Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.

Rinchan, asteptam povesti! :D hehe

@ Mircea1986

Daca k.v. sau Ciorapel, ar sti ce inseamna anxietate sau depresie in faza severa a bolii, ar inghiti pastile ca si noi.

@ k.v.

Am vazut si delir simplu fara anxietate sau depresie severe.
Hai sa nu confundam starile acelea pe care poti sa le depasesti fara medicamente, ca doar rade lumea de tine si atat si iti zice ca aberezi fara ca tu sa constientizezi (in rest, pe tine ca persoana, nu te deranjeaza alte lucruri), cu depresia si anxietatea severe. In general am vorbit aici.

Din punctul de vedere al pacientului episodul psihotic poate fi parfum pe langa anxietate si depresie.

Din acest motiv si depresia si anxietatea severe le-as baga cu toate bolile psihice pe lista pentru pensie, fara stagiu de cotizare complet.

Pentru ca: dupa cate observ din istorisirile de pe acest Forum, sunt multi pe care anxietatea si depresia, chiar si tratate, nu ii lasa sa munceasca cu zecile de ani.
Unii, abia iesiti de pe bancile scolilor si ale facultatilor nici nu au apucat sa lucreze nici 12 luni. Si s-au scurs multi ani de atunci.

Singura persoana careia m-am adresat in mod direct si de care imi pasa sa nu umble la activitatea naturala a creierului trimitindu-i aceste substante inca neclare si pt medici, este copila @ rinchan.Trebuie sa fii blocat la minte si la suflet ca sa nu intelegi ca noi oamenii chiar daca suntem asemanatori ca si fulgii de nea(nu sunt doi fulgi la fel ca forma) sintem diferiti mult unii fata de altii.
Nu ma intereseaza cita medicatie si de care ia oricine, ma intereseaza ca exista un mare numar de situatii in care se poate elimina aceasta procedura de a-ti ataca creierul si imi pasa in special de copii nenascuti, copii, tineri pina in 18 de ani si de cei care au n-au stiut in ce s-au bagat.Eu personal cred ca rinchan poate avea spasmofilie, sau cel putin o balanta dezechilibrata, dar de minerale-vitamine:
http://farmaciaverde.util21.ro/pagina_178_spasmofilie-tratament.html
Anxietatea este grea, insistenta, de durata, dar nu are absolut nimic cu neurotarnsmitatorii, este mai curind un simptom, sau un cumul de ele generate in cerc, este ca o ceata densa, apasatoare ce fura din energia organismului., sau pur si simplu o carenta ce se adinceste si genereaza situatii panicabile, sau un blocaj in zona digestiva.Am insistat pe tratament ortomolecular pt ca actioneaza direct si sigur pt restabilirea dezechilibrelor biochimice si nutritionale si pt ca am gasit informatii despre studii de caz cu diferite afectiuni psihice generate din planul fizic, mi se pare normal sa acordam atentie(cei care se regasesc, nu e obligatoriu)spre suprarenale, tiroida, intoxicare metale grele.
http://alergic.wordpress.com/2013/01/23/cazul-1-depresie-cronica-si-anxietate-barbat-46-de-ani-trat-ortomolecular/

D.ra care imi tot tastezi numele si faci aluzii hilare, stii bine ca detest aceasta medicatie si nu reusesc sa-i gasesc nici-o utilitate nici pt dusmani, dar starea ta de spirit este de a provoca conflicte, facind trimiteri cind la mine, cind la fiul meu, este din pacate zbaterea unei vieti restrictionata intr-un singur sens.Eu cum sa-ti raspund la toate astea?chiar iti doresti sa fac la fel?sigur nu intri in depresie?

@ k.v

Eu ti-am raspuns cu argumente, tu vorbesti din google...scuza-ma ca iti zic, dar esti depasita de situatie si nu esti in masura sa-i dai nici un sfat lui rinchan, mai ales ca n-ai trecut prin asa ceva, si habar n-ai cum se manifesta boala asta, daca era vorba de vitamine si minerale...ne faceam bine demult...eu am facut analize mult mai amanuntite decat cele enumerate de tine mai sus, si am dat banii degeaba...am refuzat sa cred ca sunt bolnav de anxietate...am cautat ceva fizic timp de 6 luni in care am luat tot felul de medicamente naturiste, intaritoare, etc, cu banii astia faceam altceva...fiind sportiv de ceva vreme stiu ce sa mananc, cand sa mananc, ce suplimente sa iau...daca era ceva fizic cred ca, cadeam pe jos cu tot cu greutate si lesinam prin sala...dar n-am absolut nimic cat sunt la sala.

Tu afirmi cu o lejeritate incredibila ca nu este vorba de o problema chimica, esti macar doctora? faci niste afirmatii incredibile, intra rinchan si da fuga la parinti ii pune sa cheltuie o groaza de bani pe fel si fel de analize, nu o sa-i iasa nimic...de ce spun asta? pentru ca am situatia mea, a lui camel, Leon, si multi altii care au facut prostia sa se investigheze cu tot felul de analize, n-au ascultat de doctori, s-au chinuit cu niste simptome sf...

Eu nu incurajez absolut deloc medicamentatia, chiar nu urmez nici un tratament momentan, am si spus de ce, pentru ca ma sedeaza intr-un fel, si prefer sa fiu perfect lucid...iau doar rivotril seara ca sa pot dormii, am incercat tot felul de produse naturiste, melatonina de peste 200 de ron adusa din Sua si degeaba, tot n-am dormit...nu sunt un fan al medicamentatiei...sunt de acord cu tine ca nu vindeca dar in unele cazuri este recomandata sa poti functiona la paremetri normali, sa nu ramai un zombie in casa, speriat de moarte, sa nu poti da fuga la magazinul din colt sa iei o paine ca-ti vine sa cazi pe jos...

