Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
Buna...mi-a aparut o noua teama si anume ca nu imi pot controla gandurile...imi este frica ca-mi pierd controlul gandurilor...v-ati intalnit careva cu aceasa teama?:)
e ca atunci cand imi canta o melodie seara in cap...si nu-mi mai iasa din cap...scuzati ca nu sunt prea concreta si coerenta azi, dar is racita si ma doare capul...
Ti le poti, doar ca e mai greu cateodata :) Si eu aveam problema asta, acum apare foarte rar. Chiar vorbeam ieri cu doamna psiholog, ca inainte mai aveam ganduri tare ciudate, care nu imi erau specifice. Ma gandeam ca as putea sa imi pierd controlul si sa fac ceva rau cuiva la care tin, gen caine, mama, etc.. Foarte urat, mai ales ca eu nu eram deloc asa. Dar a zis si doamna psiholog, gandurile nu pot actiona pentru tine, totul e in mintea noastra. Incearca sa iti explici ca nu poate actiona corpul fara acordul tau! Si eventual incearca sa te concentrezi pe altceva, asculta muzica sau ceva, orice te poate indeparta de gandurile ciudate
Multumesc de sfat...dar tu andrei?cum mai esti?:)
salut
se pare ca astazi si eu am aceesi problema.
m-am trezit bine si brusc am simtit ca mintea mea o ia razna, sa ma enervez brusc la simpla prezenta a copilului, la sunetele de la tv
am incercat sa imi fac de lucru prin casa, am luat 2 emocalm, am iesit cu masina dar a trebuit sa ma intorc pt ca nu am reusit sa scap de senzatia ca imi pierd controlul.
am mai avut momente cind o lua mintea aiurea dar daca apucam sa fac ceva treceam de faza asta dar acum simptomele sint tot mai rezistente la actiunile mele.
oare dau intr-o boala psihica?
asa ca rinchan nu esti singura.
dar de ce simptomele sint tot mai puternice?
ce sa mai fac?
se pare ca astazi si eu am aceesi problema.
m-am trezit bine si brusc am simtit ca mintea mea o ia razna, sa ma enervez brusc la simpla prezenta a copilului, la sunetele de la tv
am incercat sa imi fac de lucru prin casa, am luat 2 emocalm, am iesit cu masina dar a trebuit sa ma intorc pt ca nu am reusit sa scap de senzatia ca imi pierd controlul.
am mai avut momente cind o lua mintea aiurea dar daca apucam sa fac ceva treceam de faza asta dar acum simptomele sint tot mai rezistente la actiunile mele.
oare dau intr-o boala psihica?
asa ca rinchan nu esti singura.
dar de ce simptomele sint tot mai puternice?
ce sa mai fac?
SUnt zile si zile si la mine. TIn minte ca atunci cand am inceput iar sa conduc, eram foarte nesigur si imi planificam sa tot opresc pe dreapta daca nu mai fac fata, sa fiu aproape de o zona de comfort. Tin minte ca la semafoare ma luau ganduri ca o sa patesc ceva in alea 90 de secunde cat o sa stau la stop, ca poate o sa o ma panichez si o sa cobor din masina si o sa fug, sa fiu ok. Ganduri foarte ciudate, pe care e greu sa le controlezi...Dar trebuie sa incerci sa iti indrepti atentia spre altceva, schimba frecventa, etc...nu stiu :) Uita-te in jurul tau la lume. Nu dai in nici o boala psihica, poate este o zi putin mai rea si atat. Tin minte ca si eu cand am zile rele, parca simt ca pierd 2-3 saptamani de progres. E foarte deranjant cand faci progrese sa iti revina starile din trecut, te simti descumpanit. Incearca sa te relaxezi putin, sa te concentrezi pe respiratie, sa te relaxezi cumva, oricum crezi ca ai putea. Inchide ochii sau ceva de genul, fa ceva exercitii - flotari, genuflexiuni, orice crezi ca ar putea sa iti devieze mintea de la ce gandesti. Si cel mai important, nu incerca sa te lupti cu gandurile, doar accepta-le si incet incet incearca sa le deviezi, sa le schimbi, sa le inlocuiesti cu altele noi. E greu, stiu, dar daca ar fi usor ar fi gol forumul asta :). Multa sanatate, incearca sa te relaxezi cum poti! fa o plimbare sau ceva. Si incearca sa nu intri in lupta cu senzatiile tale, pe cat posibil. Gaseste-ti un loc, o ocupatie unde sa te simti bine si relaxat si incearca sa insisti pe ea cand simti ca mintea zboara in alte parti!
am luat un xanax poate, poate
o sa incerc sa ies iar afara desi ninge, e un trafic infernal, flescaiala...
andrei, incerc, incerc.dar nu vad progrese, poate sint pesimist si din cauza virstei, e greu sa gasesc ceva nou sa ma acapareze
lui rinchan ar trebui sa ii fie mai usor...are atitea lucruri de descoperit.ea va reusi
o sa incerc sa ies iar afara desi ninge, e un trafic infernal, flescaiala...
andrei, incerc, incerc.dar nu vad progrese, poate sint pesimist si din cauza virstei, e greu sa gasesc ceva nou sa ma acapareze
lui rinchan ar trebui sa ii fie mai usor...are atitea lucruri de descoperit.ea va reusi
@mache30
Toti trec prin perioada asta grea, stai linistit ca nu o sa inebunesti, nu ai cum...e foarte simplu...eu am stat 3 luni in pat, eram ingrozit ca o sa mor/ajung prin spitale, inebunesc...a fost cumplit, sunt perioade si perioade, daca stai si te gandesti intr-una ca nu iesi din situatia respectiva, surpriza...nu o sa iesi.
