Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Alexa si Bill, cautati cartea Panic away, o puteti citi pe site-ul panicaway.com. Este foarte important sa cunoasteti mecanismul atacului de panic sau al anxietatii. Aici va invata tehnici care chiar ajuta. Eu am citit o singura data pe sarite pentru a intelege despre ce este vorba in carte si simt ca mi-a ajutat. Mai am nevoie de timp si rabdare multa, am nevoie sa ma inteleg, sa ma accept si sa aplic cateva tehnici si sunt sigura ca totul va fi bine. Va urez succes in descifrarea acestor, , probleme” pe care noi insine le cream si tot noi trebuie sa le rezolvam. Imi pare rau ca am pierdut mult timp cu psihoterapia care ma tinea pe loc si care mi-a mancat destui bani degeaba.
multumesc Diana. voi cauta cartea. chiar vreau sa inteleg fenomenul si vum pot trece peste
Buna seara Alexa2906, tiuitul din ureche este doar o alta cale pe care a gasit-o anxietatea pentru iesi la suprafata. Asa cum, de-alungul vremii s-a legat de diverse, asa acum se leaga de...ureche. Cum in timpul zilei mintea este ocupata cu altceva si zgomotul de fond acopera sunetul lucrurile sunt gestionabile. La culcare, cand mintea incepe sa-si faca jocul si anxietatea poate iesi la suprafata, apare si...tiuitul. Expresia populara: "liniste de iti tiuie urechile" va spune ceva?
Bromazepamul este o solutie temporara care induce somnolenta pentru a depasi neplacerea data de tiuit, insa nu trateaza cauza.
Va recomand urmatoarele: sa gasiti o sursa de sunete - un radio, sau un aparat pe care sa puneti o muzica linistitoare, special pregatita pentru relaxare si somn; reglati intensitatea sunetului in camera astfel incat sa depaseasca cu foarte putin intensitatea sunetului din ureche si obisnuiti-va sa dormiti asa. Veti vedea ca mintea se va obisnui cu sunetul si in final il va accepta ca ceva natural, iar pe urma.il va uita. Probabil ca va cauta altceva de care sa lege anxietatea.
Este recomandat sa gasiti un psihoterapeut cu experienta si sa identificati cauzele de fond ale anxietatii, altfel ea se va manifesta in continuare, sub diverse forme.
Desi am postat nenumarate articole si recomandari despre anxietate observ ca exista in continuare asteptari nepotrivite: desi sunt persoane care sufera de anxietate de ani de zile, exersand acest mod de a functiona perioade indelungate, exista asteptarea ca psihoterapeutul sa faca o minune in doar o sedinta-doua. Intelegerea cauzelor si schimbarea unui comportament nu se poate face peste noapte; de la caz la caz poate fi nevoie de luni sau chiar ani. La care se adauga, cu adevarat, si gasirea psihoterapeutului si a abordarii psihoterapeutice potrivite...
Bromazepamul este o solutie temporara care induce somnolenta pentru a depasi neplacerea data de tiuit, insa nu trateaza cauza.
Va recomand urmatoarele: sa gasiti o sursa de sunete - un radio, sau un aparat pe care sa puneti o muzica linistitoare, special pregatita pentru relaxare si somn; reglati intensitatea sunetului in camera astfel incat sa depaseasca cu foarte putin intensitatea sunetului din ureche si obisnuiti-va sa dormiti asa. Veti vedea ca mintea se va obisnui cu sunetul si in final il va accepta ca ceva natural, iar pe urma.il va uita. Probabil ca va cauta altceva de care sa lege anxietatea.
Este recomandat sa gasiti un psihoterapeut cu experienta si sa identificati cauzele de fond ale anxietatii, altfel ea se va manifesta in continuare, sub diverse forme.
Desi am postat nenumarate articole si recomandari despre anxietate observ ca exista in continuare asteptari nepotrivite: desi sunt persoane care sufera de anxietate de ani de zile, exersand acest mod de a functiona perioade indelungate, exista asteptarea ca psihoterapeutul sa faca o minune in doar o sedinta-doua. Intelegerea cauzelor si schimbarea unui comportament nu se poate face peste noapte; de la caz la caz poate fi nevoie de luni sau chiar ani. La care se adauga, cu adevarat, si gasirea psihoterapeutului si a abordarii psihoterapeutice potrivite...
buna, si eu sunt in aceiasi situatie.Si daca mi-ar putea raspunde cineva la cateva intrebari ar fi minunat.
