Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Neata la toata lumea! Am reusit sa scap de starile acelea ciudate si asta datorita si a vremii care s-a schimbat in bine dar si eu(cred) c-am intervenit putin(iertatimi lipsa de modestie).
Bine ai revenit Gege printre noi si sper ca te simti bine ca si ceilati de altfel.
Maurica cred ca, Cata te confunda cu Mariuca care posta la primele capitole.
POOP PE TOATA GASCA

Hello!

Andrei, e ciocan de lipit. Chiar asa se cheama! Ma duc sa-mi iau unul de la Bricostore, apoi ma clonez (ca numai eu stiu ce am in capul asta) si incep sa dezlipesc si sa lipesc. Suna bine?

Una peste alta, sunt super incantata ca mi-am cumparat lentile de contact albastre. Cum am terminat cu filmarile si am castigat niste banuti, mi-am facut un mic cadou. Sunt bestiale, mi se potrivesc minunat si imi plac. Na, ca mi-am facut si ochi albastri :-)
De dimineata m-a trezit tocul cu ghionturi, m-am mobilizat, dar am facut si o compulsie ca nu-mi era tocmai bine. Pe asta o trec la "se mai intampla"! Inca n-am dat de leacul care sa ma faca sa suport cu mare stoicism anxietatea la cote foooarte mari.

Viata mea continua intre: rezolva dizolvarea firmei, gestioneaza sentimentele contradictorii vis-a-vis de ex (noaptea ma simt extrem de singura in pat... ca un copil abandonat), creeaza ceva stabilitate in ceea ce priveste locul unde stai (adica mai stai asa o perioada la prietena ta cu o parte din lucruri sau i-ati inima-n dinti si fara job constant, gaseste-ti ceva de inchiriat.) si vezi-ti de viata in continuare. Multe palarii pe acelasi cap in acelasi timp. Asa spun francezii. Je porte trop des chapeaux!

Gege, ma bucur sa te vad. Ma bucur mult de tot ca esti bine. Daca o sa te simti rau mai incolo? Asta e o intrebare la care eu am raspuns deja: de fiecare data cand ma simt rau ma simt mai putin rau si pe o durata mai scurta decat data precedenta. Adica macar acum am invatat ce e aia toc si de unde s-o iau ca sa treaca.

Lumi, si eu ma bucur ca a iesit soarele! Felicitari pt contributia-ti proprie la starea de bine!

Si pupici la toata lumea!

Aoleu, Malina, Maurica iertare! Nu am vrut sa zic nimic de nimeni, s-o fi inteles gresit. Cand am zis ca nu vreau sa scriu daca nu pot citi, ma refeream exclusiv la mine care nu am mai putut citi pagini bune.
Refuz sa citesc postarile dlui Nick ca intotdeauna ma ia durerea de cap cand le citesc.

Sunt acasa cu baiatul ca e bolnav, sotul nu e nici el prea bine... cica io sunt cea mai sanatoasa. Pacat ca nu avem emoticoane pe aici ca puneam una care se tavalea de ras.

Hai va pup pe toti

Buna ziua tuturor!

Ma simt un pic vinovata ca nu am mai postat de mult, dar sper ca aveti intelegere cu mine.Am fost in concediu timp de 2 saptamini si dupa aceea am avut musafiri tot timp de 2 saptamini, dar datorita acestor lucruri, TOC-ul a stat mai departe de mine, dar cum ramin singura cum imi da tarcoale.M-am bucurat si eu un pic de viata in aceasta perioada, desii bucuria asta la mine este doar in vizita(din pacate), mi-as dorii ca vizita asta sa se instalaze atit la mine cit si la voi.Ieri si azi mi-am luat timp si am citit toate postarile voastre si sincer ma bucur ca avem un medic printre noi, care sincer il apreciez foarte mult pentru ceea ce face mai ales ca face totul doar din dorinta de a ajuta.fara a astepta o rasplata..Multumim sincer domnule Valentin Matei.

Sophie esti o dulce, imi place cu cita naturalete te exprimi, si cu dormitul singura, imi dau seama ca iti este greu, dar incearca sa vezi partea buna ca nu iti sforaie nimeni la ureche.

