Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

La mine singura teama a ramas inima, mi-e frica sa nu se intample ceva grav... In rest nu ma mai tem de prea multe. De obicei nu fumez mai mult de 2 tigari pe zi, cu zile in care nu fumez deloc. In seara asta am fumat doua si cand am venit acasa, au inceput sa ma ia durerile prin stanga, pe sub coaste si m-am panicat iar...

Cheyenne - nu te forta sa fumezi daca nu simti acut nevoia de a fuma, adica nu face asta doar ca sa demonstrezi ceva... ramai la alea 2 tigari pe zi daca iti sunt suficiente.
Durerile prin stanga zic ca au fost de la anxietatea din urma fumatului... lasa durerile in pace!!
Si pe mine ma tot inteapa ba in stanga, ba in dreapta, ba in fata, ba in spate... iti promit ca daca nu te panichezi si lasi durerile in pace, adica constientizeaza-le, accepta-le si lasa-le in pace, vor trece de la sine in cateva minute. De regula asa se intampla, incepe o durere, creste pana la un anumit nivel si apoi scade... totul nu dureaza mai mult de 10 minute...

Numai urmareste si incearca sa faci asa cum zic mai sus.

Cheyenne+zaida+all - si eu ma identific in multe dintre senzatiile descrise de tine si cred ca trebuie sa ne linistim si sa ne spunem, ok, toti cei cu anxietate si atacuri asta simt, nu sunt singurul sau singura care simte asa, deci totul este pe sistem nervos, psihic, nu avem nimic fizic...e greu din cauza gandirii pesimiste care te cuprinde in acele momente dar nu imposibil...

La mine totul a inceput intr-o noapte de vineri, ora 2 tarziu in noapte, ma jucam pe calculator...stiu, acum 1an, inainte sa-mi vina toate aceste senzatii aveam cateva "hobby-uri" mai exagerate, poate si de aici mi se trage...ma culcam mereu in jur de 2 noaptea, beam 2l de pepsi la 2zile si mancam orice si oricand la orice ora, piper, sare, condimente la orice masa...deci dormit cam 5/6ore/noapte in saptamana, cofeina la greu si mese alandala...nu fumez nu beau cafea insa ceva a scartit pana la urma.revin la noaptea de start a primului atac de panica...ora 2, ma ridic din fotoliu de la calc si ma du sa mananc ceva...fasole batuta cu o felie de paine dupa care beau si cateva guri de pepsi, super combinatie.Totul inghitit in 2-3minute cu suc cu tot...revin la calc si in 5min simt intepaturi in zoan inimii...nu dau importanta, continui sa ma joc...dupa alte 5min simt cum inima o ia la sanatoasa, sar din scaun si efectiv am luat-o la fuga prin casa pana la cutia cu pastile dupa un aspacardin.normal, nu il gaseam, am inceput sa tremur+senzatia de irealitate pe care simteam prima data, m-a luat pe dupa ceafa, mi-a invaluit capul, efectiv simteam ca mi-a venit ceasul, am un infarct...Au fost 10min horror, intre timp a trezit-o pe sotie, s-a speriat si ea, nu m-am linistit am fost l urgenta, etc, etc si de atunci a inceput totul...

Acum am o oarecare ordine in viata...am renuntat la pepsi, o sticla de 2l ma tine si 3luni acum, reusesc sa ma culc pana in 12, mancat mai sanatos...Primele luni de panica si anxietate au fost insotite de tot felul de senzatii printre care si cea de inima, care era pe primul loc...simteam mereu cum bate inima, chiar si cand nu aveam atac, era o bataie ca sicand ai o emotie si te sperii insa eu nu aveam nimic si totusi ritmul era alert.Ciudat, disparea sau nu o mai bagam eu in seama cand faceam ceva si ma concentram asupra unui lucru...iIn felul acestai ntre timp s-a redus aceasta senzatie dar greu, o am si acum, mai rar ziua; noaptea cand ma trezesc brusc apare iar plus acei fiori electrici.Am facut multe controale si la inima dar nu arfi nimic rau...nu stiu ce sa cred...sper sa dispara in timp.