1.Ne putem pierde controlul ?adica sa ne facem rau si sa nu constentizam?
2.O pot lua razna daca stau prea mult timp asa ?
Nu sunt nebuna, dar ma simt ca una...
1.Ne putem pierde controlul ?adica sa ne facem rau si sa nu constentizam?
2.O pot lua razna daca stau prea mult timp asa ?
Nu sunt nebuna, dar ma simt ca una...
@ Alexandra54
Intrebarile astea le am si eu plus inca una: daca se poate avansa de la anxietate la o afectiune psihica mai grava. Poate stie cineva sa raspunda.
Intrebarile astea le am si eu plus inca una: daca se poate avansa de la anxietate la o afectiune psihica mai grava. Poate stie cineva sa raspunda.
Anxietatea si depresia sunt nevroze, schizofrenia si tulburarea afectiva bipolara sunt psihoze. Deocamdata ramaneti cu diagnosticele voastre. De obicei din anxietate se ramane in anxietate. Nu se trece la o psihoza. Din depresie, in urma antidepresivelor se mai poate da in tulburare bipolara.
Stati linistiti si nu va mai faceti griji.
Stati linistiti si nu va mai faceti griji.
Alexandra54, din cate am citit in cartea Panic away, in cazul unei anxietati sau al unui atac de panica, oricat ne-am teme noi ca ceva rau ni se va intampla, acest lucru nu va avea loc niciodata. Corpul nostru nu poate continua intr-o spirala in continua crestere a anxietatii. Chiar daca la un moment dat avem impresia ca am ajuns la paroxism, vom observa cum anxietatea scade. Si asta se intampla pentru ca avem incorporat un sistem de protectie foarte bine pus la punct. Este vorba de sistemul nervos parasimpatic, cel care restabileste echilibrul in organism, atunci cand creierul nostru trimite semnale de pericol. Daca o sa incerci sa-ti tii respiratia, o sa observi ca nu poti sa faci asta prea mult timp, nu poti sa treci peste vointa corpului tau, peste propriul tau sistem de aparare. Tot asa, oricat te gandesti ca o sa mori in urma unui atac de panica, nu o vei face, corpul tau va suprascrie acea teama si va gasi o cale de echilibru mereu. Ai mare incredere, nimic rau nu ti se va intampla.
Multumesc mult, Clara!
stii ca anxiosii au mereu au intrebarea aia: dar daca? :))) de asta cred ca imi fac si eu 1000 de scenarii. Iar lucrul asta ma sperie foarte rau, sa nu ajung intr-o situatie mai grava. Multumesc mult pt clarificare.
stii ca anxiosii au mereu au intrebarea aia: dar daca? :))) de asta cred ca imi fac si eu 1000 de scenarii. Iar lucrul asta ma sperie foarte rau, sa nu ajung intr-o situatie mai grava. Multumesc mult pt clarificare.
Mulțumesc :)) chiar credeam că am luat-o razna sau că o să o iau cat de curând.Dar până la urmă, am citit atâtea comentarii și care zic că putem ieși definitiv din aceasta stare, care spun că nu. După mă mai sperii că citesc pe nu știu ce site că se poate ajunge la sinucidere și la un moment dat mă gândeam să nu o fac și eu doar pentru că mi-e frică.Și tot nu îmi e clar până la urmă ce e anxietatea asta, de unde atâta frici.Din ultimul timp mintea mea spunea "să moară "la orice persoana pe care o vedea și eu mă chinuiam sa nu o spună, dar.
Ce e Anxietatea cititi in articolele despre Anxietate de pe net.
Alexandra, uite cateva lucruri pe care le-am retinut eu:
Anxietatea este definită ca o stare de reținere sau frică ce apare la anticiparea unei amenințări, a unui eveniment sau a unei situații reale sau imaginare. Este una dintre cele mai frecvente emoții pe care le-au experimentat oamenii la un moment dat în viața lor.