Incearca sa gandesti cat de cat pozitiv, daca esti in perioada aia grea de la inceput, cand nu poti sta linistit deloc...fa un tratament macar 5-6 luni de zile pana dispar din simptomele fizice, iar la urma o sa-ti fie mult mai usor.
Sportul ajuta foarte mult, vrei nu vrei, se intampla niste "chestii" in creier si te simti mult mai bine dupa, mai relaxat, nu incerca sa-ti controlezi gandurile acum pentru ca o sa-ti fie imposibil, fiecare creier este diferit, raspunde la un alt tratament, decat sa stai in infernul asta zi de zi incearca sa ajungi la psihiatru sa te stabilizezi o perioada...
Eu sunt de parere ca tratamentul psihotrop nu vindeca, dar este foarte util in perioadele foarte grele cand nu te poti controla deloc, asta din cauza simptomelor fizice...
Toti trec prin perioada asta grea, stai linistit ca nu o sa inebunesti, nu ai cum...e foarte simplu...eu am stat 3 luni in pat, eram ingrozit ca o sa mor/ajung prin spitale, inebunesc...a fost cumplit, sunt perioade si perioade, daca stai si te gandesti intr-una ca nu iesi din situatia respectiva, surpriza...nu o sa iesi.
Incearca sa gandesti cat de cat pozitiv, daca esti in perioada aia grea de la inceput, cand nu poti sta linistit deloc...fa un tratament macar 5-6 luni de zile pana dispar din simptomele fizice, iar la urma o sa-ti fie mult mai usor.
Sportul ajuta foarte mult, vrei nu vrei, se intampla niste "chestii" in creier si te simti mult mai bine dupa, mai relaxat, nu incerca sa-ti controlezi gandurile acum pentru ca o sa-ti fie imposibil, fiecare creier este diferit, raspunde la un alt tratament, decat sa stai in infernul asta zi de zi incearca sa ajungi la psihiatru sa te stabilizezi o perioada...
Eu sunt de parere ca tratamentul psihotrop nu vindeca, dar este foarte util in perioadele foarte grele cand nu te poti controla deloc, asta din cauza simptomelor fizice...
Buna dragilor.mai 2 zile si e Craciunul, nu stiu ce credeti voi, dar eu iubesc aceasta sarbatoare si ma bine dispune din plin!!!
@mache30
Am citit postarile tale...depersonalizarea asta cu care te confrunti ti se pare ingrozitoare, asa-i?simti ca nu ai scapare, ca-ti pierzi luciditatea dar in acelasi timp tu esti constient ca ti-o pierzi(stiu, stiu), aseara stateam in pat si am simtit cum ma ia senzatia de pierdere(mi-am spus:de ce naiba vad asa??realitatea nu mai era la fel)cu toate astea am remarcat ca inima mea incepuse sa bata mai tare, ca eram speriata, foarte speriata...si atunci m-am linistit, pt ca o parte din mine a ramas foarte atenta la simptomele mele ca sa-mi confirme ca ceea ce traiesc e doar anxietate si nu innebunesc intradevar:)sfatul meu pt a capata un plus de luciditate e sa meditezi(te ajuta sa fii mai constient de tine), sa faci sport, sa inveti sa te relaxezi, sa gusti o carte buna, un film bun.e f important sa-ti schimbi aceasta mentalitate negativa...lucrurile normale sa devina o bucurie, ca mancatul unei prajituri afara in aer liber sau alte chestii deastea
Probabil vei spune cum sa ma bucur cand am nenorocita de anxietate, oricand poate sa-mi vina senzatia aia de pierdere, nu ma pot relaxa niciodata...ei bine, asta e genul de mentalitate care te afunda si nu te ajuta sa scapi de aceasta problema, ea nu te lasa sa vezi ca esti un om normal defapt si te face sa crezi ca esti inferior si ca nu vei trece peste, ca nu te vei bucura de viata:)asculta sfaturile lui andrei, mircea...au mare dreptate, sportul te va reseta, o gandire mai pozitiva e solutia(devreme ce problema e doar in mintea, gandurile noastre)...deaceea fa exercitii de relaxare, ai sa vezi o sa-ti fie mai bine...mie mi-a fost !!!dar ai rabdare(e f important) rezultatele vin in timp, trebuie sa astepti, sa ai rabdare cu tine si totul va fi bine(eu mai am anxietate, dar sunt de zeci de ori mai bine ca inaite)Ai incredere, rabdare si vointa si sa nu te indoiesti niciodata(ai incredere in mine) CACI VEI REUSI:)!!!!!!!!!