Am condus forte mult in ultimul an si pot sa spun ca asta m-a ajutat mult...uit de aproape toate senzatiile urate cand ma urc in masina si conduc...au fost momente cand aveam niste ganduri urate si in masina dar treceau mai usor...

Culmea, ieri am alergat prin parc pt prima data dupa ani de zile...mi-a venit dintr-o data, eram in masina, o asteptam pe sotie sa iasa de la lucru si cum mai intarzia si parcul era langa, am iesit din masina si am luat-o la fuga...dupa primii 200m m-am oprit si credeam ca o sa cad jos, lesinat si ma va gasi cineva...am mers usor si mi-m revenit in cateva minute dupa care iar am alergat 200m, iar m-am oprit...nu mai era asa rau...am inceput din nou sa fug, parca mi usor, imi tremurau usor picioarele si simteam muschii cum tremura si abia m tineam dar am rezistat...mai ales ca aparusera si niste caini prin zona...am alergat asa cam 30min, o tura de parc, m-am intors usor in masina...mi-am dat seama ca sunt la pamant cu sportul, cu rezistenta fizica, daca m-ar alerga vreun nebun as ceda dupa 100m sleit.eu care jucam fotbal si mergeam cu bicicleta si zile intregi...trebuie sa schimb asta.Cum m-am simtit si cum am dormit noaptea?Ei bine se pare ca a contat aceasta miscare facuta pt ca am dormit ca un prunc...azi m de gand sa alerg iar 30min...nu stiu daca e coincidenta sau nu dar de ieri am inceput sa iau picaturi de ulei de lavanda despre care se spune ca este foarte bun pt aceste stari...parca am avut o stare mai optimista de ieri de cand am luat aceste picaturi sau e doar autosugestia...am mai avut 1-2zile f.bune spre f.bune asa ca nu ma bucur prea tare, mai astept sa vedem ce se intampla...daca alergatul combinat cu aceste picaturi de ulei ma vor face sa elimin nisste senzatii urate...testez si voi reveni cu alte idei.ar fi incredibil...

Buna tuturor,

Eu incerc sa scap de senzatia groaznica de irealitate si de moliciunea din corp, de frica inexplicabila si de senzatia de vid interior. Parca nu-mi gasesc locul si nu ma mai suport nici pe mine. Zilele, orele trec foarte greu. Parca nu sunt pe lumea asta si nu stiu cine sunt. Mai simte cineva asa ceva?

xander

sportul face minuni in anxietate!! i-am scris si lui cheyenne mai sus parca de treaba cu sportul

treaba cu bataile inimii, eu si acum le simt puternic in diferite momente ale zilei, ma rog... eu sunt fumatoare, insa nu mai sperie bataile inimii rapide si puternice, stiu ca e de la anxietate si cu asta basta

si eu aveam o viata dezordonata inainte de anxietate, se pare ca exista si un factor bun in anxietate, te obliga cumva sa iti faci ordine in viata
eu acum mananc putin si des, regula, nu mancaruri grele, nimic dupa ora 18:00 - 19:00, beau 2L de apa pe zi + ceaiuri, pepsi/cola/sucuri carbogazoase nu am mai baut de cca 6 luni, ciocolata mananc foarte rar, insa beau ceaiuri multe (tei, sunatoare, musetel, mar verde+melissa, combinatii relaxante)

la inceputul perioadei de anxietate am luat naturiste comfort emotional, am avut o perioada fara somn, atunci am luat valeriana
de cateva luni fac miscare fizica (stepper + gantere) si dorm mult mult mai bine (dorm aprox intre 22:00 - 07:00)
masajul de relaxare face iar minuni
fiorii aia electrici ii experimentez si eu, numai noaptea, fie inainte sa dorm, fie ma trezesc din somn. Nu stiu de ce se inampla, nu am o explicatie rationala, imi spun ca e de la anxietate si nu e cazul da ma sperii si ma culc la loc.