Ea este un răspuns la un pericol sau la o amenințare. Este numita astfel, deoarece toate efectele sale vizează fie să lupte, fie să fugă de pericol. Astfel, singurul scop al anxietății este de a proteja individul de rău. De exemplu, daca inaintezi spre marginea unei prapastii si iti dai seama la un moment dat ca esti prea aproape de a cadea, primul impuls este sa faci un pas inapoi. Iata cum imediat sistemul nostru de aparare intervine.
Toate simptomele noastre ( senzatie de irealitate, amețeală, tahicardie, vedere încețoșată, furnicături, senzații de respirație insuficienta etc) vin dintr-o anxietate EXTREMA, adica un raspuns la o amenintare falsa, o frica pe care noi o transmitem creierului. Si cum frica se hraneste din frica, se ajunge la o situatie paroxistica... si aici intervine sistemul nervos parasimpatic, cel care restabileste ordinea, dar si noi trebuie sa facem ceva, altfel reincepem cu frica si astfel intram intr-un cerc vicios care ne sperie si mai tare. Ca o prima solutie se recomanda acceptarea situatiei, sa te imbratisezi si sa-ti accepti frica astfel încât emoțiile sa poata circula liber și sa se poata disipa mai degrabă decât să se blocheze într-un ciclu vicios de anxietate. Cu alte cuvinte, trebuie sa observam, dar sa nu reactionam. Sa ne acceptam pe noi, sa ne acceptam fricile, sa nu ne inversunam impotriva lor.
Daca mai ai nevoie de detalii, scrie-mi in privat. Mult succes!
Anxietatea este definită ca o stare de reținere sau frică ce apare la anticiparea unei amenințări, a unui eveniment sau a unei situații reale sau imaginare. Este una dintre cele mai frecvente emoții pe care le-au experimentat oamenii la un moment dat în viața lor.
Ea este un răspuns la un pericol sau la o amenințare. Este numita astfel, deoarece toate efectele sale vizează fie să lupte, fie să fugă de pericol. Astfel, singurul scop al anxietății este de a proteja individul de rău. De exemplu, daca inaintezi spre marginea unei prapastii si iti dai seama la un moment dat ca esti prea aproape de a cadea, primul impuls este sa faci un pas inapoi. Iata cum imediat sistemul nostru de aparare intervine.
Toate simptomele noastre ( senzatie de irealitate, amețeală, tahicardie, vedere încețoșată, furnicături, senzații de respirație insuficienta etc) vin dintr-o anxietate EXTREMA, adica un raspuns la o amenintare falsa, o frica pe care noi o transmitem creierului. Si cum frica se hraneste din frica, se ajunge la o situatie paroxistica... si aici intervine sistemul nervos parasimpatic, cel care restabileste ordinea, dar si noi trebuie sa facem ceva, altfel reincepem cu frica si astfel intram intr-un cerc vicios care ne sperie si mai tare. Ca o prima solutie se recomanda acceptarea situatiei, sa te imbratisezi si sa-ti accepti frica astfel încât emoțiile sa poata circula liber și sa se poata disipa mai degrabă decât să se blocheze într-un ciclu vicios de anxietate. Cu alte cuvinte, trebuie sa observam, dar sa nu reactionam. Sa ne acceptam pe noi, sa ne acceptam fricile, sa nu ne inversunam impotriva lor.
Daca mai ai nevoie de detalii, scrie-mi in privat. Mult succes!
Se poate imbratisa anxietatea ca boala sau se poate trata cu antidepresive si psihoterapie.
Depinde de fiecare ce decizii isi ia in viata.
Depinde de fiecare ce decizii isi ia in viata.
Buna seara...ce liniste pe aici.cum va mai descurcati cu anxietatea?eu sunt sigura ca ati pus piciorul in prag si nu-i mai dati voie sa va chinuie, doar anxietatea apare predominant la oamenii puternici si cum ati facut fata pana acum o sa va descurcati si in viitor.
Eu am inceput sa raresc sedintele la psiholog, se pare ca toata lumea pleaca in concedii, inclusiv doctorita mea...asa ca ma vad mai rar cu ea.
Ce am invatat pana acum...ca e normal sa ma ingrijorez, ca e normal sa-mi pun semne de intrebare cu privire la simptomele pe care le am, ca asta sunt eu si nu trebuie sa astept "minunea schimbarii...sa redevin ce-am fost" dar trebuie sa realizez ca sunt doar niste senzatii si atat.