@mache30
Am citit postarile tale...depersonalizarea asta cu care te confrunti ti se pare ingrozitoare, asa-i?simti ca nu ai scapare, ca-ti pierzi luciditatea dar in acelasi timp tu esti constient ca ti-o pierzi(stiu, stiu), aseara stateam in pat si am simtit cum ma ia senzatia de pierdere(mi-am spus:de ce naiba vad asa??realitatea nu mai era la fel)cu toate astea am remarcat ca inima mea incepuse sa bata mai tare, ca eram speriata, foarte speriata...si atunci m-am linistit, pt ca o parte din mine a ramas foarte atenta la simptomele mele ca sa-mi confirme ca ceea ce traiesc e doar anxietate si nu innebunesc intradevar:)sfatul meu pt a capata un plus de luciditate e sa meditezi(te ajuta sa fii mai constient de tine), sa faci sport, sa inveti sa te relaxezi, sa gusti o carte buna, un film bun.e f important sa-ti schimbi aceasta mentalitate negativa...lucrurile normale sa devina o bucurie, ca mancatul unei prajituri afara in aer liber sau alte chestii deastea
Probabil vei spune cum sa ma bucur cand am nenorocita de anxietate, oricand poate sa-mi vina senzatia aia de pierdere, nu ma pot relaxa niciodata...ei bine, asta e genul de mentalitate care te afunda si nu te ajuta sa scapi de aceasta problema, ea nu te lasa sa vezi ca esti un om normal defapt si te face sa crezi ca esti inferior si ca nu vei trece peste, ca nu te vei bucura de viata:)asculta sfaturile lui andrei, mircea...au mare dreptate, sportul te va reseta, o gandire mai pozitiva e solutia(devreme ce problema e doar in mintea, gandurile noastre)...deaceea fa exercitii de relaxare, ai sa vezi o sa-ti fie mai bine...mie mi-a fost !!!dar ai rabdare(e f important) rezultatele vin in timp, trebuie sa astepti, sa ai rabdare cu tine si totul va fi bine(eu mai am anxietate, dar sunt de zeci de ori mai bine ca inaite)Ai incredere, rabdare si vointa si sa nu te indoiesti niciodata(ai incredere in mine) CACI VEI REUSI:)!!!!!!!!!
In ce privesc gandurile anxiogene, cum ca nu le-as putea controla, des se intampla si mie. Sunt constient ca sunt doar ganduri, mi se intampla, dar incerc sa le privesc ca pe niste paraziti si nu l-as sa ma sperie, uneori reusesc..Uneori incerc o metoda, adica imi spun stiu ca o sa-mi treaca, am fost si mai rau, acum iar va fi ok, si ma linistesc. Imi place si idea scrisa de balaj_andrei :"gandurile nu pot actiona pentru tine, totul e in mintea noastra. Incearca sa iti explici ca nu poate actiona corpul fara acordul tau! "
Cred ca frica de a nu-ti pierde controlul gandurilor se datoreaza faptului ca se incearca un control mai puternic mai accentuat, mai sigur, in timp ce controlul exista deja, impresia neplacuta deranjeaza si genereaza anxietate.
Sanatate la toti!!!!
Cred ca frica de a nu-ti pierde controlul gandurilor se datoreaza faptului ca se incearca un control mai puternic mai accentuat, mai sigur, in timp ce controlul exista deja, impresia neplacuta deranjeaza si genereaza anxietate.
Sanatate la toti!!!!
Sarbatori fericite tuturor!!! Ca sa radeti putintel si voi, nu reusesc sa ma mobilizez sa ma duc la frizer, imi e cam frica de senzatia de a sta acolo 20 minute in loc, sa ma vad in oglinda cum ma simt super weird...:)) Astept incurajari!!
Multa sanatate!!
Multa sanatate!!
salut Andrei
du-te si te tunde!
vreau sa vad un baiat frumos pe facebook.
eu m-am mobilizat cu greu ieri sa duc copilul sa vada pomul de craciun din centrul orasului dar la un moment dat nu am mai reusit sa stau, mi s-a facut rau si abia am condus pina acasa.
azi nici nu am fost in stare sa conduc
am iesit cu mare greutate afara, dar recunosc ca imi este aproape imposibil sa ma mobilizez, nu mai gasesc nici o motivatie, nici un impuls..
asa ca macar tu mobilizeazate si pentru mine
o sa incep din seara asta sa iau din nou valdoxan...poate, poate...desi simt ca eu nu mai pot si nu mai vreau
hai ca tu poti !
rinchan
eu ar fi trebuit sa te sustin pe tine, dar se pare ca porcaria asta nu tine cont de virsta si iti multumesc sincer de sustinere si incurajari
mircea
bravo ca ai reusit sa te smulgi din starea pe care o am eu acum, fa sport in continuare, poate chiar ar trebui sa incerci si altceva in afara de sala
in orice caz, esti un exemplu ca se poate
totul e sa mai si vrei...poate ma schimb de la valdoxan si o sa vreau si eu
CRACIUN FERICIT la toti !
du-te si te tunde!
vreau sa vad un baiat frumos pe facebook.
eu m-am mobilizat cu greu ieri sa duc copilul sa vada pomul de craciun din centrul orasului dar la un moment dat nu am mai reusit sa stau, mi s-a facut rau si abia am condus pina acasa.
azi nici nu am fost in stare sa conduc
am iesit cu mare greutate afara, dar recunosc ca imi este aproape imposibil sa ma mobilizez, nu mai gasesc nici o motivatie, nici un impuls..
asa ca macar tu mobilizeazate si pentru mine
o sa incep din seara asta sa iau din nou valdoxan...poate, poate...desi simt ca eu nu mai pot si nu mai vreau
hai ca tu poti !
rinchan
eu ar fi trebuit sa te sustin pe tine, dar se pare ca porcaria asta nu tine cont de virsta si iti multumesc sincer de sustinere si incurajari
mircea
bravo ca ai reusit sa te smulgi din starea pe care o am eu acum, fa sport in continuare, poate chiar ar trebui sa incerci si altceva in afara de sala
in orice caz, esti un exemplu ca se poate
totul e sa mai si vrei...poate ma schimb de la valdoxan si o sa vreau si eu
CRACIUN FERICIT la toti !