illismarie
toti de aici impartasim experiente si descriem senzatiile pe care le simti si tu
fa-ti timp si citeste topicul asta de la inceput, stiu ca dureaza, insa se merita!! vei gasi si tot felul de sfaturi practice care sa te ajute in anxietate, sunt sigura ca te vei regasi in povestile de pe topicul asta
curaj!! anxietatea nu omoara, e doar o perceptie gresita a creierului nostru asupra vietii, sunt niste conditionari invatate prin prisma anxietatii, trebuie sa deconditionezi si sa iti "reprogramezi" cumva mintea

Da, la inceput am simitit aceste senzatii permanent din cauza faptului ca eram si speriat si nu stiam ce e cu mine, este rezultatul faptului ca te agiti si te sperii...am scapat de ele dupa luni de zile, nu complet, cred ca 6 luni, insa am luat si niste pastilute, naturiste cum ar fi sedivitax cate unul la culcare(si acum le iau) si am urmat si tratament de 1luna cu xanax...jumate de pastila dimineata, pranz, jumate seara...asta se intampla in primele luni care au fost rele rau...multi blameaza xanaxul dar m-a ajutat mult, nu am devenit dependent de el cu toate ca imi era frica oarecum cand ma gandeam ca il voi iintrerupe dar a fost ok...iti trebuie si niste vitamine si pastile naturiste plus ceai de tei dimineata si seara...mergi la un psiholog si urmeaza cateva luni un tratament, nu mult cat sa iti revii putin si trebuie sa iti ocupi timpul cu diverse lucruri care iti plac...stiu ca pare greu dar nu ai alta solutie...vorbit mult cu cineva care sa te asculte sa te inteleaga(aveam si am momente cand am o stare euforica si spun tot ce simt sotiei)plimbari in parcuri, cu bicicleta, zoo, botanica, un film(nu horror), un meci, uite, uitat-te la eurovison ca tot este in aceste zile, ma bucura, imi coloreaza seara cu muzica si ma deconecteaza de gandurile rele...eu asa am mai depasit starile rele, in fiecare zi simteam ca se duce putin cate putin, imi imaginam ca jumate de procent, ieri m-am simtit mai bine 10%, azi cu 10.5% maine cu 11...cand aveam atacuri mai rele sau cum simt ca vine valul, sug 2 pastile de sedatf pc(este naturist, nu da dependenta)...a fost lent de tot, din februarie pana in sept le-am tot simtit insa din ce in ce mai slabe...iti trebuie nervi de otel, nu dezarma, toti am trecut prin asta sau chiar trecem, sunt doar senzatii cauzate de anxietate...

