate-si depresie-apoi ce o vrea DOMNUL-eu am credinta si incredere ca totul va fi bine...




apoi v-am zis ca am fost de Sf.Maria, acici la sanctuar si m-am rugat si pt voi toti-acolo e un caiet unde fiecare scrie cv-apoi am am scris si eu-am facut si poze.o sa le pun pe hi5 sa le vedeti.apoi va dau adresa.



pooooooooop

Va pup pe toti. Dupa zile cumplit de ocupate reusesc si eu sa vaz putin lumina si sa scriu un rand doua.
Andrei, nu reusesc sub nici o forma sa accesez site-ul. Am scris ceva despre habituare si as fi vrut sa iti trimit. Imi poti da pe privat o adresa de email?

Imi cer scuze, nu am mai reusit sa citesc din urma. Daca mi s-au adresat ceva intrebari, va rog mult sa ma trageti de maneca.

Cata, tu cam pe la ce ora ai incercat sa intri pe site?Momentan siteul e accesibil doar ziua (intre 10 dimineata si 10-11 seara).Din ce stiu eu merge ca a intrat toata lumea, am stat de vorba pe chat cu Lumi, Dorina, Ion.Te rog mai incearca odata in timpul zilei.In cazul in care tot nu merge trimite-mi articolul -.Si da un copy/paste aici la mesajul care apare atunci cand incerci sa intri.Ce browser folosesti, poate e mai vechi si din cauza asta nu merge.

Hello, ce mai faceti gasca? Vad ca destul de ok.

Mari, draga mea, stii ca in perioada aceasta hormonii fug unii dupa altii in organism. Ai trecut printr-o perioada epuizanta, asa ca organismul tau se resimte. Tu stii singurica cum e cu modificarile biochimice. Sora mea a nascut saptamana trecuta. Si ea a fost destul de agitata si varza si ea nu are TOC. In schimb, i s-a reactivat ulcerul. Ce sa-i faci, fiecare cu bubita lui. Cand e greu, doare bubita aia. Si la tine doare toc-ul.
Senzatia ca nu te poti concentra vine de la anxietate, am patit-o si eu, dar trece.
Ca nu ai scapare, tot de pe la anxietate este. Ai mai trecut prin asta, o sa treaca si de data asta. In plus, sunt sigura ca printesita e superba foc! Si sora mea bantuie internetul dupa tot felul de informatii. Diferenta dintre tine si ea e ca pe ea o doare stomacul si la tine s-a activat anxietatea. Usurel ca trece!

Ioane, ce vrea Prozac sa spuna cu incertitudinea este asa: pe noi ne apuca gandurile ca o sa se intample aia si ailalta; Sunt gandurile intruzive care ne fac viata un calvar. Si daca se intampla x? Apropos, ai facut exercitiul cu cei 100 de mii de euro? Ti i-a dat careva? Daca ti i-a dat, am si eu nevoie de vreo mie doua :-)
Ce spune Prozac, este sa reinvatam sa nu mai controlam prin activitatile noastre (apasatul butoanelor la tine, gasitul de explicatii si tot felul de interpretari la mine, statul departe de copil pe alte gagici, ca daca cumva fac ele nu stiu ce) mersul firesc al lucrurilor. Adica, sa nu mai facem compulsii si sa reinvatam sa spunem: SI CE DACA! Si ce daca mi-a venit gandul asta in cap, si ce daca?

Andrei, eu am o perioada foarte full si nu apuc sa intru pe site.

Cum ma simt eu: uneori bine, alteori capiata. Cu angoasa cam ridicata, cu presiune pe toate planurile, dar pana acum vad ca merg inainte. Imi e greu sa adorm, asa ca iau Rivotril, dar adorm si ma trezesc odihnita. TOC-ul adie uneori, dar am multe pe cap si reusesc sa-l dau cu flit. Recunosc ca imi e frica sa nu cumva sa ma apuce, dar imi spun: stai cumintica. Si daca te apuca, trece!
PP ma suna sa vada cum sunt, daca sunt bine ca acum ne-am despartit, daca femeia de serviciu se mai duce sa faca curatenie... dalei lui Peter Pan. Da m-a intrebat si asta a fost faza cea mai funny, daca am iesit deja la agatat! I-am zis ca am o prietena care si-a gasit pe unul doar pt sex. Ca a trecut si aia printr-o despartire nasparlie tare si acum a zis ca pana nu se linisteste, nu vrea sa se implice. Eu nu sunt asa. Uneori as vrea sa fiu! Sa nu se mai prinda corasonul in toate panzele de paianjen. Hai pupici!