Vad ca ajung sa fac monolog pe aici, dar am vrut sa va impartasesc experienta:) De 2 ani incoace cred ca nu a fost ocazie sa ma duc la frizer in care sa nu ma simt super anxios si speriat si agitat, cateodata imi venea sa sar de pe scaun din cauza senzatiilor fizice pe care le simteam. Ma miscam non stop, butonam telefonul, ma gandeam cum sa fac sa scap mai repede de 'amenintare'. Mai ales ca ma vedeam in oglinda, cum mi se amplificau senzatiile, cum parca percepeam diferit tot. Era un mod de a-mi aprecia nivelul de anxietate curent, ca sa zic asa. De multe ori ajungea si la nivel de 5-6, care este destul de mare. De data asta, am fost foarte relaxat, foarte putin am facut miscari care nu imi sunt specifice, am stat la povesti cu doamna, am stat cam 30 min in total. Sunt foarte binedispus, am avut un nivel destul de redus de anxietate, gen 2-2.5, ma simteam foarte ok si mult mai prezent in peisaj decat alte dati, desi inainte sa merg la frizer ma stresasem o gramada de vreme legat de cum va fi. Sper sa continui tot asa si poate o sa incurajeze si pe altcineva povestioara asta. Deci, se poate, se pare ca ultima luna mi-a prins foarte bine, exercitiile de relaxare, activitatile, faptul ca am prietena, toate cele. Sunt pe drumul cel bun, sper ca si voi restul sunteti bine!
Si eu am fost cam temator de o plimbare la bradul din oras, nu am facut-o cand a fost plin de lume - era si concert acolo. Inca simt ca imi e cam frica de aglomeratii si multa lume si stat in loc, am avut si mai demult cateva episoade de agorafobie, inainte sa am tulburarile astea. Mie mai mult imi e frica de stat in mijlocul multimii, la margine cred ca ar fi mai ok. Dar incet incet o voi face si asta. Nu are ce sa fie rau, in mare. Sper doar sa ma sustina si gandurile si senzatiile pe care parca le astept la astfel de evenimente. Cnad ma simt ok parca astept sa ma simt mai rau, ceva nu e normal cand ma simt prea bine. Ciudat mod de a gandi, dar nu cred ca sunt singurul.
CRACIUN FERICIT LA TOTI!!!
Foaii Andrei, trebuie sa-ti povestesc eu o intamplare "geniala:)))"...eu am mers in vara asta(cred )la un concert ZU...a fost full de-a dreptul...m-am pierdut de prietenele mele(un sprijin in mintea mea)si nici n-aveam semnal, aveam stari de depersonalizare(dinalea senzationale), imi batea inima, mai ca-mi iesea din piept, aveam tot felu de ganduri naspa si oameni se impingeau in mine, mai ca ma calcau in picioare, + simteam ca ma sufoc...MA MIR K N-AM MURIT:))))DOAMNE, TATA ce experienta!!!
Daca zici k a fost bine la frizer nu pot spune decat BRAVO!!!toate reusitele astea pe care le ai ar fi chiar ok daca ti le-ai nota undeva, caiet, telefon, etc...cand te mai temi, te uiti in el si ai dovada ca n-ai murit:)
Osigoo, vad k te simti mai bine(sau poate e doar impresia mea)ma bucur din suflet, mergi inainte!!!
Iar Mache30 e ok, nu varsta conteaza(conteaza dintr-un anumit punct de vedere)...mai important e sa gasim impreuna cu totii solutii la aceste probleme care ni se par fatale...stiu ca nu mai poti, pe mine tati ma punea sa alerg niste amarate de 5 minute acolo si nici atata nu puteam...am vomitat 3 luni de zile...mi-era groaza ca vine noaptea sia iara m-apuca, u mancam nimic toata ziua decat iaurturi si supe si si pe alea le vomitam, nu intelegeam ce-i cu mine, simteam ca ceva nu e ok, ca se va intampla cv...vomitam atata in incercarea de a da afara toata nesiguranta din mine si toata frica, ma calmac 5-10 min si apoi again, dimineata zici k eram zombie, apoi meream la scoala...ma mir ca tot note bune am avut, am avut atacuri de panica si la scoala si tremuram in banca, imi era groaza ca ma vad colegii si spun ca am luato pe ulei +ca unii nu ma suportau pt ca eram mai retrasa(din cauza pb mele evident, am inceput sa nu mai comunic cu ei si ei au simtit asta)si faceau misto de mine...+parintii mei se certau acasa...A FOST GREU, FOARTE GREU, dar uite-ma acum, linistita si bucuroasa...am vazut multi oameni care au chinuit din cauza anxietatii si depresiei(tatal meu a fost unul dintre ei)dar i-am vazut deasemenea trecand peste:)cred cu tarie ca si tu vei trece, nu ma indoiesc de asta, e doar o chestiune de timp(apropo eu anxietate am de cand is mica)...sa nu te bazezi doar p pastile, ele sunt bune intradevar, dar e f important sa si lucrezi cu tine:)va pup pe toti, sarbatori fericite si bucurie din plin pt ca meritati!!!!!!!!!:X:X:X
Foaii Andrei, trebuie sa-ti povestesc eu o intamplare "geniala:)))"...eu am mers in vara asta(cred )la un concert ZU...a fost full de-a dreptul...m-am pierdut de prietenele mele(un sprijin in mintea mea)si nici n-aveam semnal, aveam stari de depersonalizare(dinalea senzationale), imi batea inima, mai ca-mi iesea din piept, aveam tot felu de ganduri naspa si oameni se impingeau in mine, mai ca ma calcau in picioare, + simteam ca ma sufoc...MA MIR K N-AM MURIT:))))DOAMNE, TATA ce experienta!!!