Am 4 luni fara nici un atac de panica, fara nopti nedormite si fara pastile inghitite dar asta nu inseamna ca nu mi-a fost frica la un moment dat.mi-a fost rau, am realizat ca nu e nimic grav, ca sunt doar niate senzatii care o sa treaca, trebuie sa am doar rabdare, sa-mi vad in continuare de treburi, ca nu e o tragedie daca apare sentimentul de frica...e un sentiment ca oricare altul si e dreptul meu sa ma simt cum vreau.
Incercati sa nu va mai stresati pentru orice, nu trebuie sa controlati totul, lasati lucrurile sa vina de la sine, nu va stresati pentru perfectiune si mai puneti-va si pe voi pe primul loc.
Eu am inceput sa raresc sedintele la psiholog, se pare ca toata lumea pleaca in concedii, inclusiv doctorita mea...asa ca ma vad mai rar cu ea.
Ce am invatat pana acum...ca e normal sa ma ingrijorez, ca e normal sa-mi pun semne de intrebare cu privire la simptomele pe care le am, ca asta sunt eu si nu trebuie sa astept "minunea schimbarii...sa redevin ce-am fost" dar trebuie sa realizez ca sunt doar niste senzatii si atat.
Am 4 luni fara nici un atac de panica, fara nopti nedormite si fara pastile inghitite dar asta nu inseamna ca nu mi-a fost frica la un moment dat.mi-a fost rau, am realizat ca nu e nimic grav, ca sunt doar niate senzatii care o sa treaca, trebuie sa am doar rabdare, sa-mi vad in continuare de treburi, ca nu e o tragedie daca apare sentimentul de frica...e un sentiment ca oricare altul si e dreptul meu sa ma simt cum vreau.
Incercati sa nu va mai stresati pentru orice, nu trebuie sa controlati totul, lasati lucrurile sa vina de la sine, nu va stresati pentru perfectiune si mai puneti-va si pe voi pe primul loc.
buna seara, oameni buni nu va mai chinuiti cu anxioliticele nu fac decit sa ascunda anxietatea sub pres.faceti urmatorul tratament si o sa ma pomeniti.--------------------* modificat de Admin
Salut!
@dan.sorin, cat timp trebuie luat acest tratament si in cat timp s-au vazut rezultatele la tine?
@dan.sorin, cat timp trebuie luat acest tratament si in cat timp s-au vazut rezultatele la tine?
Salut. dupa 3 saptamini incepe sa revina linistea la cap. Probioticele trebuie luate 6 luni, si celelalte o luna jumate.
Buna cum va mai simtiti?Veritas cum esti ?stie cineva ceva de Veritas ?nu a mai postat de mult.Eu sunt asa si asa nu prea ok.
Daria cei cu tine?Sa sti ca si eu am avut zile cam aiurea, asa suntem.Daca Veritas nu a mai scris poate este bine.Dan.sorin ti-am scris in privat ca au sters postarea ta as vrea sa stiu si eu tratamentul acela ca nu l-am memorat.Noapte linistita tuturor!
Si eu i-am scris lui Dan in privat, dar nu am primit niciun semn inca.
Buna ziua!
Cum mai stati cu anxietatea asta?
Eu prin luna aprilie am terminat cu seroxatu'
Acum cateva zile au inceput din nou starile..
Mai traieste cineva senzatia ca totu' se misca in timpu' mersului si ca ti pierzi echilibru'?
Multumesc si Sanatate!
Cum mai stati cu anxietatea asta?
Eu prin luna aprilie am terminat cu seroxatu'
Acum cateva zile au inceput din nou starile..
Mai traieste cineva senzatia ca totu' se misca in timpu' mersului si ca ti pierzi echilibru'?
Multumesc si Sanatate!
Eu am postat cu cateva pagini in urma, cum m-am tratat de aceste stari si nu au revenit pentru ca am rezolvat radacina cauzelor.Cu medicamente, ceaiuri , vitamine nu se rezolva pentru ca cauza acestor stari este in subconstient deci orice pastila ai inghiti nu schimba ideile si amintirile din subconstient.De aceea am postat.Daca vreti sa scapati (doar prin acea terapie) va pot recomanda., prin email, nu intru des aici sa verific cine imi scrie.Sa fiti sanatosi cu totii.