Laura 77 si eu am avut, si mai am ginduri obsesive legate de Dumnezeu si religie si credema ca m-am speriat ff tare, m-am simtit ingrozitor de vinovata, dar am citi aici pe forum ca nu sunt singura care are asemenea ginduri si am inceput si terapie(online) si un pic imi este mai bine.
Cind vezi o icoana incearca sa o privesti ca pe o simpla poza care nu inseamna nimic, acea poza este doar un simplu desen care nu reprezinta nimic.

Ion 12 sincer nu ma prea ma pricep eu la sfaturi, dar cind simti nevoia sa faci acele ritualuri, incearca pur si simplu sa nu le mai faci si o sa vezi ca nu se intimpla nimic, este doar in capul nostru ca se intimpla ceva daca nu facem, dar asta este de la TOC.Psihoterapia te ajuta in ceea ce privesc compulsiile, si sa sti ca se poate face pshihoterapie online deoarece eu fac psihoterapie tot online, pt ca alta modalitate nu am in moment.
Andrei, Lumi si pe mine ma da vremea peste cap, mai ales ca aici unde stau eu este tot timpul o vreme posomorita, dar nu pot sa schimb eu nimic, incerc sa invat sa traiesc si cu lucruri care nu imi plac.

Scuze ca nu am pomenit pe fiecare in parte, dar de gindit ma gindesc la voi toti si sincer va doresc la toti numai bine si ginduri cit mai limpede
Va pupic!
Laguna

Salut pe toata lumea,
Intradevar nu am mai lasat nimic pe forum de vreo 3 saptamini i-mi cer scuze, am fost ff ocupat cu munca
Seroxatul i-mi prieste din noule cam dupa 8 a 9 saptamini observ clar rezultatele efectului lui.
Sunt din nou eu joc din nou personajul Mircea. E super multumesc lui D-zeu si voua ca am avut unde sa-mi pling durerea cind a fost nevoie Doresc la toti ai mei sa se simta bine si ave-ti incredere ssri-uri.
D-zeu cu voi toti.
Olandezul

buna seara la toata lumea.
Laguna te rog sa-mi spui si mie cu cine faci terapie online sau sa-mi dai adresa, poate pot sa fac si eu, si daca se poate cam cit costa o sedinta, daca nu poti aici imi trimiti un mesaj.multumesc

Suna foarte bine Sophie :-).Chiar daca te mai streseaza un pic TOC-ul, ma bucur sa te vad asa optimista.Restul problemelor se rezolva, numai sa nu le pui la suflet.E normal sa te simti un pic singura, dar parca doare mai tare cand te simti singura intr-o relatie.Eu zic sa nu-ti faci prea mari probleme, o sa fie bine si din punctul asta de vedere.Felicitari ca ai terminat filmarile.Daca poti sa ne spui numele emisiunii, eu unul o sa ma uit(chiar daca nu stiu prea bine franceza :-))
Lumi si eu mi-am mai revenit un pic, sa speram ca o tine vremea tot asa.
Buna Laguna, nu ai de ce sa te simti vinovata.Si eu intru doar cand pot.
Gege, bine ai revenit, ma bucur ca esti ok.Cat mai stai in Italia?
Cata, sanatate copilului si sotului.
Olandezule ma bucur ca functioneaza medicatia.
Ioane, salut cum e?Ai reusit sa mai scapi de ritualuri?.
Imi cer scuze daca am uitat pe cineva.

Salutare tuturor,
Ma bucur ca ati reusit cam toti sa dati un semn de viata. Este extraordinar ca unora le merge tratamentul si isi pot vedea de viata in continuare. I-as ruga sa nu uite acest locsor "amar" si din cand in cand sa mai ne dea un semn de viata, eventual impartasindu-ne din experienta "after medicatie".
Ar fi utile cateva pareri despre :
-efecte secundare minore sau majore ale ssri
-daca tocu isi mai baga coltii din cand in cand si ce fac sa alunge "monstrul" sau daca trece de la sine
-cum credeti ca va percep ceilalti, familia, prietenii, mediul social
-in special lucruri legate de calitatea vietii before and after ssri.