salut
...toate starile descrise de voi sunt starie specifice anxietatii.Majoritatea nu mai au rabdare, vor "sa fie ca inainte".De ce ca inainte?...undeva viatza de dinainte nu era intocmai buna de aceea s-a ajuns aici si e mai bine sa schimbe stilul de viatza total.
...starile ciudate inexplicabile le avem cu totii, sau cel putin unii din noi le avem mai aprofundate, altii mai moderate sau pe cale de disparitie.
..Sa o luam cu inceputul.Prima data in urma unui shock, a unui stil de viatza dezorganizat apare atacul de panica.A-ti trait pe pielea voastra vad ca fiecare aceasta nedorita experienta.Inima bate aiurea, stare de necontrolat, se poate ajunge maxim la un lesin si cel mult la urgenta.NU A MURIT NIMENI.dupa primul atac de panica, incep sa vina bombardamente de atacuri de panica, insa omul a trait prima data experienta la cote greu de inteles, de acum se descurca cu urmatoarele, in sensul ca nu mai este asa de speriat.Va urma neliniste, spaima..diverse frici.Se trece la urmatoarea etapa, depresia care e o stare de frica fara sens, tot felul de nelinisti, frica de absolut orice intepatura, furnicatura...insa e de apreciat ca nu mai ai atacul de panica care fugarea inima cu batai aproape de lesin.Deci depresia e o nemultumire si o adunatura de mizerii nexplicabile de ganduri si griji fara sens.La inceput pare foarte greu de controlat, sa nu uitam ca asa credeam si de atacul de panica, insa pana la urma l-am controlat oarecum in sensul ca si-a facut de cap o perioada pana cand a disparut definiv.Cam asa e si cu depresia..isi face nitel de cap prin mintea noastra si apoi pleaca.
Toate aceste stari nu pot fi eliminate azi, maine..trebuie mai intai acceptate, ca mintea sa nu se lupte si cu depresia si cu neacceptarea in acelasi timp.Si de aici incolo incepe tratarea.Mai intai amelioram starile cu tot felul de "ajutoare"..unii medicale, altii bisericesti, babesti, naturiste, de educare nush de care...si tot asa.Fiecare isi face planul cum sa scape rapid de starile acele de frica si teama neexplicabile.
Tratarea efectiva consta in eliminarea cauzelor care au adus persoana aici.Mai concret schimbarea stilului si modului de viatza spre ceva ce ar trebui sa fie viatza noastra.In primul rand, gasirea implinirii de sine fata de propria nostra persoana.Indepartarea factorilor de stress, fie persoane, situatii sau mod de gandire.invingerea fricii este lupta directa cu ea.Sa te faci curajos(a) vrei nu vrei.Viatza nu te vrea decat cu curaj.Asa vei fi de acum.Un om care nu mai are frica de nimic.Un om care daca e sa razbeasca numai el are puterea sa o faca.
...Plansul, ca vai ce viatza am, nu ajuta.Ingrijorarea te izoleaza.Numai tupeul, forta de a lua decizii te vor vindeca rapid si nici nu va mai reveni vreodata anxietatea daca te vei transforma intr-un alt om...mai sigur, mai puternic, mai precis...
hai.curaj

xander76 - esti foarte norocos ca ai langa tine cea mai buna prietena, sotia ta!

valer2007 - ca de obicei, bine punctat!!

multumesc

buna
va dau un film de vazut...se cheama
-silver linings playbook.
...e raspunsul la toate...
1.dragoste
2.sport
3.ambitie
4.prieteni
.Pat este un fost profesor de liceu, care a petrecut 4 ani într-o clinică destinată tratării bolilor nervoase după ce a fost înşelat şi părăsit de soţia lui, Nikki. Mutându-se sub acelaşi acoperiş cu părinţii lui după ce este externat, Pat are impresia falsă că nu a lipsit de acasă mai mult de câteva luni şi este obsedat de ideea de a o recuceri pe Nikki.

Vechii prieteni ai profesorului şi-au întemeiat între timp familii, tatăl lui este mereu într-o dispoziţie proastă fiindcă este fan al echipei de fotbal american Philadelphia Eagles care pierde un meci după altul, iar psihiatrul cu care face şedinţe de terapie îl şochează pe Pat recomandându-i adulterul ca metodă de vindecare.

Situaţia se schimbă atunci când Pat o cunoaşte pe vecina Tiffany, o tânără văduvă care a fost concediată din cauza faptului că s-a culcat cu toţi colegii de serviciu după ce moartea soţului i-a cauzat o depresie severă. Afecţiunile mintale cu care se confruntă amândoi îi apropie pe Tiffany şi Pat, care devin prieteni şi încep să aibă sentimente profunde unul faţă de altul.

Tiffany se oferă să fie liantul dintre Pat şi Nikki, cu condiţia ca bărbatul să renunţe să vizioneze partidele de fotbal american, să se înscrie împreună cu ea la o competiţie anuală de dans pentru pacienţi depresivi şi să nu spună nimănui despre înţelegerea lor.

Da l-am vazut, este un film super bun, eu as fi vrut sa ia oscarul, poate pentru ca are ca tema un subiect care ne intereseaza:D

aaaaa
si alta faza...daca starile astea apar...dar uitam ca apar tot mai rar...nu e de inteles ca asa, una dupa alta vor trece.Repet, eu am realizat, nu e o raceala sa tina o saptamana.Dar odata ce e din ce in ce mai rar, e de bine.Cei care au avut de inebunit la propriu, asa de tare a galopat boala ca deja stau in camasa de forta la spital.Si nu o spun la misto.Cei care au intr-adevar probleme, stau internati si sub un tratament nu cu omega 3 sau xanax...li se administreaza niste tranchilizante ca dorm zi si noapte si nu prea intleg ei ce li se intampla acolo..
.Asadar, tulburarea noastra e mai mult o alintatura, eu nu zic ca nu e nasola, dar e copil dulce pe langa ceea ce au altii...

Am gasit un comment interesant.

Un lucru este cert..din ce am citit si am trait la viata mea-atacurile de panica trebuie tratate cu un psihoterapeut-din pacate schema de interventie este individualizata, ptr. ca unii sufera de "frica de moarte" altii de "frica de spatii inchise/deschise" etc.Eu nu sunt psiholog, dar am sunt o victima a anxietatii si atacurilor de panica.Momentan sunt fara terapie-am facut si cognitiv-comportamentala si medicamentoasa, chiar in paralel.Declansarea starilor de rau se face fara o "anuntare" ptr. ca momentul de panica este pornit de gand-chiar daca gandesti ca sa nu ti se faca rau in ziua asta, poate declansa un atac de panica-deci este factor stresor...urmeaza atacul propriu-zis..care poate fi alimentat de alte ganduri: sa chem salvarea, acuma sunt terminat, nu mai scap niciodata...de aceea nu se stie cat dureaza un atac...Practic atacul de panica este un raspuns al organismului la o situatie de pericol iminent...dar la noi acest pericol nu exista-deci suntem "dereglati"...apoi are loc invadarea adrenalinei in organism-cea care da senzatia de cald si rece, batai de inima, senzibilizeaza stomacul-in momentul acela suntem pregatiti sa "luptam" sau "sa fugim", ptr, ca suntem in "pericol"...ce trebuie sa facem???..nu o sa va spuna nimeni pe site, ptr. ca se "cumpara" aceste informatii in sedintele de terapie...eu am sa va dau cateva sfaturi...In momente de maxima agitatie-faceti ex. fizice(nu vi se intampla absolut nimic), in momente de senzatie de rau sau ca va "paste ceva"-faceti lucruri care nu va plac(spala vase, dai cu aspiratorul), pe strada-citetse numerele de inmatriculare la masini, firmele de magazine, afisele de pe stalpi...dar cel mai interesant moment este sa te asezi pe un fotoliu si sa scrii pe o hartie toata starea pe care o ai...veti vedea ceva interesant.ca totul a trecut...restructurati gandirea si cautati amintirile placute, cele mai placute...Eu momentan sunt constient ca mi le provoc singur, dar stiu ca nu se moare, nu se innebuneste(demonstrat stiintific), nu sunt afectate organele interne-raspunzator de toate astea este sistemul nervos vegetativ adica cel pe care il controlam inconstient-practic trebuie sa controlezi cu mintea ceea ce nu era "sarcina" ta...stiu ca este greu, doar si eu patesc asta, dar totul este real ca simptome in schimb nu se intampla nimic-din contra creierul va procesa ca esti in siguranta si va transmite SNCV-ului ca nu e cazul de alarma.Multe din cele de mai sus le-am dobandit de la un psihoterapeut din Bucuresti-online-Razvan B.Asa ca luati atitudine si dovediti organismului ca voi "conduceti"...timpul este lung, dar merita sa te vindeci de aceasta "boala"-care nici macar "boala" nu este recunoscuta.Evitati elementele-o sa mor, iar o sa mi se faca rau, o sa innebunesc, am dezamagit sotul/sotia, nu mai sunt bun de nimic, m-am saturat, am vreo boala nedescoperita, nu pot ramane singur in casa sau pe strada, sunt incapacitat/a.Incercati ptr. un singur moment sa analizati/monitorizati, nu fugiti la spital nu cautati pe nimeni.lasati sa se manifeste.si apoi luati masuri...va cer asta 20 minute...atat...Bye

Filmul silver linings playbook l-am vazut si eu, este super si extrem de "la obiect"...mai nou am vazut si side effects care este altceva, mai deprimant si cu o crima insa destul de usor, fara scene violente este un thiriller psihologic care pe mine m-a facut de fapt sa inteleg ceva...medicamentele le luam uneori degeaba, tot de noi depinde sa ne simtim bine si ma refer aici la cei cu probleme de anxietate asa cum avem noi aici si nu schizofrenie sau ceva mai rau.Cei bolnavi de asa ceva au nevoie de alta medicamentatie, mult mai puternica.
Medicamentele pt anxietate gen xanax, cipralex, etc, etc cred ca sunt destul de normale.Asa cum unii spun ca ei au luat un anumit medicament si le-a facut bine(eu) altii spun ca le face rau.Fiecare gandeste intr-un sens diferit...il iau o sa-mi fie bine...il iau!???sigur imi da dependenta...de-aici haosul.
Eu de pilda am renuntat la xanax dupa 1luna fara nici un fel de problema...imi facea bine, cu el mi-am revenit putin insa nu am zis ca nu rezist fara el.Nu ma poate dirija un medicament, eu care toata viata n-am luat decat aspirina.Curios, stiind totusi ca mi-a facut bine nu am vrut sa-l mai iau nici in momentele de panica totala.Am mereu o folie in geanta, ma calmez doar pt ca stiu ca este acolo, cand am avut senzatii de panica m-am gandit si am fost mereu aproape sa iau o pastila insa nu am facut-o...gandul insa ca le am imi da siguranta cu toate ca nu am mai luat de 1an.asta vizavi de pastile, unele sunt bune unele nu iar unele...nu au efect, totul este in mintea noastra.

Foarte interesant comentul lui balde3...si foarte adevarat...

Am 3zile de alergat la rand...primele 2zile m-am simtit foarte bine si noaptea nu m-am mai trezit speriat, vineri si sambata am avut 2 zile si 2 nopti fara pic de senzatie de panica, frica, fior, gand rau, etc...parca am fost nou-nascut...duminica nu am mai alergat si azi dim pe la 6 m-am trezit usor speriat, cu mici fiori in corp si usoare batai acc de inimia...a durat 30min pana am adormit inghitand un sedatif pc...

Sport...faceti sport si ascultati muzica, asa cum zicea si valer...daca ne vaitam nu rezolvam nimic...

Aa, da, am revenit. Mi-am facut de cap si nu s-a intamplat nimic.

Cheyenne - bine ai revenit, ma bucur ca ti-ai facut de cap si nu s-a intamplat nimic. Asta ar trebui sa iti dea multa incredere!!

Da, acum nu stiu cat o sa tina increderea asta.

Salut. Ma alatur si eu grupupui vostru spunandu-mi pe scurt povestea. Tot calvarul a inceput din septembrie anul trecut, cand, dupa ce am facut dus am iesit afara si era un pic cam rece. A incept sa ma ia o durere de cap, mai precis in zona cefei urmand apoi o stare de neliniste, ameteala, frica si agitatie. Am fost la medicul de familie apoi am fost la medicul psihiatru care mi-a dat un tratament cu antidepresive pe care l-am urmat 2 luni apoi am decis sa renunt la el si sa incep sa lupt. Am uitat sa precizez ca nu mai puteam dormi noaptea si eram agitat toata ziua plus transpiratii abundente in zona cefei si frica excesiva de a-mi pierde controlul si de a inebuni. Imi era frica sa mai ies din casa, incepeam sa ametesc pe strada si tot felul de ganduri de aiurea. Poate si ca de la faptul ca am ramas fara servici si de aici frica ca nu am sa mai pot face fata, ca nu am sa ma mai adaptez.M-am lasat si de fumat in acest timp. Din noaptea de revelion am inceput sa fumez dinnou sa vad daca patesc ceva, a fost ok. Incet incet am inceput sa ma linistesc. Am avut o perioada de cateva saptamani chiar ok. Am inceput sa ma implic in tot felul de chestii, am facut si un curs in aceasta perioada dupa care am plecat in afara sa-mi caut de munca. Acum sunt in afara si ce ma deranjeaza cel mai mult pe parcursul zilei este presiunea din cap urmata de o stare de buimaceala si frica de a nu imi pierde controlul si de a inebuni. Astea le simt cand am presiunea aia in cap, cand incep sa ma linistesc incep sa gandesc si rational. La inceput aveam starile astea de dimineata pana seara, acum sunt periodice si imi vine sa plang cateodata, dar reusesc sa trec peste ele, dar dupa cateva ore revin iar si iar. Plus ca incep sa ma enervez in acele clipe si nu vreau sa vb cu nimeni. As vrea sa stiu daca e ok ceea ce mi se intampla? E posibil sa o iau dinnou de la capat?

edy78
Exact ca tine am patit si eu, acelasi scenariu, tot dupa un dus urmat de aceleasi stari la ceafa...nu ai nimic fizic, e posibil sa o iei de la capat dar depinde de tine.

Cel mai mult ma deranjeaza frica de a inebuni, de a-mi pierde controlul. Chiar daca stiu ca nu se inebuneste din asta, din comentariile voastre si din spusele medicilor, tot nu reusesc sa scap de aceasta frica.

Si eu am ramas cu o frica de a pierde controlul, am trecut prin tot ce ai trecut si tu dar usor usor scapi de toate senzatiile, ramane problema cu gandurile dar cu cat trece timpul si uiti, incepi sa scapi si de chestia asta.Este foarte greu de controlat dar se poate.

Tocmai de asta am si plecat din tara sa am tot timpul ocupat si sa-mi recapat incredrea in mine.

Aceeasi frica o aveam si eu la inceput, gandeste-te ca poate exista frica si mai rea decat atat.

Mai am si eu presiune in cap si starea aia de cap tulbure dar na ce sa facem induram si trecem peste ca la asta ne pricepem cel mai bine.Incearca sa iei ceva usor antistress pe baza de plante, te poate ajuta.In rest nu dispera si ocupati timpul cat mai mult ca vor trece toate.

Multumesc Blade pentru incurajari.

Cu cea mai mare placere.Foarte important este cand ai starile proaste modul cum le faci fata, nu trebuie sa te descurajezi, trebuie sa fi constient ca vor mai veni, te vor lasa si vor veni iar cand nu te astepti, acceptale si ai incredere ca vei trece peste.

Asa sper.

toata lumea vorbeste despre cum ar trebui sa gestionam starile atunci cand ele apar. Dar ce ne facem atunci cand suferim de anxietate generalizata si starile astea proaste, extrem de proaste si infricosatoare, nu ne parasesc deloc toata ziua? cum sa ne lptam atunci cu ele cand suntem epuizati?

Ilismarie nu dispera, datorita gandirii analitice te face sa crezi ca esti mai rau pe zi ce trece dar de fapt ai facut progrese foarte mari fata de cum erai la inceput. Nu te mai lua dupa toate prostiile pe care le scrie altii pe net. Am vazut ca la un coment de al tau ti-a raspuns una ca ai sa ajungi la psihoza, in nici un caz nu se va intampla asa ceva, ar trebui interzise asemenea persoane care scriu asa ceva. Stiu prin ceea ce treci, te inteleg foarte bine. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa iesi cat mai mult din casa, SA ACCEPTI STARILE, sa nu le mai analizezi si cu timpul ai sa vezi cum incepi sa te linistesti. Ai incredere ca o sa treaca cu timpul si ai sa fii foarte mandra de tine.
Sanatate multa iti doresc si mult, mult curaj. Viata e frumoasa si trebuie traita.