Cand am timp o sa fac o lista cu toata gama de produse naturiste pe care le-am folosit inainte sa ajung la psihiatru, o sa pun si preturile, poate reuseste si Mr nick sa posteze macar un post pe aici, l-am rugat mai demult ceva si n-a raspuns, el fiind un om foarte informat in legatura cu produsele naturiste...sa-si dea cu parerea.ce ne facem cand produsele naturiste nu au efect? si mai rau exista cazuri in care nici cu cele chimice nu te simti tocmai ok...ba ai dureri de cap, ameteli, cap gol, greata, fel si fel de ganduri.

@ k.v.

Te-am mai intrebat si pe alt topic.
Te rog sa dai numele si adresa unui medic in Romania care sa trateze tab prin tratament ortomolecular.

Daca nu exista, cum vrei sa procedam ?

Scrie aici o lista cu toate testele ce trebuie facute si cu preturile la fiecare.

Si de unde sa scoatem banii pentru atatea teste daca noi nu putem munci ?
Nu vezi ca suntem "condamnati" ?

Dupa ce ne vezi ca suferim atat, mai vii si tu si Ciorapel si ne bombardati sistematic cu ceva ce nu putem face ca sa ne amarati si mai rau ???

Mircea,

Pentru tine, dar nu numai, recomand o carte foarte interesanta, care explica multe din ce vi se intampla voua.

Trebuie sa fii constient ca pana nu rezolvi cauzele care ti-au creat in timp anxietate si depresie, nu vei reusi sa te insanatosesti niciodata cu adevarat.

Pe langa asta, trebuie sa ai in vedere teluri si obiective pe termen lung si scurt.
In afara de ce o sa citesti mai jos, oamenii au anxietate, panica, depresie si pentru ca din cand in cand isi amintesc ca ceva nu merge in viata lor: ori nu sunt fericiti, ori nu sunt impliniti profesional, ori nu sunt satisfacuti emotional, financiar etc. De ce ajung sa nu-si implineasca scopuri si vise? Pentru ca, din diverse motive, inca din copilarie li s-a minimalizat sau chiar desfiintat personalitatea, stima de sine, increderea in fortele proprii.

Un psiholog bun poate ajuta sa remediezi aceste probleme, dar in aceeasi masura, un om inteligent si cu vointa ar putea sa isi rezolve singur viata. Se informeaza si pune in aplicare ceea ce il duce la succes.

Sportul in exces nu e decat o amagire, un timp pierdut. Sportul de intretinere a sanatatii e altceva. Daca faci cariera din el, atunci ar fi util, ai avea un obiectiv si ai castiga de pe urma lui (bani, stima, respect, recunoastere). Dar asa, sa te duci la sala doar ca sa-ti fortezi niste muschi si sa obosesti inutil organismul, e doar pierdere de vreme si adancire a problemelor sufletesti si de personalitate.


Un sfat pentru toata lumea: n-ar strica mai mult respect pentru persoane care vor sa va ajute neconditionat. La medic va duceti si dati bani, iar singurul lucru pe care il face pentru voi este sa va dea niste substante chimice. Atat. Acolo, in fata unui psihiatru, nu reprezentati decat "inca un pacient", nicidecum un suflet care are nevoie de alinare si mai ales intelegere a traumelor care l-au dus la boli. Ceea ce face dna KV pe forumul asta nu prea fac multi, sau fac, dar contracost, prin invitare la cabinete.

Buuuuunaaaaaa!!!!.vad ca au aparut discutii serioase aici...haide-ti va rog, sa nu ne certam fix pe forumul pe care ar trebui sa ne fie drag sa intram.pe mine acest forum m-a ajutat enorm, eram distrusa, terminata, ma simteam atat de groaznic si de trista;cu toata familia si prietenii mei in jur, eu ma simteam singura si neajutorata...nu stiam pe ce lume traiesc, scrisesem pe un forum (unde speram din toata inima sa mi se raspunda)dar nu mi-au raspuns;apoi am gasit acest forum, am citit povestile oamenilor, situatile lor.si brusc am inceput sa plang de fericire...nu mai eram asa singura, intelesesem ca nu sunt singurul om de pe planeta care are aceasta problema si ca exista solutii...poate aceste solutii nu rezolva complet problema dar merita sa incercam in speranta unui trai mai bun.
Poate unii dintre noi au resimtit simptomele acestor boli mai puternic sau poate nu atat de puternic, asta nu conteaza, ideea e ca noi impartasim apx aceleasi trairi, ce bine e cand un om te intelege cum te simti, cand simte si el la fel si ba mai mult actionati impreuna.de aceea eu nu vreau sa judec sfaturile nimanui pt ca eu cred ca in esenta toti avem dreptate...solutia e undeva intre toate astea, pe la mijloc probabil:)))...nu degeaba se spune"cand is multi puterea creste!"

Cartea se numeste "Plecarea de acasa" de David Celani si se gaseste aici:

http://ro.scribd.com/doc/33239887/Plecarea-de-acasa

http://www.fileshare.ro/23238316761.7


Cititi-o cu atentie, transcriu aici cateva cuvine-cheie si fraze esentiale:

- sinele optimist

- colapsul sinelui optimist

- sinele ranit

- sentimentele de abandon

- mecanisme de aparare

- clivaj; apararea prin clivaj

- mecanismul defensiv complex care consta din coexistenta sinelui optimist si a sinelui ranit in cadrul uneia si aceleiasi persoane se numeste apararea prin clivaj sau clivaj. Sinele optimist este acela care ofera un punct de vedere nerealist, siropos, iar sinele ranit o viziune negativa, marcata de suferinte.

- busola interioara

- puterea secreta a sinelui ranit in copilarie iese la suprafata atunci cand devin, la randul lor, parinti. In momentul cand apar copiii, inconstientul revine insa la viata, recreand vechile tipare familiale, si copiii preiau rolul jucat de parinti, sau fratii si surorile parintilor, in propria copilarie.

- trebuie alinata durerea inconstienta resimtita de sinele abuzat

- piatra de temelie a unei personalitati mature este un sentiment de sine fixat - O IDENTITATE - capabila sa plaseze individul uman intr-o pozitie consecventa in raport cu o masa de informatii si relatii in continua miscare.

- copilul cunoaste lumea inconjuratoare prin intermediul perceptiilor despre univers ale parintilor.

- lipsa de raspuns sau indiferenta cronica (a parintilor) pot constitui piedici in dezvoltarea unei identitati functionale.

- in lipsa unei identitati separate si functionale, perceptia de sine a copilului inceteaza pur si simplu sa existe.

- cu cat un copil este tratat cu mai multa indiferenta, cu atat nevoia sa de parinti creste.

- copilul neocrotit este net dezavantajat fata de cel crescut de parinti disponibili si receptivi; el nu beneficiaza de suficient material pe care sa-l teasa in textura SINELUI SAU in formare.

- in lipsa atasamentului puternic fata de un parinte ocrotitor, dezvoltarea psihica se blocheaza.

- identitatea unui individ este compusa dintr-un numar de fisiere de computer continand reprezentari ale propriei persoane. La nivelul de jos, prima mentiune se refera la sex, iar a doua - cel mai probabil - la varsta. Alte categorii semnificative sunt agreabil / dezagreabil, important / insignificant, istet / marginit, atragator / respingator, puternic/ slab etc. Mii si mii de astfel de enunturi alcatuiesc identitatea. Care este "scopul" identitatii? Pe scurt, identitatea este cea care ne asigura stabilitatea, organizarea interna si functionalitatea atunci cand suntem singuri, fara cineva care sa ne ofere un feedback. Adultii proveniti din familii disfunctionale, privati de o identitate distincta, sunt nevoiti sa se agate de ceilalti pentru a avea o personalitate organizata.

- separarea de familia disfunctionala este esentiala pentru sanatatea mentala

- personalitatea copiilor se formeaza prin intermediul interactiunilor zilnice, aparent minore, cu parintii

- autoblamarea pentru esecuri imaginare

- anorexia: esecul separarii

- compulsia la repetitii: re-crearea la nesfarsit a unor situatii

- mai exista un mecanism defensiv care trebuie infruntat inainte de a incerca sa ne eliberam de familie: iluziile despre noi insine.

- acceptarea adevarurilor dureroase din vise

- visele sunt unul dintre cei mai puternici aliati in cautarea adevarului despre trecutul nostru, deoarece sinele ranit ne vorbeste direct, permitandu-ne sa vedem realitati "dureroase" pe care constientul le reneaga.

- depasirea autoblamarii din apararea morala

- cautarea semnificatiilor ascunse, in locul acceptarii ideii de nesansa

- plecarea de acasa

- a continua sa locuiesti cu familia disfunctionala sau a o vizita zilnic spulbera orice sansa de dezvoltare emotionala, lasandu-ne pustii si solitari.

- acceptarea realitatii ca separarea este posibila

- du-te acolo unde esti dorit si fa ceea ce merita facut

- trei lucruri ce trebuie evitate:

Regula nr.1: Nu incerca sa te explicit in fata timnicerului (reapare maleficul sine ranit)
Regula nr. 2: Nu tergiversa pentru a capata "un pranz gratis"
Regula nr. 3: Nu-i impovara pe ceilalti cu nevoile tale nesatisfacute

- calea spre libertatea personala: refacerea identitatii alterate

- integrarea partilor separate ale sinelui

- calea catre libertatea personala: frecventarea unui grup cu interese special

Rectific, cartea nu este interesanta, este ESENTIALA si obligatoriu de citit in cazul celor cu tulburari si boli psihice.

@ Ciorapel

Eu practic sportu asta dinainte sa am probleme cu anxietatea/depresia...am facut sport de mic, am inceput cu fotbal si am continuat pe parcurs cu altele...

Nu ma duc la sala obligat, nu am nevoie de sala ca sa-mi sting anxietatea...automat un corp sanatos iti da satisfactie, nu vorbesc de sexul opus neaparat, dar iti construieste o siguranta, stare de bine, nu am pus muschii aia despre care vorbesti ca sa atrag fetele, pentru ca ma simt bine, consider un hobby ok si imi place, repet dinainte de aparitia problemelor cu mansarda:)

Eu n-am nimic cu nimeni, doar am trecut printr-o perioada foarte grea a vietii mele si stiu cat de greu a fost sa ies din ea...traiesc normal acum, ies foarte mult din casa, am fel si fel de activitati, nu asta e problema, sunt foarte multi care sunt intr-o situatie mult mai grava decat mine, care au probleme serioase pe langa aceste tulburari, fie situatia la job, banii, fel si fel de responsabilitati, familie, etc.

Eu am raspuns cu situatii concrete, nu am vorbit dupa net, povesti am auzit foarte multe, cum s-au tratat unii, fie pe cale naturista, fie chimica...au scapat miraculos...adevarul este la mijloc...fiecare om are probleme si le gestioneaza cum poate, daca unii se apuca de baut, altii de fumat, droguri, anxiolitice...stari de furie, manie, frustrari...problema este ca unii au capacitatea de a se controla foarte bine...si eu m-am bucurat de aceasta capacitate pana acum 2 ani si ceva, se parea ca nimic nu ma atingea...eram foarte ok si ma simteam super...dar ceva s-a intamplat, si de atunci nu am mai fost la fel...si ma lupt zilnic sa devin imun la probleme astea legate de stari anxioase...

La mine a fost simplu, mi-am vrut binele. Am fost la medicul de familie, care era prietena de familie, apoi la psihiatru - cunostinta buna de-ale ei, apoi dupa 3 luni la psiholog. Chiar daca in anumite momente mi s-a parut ca doamna psiihiatru nu prea avea vreme de noi, erau si multe persoane, eu am fost tot timpul multumita de ea si de povestile cu ea. Iar de doamna psiholog, nu am decat cuvinte de lauda- o femeie extraordinara, care a avut atata rabdare cu mine de luni bune :) De aceea cred ca imi permit sa dau sfaturi din proprie experienta, oarecum subiectiv, dar am inteles mai bine si mecanismele de functionare ale acestor probleme si pana la urma noi stim cel mai bine prin ce trecem si cum ne e. Degeaba ne recomandam unii altora chestii pe care poate nu le-am incercat, nu avem cum sa intelegem pe deplin o boala prin care nu am trecut, parerea mea. Dupa 2 ani si ceva de "suferinta", ma pot considera un exemplu destul de bun de "asa da, asa nu". Depresia si anxietatea m-au transformat dintr-o persoana extrem de optimista si vesela si fara stres intr-o mica leguma, in anumite momente :) Acum ma simt mult mai bine si simt ca pot sa ajut alte persoane sa fie mai ok. Ma axex pe ce cunosc si prin ce am trecut. Mi-am promis ca voi face tot posibilul cand sunt mai bine sa ajut persoane care au nevoie de ajutor si nu stiu prin ce trec, pentru ca e o boala "crunta", trebuie sa recunosc. De aceea poate nu sunt de-acord cu atitudinea unor anumite persoane, care spun ca vor binele. Va cred ca ne vreti binele, dar totusi, unde sunt exemplele concrete? :)

Cel mai bine e pentru fiecare sa ne adresam din propriile experiente, eu am invatat multe lucruri si am fost "incurajat", ca sa zic asa, de persoanele cu probleme de pe forumul asta. Ar trebui sa ne urmarim fiecare scopul, acela de a ne face bine, nu de a spune ca medicii nu ne ajuta cu nimic, ca noi habar nu avem ce facem si ca bagam chimicale in noi, ca totul se rezolva usor cu X sau cu Y. Nu e corect fata de noi, cel putin, sa ni se sugereze ca am ales calea gresita, cand noi simtim ca am facut cele mai bune alegeri, in limita posibilitatilor :)

Este clar ca forumul s-a scindat in doua:
cei suferinzi, care au scapat de cosmar cu medicatie si/sau terapie
ceilalti, pe langa, care dau inainte cu dr Google sau vorbesc din auzite

Nici eu nu pot sa tac si sa plesnesc cand vad cum unii care ori n-au treaba cu anxietatea, ori sunt trolii vin si spun cu usurinta ca anxietatea trece cu ceai de cozi de matura sau incantatii samaniste.
Sa fim seriosi!

Si nu, n-am sa tac atata vreme cand medicatia data de un specialist are rezultate, atata vreme cat dupa o boala dásta te dai jos din pat si mergi la munca si iti vezi de viata, nu, nu pot sa tac.
Pentru ca nu e corect.

Pentru ca din pacate traim intr-o tara cu preconceptii invechite in care daca cineva aude ca mergi ls Psihiatrie, deja te eticheteaza ca o persoana cu probleme mintale si mi se pare corect, poate in viata de zi cu zi eu sunt dentistul la care a venit sa-si trateze o masea sau invatatorul copilului sau bona in care isi lasa copilul cu incredere. de ce atata etichetare, de ce atata fuga de Psihiatrie?
De cand a devenit Psihiatria bau-baul Medicinii, de ce n-o ajutam sa iasa demn la suprafata?

Si pentru ca din cauza acestor preconceptii anual mor mii de oameni ce ajung sa se sinucida din cauza depresiei, in loc sa se trateze si s-o priveasca ca pe-o boala cu nimic diferita de hepatita, diabet sau ulcer.


Nu scriue astea pentru noi cei cu vechime in ale bolii, ci pentru cei noi in suferinta care nu stiu incotro s-o apuce si se lasa pacaliti sa apeleze la cine stie ce vraci sau sa imbogateasca nu stiu ce distribuitor de fanete, vezi produse naturiste.

Si mai spun un lucru, numai adresarea de "persoana esuata, ratata, bolnav mintal samd" ma face sa-mi ies din minti, pentru ca nu e corect ca tu sa mi te adresezi asa, fie mie, fie altui coleg de suferinta, cand tu nu ai habar ce inseamna suferinta.

Nu pot sa tac.
Atat pot spune.

Buna...deci as dori un raspuns ca am senzatia ca tampesc.cand ma trezesc in toiul noptii am senzatia ca is de pe alta planeta, dimineata la fel, uneori ma trezesc cu greata + atunci cand ma uit concentrat la un lucru am senzatia ca e extrem de ireal, si afara si peste tot(mi-e teama ca poate m-am imbolnavit la creier)si acum cand scriu am senzatia ca nu incadrez tot peisajul.plus ca am o stare de parca is aiereana, un pic ametita si parca ma simt goala pe dinauntru.
Ma doare si capul si umerii(eu fac 30 min sport in fiecare zi, n-ar trebui sa ma doara)si cand ma ating am o senzatie cam ciudata, parca nu imi ating corpul meu si ma ustura ochii.tata a spus ca e de la vremea asta care s-a racit brusc si ca ma afecteaza ca is mai sensibila...eu am fost ieri prin fric si am inghetat iar acum mi-e teama sa nu fi racit la creier...+
am fost la psihiatra si nu m-a primit ca nu am avut trimitere, dar eu am discutat cu doamnele de acolo si mi s-a spus ca nu trebuie trimitere...acum tre sa astept pana marti cand ma intalnesc cu ea...vreau sa mentionez ca am si flegma in gat, oare is racita?nu ma doare gatul, e doar uscat...

Depresiile si anxietatile voastre s-au declansat cumva si din cauza unor relatii sentimentale care au sfarsit intr-un mod nu tocmai placut ?

Stiu ca va suna ciudat dar eu chiar am avut o rel care s-a terminat nu tocmai frumos.

La mine cu siguranta a influentat o anumita relatie problemele mele, cel putin la inceput. Eu incepusem cu depresie in mare, am continuat dupa o vreme doar cu anxietate. De asta sunt sigur. RInchan, incearca sa ramai calma, totul este real. Si eu inca am starile astea, dar sunt mai putin suparatoare. Acum 3-4 luni nu puteam nici macar sa ma uit in oglinda mai mult de 1 minut doua fara sa imi indrept atentia la altceva, ca mi se parea ca nu ma recunosc fizic, nu ma simteam eu ala din peisaj. E foarte ciudata senzatia, la mine era amplificata daca stateam mai aproape de oglinda. Ai putintica rabdare rinchan, pana o sa ajungi sa incepi un tratament si ai sa vezi ca va fi mai bine.
Si la mine era senzatia ca parca nu sunt in propriul corp, uniu poate au sa rada, dar eu imi muscam degetul de la mana ca sa ma conving ca senzatiile sunt cat se poate de reale, sa ma conving ca sunt eu acolo, asta mai ales in momentele foarte grele. Desi parca nu simteam acea "durere" pe care ar fi trebuit sa o simt de obice, erau schimbate un pic si perceptiile si senzatiile. TIn minte ca mai resimteam fizic acea derealizare cand eram cu prietena, apropiati. Parca pieptul meu il simteam arzand cand ne atingeam, parca nu era al meu, si aici nu vorbesc despre senzatia de atingere clasica, placuta. Trebuia sa ma ating in acea zona ca sa imi dau seama ca e chiar al meu, sa apas, sa fiu sigur. Foarte ciudate senzatii..Dar stai linistita, nu ai racit la creier si nu vei tampi!
Incearca sa te relaxezi cumva. Cauta sa faci ceva ce iti place sa iti ocupi mintea.

La mine nu a fost vorba de asa ceva, din contra eu am fost ala care la randul meu puteam sa provoc o astfel de problema partenerelor mele pana mi-a venit mintea la cap si m-am maturizat, momentan am o relatie foarte ok, ma intelege din toate punctele de vedere, este de durata relatia respectiva, a fost cu mine peste tot, inclusiv la psihiatra cand nu eram in stare sa merg singur, eram speriat sa ies din casa.

Poate firea mea a fost una pesimista inca de mic, nu prea vedeam partea plina a paharului niciodata, am fost rasfatat, nu am avut probleme/greutati si cand am dat de ele n-am stiut cum sa le gestionez, la asta adaug si foarte multe nopti pierdute in fata calculatorului, baruri, cluburi...ma rog iesiri pe care le are orice tanar, dar nu pot spune cu siguranta ca una sau alta m-au adus in pragul problemelor legate de anxietate...

Intr-un timp m-am retras cam mult, nu prea socializam...eram destul de singuratic, atat in gandire cat si in relatia cu alti prieteni, familia, ulterior am pus-o pe seama varstei, nu pot sa afirm concret ce m-a adus aici, daca stiam poate rezolvam intr-un fel problema...dar pot sa spun ca sunt un mare visator, nu m-am multumit niciodata cu ce am avut, fie material, sentimental, mereu am vrut sa tintesc spre maxim, perfectionist, si cum lumea nu este perfecta, este foarte greu sa ai o asemenea gandire...mai ales in zilele noastre, cum si tara asta nu-ti ofera foarte multe avantaje...prejudecati, foarte multi te judeca la prima greseala...multi au o gandire "comunista" sa ma exprim cat de cat frumos...pot spune ca o iesire dupa parerea mea ar fi sa plec in afara, acolo am fost si este o alta lume, o alta perceptie asupra vietii in sine...o alta educatie.si cred ca m-as integra mult mai bine, dar pana am aceasta posibilitate sper sa reusesc sa mi gestionez cum o sa pot mai bine problemele si sa nu le acord o importanta mai mare decat este necesar.

@rinchan

Foarte bine ai facut ca ai ajuns la doctor, chiar daca nu urmezi un tratament, spune-i doctorei toate problemele tale, las-o sa-si dea cu parerea, si-n functie de ce iti spune ascult-o, fa tratament, cu siguranta vei iesi din situatia asta...o sa se amelioreze cu timpul toate simptomele...apoi o sa incepi sa-ti pui in ordine ce consideri ca trebuie pus, sa te gandesti la viitor si ce vrei sa realizezi in viata asta care este scurta...pacat sa stai toata ziua cu problemele astea...mai ales la varsta ta...

@ blajan_andrei

Ai idee ce inseamna paza simturilor ?

@ Mircea1986

Crezi ca daca nu mergeai prin baruri, prin cluburi, daca nu aveai atatea partenere cu care probabil te-ai suparat (caci altfel ai fi ramas cu una dintre ele - la fostele ma refer), nopti pierdute in fata calculatorului, ai fi facut depresia si anxietatea ?

In timpul ala cat erai singuratic, care era starea ta sufleteasca de spirit ? Buna sau rea ?

A nu fi multumit niciodata de ceea ce ai, fie material, fie sentimental, a tinti in permanenta spre maxim, a fi perfectionist in conditiile in care lumea nu este perfecta, e bine sau e rau ?

Dar daca s-ar intampla sa gandesti asa:

Atat am: niste parinti in viata, o casa in care sa locuiesc, atati bani, un pat, un scaun, un birou, un laptop, un dulap, am caldura, apa, am ce manca si sunt multumit cu ceea ce am.
Strictul necesar.
Ca daca imi vine dorinta sa am o masina rosie de 20 000 euro, mai multe griji si probleme imi fac fata de beneficiile pe care le am.
Asa ca ma bucur de strictul necesar pe care il am si pe care mi l-a dat mie Dumnezeu.
Atitudinea este deci: de multumire cu ce ai si de a multumi (sentimente care linistesc sufletul si ii fac bine).

Crezi ca ai putea sa devii indiferent la judecata oamenilor ?

P.S.: Sa stii ca visarea este un lucru rau, deoarece iti tine minte ocupata cu tampenii si din visare in visare, uitand sa ma judeci prin rationamente logice poti ajunge si asa la depresie si anxietate.
Si visarea care iti tulbura mintea pot conduce la depresie si anxietate.
Fereste-te in viata de asa ceva. Si o sa vezi ca daca incepi sa te opui o data, de doua ori de 3 ori, de 100 de ori, mintea capata un automatism si incepi sa vezi doar lucrurile clare. Simti cum ti se limpezeste mintea si ti se ridica ceata de pe ea.
Dar pentru asta trebuie sa faci efortul sa te impotrivesti.

Te rog sa practici exercitiul asta ca am vazut ca mai multi suferiti pe forum de asa ceva si sa vii sa ne scrii aici daca ai constatat vreo ameliorare.

@ rinchan

Cand te simteai mai bine ? Cand ai avut o relatie cu tot ce inseamna ea de la a la z sau cand erai singura, inainte de boala ?

Paza simturilor ? Poti sa fii mai explicita? Nu stiu la ce te referi, ma rog. Si legat de relatii si toate cele, la mine a fost la fel ca si la Mircea, pot sa zic. Am avut multe relatii de care nu am fost satisfacut, nu simteam ca e persoana pe care o caut, iar cand am gasit-o, s-a terminat totul prost. Pana la urma cum e mai bine, sa fii indiferent si sa crezi ca iti e ok sau sa treci printr-o relatie grea intr-o perioada grea care sa te arunce in depresie? :)

Ideea e ca si eu in facultate chefuiam non stop si imi placea stilul ala de viata, dar cand m-am intors in orasul natal parca nimic nu mai era ca inainte. Nu regret nici o clipa modul de viata pe care l-am avut, atata doar ca la varsta asta simt ca ar trebui sa imi indrept atentia spre alte chestii, sa fac si eu parte din lume. In schimb ce regret totusi e faptul ca am devenit cam dependent de PC intr-o anumita perioada, acum e mai ok oricum. In rest, experiente de viata - negative, pozitive, cum or fi. Poate ca astea toate m-au auds aici, dar decat sa fi avut o viata monotona, care nu imi era caracteristica, mai bine sa profita de ea cand e momentul, parerea mea..

Clara, tu ai astfel de stari de derealizare? Ai trecut peste ele sau inca le mai ai ? Sunt curios doar...

@ clara


Evident ca imi stimuleaza gandirea asta anxietatea, dar pe de alta parte m a schimbat...Am avut perioade in care nu imi doream decat sanatate, nu ma interesa nimic material...timpul a trecut si anxietatea a revenit sau mi am intretinut o singur prin gandurile mele...nu este la aceeasi intensitate dar apare brusc si in momentele alea imi pierd rabdarea cu mine.vreau sa functionez normal sa uit ca am aceasta problema.nu am reusit sa mi gestionez toate gandurile, am facut si psihoterapie si nu m-a ajutat foarte mult.

E foarte greu sa iti schimbi mentalitatea, sa te multumesti cu ce ai pentru ca in functie de varsta pretentiile cresc mai ales ca in viitor vreau sa mi intemeiez o familie, o sa am alte responsabilitati si gandul ca anxietatea sau depresia pot revenii in forta ma fac circumspect, temator...am nevoie de o perioada indelungata in care sa uit ca am asa ceva.momentan am discutat cu doctora mea si am cazut de acord ca pot functiona ok in momentul de fata dar pe viitor nu ma poate asigura nimeni ca nu o sa mai am perioade grele legate de psihic.asta e adevaratul motiv cred, frica de frica...o sa mai scriu cate ceva cnd ajung acasa.sunt pe tel si mi e cam incomod sa scriu...

Cand ati avut relatiile respective, "cantitatea" de suparari care au urmat de la ele per total, depasesc si continua sa o depaseasca pe cea de impliniri.

Corect ?

Si atunci cum sa nu ne imbolnavim ?

Ne aruncam aiurea in relatii pentru ca ne lasam imbatati de simturi: vai cat de frumoasa e, vai ce voce are, vai cum se misca, vai ce piele, vai ce mirosuri. Cadem in extaz.

Extazul ne rasuceste neuronii aia si ne tulbura.
Nu e bun.
Trebuie sa judecam tot timpul la rece si sa alegem cu mintea sa facem tot ce e bineplacut inaintea lui Dumnezeu.

Eu am 18 ani de boala. Astea nu trec cu medicamente,
Trec doar daca avem pacea sufletului, adica daca suntem multumiti de ce si fix cat ne-a dat Dumnezeu.
Ca inseamna ca el ne-a dat fix cat avem nevoie sa ne mantuim.

Pai eu aveam anxietate puternica la inceputul relatiei, nu puteam baga nimic in gura...pt ca eram emotionata si alea alea.dupa aceea am devenit mai calma, mai linistita, am inceput sa ma acomodez.nu ma mai interesa anxietatea, dupa ce s-a terminat relatia m-am simtit tare imprastiata, pt ca nu s-a terminta frumos...dar nu pot spune ca anx mea e din cauza baiatului acela...si inainte de rel cu el aveam anx...

@rinchan
Cel mai evident aspect este ca nu ai stari de bine, sper ca si familia ta a sesizat asta desi nu inteleg de ce nu au actionat, sau poate o considera starea ta naturala.Daca impreuna ati hotarit ca psihiatria iti va rezolva anemia si eventuala problemuta in plan neurologic, atunci nimeni nu poate schimba asta.Cred ca anumite analize si investigatii sunt gratuite, nu trebuie nimeni secatuit de bani si efort fizic ca sa afle exact cum stau anumite lucruri si asta se putea face cel mai bine internata citeva zile.
Pt tine sa stii, nu vorbesc de pe net, anumite informatii fiind insa disponibile si explicite in sensul dorit de mine si pt a nu ocupa mult spatiu le plasez sub forma asta, cum ati vrea sa fac?sa las scrisori in cutia postala?.Cazul de Anxietate expus este un exemplu din multele facute la un Centru Naturopat din Canada si asta arata grija cu care se urmareste eliminarea tuturor factorilor posibili ce ar putea declansa stari asemanatoare acestei afectiuni, iar tratamentul este orientat spre corectarea carentelor nu prin stimuli ce pot deveni stresori si stresanti pt intregul organism.
http://www.nmrc.ca/UserFiles/file/Orthomolecular_Treatment_Response-JOM-2010.pdf
E bine sa socializezi, sa-ti descarci inima si mintea, sa intelegi, sa compari, sa iei ce ti se potriveste tie, tu esti o copila in dezvoltare, ar trebui verificata si activitatea hormonala, iar modul tau de a percepe situatii si de a extrage din ele exact ce-ti face rau aici trebuie sa inveti cum sa schimbi asta.Ai crescut insotita de frici si pe un fond nutritional deficitar perceptiile tale despre rau sunt amplificate.Eu am incredere ca sustinuta te poti redresa si dintr-o copila fragila poti ajunge o persoana extrem de puternica.Sunt multe de spus si de inteles totul e sa incepi de undeva

Draga k.v nu sunt anemica, mi-am facut niste analize, eu credeam ca am tot felul de probleme, la stomac, la gat, cu sangele...si mi-am facut niste analize, au iesit ok.am crezut ca am ulcer la stomac, de toate.ideea e ca mama a avut si ea anx cand era mica, tata a trecut o depresie, fratele meu a avt anx...in fine, parintii mei au actionat, am fost pana acum la doctor, psihiatru, mai demult si la psiholog...pe urma am inceput sa actionez si eu, avand un program, facand miscare, ocupandu-mi mintea, relaxandu-ma...si adevarul e ca nu mai sunt ca inainte, ma simt mult mai bine, de zeci de ori mai bine.doar ca mai am stari in unele zilenasoale rau, , mai naspa, mai putin naspa, acceptabile.nu am scapat de tot:D

am sesizat ca daca cineva imi spune ca cv e inneregula cu mine toata ziua is deprimata si ma simt exclusa si darmata.foarte usor mi se schimba starea de spirit...cum sa ma intaresc un pic?

Ma bucur ca ai eliminat din cauzele posibile asa poti fi mai relaxata.Daca cineva din familie este mai anxios nu-i obligatoriu sa fii la fel, dar daca perceptia ta imprima aceste stari in subconstient ca pe o stare definita se vor repeta si-ti vor cobori sanatatea.Ia orice situatie din jurul tau ca pe un eveniment doar, la modul informational, nu trai odata cu acei oameni durerile lor, asta nu ajuta pe nimeni si nu are legatura cu altruismul ci cu repunerea fiintei sa lucreze in favoarea ta.
Oamenii au trairi si experiente diferite, nu putem avea aceleasi ginduri, placeri, bucurii, dar clarifica-ti ce anume te-ar face pe tine sa ai parte de toate astea fara sa experimentezi suferinta sau doar suferinta.Si din dureri avem extrem de multe de invatat chiar daca nu si le doreste nimeni, unii ajung mai puternici prin ele, altii nu mai ajung nicaieri.Teorie exista multa, practica trebuie personalizata, daca poti scoate restrictia de pe contul tau sa-ti scriu in privat.

buna ziua tuturor!v-am descoperit ieri si am citit TOT!eu sint pe tratament de un an.acum sint in scadere usoara si cred ca voi iesi de pe medicatie in 6-10 luni. ma simt perfect din primele zile si cu toate astea am respectat cu sfintenie orarul.nu mi-am permis sa modific nimic la sfatul altora desi m-am saturat de medicamente.probabil dupa voi face tratamente naturiste pt stabilizare pe termen lung. va rog nu ascultati sfaturi de medicatie de la profani.fiecaruia i se potriveste o anume schema ! aveti rabare si abia apoi daca nu merge cautati alt pshiatru. nu va fie frica de medicamente, ele sint solutia pt inceput apoi pe masura ce devenim functionali incepem sa lucram cu psihicul.nu putem sa luptam cu monstri din cap cind ei parca iau hormoni de crestere! la inceput nu va luptati pt ca nu aveti putere si va demoralizati repede.nu va comparati cu trecutul.o asemenea perioada de boala schimba omul dar de cele mai multe ori in bine!invatam sa privim cu mai multa atentie viata noastra sa apreciem ce avem, sa ne gindim la azi in primul rind si pt unii(Eu) sa spunem NU atunci cind e mai bine pt noi. PT cei foarte tineri de aici: viata voastra nu se termina aici si nici nu veti muri de anxietate. prindeti curaj, faceti tratament complet, iesirea pe termen luuung si veti vedea ca usor, usor va fii bine. nu reveniti la vechile obiceiuri (pt ca noi raminem cu o sensibilitate) formativa altele ca timp aveti. in rest alimentatie deasa si usoara, miscare dupa puteri, socializare, mici lucruri care va fac placere chiar si banale. curaj dragilor. o sa fie bine!

revin; am inceput cu 2 AD si 2 anxiolitice doze mari.azi iau 2 spitomin si 0, 75 xanax si de aici scad gradual in 6-10 luni. celor ce au nevoie sa vorbeasca eu sint aici o perioada. acum am si eu o rugaminte; vreau sa ma las de fumat.astept sugestii! reale.nu Allen Carr nu nicorette etc. multumesc.sa va fie in fiecare zi mai bine!