Lucruile astea vor fi considerate marturii reale ale noilor veniti impotriva conceptiei "iei medicatie psihiatrica, deci esti dus!"
Imi scuzati exprimarea, insa sa nu uitam ca traim cei mai multi dintre noi in Romania si cei care luam tratament psihiatric avem (daca s-ar sti) un adevarat stigmat in viata reala.
Sa dovedim lumii intregi ca suntem oameni cu o viata normala sau cat se poate de normala si ca nu este nici-o diferenta intre cel care ia medicatie pentru diabet sau hipertensiune si noi cei care luam antidepresiv.
Poate pare nesemnificative aceste lucruri, dar va asigur ca va avea impact, macar asupra noilor veniti sau a celor ce vor citi.

Pe forum au aparut ceva critici la adresa mea, eronate total si carora nu doresc sa le dau curs...
Doresc doar sa va reamintesc ca am creat acest grup de suport fara a avea nici-o intentie de a "propovadui" medicatia psihiatrica sau vre-un anumit medicament psihotrop. Am redat numai cunostinte legate de tratamentul TOC din anumite site-uri de specialitate sau din carti adresate pacientilor. Nu cred ca mi-am insusit vreodata competente din domeniul medical sau alternativ.
V-am recomandat si va recomand cu mare caldura in continuare sa mergeti la un psihiatru bun, sa urmati sfaturile acestuia daca va ajuta si sa urmati terapie cognitiv-comportamentala.
Dasta l-am rugat pe dl doctor, caruia doresc inca o data sa-i multumesc ca ne onoreaza cu prezenta in mod gratuit, sa ne sfatuiasca ce sa facem, cum sa facem atunci cand starile de anxietate/depresie devin fragile.

Inca o data va multumesc ca existati si ca impreuna luptam zi de zi cu aceasta boala.
va imbratiseaza pe toti
Prozac

Buna dimineata dragii mei! Laguna stiu cum e cand vremea rea iti da viata peste cap dar iti doresc din suflet sa treci peste asta mai ales ca stiu ca ai nevoie de asta ca sa "functionezi" nomal.
Bine ai revenit Olandezule printre noi.
Ma bucura faptul ca o parte dintre voi va simtiti bine sau incercati sa va simtiti bine. Nu pot sa va iau pe fiecare in parte ca trebuie sa "fug".
POOP GASCA

Buna la toti camarazii !
Prozac bine faci ca nu dai curs comentariilor eronate, noi iti suntem recunosacatori ca ai creat acest grup si iti multumim, asa avem cum sa ne ascultam unii pe altii si tot odata incercam sa luam lucrurile bune de aici.
In ceea ce priveste mediacatia, eu am luat seroxat timp de 4 luni, insa nu m-a ajutat prea mult si m-am simtit fff rau de la el in primele 2 sapt, dar dupa aceea organismul s-a obisnuit, insa aveam probleme de constipatie de la el, dar l-am intrerupt caci eu m-am mutat din tara si nu avem cum sa mi-l procur fara reteta.
Eu acum iau omega 3 cu seleniu, m-a ajuta oarecum, dar trebuie sa fac mereu ceva sa imi unplu mintea si lucrul acesta ma oboseste psihic.Tocul isi baga mereu colti, in anumite privinte mai reusesc sa il ignor, dar din alte privinte nu prea reusesc sa fac nimic, pune stapinire pe mine si astept sa treaca de la sine, dara pina trece de la sine intru in panica si uite asa se instaleaza si depresia si citeodata greu fac fata, dar cel mai mult imi este greu cind sunt singura si cum mai tot timpul sunt sigura va dati seama ca mai tot timpul ma gindesc intr-o singura directie, dar multumesc lui Dumnezeu ca mai sunt si momente in care imi merge chiar bine.Sunt momente si momente, insa parca tot timpul sta tocul la pina sa atace.