Daca zici k a fost bine la frizer nu pot spune decat BRAVO!!!toate reusitele astea pe care le ai ar fi chiar ok daca ti le-ai nota undeva, caiet, telefon, etc...cand te mai temi, te uiti in el si ai dovada ca n-ai murit:)
Osigoo, vad k te simti mai bine(sau poate e doar impresia mea)ma bucur din suflet, mergi inainte!!!
Iar Mache30 e ok, nu varsta conteaza(conteaza dintr-un anumit punct de vedere)...mai important e sa gasim impreuna cu totii solutii la aceste probleme care ni se par fatale...stiu ca nu mai poti, pe mine tati ma punea sa alerg niste amarate de 5 minute acolo si nici atata nu puteam...am vomitat 3 luni de zile...mi-era groaza ca vine noaptea sia iara m-apuca, u mancam nimic toata ziua decat iaurturi si supe si si pe alea le vomitam, nu intelegeam ce-i cu mine, simteam ca ceva nu e ok, ca se va intampla cv...vomitam atata in incercarea de a da afara toata nesiguranta din mine si toata frica, ma calmac 5-10 min si apoi again, dimineata zici k eram zombie, apoi meream la scoala...ma mir ca tot note bune am avut, am avut atacuri de panica si la scoala si tremuram in banca, imi era groaza ca ma vad colegii si spun ca am luato pe ulei +ca unii nu ma suportau pt ca eram mai retrasa(din cauza pb mele evident, am inceput sa nu mai comunic cu ei si ei au simtit asta)si faceau misto de mine...+parintii mei se certau acasa...A FOST GREU, FOARTE GREU, dar uite-ma acum, linistita si bucuroasa...am vazut multi oameni care au chinuit din cauza anxietatii si depresiei(tatal meu a fost unul dintre ei)dar i-am vazut deasemenea trecand peste:)cred cu tarie ca si tu vei trece, nu ma indoiesc de asta, e doar o chestiune de timp(apropo eu anxietate am de cand is mica)...sa nu te bazezi doar p pastile, ele sunt bune intradevar, dar e f important sa si lucrezi cu tine:)va pup pe toti, sarbatori fericite si bucurie din plin pt ca meritati!!!!!!!!!:X:X:X
Salut Andrei...eu am gasit o metoda cu frizeru si anume nu ma priveam in oglinda, priveam in scaun ma gandeam ca trebuie cu orice pret sa ma aranjez si povesteam mult cu frizerul meu orice, ma fixam pe discutie.Da rinchan multumesc, ma simt cu ceva mai bine, si multumesc pentru sfaturile cu activitatile si relaxarea...acum e ok inca...Apropo cand stau in camera si ma simt rau si totul pare cam strain parca as fi ajuns la straini imi numar lucrurile, uneori le ating, am incercat si asta sau imi sun un prieten si comunic mult ca sa ma fixez pe altceva, focusez pe real.Andrei cum as putea sa invat ceva tehnici de relax, nu inteleg engleza.
Va doresc la toti un craciun fericit!!!!!!!!!!!!!!!!!
Va doresc la toti un craciun fericit!!!!!!!!!!!!!!!!!
EU acasa inainte ma simteam in unele momente execrabil, stateam la PC toata ziua sa nu ma gandesc la cum ma simt. De cand fac si exercitiile de ascultare a respiratiei, respectiv Body-scan - meditatie - relaxare, sunt mult mai ok acasa. In general ma simt foarte ok si prezent, dar cand simt ceva ciudat sau sunt mai agitat de la cappucino (nu mai beau cafea) sau alte chestii, gen un pic mahmur dupa unele chefuri, ma bag repede la exerictii sa imi revin. A inceput sa functionze super bine, mai ales ca acum adorm si mult mai usor. Multe chestii se vindeca parca dupa un somn bun si relaxant! :) Asta zic pentru ca un an jumate-doi am avut niste probleme groaznice cu somnul, adormeam pe la 8-9-10 dimineata, eram un zombie 100% :)
Tin minte ca inainte nici la TV nu puteam sa ma uit, dupa 2 minute o luam razna parca..Doar la PC ma simteam safe, si nici acolo tot timpul. Era groaznic, am fost o leguma, habar nu aveam cum sa reactionez la starile mele...
Hehehe, in sfarsit v-ati spus toate gandurile si unele frici care le-am intampinat si eu...la televizor cand dadeam drumul saream in sus de panica/frica nu stiam exact ce se intampla cu mine, nici macar n-aveam puterea sa ma gandesc...oare ce naiba am? de ce ma port asa? exista ceva real? nu, pentru ca eram foarte speriat, faza cu frizeru e geniala:)) eu am avut probleme cu oglinda si in casa, cand ma uitam in ea parca ma secera ceva si imi venea sa cad jos:)
In schimb, cel mai important click l-am avut in momentele in care ajungeam la doctor sau chemam salvarea, dintr-o data reuseam sa intru in peisaj, vorbeam cu doctorii, le spuneam ce am patit...si asteptam cu mare interes ce aveau sa-mi zica, ma simteam foarte protejat cand imi faceam fel si fel de analize...chiar vroiam sa ma duc zilnic la doctor, de fapt ma simteam in siguranta alaturi de ei.