@ k.v

Pari o persoana destul de optimista, bine informata, cum spuneai in posturile anterioare, suntem diferiti, reactionam la stres diferit, chiar nu poti concepe ca unii oameni functioneaza foarte bine cu tratament chimic?
Atunci cand elimini cauzele fizice, faci tratament naturist, incerci psihoterapie...nimic nu iti amelioreaza starea...de ce sa stai cu simptomele astea groaznice? ai trecut macar o data printr-un atac de panica? nu cred...nici eu nu sunt de acord cu medicamentatia chimica decat o perioada pana te stabilizezi, apoi este adevarat ca trebuie sa gandesti la rece ce ai de facut, si sa elimini orice stres inutil, nu stiu de unde ura asta pentru medicamentele astea...daca citesti prospectul medicamentelor de diabet, tensiune sunt similare cu cele psihotrope, tin minte ca am avut o usoara hipertensiune acum ceva timp si medicul mi-a recomandat Prestarium...dupa 2 zile m-am simtit groaznic, abia puteam sa urc cateva scari...simteam ca ma sufoc...

Pana si pe prospectele medicamentelor de raceala gen Fervex, nurofen au posibile efecte adverse, gen ameteli, dureri de stomac, greata, crampe musculare...dar toata lumea le cumpara incercand sa-si amelioreze perioada de raceala care oricum nu trece pana nu isi face damblaua 5-10 zile...chiar zilele asta m-a lovit o raceala puternica, temperatura, dureri foarte mari de gat etc, am fost la farmacie si am constatat ca foarte multi se confrunta cu raceli in perioada asta.

@ rinchan

Sincer acum, tu urmezi un tratament? ai incercat ceva naturist? ceva chmic? ai facut psihoterapie, ai incercat sa ai o dieta echilibrata, sa nu bei cafea, tigari, energizante, ciocolata, etc?
De fiecare data cand intrii aici te contrazici singura:) cand zici ca esti foarte ok, cand esti foarte rau si vezi totul in negru...asa nu rezolvi nimic, ia-le pe rand si vezi ce iti amelioreaza starea...fa-ti un plan si urmeaza-l...chiar daca o sa ai perioade mai putin placute, multe din asa zisele reactii ale pastilelor sunt date de problema in sine, anxietate, depresie...singuru lucru nasol la AD si anxiolitice pana se obisnuieste organsimul cu ele sunt starea de retragere, simti ca trebuie sa stai singura, poate o stare de somnolenta, apatie...in rest durerile de cap, greata, senzatia ca nu poti respira ok sunt date de anxietate...la mine au debutat cu mult inainte sa iau pastile chimice...deci...nu trebuie sa mergi pe premiza asta...aoleu iau anxiolitic o sa-mi fie mai rau...daca era asa nu erau asa folosite...pana la urma vorbim de oameni...nu de maimute...multi le prefera pentru ca le dau oportunitatea sa traiasca cat de cat in parametri normali, daca le-ar face mai mult rau decat bine cu siguranta nu le-ar mai lua.chestia cu dependenta este discutabila, pana la urma este normal ca te gandesti dupa ce ai luat 3-4 sapt un anxioltic si te-ai simtit ok, l-ai intrerupt si simptomele iti revin usor, sunt de la pastile? sau de la boala? le-ai avut inainte de a le lua? da, cu siguranta...atunci nu stiu in ce masura devii dependent.poate doar de starea de mai bine pe care ti-o ofera pastila respectiva.

@mara1905

Welcome in the club:) ce diagnostic ai primit la inceputul tratamentului? care a fost problema? cum au debutat reactiile fizice ale depresiei/anxietatii? nu de alta, dar te vad foarte bucuroasa de efectul pastilelor, totusi 2 anxiolitce sunt cam mult, e posibil sa fii putin 'drogata' :D

@Mircea1986
Lucrurile pot fi in toate felurile, daca tu te simti bine cu Ritalin as putea eu schimba asta?(nici tu n-o poti face).
Analgezicele, toata medicatia pt raceli si gripe pe care le-am luat in viata asta fara sa stau o clipa sa analizez, mi-au darimat atit de multe incit a trebuit sa schimb radical totul, alimentatie, atitudine si m-au facut sa ma implic mult sa inteleg ce se intimpla in organism, cum reactionam la toate astea.Ce am eu cu acesta medicatie?enorm de multe :
http://forum.romedic.ro/prod/Sindromul__neuroleptic_malign_cauzat_de_medicatie_059066.html/
Stiu ca nu trebuie sa se repete istoria si nici sa avem aceleasi pareri pt ca ce unuia i-a facut oarecum bine, pe altul l-a darimat sau chiar mai rau(nu-mi place ca majoritatea discutiilor sunt pe un ton de cearta, dar fiecare isi apara convingerile lui si e hotarit ca celalalt sigur n-are dreptate).
Sunt medici de orice specialitate care cauta sa ajunga la vindecare reala nu prin a-ti pacali creierul cu o substanta pt ca asta n-o poti face la infinit.Am vazut ca tu te-ai implicat si ai facut atitea analize, nu! nu e bine sa suferi, sa amini si sa te epuizezi intr-o directie care nu-ti aduce alinare.La tine e posibil sa fie un coflict de perceptie, constientul nu suporta anumite informatii furnizate de subconstient.