Buna dimineata. Ma bucur sa vad ca, persoane ca iulia, care au trecut prin anxietate revin aici cu incurajari.
Lau82...eu nu prea am luat medicamente asa ca nu stiu ce sa iti zic.din ce am citit pe forum e semn ca trebuie sa revii la psihiatru sa vezi daca trebuie sa reiei medicatia.nu stiu daca ai facut psihoterapie dar merita sa incerci.eu trec in a 5-a luna de cand merg si nu am mai avut nici un atac de panica puternic, stari de teama da, dar nu ma afecteaza cu nimic.am o viata normala, servici, casa, calatorii, prieteni...si chiar daca as avea un atac de panica tot as face lucrurile astea.cum poti sa treci peste o stare rea acasa, poti sa treci peste si la munca, si in oras, si la mare si la munte
Ce am invatat pana acum, si trebuie sa imi imi implementez bine in minte, ca asa sunt eu, sunt mai sensibila, nu trebuie sa ma tem de ceea ce simt, ca e normal sa imi fie frica numai ca trebuie sa controlez nivelul(aici e mult de munca).
De saptamana viitoare incep confruntarile :D...cine ma stie mai de mult pe forum, stie ca sunt foarte grijulie la ce mananc de frica sa nu ma doara stomacul.ei bine, doamna psiholog mi-a dat tema de casa sa fac o lista cu ce nu mananc, ce mananc mai rar dar imi provoaca frica si de feluri de mancare care cred eu ca imi fac rau.
Si apoi o sa incep sa consum cate un aliment care ma "sperie" sa vad ce simptome imi da, daca sunt reale sau nu ai daca m-ar afecta cu adevarat.
Cam asta fac eu in perioada asta...pe langa mini concedii la mare, la munte, castraveti se pus la murat si suc de rosii(cei care stau acasa din cauza anxietatii puteti sa va ocupati si de conserve, iti dau o satisfactie mare cand vezi ce iese de pe mainile tale).
Sa auzim de bine...weekend placut
Lau82...eu nu prea am luat medicamente asa ca nu stiu ce sa iti zic.din ce am citit pe forum e semn ca trebuie sa revii la psihiatru sa vezi daca trebuie sa reiei medicatia.nu stiu daca ai facut psihoterapie dar merita sa incerci.eu trec in a 5-a luna de cand merg si nu am mai avut nici un atac de panica puternic, stari de teama da, dar nu ma afecteaza cu nimic.am o viata normala, servici, casa, calatorii, prieteni...si chiar daca as avea un atac de panica tot as face lucrurile astea.cum poti sa treci peste o stare rea acasa, poti sa treci peste si la munca, si in oras, si la mare si la munte
Ce am invatat pana acum, si trebuie sa imi imi implementez bine in minte, ca asa sunt eu, sunt mai sensibila, nu trebuie sa ma tem de ceea ce simt, ca e normal sa imi fie frica numai ca trebuie sa controlez nivelul(aici e mult de munca).
De saptamana viitoare incep confruntarile :D...cine ma stie mai de mult pe forum, stie ca sunt foarte grijulie la ce mananc de frica sa nu ma doara stomacul.ei bine, doamna psiholog mi-a dat tema de casa sa fac o lista cu ce nu mananc, ce mananc mai rar dar imi provoaca frica si de feluri de mancare care cred eu ca imi fac rau.
Si apoi o sa incep sa consum cate un aliment care ma "sperie" sa vad ce simptome imi da, daca sunt reale sau nu ai daca m-ar afecta cu adevarat.
Cam asta fac eu in perioada asta...pe langa mini concedii la mare, la munte, castraveti se pus la murat si suc de rosii(cei care stau acasa din cauza anxietatii puteti sa va ocupati si de conserve, iti dau o satisfactie mare cand vezi ce iese de pe mainile tale).
Sa auzim de bine...weekend placut
Buna dimineata,
Si eu am facut primul atac de panica in 2013, 3 mai , dupa o perioada de vreo 3 luni de munca intensa, nopti pierdute, adica dormeam 3-4 maxim pe noapte, tigari la greu, cafea multa, mancam pe fuga, numa fast food, covrigi, etc.