In legatura cum ma percep ceilalti nu stiu ce sa spun, nu stie nimeni de ce anume sufar decit cei din famile si prietenii f apropiati si ei inceraca sa ma intelega, desii cit reusesc nu stiu.
Insa vad eu la mine o schimbare, altadat eram mai rabdatoare, mai calma, plina de iubire, acum parca ma simt pustiita in interior si sunt f vulnerabila.

Lumi iti multumesc din suflet pt dorinta sincera, si tie Andrei pt intelegere, este asa de frumos cind sunt oameni care te inteleg si care nu te judeca asa repede.Va sarut pe toti si pe curind.

Hello, lume buna, mai veche mai niua, dar e plin la noi de lume buna!

Multumesc pt compliment draga Laguna. O reusita dupa atatia ani de chin este ca mai fac si haz de necaz. Azi mi-a fost tare aiurea. Ma apuca cand de un colt, cand de celalalt si ma tavaleste anxietatea, da ii dau si eu la cap. Nu ma mira reactia, ma asteptam ca dupa perioada de munca sustinuta si tinut stacheta sus, sa ma ia oboseala si celelalte aiureli. Dar mi-am facut planul ca tiganul si mi-am spus asa: fato, indiferent ce tear apuca tu sa tii minte ca ce faci acum faci pentru tine si pentru binele tau. (ma refer la dizolvarea firmei si la parasitul iubitului de care ma apuca dorul cumplit uneori, fizic, greu de suportat... dupa care ma trec toate apele si-mi spun "stai asa ca nu degeaba l-ai lasat").

Andrei, emisiunea e pe un canal francez care nu se prinde in Romania. E si pentru francezi pe abonament... presupun ca-l pot avea si aici daca ii intereseaza, eu una nu-l am. O sa vad DVD-ul sau ma duc pe la careva care il are. Oricum, detalii despre emisiune doar in privat ca ma vad la TV si ma deconspir. Apropos de ce zicea Prozac despre stigmatul pe care ti-l pune in frunte societatea. Eu, una, imi tin capul la cutie cand pot ca sunt multi "binevoitori" care abia asteapta sa-ti traga cate una in stomac cand ti-e lumea mai draga.

Prozac, fata, de ce bagi tu in seama toate afirmatiile aiuristice? Lasa-i sa-si bata gura. Multi dintre cei care vand pe aici leacul minune au ei insisi o pozitie bizara rau, asa ca imi permit sa am si eu retinerile mele si fata de ei si fata de leac. As manca si c..t daca as sti sigur ca ma ajuta. Pana una alta si la mine au dat rezultate medicamentele si terapia. Si vad ca terapia incepe sa fie partea strong, iar asata ma bucura ca vreau sa fac si eu un bebe la un moment dat (cu cine o fi) si imi doresc si eu ca orice femeie sa nu iau prea multe pastile. Dar, una peste alta, am primit asigurari ca se mai poate si cu pastile. Sper sa nu-mi sara tot forumul in cap :-)

Va pup dulce de tot si va urez un week-end minunat!

Ce mai face gasca mea? Eu am luato de la capat, incerc sa "supravetiuesc" ptr ca vremea rea rea s-a intors. Voi sper ca sunteti bine.Lguna incearca sa te impui putin in fata Tocului poate vei reusi sa-l tii la respect, incercarea moarte n-are un weekend cat mai placut.
Restul pe unde-mi umblati?
Va popacesc pe toti si va doresc un weeekend cat mai placut.

Prozac, daca e vorba de genul ala de critici pe care le-am vazut acum cateva zile, e foarte bine ca nu le bagi in seama.Nu stiu daca exista cineva care a scapat de TOC sau care cel putin poate sa duca o viata relativ normala, dar intradevar ar fi util sa ne spuna si noua cum a facut.In legatura cu modul in care ne percepe societatea.e mai complicat.Depinde foarte mult si de cercurile in care te invarti.Dar intradevar in Romania exista stigmatul asta legat de psiholog, medicamente, etc.Oamenii in general te judeca sau emit diverse pareri fara sa stie despre ce e vorba asa ca in principiu e mai bine sa nu spui ce ai.
Pe de alta parte o preocupare exagerata in legatura cu ce cred ceilalti mi se pare un stres inutil cu care nu vreau sa ma incarc.
Sophie, am avut si eu parte de binevoitori din astia:-).Ai dreptate e mai bine sa tii capul la cutie :-).
Lumi, si pe mine ma streseaza rau vremea asta, noroc ca nu mai e mult pana la primavara:-).