Chiar si acum daca ma simt foarte nasol...daca intervine un telefon sau o conversatie cu cineva pur si simplu uit de toate, iar cand imi aduc aminte revine starea nasoala:)
Este foarte puternic sistemu nervos, dar si cand o ia razna este horror, nu cred ca doar gandurile duc la o asemenea stare, pur si simplu ne-am setat asa...chiar este deranjant sa fi ok mai mult de 2-3 ore...parca e ceva ireal, vai cum sa-mi fie bine? si pac o luam razna:))
Am fost si eu aseara la Universitate, n-am avut absolut nimic, am fost ok...cum m-am hotarat s-o iau spre casa, vorbeam cu prietena si dintr-o data am simtit cateva ganduri 'straine' ma duc acasa, iar o sa fiu plictisit, nu o sa am chef de nimic...hmm, ma gandeam in sinea mea, am facut un lucru neobisnuit, m-am dus la farmacie inainte sa ajung acasa, am luat de la farmacie 3 pastile care sunt identice cu rivotrilul, am rugat-o pe prietena sa mi le tina, aveam ochii inchisi, am ales una dintre ele si am pus-o sa mi le piseze intr-un suc, sa nu mi zica ce am luat, va anunt ca am ales metoclopramid, dupa ce am baut sucul mi-am revenit din senin, era o buna sansa sa fi luat rivotril in capul meu de anxios:)
Azi m-am simtit tulburator de bine, dar cum raman singur este imposibil sa-mi fie bine, in schimb daca ma trezesc dimineata si iau o pastila, seara inca una, sunt intr-un mediu ok, ma simt protejat...deci nu va mai chinuiti sa va intelegeti starile...sunt sf, dar fac parte din noi, urmati exemplu lui camel, nu le mai dati importanta, faceti ce credeti ca este mai bine pentru voi, sport, mai luati un tratament, orice va ajuta sa va simtiti ok...
Craciun fericit si multa sanatate va doresc !!!
In schimb, cel mai important click l-am avut in momentele in care ajungeam la doctor sau chemam salvarea, dintr-o data reuseam sa intru in peisaj, vorbeam cu doctorii, le spuneam ce am patit...si asteptam cu mare interes ce aveau sa-mi zica, ma simteam foarte protejat cand imi faceam fel si fel de analize...chiar vroiam sa ma duc zilnic la doctor, de fapt ma simteam in siguranta alaturi de ei.
Chiar si acum daca ma simt foarte nasol...daca intervine un telefon sau o conversatie cu cineva pur si simplu uit de toate, iar cand imi aduc aminte revine starea nasoala:)
Este foarte puternic sistemu nervos, dar si cand o ia razna este horror, nu cred ca doar gandurile duc la o asemenea stare, pur si simplu ne-am setat asa...chiar este deranjant sa fi ok mai mult de 2-3 ore...parca e ceva ireal, vai cum sa-mi fie bine? si pac o luam razna:))
Am fost si eu aseara la Universitate, n-am avut absolut nimic, am fost ok...cum m-am hotarat s-o iau spre casa, vorbeam cu prietena si dintr-o data am simtit cateva ganduri 'straine' ma duc acasa, iar o sa fiu plictisit, nu o sa am chef de nimic...hmm, ma gandeam in sinea mea, am facut un lucru neobisnuit, m-am dus la farmacie inainte sa ajung acasa, am luat de la farmacie 3 pastile care sunt identice cu rivotrilul, am rugat-o pe prietena sa mi le tina, aveam ochii inchisi, am ales una dintre ele si am pus-o sa mi le piseze intr-un suc, sa nu mi zica ce am luat, va anunt ca am ales metoclopramid, dupa ce am baut sucul mi-am revenit din senin, era o buna sansa sa fi luat rivotril in capul meu de anxios:)
Azi m-am simtit tulburator de bine, dar cum raman singur este imposibil sa-mi fie bine, in schimb daca ma trezesc dimineata si iau o pastila, seara inca una, sunt intr-un mediu ok, ma simt protejat...deci nu va mai chinuiti sa va intelegeti starile...sunt sf, dar fac parte din noi, urmati exemplu lui camel, nu le mai dati importanta, faceti ce credeti ca este mai bine pentru voi, sport, mai luati un tratament, orice va ajuta sa va simtiti ok...
Craciun fericit si multa sanatate va doresc !!!
Buna, ce mai faceti???:)Cum v-ati simtit de Craciun?:D
A fost destul de bine, in mare. Am fost un pic pe la colindat, la sorela la logodna, masa in familie, chestii de genul. A fost mult mai bine decat anul trecut, doar ieri a fost un pic mai ciudat, zi de mahmureala si de stat in pat si de pierdut vremea :) Dar si mahmureala deja e mai ok fata de cum era mai demult, ceea ce ma bucura. Momentan cam fara chef si somnoros, in rest totul merge spre bine, in mare. Tu cum te-ai simtit ?
Si la mine a fost destul de ok.am avut ceva crampe de la cat am bagat in mine:)))si inca mai am...ieri seara am avut iarasi starea aia de aiureala, parca nu puteam de nicio culoare sa-mi adun gandurile, m-o apucat un pic teama...de somn ce sa mai zic...imi pica ochii:)))...ma simt usor extenuata, cu toate ca n-am facut nimic azi..._
BUNA, noaptea trecuta am resimtit un simptom ciudat, nush cum sa-l explic, aveam senzatia ca nu pot gandi, ca nu ma pot concentra, zici ca imi era capul gol de-a dreptu...parca imi batea vantul in cap si n-aveam somn...+anxietate...a mai avut cineva asa cv?:D
@ rinchan
Bineinteles ca am avut-o, uita-te in primele posturi si o sa vezi Leon ce simptome horror a avut, am vorbit cu el la tel zilele trecute si se simte mult mai bine, i-au disparut aproape toate simptomele, dar a urmat un tratament destul de intens, daca nu reusesti sa te concentrezi si anxietatea este foarte suparatoare, te impiedica sa-ti desfasori activitatea de zi cu zi, urmeaza un tratament pana reusesti sa-ti gestionezi gandurile, etc.
Nu te mai lua dupa ce i-a mers lui "x" sau "y" toti dupa forumu asta au urmat tratament, unii la inceput, altii il urmeaza si in prezent...cel mai important lucru este sa nu stai asa, daca nu reusesti singura sa-ti invingi gandurile/frica cere ajutor ca-i pacat la varsta ta sa stai cu simptomele astea nasoale.
De exemplu blajan_andrei se simte mai bine, dar urmeaza un tratament cat sa-si tina sub control anxietatea...
Pana la urma urmezi un tratament? vad ca ai zile bune, altele rele, de ce sa nu scapi de ele pentru totdeauna?:)
Bineinteles ca am avut-o, uita-te in primele posturi si o sa vezi Leon ce simptome horror a avut, am vorbit cu el la tel zilele trecute si se simte mult mai bine, i-au disparut aproape toate simptomele, dar a urmat un tratament destul de intens, daca nu reusesti sa te concentrezi si anxietatea este foarte suparatoare, te impiedica sa-ti desfasori activitatea de zi cu zi, urmeaza un tratament pana reusesti sa-ti gestionezi gandurile, etc.
Nu te mai lua dupa ce i-a mers lui "x" sau "y" toti dupa forumu asta au urmat tratament, unii la inceput, altii il urmeaza si in prezent...cel mai important lucru este sa nu stai asa, daca nu reusesti singura sa-ti invingi gandurile/frica cere ajutor ca-i pacat la varsta ta sa stai cu simptomele astea nasoale.
De exemplu blajan_andrei se simte mai bine, dar urmeaza un tratament cat sa-si tina sub control anxietatea...
Pana la urma urmezi un tratament? vad ca ai zile bune, altele rele, de ce sa nu scapi de ele pentru totdeauna?:)
Ma bucura sa aud ca Stefan e mai ok, ma incurajeaza sincer. Eu momentan stau cam prost cu motivatia de-a face lucruri noi, lucruri vechi, de a ma deplasa prea departe, gen mers cu masina in zona la o partie sau plimbare pe jos prin oras prea mult, stat in aglomeratie. Inca imi e cam frica de cum as putea reactiona, desi sunt constient ca e mai bine tot si ca nu are cum sa fie mai rau decat inainte. Creierul meu e setat momentan pe starea asta de comfort pe care o simt, acasa sunt foarte ok in mare, in oras pe la cafenele si baruri cunoscute, destul de ok in mare, mai bine decat inainte. Dar sunt constient ca trebuie sa fac progrese, nu sa stagnez sau sa ma multumesc cu starea asta de anxietate redusa...Incetuc si cu rabdare, cum am inceput sa zic eu mai nou..
Andrei, starea asta de siguranta am avut-o foarte mult timp, dar la mine era si mai rau, nu era vorba de casa, era vorba de pat, era ceva incredibil...faceam ce faceam si ma aruncam in pat, acolo eram cel mai bine...ma simteam in siguranta:) deh daca stefan a putut, merge cu metroul acum, se duce la scoala, n-are treaba:)
Cu sportul cum stai? eu asa am reusit sa ma urnesc din loc, mi-a fost foarte greu...3 luni simteam ca lesin, dar pe de alta parte ma saturasem pana peste cap de asa zisul confort din pat, si acum ma scoate din sarite gandul de a sta linistit in pat...la varsta mea nu este o optiune:))
Cu sportul cum stai? eu asa am reusit sa ma urnesc din loc, mi-a fost foarte greu...3 luni simteam ca lesin, dar pe de alta parte ma saturasem pana peste cap de asa zisul confort din pat, si acum ma scoate din sarite gandul de a sta linistit in pat...la varsta mea nu este o optiune:))
Chestia pozitiva e ca nu imi mai e frica de mers cu masina sau alte vehicule, mai ales de cand conduc si eu. Doar parca drumurile lungi ma cam agita un pic. Dar e mult mai ok, sunt mult mai sigur. Nesiguranta vine de cum m-as simti in zone unde ar dura un pic mai mult sa ajung acasa..Dar si asta incet incet e mai ok, totusi. Mai ales ca e si sezonul asta in care se si intuneca mai repede si parca intunericul si luminatul artificial ma agita un pic mai tare decat lumina naturala.
Cu sportul nu prea bine, dar nici prea rau. Ma plimb mai des decat o faceam inainte, imi place sa ascult muzica si sa ma plimb pe strada, cand am ocazia, dar parca imi e cam frica sa fiu insotit, sunt mai relaxat singur. In rest, fac acasa flotari si genuflexiuni, cam 100 din fiecare pe zi. In unele zile si mai mult, mi-am propus ca la fiecare tigara pe care o fumez sa fac 15 flotari si genuflexiuni! :) Heh, macar simt si eu ca sunt mai puternic un pic si mai fibrat, am mai dat jos din burtica. Iar cu pofta de mancare, ceva de speriat. As mancat tot timpul, mai ales cand am si senzatia aia de nod in stomac de la anxietate. Oricum e mai bine decat sa nu am pofta de mancare! Si eu tre sa recunosc ca ma simt foarte bine in pat, mai ales ca imi fac exercitiul de respiratie acolo si ma relaxaeaza tare bine, de multe ori si adorm si ma trezesc mai fresh si mai optimist.
Cu sportul nu prea bine, dar nici prea rau. Ma plimb mai des decat o faceam inainte, imi place sa ascult muzica si sa ma plimb pe strada, cand am ocazia, dar parca imi e cam frica sa fiu insotit, sunt mai relaxat singur. In rest, fac acasa flotari si genuflexiuni, cam 100 din fiecare pe zi. In unele zile si mai mult, mi-am propus ca la fiecare tigara pe care o fumez sa fac 15 flotari si genuflexiuni! :) Heh, macar simt si eu ca sunt mai puternic un pic si mai fibrat, am mai dat jos din burtica. Iar cu pofta de mancare, ceva de speriat. As mancat tot timpul, mai ales cand am si senzatia aia de nod in stomac de la anxietate. Oricum e mai bine decat sa nu am pofta de mancare! Si eu tre sa recunosc ca ma simt foarte bine in pat, mai ales ca imi fac exercitiul de respiratie acolo si ma relaxaeaza tare bine, de multe ori si adorm si ma trezesc mai fresh si mai optimist.
Baieti, daca imi permiteti pe cat posibil Nu Evitati locurile care va provoaca anxietate oricat de cumplita ar fi, faceti expunere graduala, treptata.
Creierul nostru invata al naibii de bine si de iute cum sa se fereasca de un anumit pericol si cum ajunge in zona de discomfort cum apare anxietatea.
Faceti expunere treptat, nu dintr-o data, dar tenace, zilnic daca se poate cu largirea spatiului in mod progresiv.
Eu nu ma dau desteapta, insa am trecut prin aceste stari cumplite. Ma plimbam cu fii-mio pina la coltul blocului, daca depaseam o juma de metru ma luau ametelile, imi sarea inima din piept si trebuia sa ma intorc acasa iute, iute. Simteam c-o iau razna si eram cu copil de un an si un pic dupa mine, in casa mi-era si mai rau ca eram singura cu copilul si nu-mi era bine. A fost un calvar, dar uite ca a trecut!!!
Apoi am zis ca Pot mai mult, sigur Pot si mi-am marit singura zona de discomfort. Slava Domnului ca a trecut!
Una peste alta, ma bucur din suflet ca Stefan este bine! Sa-i dea Dumnezeu sanatate, nici nu stiti cat ma bucur~
Sanatate maxima
Prozac
Creierul nostru invata al naibii de bine si de iute cum sa se fereasca de un anumit pericol si cum ajunge in zona de discomfort cum apare anxietatea.
Faceti expunere treptat, nu dintr-o data, dar tenace, zilnic daca se poate cu largirea spatiului in mod progresiv.
Eu nu ma dau desteapta, insa am trecut prin aceste stari cumplite. Ma plimbam cu fii-mio pina la coltul blocului, daca depaseam o juma de metru ma luau ametelile, imi sarea inima din piept si trebuia sa ma intorc acasa iute, iute. Simteam c-o iau razna si eram cu copil de un an si un pic dupa mine, in casa mi-era si mai rau ca eram singura cu copilul si nu-mi era bine. A fost un calvar, dar uite ca a trecut!!!
Apoi am zis ca Pot mai mult, sigur Pot si mi-am marit singura zona de discomfort. Slava Domnului ca a trecut!
Una peste alta, ma bucur din suflet ca Stefan este bine! Sa-i dea Dumnezeu sanatate, nici nu stiti cat ma bucur~
Sanatate maxima
Prozac
Buna.am avut parte de o noapte praf rau...ieri am facut un atac de panica(pot spune ca nu mi-a fost dor de el )...am simtit ca o iau razna, ca-mi zboara mintea... am incercat sa nu fiu prea afectata, numa ca nu prea a functionat, azi noapte atat de tare m-o marcat ca am si visat ca fac atac de panica(cred ca cunoasteti si voi vis dinacela greoi)...acum is ok, cam aeriana, numa ca am ramas cu o greutate emotionala, parca am cv care ma apasa pe suflet(e clar gandurile anxioase)...eu nu iau medicamentatie momentan si nu pot lua pt ca psihiatra mea e plecata din tara...a spus ca ne revedem dupa sarbatori...aveti cumva vreo solutie impotriva senzatiei de greuatate????nush pe mine inca ma tulbura gandul ca poate nu e anx ci vreo boala...
@ rinchan
Nu conteaza denumirea bolii.
Ci sa gasesti un tratament cu care sa te simti bine.
In astfel de situatii de criza, pina vine doctora, ia macar o benzodiazepina, ce ai tu la indemana.
Nu conteaza denumirea bolii.
Ci sa gasesti un tratament cu care sa te simti bine.
In astfel de situatii de criza, pina vine doctora, ia macar o benzodiazepina, ce ai tu la indemana.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 95vindecare depresie, anxietate, atacuri de panica
- 11atac de panica la 7 ani?
- 11nevralgie de arnold cu sindrom vertiginos si stari anxioase
- 6depresie? rog sfatul unui psihiatru.
- 10problema neurologica sau problema psihica?
- 69ma lupt in fiecare zi cu mine insumi
- 14of, inima
- 3am des atacuri de panica, stare de panica,.mai mult stari de frica cand plec undeva
- 12cu ce sa inlocuiesc xanaxul?
- 5Atacuri de panica la operatie ORL!
- 5va rog din suflet sa ma ajutati cu sfaturi utile, ca sunt singur in straini si nu stiu incotro sa o
- 6Anxietate si atacuri de panica sau altceva ?
- 3depresia a revenit cu incercari usoare de atac de panica
- 3Atacuri de panica, anxietate, depresie
- 9Stare generala de rau.
- 6Intrebare atacuri de panica la volan
- 0Am reușit sa scap de atacurile de panica
- 6Anxietate si atacuri de panica
- 4Simptome ciudate, care ar putea fi cauzele?
- 6Anxietate, panica chinuitoare cand vad ca nu am somn.
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