Iar pe data de 3 mai am cedat, mi-a venit pur si simplu rau, am simtit ca ma lasa picioarele si din senin am inceput sa plang, m-am gandit ca am vreo boala incurabila.
Am fost la spitalul judetean si ei mi-au facut niste perfuzii... am ajuns acasa, noaptea nu am dormit nici macar 10 minute, simteam ca imi bate inima, eram agitat, nervos, etc...
A doua zi iar am mers la spital, dansii de la spitalul judetean mi-au zis ca am o viroza ascunsa :))), (daca era ascunsa, ei cum au vazut-o ??)
3-4 zile m-am plimbat asa... casa-spital, spital-casa, facand numai niste banale perfuzii.
M-am internat 5 zile in spitalul judetean, am facut toate analizele posibile nu imi gaseau nimic dar eu eram cu moralul la pamant, nu puteam merge singur, simteam ca o sa pic din picioare, dar in schimb reusisem sa ma odihnesc...
Dupa ce m-am externat, o luna de zile nu am iesit afara din casa, de frica, de frica caldurii, ca o sa-mi vina rau, ca o sa cad in strada si o sa mor.
M-am dus la psiholog, m-a ajutat enorm !!!! Apoi am fost si la psihiatru si de atunc iau tratament, cipralex si anxiar, bineinteles ca am redus treptat, treptat dozele.
Si acum mai am frici, cand plec din tara, ma uit cum este vremea daca este foarte cald, daca este vreun spital prin zona...
Am momente si eu cand simt ca-mi pierd echilibru, ca parca calc asa in gol, simt o presiune asupra capului. parca nu ma mai poate multumii nimic, sunt nervos, agitat..(asta uneori )...
Asta este viata, mergem inainte!!!
O zi buna.
Si eu am facut primul atac de panica in 2013, 3 mai , dupa o perioada de vreo 3 luni de munca intensa, nopti pierdute, adica dormeam 3-4 maxim pe noapte, tigari la greu, cafea multa, mancam pe fuga, numa fast food, covrigi, etc.
Iar pe data de 3 mai am cedat, mi-a venit pur si simplu rau, am simtit ca ma lasa picioarele si din senin am inceput sa plang, m-am gandit ca am vreo boala incurabila.
Am fost la spitalul judetean si ei mi-au facut niste perfuzii... am ajuns acasa, noaptea nu am dormit nici macar 10 minute, simteam ca imi bate inima, eram agitat, nervos, etc...
A doua zi iar am mers la spital, dansii de la spitalul judetean mi-au zis ca am o viroza ascunsa :))), (daca era ascunsa, ei cum au vazut-o ??)
3-4 zile m-am plimbat asa... casa-spital, spital-casa, facand numai niste banale perfuzii.
M-am internat 5 zile in spitalul judetean, am facut toate analizele posibile nu imi gaseau nimic dar eu eram cu moralul la pamant, nu puteam merge singur, simteam ca o sa pic din picioare, dar in schimb reusisem sa ma odihnesc...
Dupa ce m-am externat, o luna de zile nu am iesit afara din casa, de frica, de frica caldurii, ca o sa-mi vina rau, ca o sa cad in strada si o sa mor.
M-am dus la psiholog, m-a ajutat enorm !!!! Apoi am fost si la psihiatru si de atunc iau tratament, cipralex si anxiar, bineinteles ca am redus treptat, treptat dozele.
Si acum mai am frici, cand plec din tara, ma uit cum este vremea daca este foarte cald, daca este vreun spital prin zona...
Am momente si eu cand simt ca-mi pierd echilibru, ca parca calc asa in gol, simt o presiune asupra capului. parca nu ma mai poate multumii nimic, sunt nervos, agitat..(asta uneori )...
Asta este viata, mergem inainte!!!
O zi buna.
Anxiar...ai mai scris parca mesaje aici, pe forum, nu?parca te tin minte.si eu tot din 2013 sunt pe aici.
Da, am mai scris.
Dar uneori, mai am momente, nu panica intensa... dar ma deranjeaza.
Dar uneori, mai am momente, nu panica intensa... dar ma deranjeaza.