Buna.Mai rar dar intru nu am timp sa scriu dar de citit va citesc.Fetelor ce faceti voi aici e un lucru minunat sa nu va faceti probleme eu una sint f mutumita de voi pt ca citindu-va ma incarc pozitiv si stiu ca daca am nevoie de un sfat imediat sariti si asta e ok.As vrea sa va rog cind aveti timp sa traduceti din engleza paragrafe din lucrarea Dr Penzel sau cum se numeste pt ca nci eu nu stiu engleza si v-as fi recunoscatoare.Eu sint asa si asa dar nu stiu ce sa mai fac cu baietelul meu ca e gelos pe surioara stiu ca e ceva ce trece dar ma ingrijoreaza putin pt ca e clasa 1 si e nervos iar eu nu mai stiu cum sa-l iau si mi se pare ca nu sint o mama buna dar eu ii iubesc la fel pe amindoi si cred ca asta e doar un gind rau din multele care vin.Va doresc un sfirsit de saptamina bun si sper sa nu va suparati ca intru rar dar eu chiar am nevoie de voi.Pupici pt toata lumea.S-a sculat printesita mea si gata cu timpul meu liber

Hello!

Adrei, pai cu totii ducem o viata relativ normala. Ca sa te citez... Eu, una, nu duc o viata anormala. Recunosc ca am avut o perioada in care TOC-ul mi-a sfaramat activitatile si cheful de viata, dar si in perioada aceea ma duceam la birou, ieseam, pregateam cina, invitam oameni la masa, ma certam cu iubitul, ma impacam cu iubitul, etc. Era mult mai greu de dus atunci. da uite, acum duc o viata normala.
Sunt sigura ca si tu esti ca si mine, cu preocupartile tale, job, amici, etc. Hai, ca suntem smecheri, nu?

Mari, nu stiu ce sfat sa iti dau in legatura cu atitudinea vis-a-vis de copil. Din cate vad in jurul meu, toate mamicile, dar absolut toate (cu toc, fara toc, oricum ar fi) se intreaba daca sunt mame destul de bune! E posibil sa ai vreun gand TOC pentru care stii tactica: ignore!
Si gelozia la copii se petrece pe la toata lumea... Eu ma bateam cu fratele meu de mama innebunise de rusine. Eu cu sora-mea contra fratelui meu...Ia-le usor si daca gandurile fac parte din scheme TOC, tine-te tare si lasa-le sa treaca. Pupici!

Bun gasit cu toata dragostea la prieteni.
As vrea sa stiu daca printre cei ce au scris, scriu aici s-a confruntat cineva cu insomnie si cum anume a rezolvat-o?Depresia mea asa a debutat, cu insomnie si dureri cumplite de cap.
Despre normalitatea nostra, a celor "deprimati" spun ca suntem perfect normali si mam raportez la mine, care intr-o perioada foarte urata, acum vreo 4 luni uitasem cum se face o banala de ciorba, ceream sfaturi mamei mele pentri orice si in conditiile astea mi-am fcaut treaba la servici, nu a avut nimeni ce sa-mi reproseze, acasa toate au fost la locul lor, etc.Noi cei de acum, raportati la noi cei fara depresii, nu ne mai regasim, dar eu spun ca se poate merge inainte, greu dar se poate.Pe mine nu ma mai supara decat aceasta insomnie tampita, am lamurit problemele sentimentale si viata merge inainte.Merg al munca si lucrez uneori in forta, asa cum face orice om normal.
Daca Negu Djuvara a avut curajul si demnitatea sa vb despre problema fiicei lui, e un pas spre normalitate.
Dar ce te faci atunci cand cei de langa tine nu te inteleg, sau te inteleg si nu-ti arata dragostea prin gesturi marunte, banale, dar sa-ti arate?
Dupa cum vad pe aici, majoritatea doamnelor si domnisoarelor sunt tinere cu copiii mici si ma doare ca suferim indiferent de varsta.
Pentru domnul doctor caruia ii multumesc inca o data pentru disponibilitate, daca iau cymbalta ma ajuta sa-mi reglez si somnul(adorm usor dar dorm 3-4 ore si apoi nu mai pot adormi), am primit pentru insomnie lexotanil 3mg la care cu timpul as vrea sa renunt.Valeriana intra in conflict cu cymbalta?Daca iau cymbalta mai am voie sa iua si lexotanil?
Va multumesc tuturor ca ma ascultati si ca ne ascultam reciproc, sanatate maxima si multumesc domnului doctor Matei.