Salutare
Mari sunt alaturi de tine cu tot sufletul si bineinteles cu toata gashca. Nu te deznadajdui, stii doar ca e "zapaceala" de dupa nastere, anestezia samd
Acu esti cu lauzia si este perfect normal sa nu-ti fie ok. Suntem aici si te sfatuim asa cum putem:))
O sa treci si peste asta!

Gege, ma bucur pentru tine si pentru progresele imense care le-ai facut. Tu esti una din marile satisfactii ale deschiderii acestui subiect. Iti multumesc in numele tuturor ca te rogi pentru noi.

Ioane, ai exemplul cel mai bun cu mia de euro. Gandeste asa: de unde stii tu sigur ca peste o sapatamana vei castiga marele premiu? N-ai de unde stii?
Dar nu ai nici de unde stii ca nu-l vei castiga niciodata in viata ta.
E o incertitudine clara.
Asa si cu gandurile.

Cel mai bun exemplu l-am citit de la un dr american dat unui tip care nu putea dormi singur noaptea de frica ca intra hotii peste el. Ca atare, se ridica compulsiv sa verifice geamurile daca sunt inchis. Va dati seama ca omul era terminat din cauza insomniei dar si a ritualurilor.
Medicul i-a dat ca tema sa gandeasca ca nu poate stii sigur nici ca il vor napadi sigur hotii, dar si ca nu-l vor napadi. In prima varianta, omu trebuia sa duca scenariul pina la capat, evident cu toate scenele horror. Dar era evident o presupunere pe care trebuia sa si-o asume si s-o invete. In timp aceasta presupunere invatata face ca anxietatea sa scada simtitor. Nu poti spune ca nu mai ai anxietate, dar scade la un nivel la care nu mai este deranjanta.
Asadar, cam asa trebuie sa facem cu toate gandurile nabadaioase care ne tasnesc in minte, sa ne asumam riscul ca nu avem de unde stii cu siguranta daca se va intampla sau nu lucrul respectiv.

Cata, eu te inteleg ca esti ocupata...si te salut voios

Andrei, cand crezi ca vom putea incepe pe site-ul tau? Ai putea cumva sa-l legi la un motor de cautare dupa cuvinte cheie gen frica de, obsesii, compulsii samd
Ah si nu uita sa faci un loc destinat copiilor cu TOC. Sunt din pacate si copii destul de mici care sufera de TOC. Foarte trist...nu trist!

Sophie, ce-ti face fetita "noastra"?
Asa mi-a placut cum suna:)))))
Esti bine? Ai de munca? Ai inceput ceva noi proiecte?

Lumi, pe unde bengani?
Malina, celalate fete...?
Va pup cu drag

Hei, Prozac, fetita noastra face bine! Suge la ma-sa si doarme! Din cand in cand mai face cate un waaa! Da scurt, la obiect si nu chiraie continu. Ma-sa trece si ea prin diverse faze, acu doarme in pat cu bebe, la aia mica in camera ca si-a pus acolo o canapea, si incerc sa-i spun cu frumuselul sa lase bebelinul singur... da, na, mamica tanara, primul copil. Invata ea!
Aia mica seamana cu tacsu bucatica rupta, de zici ca pe la sora-mea n-a trecut deloc. Parca ar fi nascut-o si tunut-o in burta el. E o mica olandeza blonda cu ochii albastri! Radeam de sora-mea ca in cartierul ala unde sta ea (un cartier nou, unde locuiesc multi tigani), o sa se faca bebe negru de la mimetism si o sa se joace cu puta goala prin praful de pe strada. N-am nici o chestie rasista, doar ma amuz!

Chiar asa gege, citeam postul tau si ma gandeam: uite, bre, vezi cum mai si scade afurisita asta de anxietate. Se mai amorezeaza omul, mai o plimbare, mai un pupic! Da-i inainte Gege!

CE mai face gasca mea! MAMMMAA darmult ati mai scris.

Iaca am fost si io intr-un pelerinaj la manastirile din "susul"Moldovei 2 zile si mi-am incarcat bateriile la maximum. Mi-a prins foooooarte bine asa ca la treaba si voi sa vedeti sa fiti printre manastiri.
Voi vad ca postati in continuare si asta e bine si sincer ma bucur ca-mi duceti lipsa. Sophie cand vei avea propriul tau bebe vei fi o mamica fff grijulie, acum razi de sora ta ca e grijulie dar cand va veni si randul tau. ai sa vezi.

Andrei am intrat pe site nitel, am reusit si ti-am trimis si articolul. Vezi ce si cum...
Pupici tuturor, mii de scuze, alerg de vai mama mea...