buna dragilor.si eu am ajuns intr un punct maxim al anxietatii.ma uit in urma si vad ca am depasit multe probleme, insa vad cum anxietatea si depresia actioneaza si mai tare si in puncte unde ma doare cel mai rau.incepusem sa cred ca ma intorc inapoi insa acum realizez ca fac pasi mari spre progres.tot ce trebuie sa realizez e ca asa actioneaza si cu cat ma sperii mai tare cu atat ma opreste in loc.cu ce nu ma descurc este gandirea pozitiva.nu inteleg exact acest punct, sau poate o fac si nu mi dau seama.cine ma poate ajuta aici?

salut
..eu tot caut un ceva care sa ma lamureasca.Depresia si anxietatea sunt boli?...autoimune?...nu..nu sunt boli ci tulburari
..Tulburarea apei se face cand sunt fenomene extreme, dar pana la urma ea se limpezeste.Deci sunt stari care apar fara avea ceva anume nu au un moment mai prielnic sau altul neprielnic.Ele apar pur si simplu.Noi avem mai multe posibilitati sa le atenuam si sa le scurtam durata acelor clipe de rau, astfel am gasit fiecare cate ceva.Ori respiram, ori bem un ceai, ori o bere, ori alergam...Fiecare si-a gasit o metoda mai buna prin care trece mai usor isi amelioreaza starea de rau.
.Ce zic toti de pastilelele antidepresive?...recaptarea serotoninei...hai sa vb mai chimic.Scade deodata nivelul acesteia(serotoninei) moment in care te simti naspa.Ei daca ti-este sete, bei apa.daca iti este frig te misti bei ceva cald si iti revii.Asta e cel mai simplu raspuns pentru noi toti.Hai sa recaptam rapid, foarte rapid acea substanta numita serotonina, prin stimularea gustului, a diverselor placeri.Sa nu uitam ca avem si o substanta naspa care se cheama adrenalina, cea care provoaca atacul de panica si de care am mai spus cum scapam, prin hiperoxigenarea fortata a creierului, acele exercitii epuizante de respiratie, sau alergare efectiva pana se consuma acea adrenalina.
Revenim la serotonina.Lipsa ei iti da starea aceea de 'satul de toate', lipsa placerilor umane.Dar fortarea individuala de a face ceva ce ne place foarte mult insa nu avem chef poate readuce in creier serotonina.Mai este inca o substanta foarte buna pt creier dopamina.Ei controlul celor doua substante care sunt deficitare acum in creierele noastre duce la lipsa chefului, plictiseala de tot si toate.Pacea aceea interioara, bucuria gandurilor depind intocmai de serotonina.Bucuria extrema este data de dopamina.Recaptati-le cu zi ce vine.Nu cititzi nenorocitzi care vor mai tare sa va sperie pentru a-si umple cabinetele de pacienti.Eu nu recomand pastilele, insa cei care sub nici o forma nu reusesc sa capteze serotonina, incercati si cu genul acesta..macar sa va satisface-ti curiozitatea.Nu e de speriat sa iei pastile, nu e de speriat sa ai depresie, atacuri de panica.Voi inca nu realiza-ti cum vb cu o 'prietena' comuna noua ca suntem alesi sa fim asa.tulburarea asta parca iti deschide atat de mult mintea si devii atat de bun obseravator si atat de fin psiholog peste cei din jurul tau.Vezi si intelegi lucruri pe care nici o scoala de inalte invataturi ai fi urmat nu ai fi fost atat de bine 'invatat'..E ceva special acum in mintea ta, stii, vezi, tragi concluzii.Ai un vocabular ales, ai o gandire cu mult peste media celor maruntzi.E un mare avantaj lasand in urma si ' suferintza' prin care am trecut fiecare.
Hai sa ne recapatam substantele care ne trebuie sa fim macar relaxati daca nu foarte fericitzi...