Sophie, m-am exprimat eu gresit.In contextul respectiv, viata relativ normala la care ma refeream nu are nici o legatura cu partea sociala sau sentimentala.Ma refeream la o viata relativ normala dpdv TOC, fara atacuri de panica si ganduri urate.
Dar as minti daca as spune ca TOC-ul nu mi-a afectat destul de grav viata din toate punctele de vedere.Noi totusi suntem cazuri mai fericite, care au refuzat sa clacheze si inca functionam intr-o oarecare masura.Altii nu au au norocul asta.Eu recunosc ca pentru mine cele mai multe zile sunt ca un cosmar pe care nu mi-l imaginam acum cativa ani.Viata normala?Nici nu mai stiu ce inseamna asta.Atunci cand esti bolnav prietenii dispar sau te trateaza ca pe un copil cretin, hai sa fim un pic sinceri.Asta e la fel de valabil si pentru partenera/partenerul de viata.Dar asa sunt oamenii, ti-am zis ca nu ii mai iau foarte in serios.Dar problema mea nu e asta, ci faptul ca nu ma pot bucura cu adevarat de aproape nimic din cauza anxietatii.
Toate lucrurile care pentru altii sunt simple, normale si frumoase la noi se transforma intr-un chin.Parerea mea este ca nici noi nu suntem normali si nici vietile noastre nu sunt normale :-).Un final optimist, ce zici :-)?

buna! ce mai faceti? eu ma simt putin mai bine de cand iau serlift.
multa sanatate tuturor!

Salutare,
Ce faceti ?
Eu nu sunt bine. De ieri. Pur si simplu, stateam de vorba cu fii-miu si iar m-a pocnit tocul, asa niste idei tampite...
Am incercat sa nu le combat, sa le ignor, dar deja imi creeasera anxietate destul de urata.Poate e si de la vreme, nu stiu. De dormit, am dormit foarte bine, dar m-am trezit tot anxioasa si cu fata la cearceaf.
Ca de fiecare data, sper sa treaca...
Acum sunt la serviciu si sincer, abia astept sa treaca ziua de azi!
Va pup si va zic o zi buna tuturor:)

BUNA LA TOATI! Vad ca ati scris ceva in lipsa mea. Eee Prozac nici eu nu ma simt prea bine dar nu cred ca este de la vreme ca inainte pentru ca ea s-a schimbat in bine, dar totusi incerc sa ti la resopect starile acestea si sper ca intotdeauna sa reusesc.Sincer va doresc si voua tuturor sa reusiti sa scapati de starile acestea rele.
Va poop dragii mei si va doresc sa va simtiti cat mai bine.

Buna copii,

Andrei, ce sa zic eu despre normalitatea asta? Ca e relativa? Eu ma consider o persoana normala cu o problema de sanatate. Asta e tot. E adevarat ca am trecut prin iad din cauza tocului si ca nu ma puteam bucura de nimic din cauza anxietatii, dar partea cea mai grea a trecut. Acum ma pot bucura! In zilele cu anxietate sunt naspa, dar asta e din cauza adrenalinei pe care o secreta corpul si e imposibil sa te simti ok in zilele alea. Asa ca ma dau cat ma dau cu capul de pereti, dupa care astept sa treaca.
Eu sunt deprimata, ma simt sigura si nesigura. E greu... PP mi-a mancat existenta afectiva! Povestea inca nu s-a terminat 100%, da o sa fiu eu si mai bine.
Prozac, sper ca maine sa fii mai surazatoare! Lumi, multa bafta si tie. Va pup!

Salutare la toata lumea!

Cum va mai merge?Eu ma simt cam naspa, anxietatea asta ma scoate din sarite, si si-a facut aparitia si Tocul.Eu una, cred ca normalitatea noastra a ajuns sa fie relativa din cauza tulburarii noastre.Ce ma irita pe mine este ca nu am puterea aceea rationala incit sa ignor acele ginduri care ma chinuie.
Cind ma trezesc dimineata, in loc sa fiu si eu vesela, sa ma bucur de viata, primul lucru la care ma gindesc este ca nu ma simt bine si anxietatea asta imi fura bucuria.
Eu de multe ori ma uit in jurul meu si vad ca multe lucruri sunt frumoase, dar parca eu nu le mai pot savura ca altadata, nu mai mai pot bucura de ele, doar le vad si atit.
Mi se pare asa nedrept in viata asta, dar nu putem schimba noi cu nimic din pacate.
Sophie din cite stiu eu Adrenalina intareste corpul, nu stiu daca din cauza adrenalinei ne simtim noi naspa, dar nu vreau sa te contrazic, poate ca sti tu ceva.Este greu cind esti singur, dar noi suntem cu toii alaturi de tine.Prozac iti doresc ca maine sa te simti mai bine, va doresc la toti sa va treziti cu multa bucurie si speranta.

Va imbratisesz pe toti si va doresc mult soare in suflet!

Laguna, multumesc pentru umarul pe care mi-l oferi. E greu sa fii singur! E tare greu, dar stii cum zic francezii: mai bine singur decat intr-o companie proasta :-)

Adrenalina este substanta pe care o secreta corpul cand creierul da semnalul fals de frica/pericol in ceea ce priveste gandurile care trec prin cap. Noi suntem cu totii garnistiti un un sistem de aparare. Al nostru se pune in functiune la diversi stimuli (ganduri de toc) cand decide ca gandul X e amenintator si da semnalul de panica, dupa care se secreta adrenalina si mama naibii mai stie ce substante pe care e normal sa le avem in corp, dar nu sa se balangane in fiecare secunda. Uite, imi imaginez o sala de casa care incearca sa-si tina cursurile cu alarma de incendiu urland. Cam asa functionam noi cand ne apuca toc :-)
Starile astea de dimineata sunt nasoale. Remediu pe incercatelea: sari din pat inainte ca gandurile sa te frece! Eu mai am prostul obicei sa stau in pat si sa analizez visul de peste noapte. Am invatat sa mai si sar din pat. :-)
Pupi tuturor!

Va rog sa ma ajutati si pe mine cu un raspuns, daca printre voi, cei cu stari depresive si anxioase, s-a confruntat cineva si cu insomnie si daca dupa inceperea tratamentului cu antidepresive insomnia s-a ameliorat.
Pentru domnul doctor Matei, de cand iau cymbalta nu mai pot dormi aproape deloc, am vazut pe prospect ca poate da si insomnii.
Nu mai vreau sa iau si somnifere, in speta lexotanil, am crezut ca daca iau un antidepresiv lucrurile se aseaza cumva, dar cred ca trebuie sa ama rabdare, rezultatele se vad ceva mai tarziu.
Va multumesc si va rog daca ati avut asemenea probleme sa-mi raspundeti, servici usor, preocupari placute la toata lumea si fruntea sus.

Buna dimineata gasca! La mine deja a devenit o rutina, dupa ce am starile acelea naspa ca sa zic asa trec prin perioada de refacere.Asa ca acum mi-am revenit din nou.
Sophie draguta pare sa fi revenit si tu pe drumul ce bun si ma bucur pentru tine.
Diduta personal nu am probleme cu somnul dar stiu ca se gasesc la plafar diferite ceaiuri bune cunosc persoane care au incercat si nu mai au probleme cu somnul.
Restul pe unde sunteti?
Dar eu tot pooop pe toti.

Sophie, deprimat nu am mai fost de foarte multa vreme.Dar sentimentul asta de nesiguranta ma macina si pe mine.Acum sunt bine, peste o ora nu se stie.Chiar daca incerc sa nu ma gandesc, ideea asta e permanent undeva in background.Ce ma sperie pe mine e faptul ca ma simt singur indiferent de cati prieteni am, sau daca am sau nu pe cineva.Probabil ca e vorba de calitate nu de cantitate :-).Francezii au multa dreptate in privinta asta.
Diduta, eu aveam probleme cu somnul din cauza depresiei.A trecut depresia, am scapat si de insomnie.

Dinuta, nu stiu de cat timp iei antidepresive. Rolul lor este sa ajute la secretarea de serotonina, hormonul a carui lipsa e implicat in tulburarile de anxietate sau depresie. Medicamentele acestea introduse in organism ajuta la secretarea de serotonina, insa organismul poate resimti asta ca pe un bum si poate avea diverse reactii care sa ne sperie, precum insomnia. Eu am avut o maaare insmonie cand am luat Prozac, acum multi ani. Si tocmai de aceea am luat si un anxiolitic. Lexotanilul nu e somnifer, este anxiolitic, adica calmeaza anxietatea, fix starea aceasta de panica si neliniste care pe mine ma impiedica sa dorm.
Acum iau Cipralex, e ok, dar l-am introdus treptat, de la o doza mica la o pastila intreaga. Cam asa functioneaza astea. Multa bafta!

Andrei, sta pitit in coltul creierului: daca mi-e rau intr-o ora, dar te asigur ca trece... ajungi la faza: daca mi-e rau peste doua zile, pana cand treci si de faza asta. Acum pe mine ma enerveaza pur si simplu zilele in care imi e rau.

Pupi tuturor!

Buna seara dragilor,
Am ramas o vreme fara net, implicit am ramas in urma si cu discutiile de pe forum insa revin in forta si va salut cu drag. Nu o sa o iau de la capat cu toate nenorocirile care s-au intamplat intre timp ci vin fresh cu o noua problema si rugaminti de sfaturi. muuuulte sfaturi :)
Ceea ce s-a intamplat recent este ca am aflat ca sunt insarcinata. Mare bucurie! Parca m-a lecuit de toata boala. Simt ca viata mea s-a schimbat total si sunt cea mai norocoasa fiinta din lume. Taticul e foarte fericit si grijuliu, facem planuri, una, alta...dar sunt si parti rele...
Am vorbit cu medicul ginecolog despre conditia mea si a consultat o mare carte a medicamentelor si mi-a zis ca in principiu e ok cu tratamentul doar ca nu o sa pot alapta. M-am hotarat totusi sa intrerup tratamentul pana dupa nastere si m-am dus sa vorbesc cu psihiatrul meu care mai ca a dat cu mine de toti peretii!
Ca asa ceva nu e posibil, ca eu nu o sa pastrez sarcina asta, ca mutilez copilul ca sa ma programez imediat la avort. Am ramas muta. I-am zis ca vreau sa renunt la tratament dar nici asa nu e bine cica pentru ca am conceput copilul cand il luam si deci e deja afectat. Stiu ca voi sunteti mame pe aici si am nevoie mare de sfaturi. Nu vreau sa renunt la copil pentru nimic in lume!
Tratamentul pe care il luam era cu depakine, rivotril, anafranil si tiapridal.
Voi ati luat tramtament pe timpul sarcinii?

Laura, mare bou psihiatrul tau! Asculta ginecologul la faza asta! Of, nu pot sa cred asa ceva! Eu vreau sa fac un copil si mi-au spus ca pot lua anumite medicamente in timpul sarcinii. Si ginecologul si psihiatrul!
Cum stie medicul ala ca e afectat copilul? Doamne, ce smintit!
Eu nu sunt medic, dar sper sa vada medicul de aici postul tau si sa-ti dea niste sfaturi mai bune decat mine! Bafta!