Lumi, nu stiu cand voi avea propriul meu bebe da sper asa: sa am o nastere mai usoara ca sora mea si sa fiu la fel de ok emotional ca sora mea :-) Si sa raman la fel de frumoasa! Astea pt mine. Pt bebe, sa fie sanatos. Hai pup!

Doamnelor, ma bucur sa va vad asa de ocupate si optimiste.Ne recapatam incet, incet si simtul umorului..., parca e altceva fata de acum cateva luni.Sincer imi creste si mie moralul cand vad din ce in ce mai putina melodrama si mai multa pofta de viata.

Cata, multumesc pentru articol, e perfect.Cred ca genul asta de informatii, obtinute sau invatate cu mari eforturi si suferinta trebuie sa ajunga si la altii, pentru ca ajuta mai mult decat orice altceva.

Prozac, siteul in sine e gata dar mai am un pic de lucru la partea de administrare.Nu mai dureaza mult, e o chestie de cateva zile.Daca e toata lumea de acord numele ramane comunitateatoc.ro.Initial o sa-l legam la Google si Yahoo, ca sunt cele mai cunoscute, si daca e nevoie il inregistram si in alte parti.Dureaza destul de mult, dar nu ma las pana nu il aduc in top 5 pe google sau macar in prima pagina.

Buna gasca si mersi de incurajari, stiu aveti dreptate dar asta e cind ma apuca ma apuca.Ce am uitat eu sa precizez e ca cu 1 luna inainte de nastere am fost la E.C.O. si un timpit de dr a zis ca fata mea nu e bine ca nu e dezvoltata in bazin si ca e suspecta nu stiu de ce boala si m-a intrbat daca mai am copii in afara de asta si de aici a inceput de fapt calvarul cu plinsete si nervi si in final am o fetita sanatoasa tun bruneta cu ochi albastri ce topeste ghetari cind ride si com spunea si Sophie de nepotica ei suge toata ziua si doarme.Ecuminte plinge doar daca ii e foame si sa stiti ca si eu dorm cu ea in pat i-mi place sa o simt aproape.Sophie sa stii ca poti avea un copil si sa nu fii anxioasa dupa nastere eu cu baiatul nu am fost a fost totul ok inainte si dupa dar nu a fost la fel acum dar va am pe voi si o sa trec mai usor peste asta.Aseara s-a sculat fata si nu am terminat de scris-scuze-iar acum doarme in bratele mele.Simbata sint 40 de zile de cind am nascut si se termina lauzia merg la preot sa-mi citeasca dar stiti ce imi trece prin minte ca vineri pot sa inebunesc si ma apuca iar cu toate ca stiu ca nu e adevarat dar cum sa ies din asta ca miine precis o sa-mi fie rau si nu mai vreau..vreau sa fiu si eu bine.PUPICI

Salutare, tuturor !
Nu e simbata sau duminica, stiu, insa sint si eu prezenta la "dat cu batul" pentru ca azi, miine si luni sint acasa - mi-am luat medical. Am fost atit de obosita aseara ca abia ma tineam pe picioare incit mi-am spus ca nu pot sa trag de mine in halul asta si ca ar trebui sa iau o pauza. Asa ca - medical 3 zile.
Eu cred ca oboseala asta crunta pe care o resimt in fiecare seara o am mai mult datorita TOC-lui si anxietatii (care, apropos, in ultimele 2-3 zile nu m-a "slabit" aproape deloc). Altfel nu-mi explic pt ca munca mea la serviciu nu e grea deloc, e chiar placuta..E adevarat ca, usoara fiind, doar trezitul la 7 in fiecare zi, plus copiii, plus fa mincare plus TOC si altele un rezultat prea bun e greu sa dea.

Pt medical a trebuit sa merg la medicul de familie care nu stia nimic de TOC ci doar de anxietate. A trebuit sa ma inving pe mine insami sa-i spun si de TOC (desi nu prea imi suridea ideea pt ca lumea are prejudecati), mi-a facut trimitere la "specialist" dar am convenit cu sotul meu sa mergem tot la particular. Asa ca saptamina viitoare merg la alt psihiatru - va spuneam ca vreau sa-l schimb pe cel pe care-l am - sa vad asta ce spune, ce imi prescrie. Doctorita de azi mi-a dat un antidepresiv "de ultima generatie" spune ea, care se numeste Esertia (Escitalopram) si mi-a spus sa continui cu Alprazolamul. Oricum ar fi, am hotarit sa nu incep sa iau inca medicamentul asta si sa vad ce-mi spune psihiatrul particular saptamina care vine.

Altfel - incerc sa ma incurajez singura, trebuie sa fiu optimista, desi ma scoate din sarite faptul ca a dat si anxietatea peste mine pt ca daca m-ar fi lasat in pace ignoram poate si in ziua de azi TOC-ul: asa cum traisem cu ideile mele atitia ani poate mai puteam merge inainte si de acum incolo. Dar asta e.. tot raul spre bine..

Ce sa va mai spun?! Va pup pe toate (si pe toti) - ati scris atit de mult incit mi-e foarte greu sa ma adresez tuturor in parte. Dar stiti ca va simt aproape, ca va simt ca o familie, ca sinteti (inafara de sotul meu, desigur ;) ) - cel mai bun refugiu al meu cind ma "dor" TOC-ul si anxietatea.

Malina.

sall dragii mei

abia am timp sa mai intru pe net.dar prima data intru pe forum sa vad ce ati mai scris.
si cum zicea si malina--sunteti ca o familie si pt mine.aici e refugiul unde pot sa imi regasesc linistea.cu toate ca in ultimul timp sunt linistita-am uitat de anxietate si depresie.
v-am mai scris ca aici unde lucrez eu e o zona f frumoasa a italiei, si amicul asta al meu m-a dus in locuri superbe-si mi-a zis ca inca nu am vazut nimic-mai avem de colindat-toscana e mare.si mai si muncim.
apoi la 10 seara sunt in pat -da de la 5 -6 nu mai pot dormi-macar nu sunt f obosita.

prozac--sa stii ca mereu ma rog pt voi si pt multi altii-dar pot sa spun cu mana pe inima ca sunt un exemplu pt cei depresiv -anxiosi-acum ma simt bine -ca si cand nu as fi avut nimic-dar pot sa spun ca mentin un echilibru in tot ceea ce fac.adica imi iau pastilutele, mananc, ma odihnesc.
si mai fac si sport.adica 2-3 km pe jos -in fiecare zi.si sunt norocoasa ca am un loc de munca ce nu ma solicita prea mult fizic sau psihic.cu toate ca imi place sa muncesc stiu prea bine ca trebuie sa ma odihnesc pt ca corpul meu nu rezista prea mult la efort fizic si imediat ma resimt-adica zice gata-stop-si tre sa ma opresc ca altfel nu mai sunt buna de nimic.

si dupa toate astea am invatat cum sa ma comport eu cu mine-adica sa fac totul cu masura-fara sa exagerez si pana la urma am primit si o lectie de la viata-adica in primul rand sa ma respect pe mine insumi -ceea ce conteaza f mult-pt ca asa ii faci si pe cei din jurul tau sa te respecte-si nu mai fac compromisuri adica tot mereu sa las de la mine-nu mai tine-si cui nu ii convine -pa -
ca inainte ma gandeam la cei din jurul meu--sa fie bine--dar tot atat-
acum am schimbat CDul-ma gandesc in primul rand la mine.(cu toate ca nu sunt egoista)dar e mai bine asa.

VA PUP SI VA DORESC CE IMI DORESC SI MIE-ADICA SANATATE



o zi buna-ca aici e 6 dimineata-
pooooooop

Salutare,
Ce ma bucur ca sunteti toti bine!
Si mie imi vine sa scriu fiecaruia in parte caci scriu de la munca, pe fuga si am frica de a nu uita pe careva si sa se interpreteze intentionat. Asadar considerati ca ma adresez tuturor:)

Acum sunt obosita, TOCu si-a infipt ceva colti de vreo doua zile pe idei blasfemice religioase. Astazi vreau sa ajung la Biserica si sa ma rog, da-mi Doamne putere sa pot face asta.
Si sunt si obosita, destul de rau.
Aseara am avut musafiri care au dormit la noi si m-am culcat tariu de tot. De dimineata trezit devreme asa ca sunt zob. Dupa-amiza o sa incerc sa dorm nitel.
Va spun ca se resimte si cel mai mult ma ingrijoreaza Cata ca munceste mult, e suprasolicitata. Ce pot face e sa ne rugam pentru ea...pentru noi!

Mari, doctorii se mai inseala cu echografiile astea, acum ca fetita este bine si o ai in brate, e totul OK. Mai rezista nitel sa apuci s-o alaptezi cateva luni bune, apoi daca nu te slabeste tocu ia ceva pastilute sau mergi la terapie. As inclina pentru terapie sa poti sa o alaptezi cat mai mult.
Andreei, te pricepi la programare web, pot sa intreb cate ceva?
Multam

Buna dimineata!

Dupa cum vedeti - sint consecventa si.. scriu.
A doua zi de stat acasa - ma simt relativ bine, TOC-ul e cu mine ca de obicei dar deocamdata nu atit de mult... anxietatea imi da de furca mai tare.
Azi baiatul meu (de 10 ani) vrea sa mearga acasa la un coleg - fiind in vacanta. Va pleca in dimineata asta asa ca voi ramine singura cu fata. Mi-e cam frica sa stau singura, datorita anxietatii (sa nu fac vreo criza), insa stiu ca nu trebuie sa ma vada copiii asa fricoasa si slaba, sa zic. E destul ca ma aud toata ziua vaitindu-ma de oboseala.. Mai stiu ca nu trebuie sa limitez viata copiiilor datorita problemelor mele. Asa ca, voi lasa toate fricile deoparte ca doar nu sint singura pe pamintul asta sau in oars..
Cam asa ma incurajez.. dupa cum vedeti, teorie stiu - sper sa-mi iasa si practica..

Altfel - credeam ca sint singura pe forum care are idei blasfemice.. nu as spune ca ma bucur sa aud - nici pe departe! - insa ma mai consoleaza ideea ca mai sint si altii ca mine. Pina acum, tot timpul ma consideram o pacatoasa, de fapt, inca ma consider, si inafara de restul problemelor pe care le am sau pe care mi le fac singura, lupta care se da in mine intre etic, moral si simptomul asta de boala ma sectauieste de puteri.. (am stat multa vreme in cumpana nestiind ce sa cred: e boala sau e altceva?!). Dar, in fine, intotdeauna cind am astfel de ginduri, imi spun "Doamne, tu ma cunosti cel mai bine; tu imi cunosti inima, stii ce simte ea, lasind la o parte "ratiunea".. tu stii ca te iubesc si ca nu vreau sa am astfel de ginduri". Asa ma mai linistesc, pt ca a ma ruga propriu-zis imi este f. greu.

Si ca sa vorbesc de lucruri mai vesele - am sa caut pt siteul pe care l-a facut Andrei, vreo glumita "asortata" cu "specialitatea" noastra si vreun citat.

Va pup,
pe curind!

Malina, parca am fi doi in unu, ca samponu...
Exact asa ii zic si eu Bunului Dumnezeu:)
Sper sa ne si auda Bunul
Hai ca totul va fi bine:)

Hello gasca!

Prozac, bafta la biserica! Sper ca nu e compulsie, ci expunere. In orice caz, la mine initial era compulsie treaba cu biserica, tot catam pe careva care sa-mi anuleze tembeleala, acum a devenit expunere. E greu sa treci peste momentele astea... Eu am avut unul chiar in vacanta... si m-am dus la o bisericuta superba din sat si am facut ceea ce fac intotdeauna la biserica, m-am rugat si am aprins o lumanare. Si ma rog in special sa am din nou naturaletea vis-a-vis de treburile astea pe care o aveam inainte.

Fata, eu cred ca Cata e ok. Stiu ca munceste mult, dar e ok. Acum are si probleme cu bunica din cate stiu, e la spital, dar eu o vad pe Cata cu mintile in cap si stapana pe situatie. Sa dea Dumnezeu sa am dreptate.

Mari, usor iubit-o! Sa ne spui daca ai innebunit azi, ok? :-) Ca eu ma gandesc ca o sa-ti scada anxietatea si o sa ne povestesti ca ti-a trecut! :-) Ma bucur mult ca ai un bebe superb. Sunt sigura ca vor scadea gandurile si, vorba lui Prozac, stii ca poti sa iei pastilute mai incolo daca te mai supara. Mult curaj!!

Malina, asa e, sa te odihnesti. Anxietatea oboseste mult! Si eu ma trezesc obosita, ma simt obosita o mare parte din zi. Nu in fiecare zi, dar destul cat sa ma scoata din minti uneori. Nu stiu de medicamentul asta, dar cum spui tu, intrebi medicul si te lamuresti si tu.

Andrei, stiu ca pentru publicitatea pe Google sau Yahoo se platesc niste banuti, nu? Poate ca ar trebui sa ne spui si sa facem o cheta, sa nu te lasam sa platesti toate alea singur.
Ce ziceti gagici?

Eu sunt cam anesteziata. Azi e ultima zi de munca cu angajatii mei care de luni sunt in somaj. Pt unii am gasit alte postruri, pt altii nu. Nu pot sa zic ce simt ca nu simt decat ca abia pot sa-mi mai misc corpul. Sper sa nu ma apuce anxietatea post inchidere de firma. Ca ma cunosc... trec peste momentele dificile si apoi ma apuca. Dar cum am invatat destule despre mecanismul asta, sper sa ma comport onorabil.
PP se comporta, desigur, ca un cavaler. Ca data trecuta cand l-am lasat. Doar ca de data asta am invatat lectia de data trecuta: daca te intorci, fetito, te intorci la acelasi om de la care ai plecat, nu la cavalerul care e el acum. Asta este. Daca as putea sa-i mut neuronii in cap si sa-i tin asa simpatici si in restul timpului, as face-o. Va pup dulcel!

Ce mai face gasca mea? Eu incep sa simt din ce in ce mai bine si sper ca bunul Dumnezeu sa ma tina asa ca am nevoie de asta.
Mari de multe ori ecografia se inseala, eu am mai auzitde cazuri ca al tau si au fost alaeme false. Iti doresc ca fetita ta sa aiba muuuuult noroc in viata.
Mamuca Prozac incearca sa nu-l mai bagi in seama pe afurisitul ala poate renunta si pleaca.Si draga noastra Malina toti am patit sau patit ca tine. Succes in a nu te lasa invinsa
poooop gasca mea

In legatura cu blasfemiile. TOC-ul ataca intodeauna ceea ce iubim si respectam mai mult.E normal ca mai devreme sau mai tarziu sa avem ganduri si ruminatii pe teme religioase.Parerea mea e ca boala asta se "hraneste" din frica, anxietatea si sentimentul nostru de vina.Asa ca loveste oriunde gaseste un teren fertil.Am avut si eu o etapa de genul asta, dar a trecut in momentul in care am inteles ca Dumnezeu ne cunoaste si ne iubeste mai mult decat ne putem noi imagina.Asa ca eu nu cred ca ne va condamna pentru niste ganduri care apar din cauza unei nenorocite de boli.E bine sa te duci la biserica, dar cum bine a zis Sophie, mare grija sa nu se transforme in compulsie.

Prozac, ma pricep destul de bine la programare web, daca ai vre-o intrebare, cu cea mai mare placere.

Sophie, ma gandeam ca din cauza lipsei de "concurenta" siteul nostru poate sa fie foarte vizibil pe Google fara sa mai fie nevoie de publicitate gen AdWords, etc.Trebuie optimizat un pic, dar ma ocup eu de asta si vedem ce rezultate obtinem.E adevarat ca dureaza un pic mai mult dar eu sper sa apara macar in prima pagina, daca nu in top 5.Multumesc mult, dar daca se poate si gratis, mai bine sa nu aruncam banii pe fereastra.Pentru cine vrea totusi sa contribuie cu ceva, poate sa o faca eventual la cumpararea domeniului si spatiului de hosting, dar nici acolo nu e o problema, pentru ca nu sunt foarte scumpe si ma descurc si singur.

Cred ca ai dreptate, Andrei, cind spui ca boala asta se hraneste din frica (si apropos de frica, spunea cineva ca "cel mai mare dusman al omului este frica" pt. ca frica ne facem sa adoptam atitudini nepotrivite momentului in care ne e teama. Intr-o situatie in care ceva ne inspira frica, daca am putea gindi "la rece" cu siguranta ca am adopta alt mod de a infrunta problema respectiva, unul constructiv si nu unul distructiv. E vorba despre ceea ce mai toate manualele de autoajutaorare (in care, sincer, in general nu cred foarte mult) numesc "inteligenta emotionala". Iata de ce, cred ca in fiecare moment trebuie sa luptam sa ne invingem frica ("expunerea" TOC-lui si nu numai); mai ales ca sintem, majoritatea dintre noi, veterani in ale TOC-lui.. Cred ca ceva de genul "de asta nu mi-e frica - asta=obsesie, ruminatie sau criza de anxietate sau orice altceva da teama - am mai trecut prin asa ceva si nu am murit; stiu despre ce e vorba" ne poate ajuta sa trecem peste multe din starile proaste).
La mine, frica cea mai mare este - privind problema TOC-lui in perspectiva - "si daca nu exista nici un medicament care sa ma ajute, pe care sa-l pot tolera?" (si aici ma refer la antidepresive.. ) Dar ma linistesc deocamdata cu ideea ca saptamina viitoare voi vedea psihiatrul cel nou, cu care vreau sa vorbesc problema mea in detaliu, si am speranta ca imi va spune ca nu se poate sa nu existe chiar nici un medicament care sa ma ajute. Eram sa tentata sa scriu ca la fel de mult imi pun speranta in Dumnezeu, dar cred ca credinta in El ma linisteste mai mult decit orice. Cred ca totusi Dumnezeu nu ma va lasa.
Cind am fost sa imi fac acea mamografie de care va spuneam saptamina trecuta - am plecat cu emotii. Pe masura ce ma apropiam de Zaragoza (unde mi-am facut-o) aveam emotii din ce in ce mai mari. Incercam sa ma linistesc singura, emotiile imi treceau pe moment, reveneau etc. Pina cind am ajuns la intrarea in oras, unde intr-o zona asemanatoare unui poligon industrial, era un depozit care vindea mobila la mina a doua. Pina aici nimic deosebit, zona era destul de trista, stearsa, insa mi-a atras atentia un panou mare pe care scria alaturi de un smiley desenat cu grafitti: "Sonrie, Dios te quiere" ("Zimbeste, Dumnezeu te iubeste"), ca mai apoi sa vad, pe un perete al aceluiasi depozit, scris: "Crede si Dumnezeu va fi alaturi de tine". Pentru mine a fost ca o revelatie: ma gindeam ulterior, de ce ne cramponam atit in nelinisti si intrebari despre cum voi fi, ma voi face bine etc., cind Dumnezeu are totul pregatit pentru noi?! Nu sint adepta martorilor lui Iehova nici pe departe, sint ortodoxa, dar cred ca pt fiecare dintre noi Dumnezeu a pregatit un drum. Depinde de noi sa ne tinem sau nu de drumul acela, prin alegerile pe care le facem, prin credinta pe care o avem.

Va pup si asa cum spunea - cred ca - Gege, "sa avem credinta".

P.S. Inca n-am gasit nici poanta zilei, nici citatul zilei.. mai caut, insa.

In ceea ce priveste "am avut si eu o etapa de genul asta dar a trecut", la ce te referi: la faptul ca te-ai obisnuit cu ideile si nu te mai "deranjeaza" sau la faptul ca ti-au disparut ideile cu totul..?!

Malina, "Sonrie, Dios te quiere" ("Zimbeste, Dumnezeu te iubeste"), e un adevar extraordinar, in special atunci cand intelegi cu adevarat ce inseamna de fapt acest lucru.Noua de fapt de cine sau de ce ne e frica?.Nu exista evenimente (ganduri) pozitive sau negative.Exista doar oportunitatea de a evolua intr-o directie sau alta.E un cadou minunat pe Dumnezeu ni-l face in fiecare zi.Si noi cum reactionam?.Stam intr-o permanenta stare de frica si indoaiala (si aici includ si persoanele sanatoase).Daca se intampla aia, daca se intampla ailalta, daca gandesc nu stiu ce.Ne balacim in mocirla asta de zi cu zi si uitam mereu cine suntem cu adevarat.Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar iubim prea mult melodrama si ne place la nebunie sa ne plangem de mila.Daca se intampla aia sau ailalta ce?.Dumenzeu iti aduce fix acele lucruri de care ai nevoie sa evoluezi spiritual, chiar daca pe moment noi le consideram ca fiind ceva rau, de care ne puteam lipsi.
Unii spun ca exista dragoste si ura.Eu cred ca in realitate exista dragoste si frica.Ura este doar un derivat al fricii.
Noi tocaitii am dus ideea de frica la extrem.Intai ne e frica ca o sa avem un gand urat, apoi ne e frica si jena ca l-am avut, dupa care ne e frica ca o sa se transforme in relitate si in final ne e frica ca o sa fim pedepsiti din cauza asta.
Daca consideram dragostea ca fiind Dumnezeu, frica e clar ce reprezinta.Atunci cand ne este foarte frica suntem mai departe ca niciodata de Dumnezeu. nici nu e de mirare ca ne simtim ca dracu.
Concluzia mea este ca nu are de ce sa ne fie frica de absolut nimic, si frica ne indeparteaza de Dumnezeu si de adevarata noastra natura.

Nu stiu de la ce mi se trage, dar sunt extrem de filozof azi :-)

Foarte frumos vorbit, Andrei :).. Nu conteaza de la ce ni se trage, vezi ca si eu am momentele mele de filozofie, important e ca ne mai trezim din cind in cind si mai revenim la "radacinile" noastre, la esenta omului. Si asta prinde bine dupa crizele de constiinta pe care ni le lasa teama de.. orice.
Eu una ma recunosc intre cei care - citeodata - "iubesc" melodrama pentru ca - desi mi-e jena sa recunosc - pentru a avea un sentiment acut al "renasterii" / "recunoasterii" (daca vreti) personale gen "da, eu sint asta, am aceasta problema, nu sint singura cu o astfel de problema, Dumnezeu e linga mine tot timpul", pentru asta am nevoie de o acuta criza de identitate gen "de ce mi se intimpla mie asta?! sint o pacatoasa pentru ca Dumnezeu m-a pedepsit cu boala asta, cum va fi viitorul meu?! etc.."

Cum spuneam - am si eu accesele mele de "intelepciune" :)) (va rog, observati, tonul ironic :))

Salut cu drag, pe toti colegii mei de suferinta.Doresc a prezenta si eu experientele mele in legatura cu a monstrul care ne chinuie sufletele TOCUL. Am 36 de ani, de 20 de ani locuiesc in Olanda Sunt casatorit de 15 ani am 2 fetite superbe de 14 si 9 ani si o sotie deosebita din toate punctele de vedere, de profesie sunt muzician
Povestea a inceput in 1988, atunci a avut loc primul episod care a tinut acut 2 luni dupa aceea incetul cu incetul a intervenit uitarea si zic eu mi-am revenit, In 92 si 94 am avut recurente,
am trecut si peste astea mentionez fara medicatie Aceste 3-episoade au debutat cu depresie stari de panica iar ideatia era agresiva la adresa celor dragi ce sa mai Horror de-a binelea Asta ma rupea ma intrebam tot mereu de ce tocmai ideatia asta nu se poate nu are de-a face cu mine, de ce tocmai eu care i-mi iubesc asa de mult familia nu puteam oare sa am alta ideatie etc, etc.In 2002 m-a luat iar f rau am dus-o asa vreo 4 luni cu psihoterapie care nu m-a ajutat cu foarte mult decit am reusit sa inteleg ce e cu boala asta dupa care psihoterapeuta m-a sfatuit sa i-au seroxat Dupa 1 an si 8 luni pot spune ca m-am simtit cu adevarat bine.Uitasem de boala eram ocupat f serios cu munca mea si ma simteam f bine in sinul familiei mele dragi.Crezind ca mi-am revenit am inceput sa scad doza de seroxat si dupa vreo 5 luni iar recadere am inceput cu seroxatul imediat si in 6 saptamini m-am pus iar pe picioare Acum vreo 6 luni iar l-am oprit dupa 2 ani si iar recurenta.Acum am reinceput de 2 saptamini si vreu sa-l iau toata viata Nu stiu poate vrea Bunul D-zeu sa nu mai fac recurente Mi-e frica de viitor Stau si ma intreb bun i-mi revin poate si de data asta, dar ce ma fac uit iar de boala si daca vine vreo recurenta sa o iau de la inceput mi se pare insuportabil.Voi cei cu ideatie agresiva cum va imbarbata-ti ??? Cum trece-ti peste perioadele de rau, Sint f fericit ca existati pe forum Prozac felicitari pt initiativa
Cu drag Olandezul

Salut si bine ai venit.Dilema asta o avem si noi.In acest moment nu exista un antidot pentru TOC.Tot ce poti sa faci e sa ii reduci efectele pe cat se poate.Din cauza asta toti avem din cand in cand recaderi.Te-ar ajuta foarte mult daca te-ai obisnui cu ideea.Daca cu medicatie esti ok, eu zic sa nu mai intrerupi tratamentul.

Salut Andrei09 Cum vezi tu ca se pot reduce efectele??? Ce fel de ideatie ai tu??? Sa zic ca cu ideea m-am obisnuit dar cind ma ia raul parca totul se reia de la inceput pareri de rau etc etc

In principiu efectele le reduci prin medicatie si terapie.Trebuie sa gasesti un psiholog bun care in functie de ruminatiile(ideatiile) pe care le ai tu stabileste o anumita strategie si directia in care va merge terapia.
Dar indiferent daca te duci sau nu la psiholog, e important sa stii cat mai multe despre boala asta.Sunt tone de informatii utile pe net.Si noi o sa lansam in curand un site pe tema asta, primul din Romania.
Nu cred ca ar fi bine sa-ti dau amanunte despre ideattile mele, pentru ca exista riscul sa-ti dau idei noi.

Am incercat sa intru pe site dar inca nu e in aer cred. Tie medicatia i-ti prieste?

Siteul e sigur online, tocmai vorbeam cineva pe chat.Incearca sa intri cu Internet Explorer sau cu Mozila Firefox.Pe alte browsere nu am apucat inca sa-l testez si poate din cauza asta nu merge.
In legatura cu medicatia. am luat la inceput, fara prea mare succes si am renuntat.Partea buna e ca ma simt din ce in ce mai bine fara medicamente.Chestia asta cu medicamentele difera foarte mult de la o persoana la alta.Ce functioneaza ok la unii nu e obligatoriu sa functioneze la fel de bine si la altii.De ce, ai avut probleme, efecte secundare neplacute?

Po-ti sa-mi mai dai siteu-l inca o data? Deci de la seroxat m-am ingrasat vreo 20 de kg, si cind il reincep i-mi da insomnie, calduri, si erectie prelungita, Cam asta sa speram ca ne vom reveni Pt mentinerea serotoninei ce alimente se pot minca s-au ce alte posibilita-ti exista