Am revenit si eu... Nu am mai scris o vreme din cauza fricilor si a stari mele... Nu mai stiu ce sa fac. Sunt in pensie de boala si nu ies din casa cu zilele... Mi-e teama ca am sa cad jos, ca cine stie ce am... Mi-e si greu sa descriu aici simptomele, dar sunt mereu ametita si am senzatia ca ma rup de realitate si ca imediat imi voi pierde constiinta. Nu mai scap de ameteala asta din primavara... :(
Exista un grup Derealizare si Depersonalizare pe Facebook. Ei au scris acolo ca le-a trecut derealizarea cu Omega 3 Omega 6 Omega 9.
Sa va faceti si examen oftalmologic amanuntit, pentru senzatia de ameteala.
Sanatate multa!
Sa va faceti si examen oftalmologic amanuntit, pentru senzatia de ameteala.
Sanatate multa!
Multumesc Clara. Control oftalmologic am facut - am probleme cu ochii dar nu cred ca acesta este motivul ametelilor mele... Multumesc inca o data!
Buna ziua.
Imi fac curaj sa postez si eu aici dupa mult timp. Si eu am avut un episod de anxietate anul trecut si cu ajutorul psihologului am rezolvat si am reusit sa trec peste. Anul acesta a revenit din nou, si am inceput sa reaplic tot ce am invatat anul trecut de data asta cu noi constatari. Se pare ca nu prea traiam in prezent de ceva timp. Si aveam tot timpul impresia ca tot ce privesc se misca mai ales daca stateam pe scaun sau in pat.
Acum iar trec prin ceva similar numai ca odata ce m-am decis sa le infrunt si sa-mi spun ca nu se misca nimic parca mai rau se misca si uite asa ajung cateodata la o stare de disperare cum ca nu mai trece si ca daca raman asa. Sunt perfect constienta ca nu se misca nimic dar privirea ini spune cu totul si cu totil altceva. Mai este cineva aici care se confrunta cu asa ceva? Daca da poate putem vorbi pe tema asta sa impartim pareri sa iesim din prostia asta care ne face viata o povara.
Multumesc
Imi fac curaj sa postez si eu aici dupa mult timp. Si eu am avut un episod de anxietate anul trecut si cu ajutorul psihologului am rezolvat si am reusit sa trec peste. Anul acesta a revenit din nou, si am inceput sa reaplic tot ce am invatat anul trecut de data asta cu noi constatari. Se pare ca nu prea traiam in prezent de ceva timp. Si aveam tot timpul impresia ca tot ce privesc se misca mai ales daca stateam pe scaun sau in pat.
Acum iar trec prin ceva similar numai ca odata ce m-am decis sa le infrunt si sa-mi spun ca nu se misca nimic parca mai rau se misca si uite asa ajung cateodata la o stare de disperare cum ca nu mai trece si ca daca raman asa. Sunt perfect constienta ca nu se misca nimic dar privirea ini spune cu totul si cu totil altceva. Mai este cineva aici care se confrunta cu asa ceva? Daca da poate putem vorbi pe tema asta sa impartim pareri sa iesim din prostia asta care ne face viata o povara.
Multumesc
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 5ce sa fie, boala psihica, neurologica?
- 3probleme nerezolvate de 6 ani.un sfat? mai multe?
- 8stare generala de sanatate instabila
- 9atacuri de panica..stare de frica
- 5tulburari psihice dupa 26 ani - va mai primi certificat si indemnizatie?
- 21va rog ajutati-ma atacuri de panica sau am ceva la inima?
- 7Probleme cu atacuri de panica si anxietate
- 8Atac de panica
- 6Anxietate, atacuri de panica - Schimbarea antidepresivului.
- 20Mutabilitate si agitatie
- 1Ganglioni si tuse seaca persistenta
- 21Este necesara internarea la psihiatrie pentru tratarea atacurilor de panica?
- 5Lipsa aerului, tulburari de somn
- 2Simptome care nu-mi dau pace
- 5Anxietatea si tratamentul ei
- 13Anxietate incurabila
- 6Internare cu diagnostic de anxietate.
- 6Anxietatea generalizata
- 37Pentru persoanele cu boli psihice : cat de functionali sunteti?
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: