Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a X-a

Buna fetele. Ce faceti? Petreceti toate un weekend frumos? SPER!!!
Eu sunt mai bine, nu ma mai omoara gandurile asa de rau. SLAVA DOMNULUI.

Sophie, tu esti bolnavioara? Am observat ca ieri n-ai dat pe la noi. Sanatate daca e asa.

Anca, ce faci?

Hai, la raport.

Hai ca vad ca toate sunteti ocupate in weekend. Eu nu mai sunt asa bine acuma seara. Dupa ce am terminat tot ce am avut de facut si i-am pus pe toti la punct, cand sa ma relaxez m-a pocnit "fericirea". Nu va zic cu ce obsesie sa nu va molipsesc. Nu reusesc, mama ei, de obsesie sa o dau la o parte. Parea asa de reala. Tine de mine si de posibilitatea de a ma face bine. UGH!
Poate are rol si faptul ca stam in casa, iar am baietelul bolnav (imi vine sa mor, dupa doar 4 zile la cresa iar a facut febra si tuseste) si nu facem si noi nimic. De la Revelion n-am mai facut nimic. Poate de asta si ii dau eu o interpretare altfel a faptului ca sunt mai deprimata asa...

Si eu cata, pe-aici. Azi m-am trezit binisor, dar apoi tot m-a lovit o data. La mine, cu cat uit mai tare de gandurile astea, atunci cand vin din nou au un impact cu atat mai mare...e si stresul sesiunii acum, dar o sa treaca.
Acum mi-am amintit, cum de am lansat eu un subiect pentru weekend, cand stiam ca nu intra nimeni in weekend :))

Cum mai Cris mama, io sunt nimeni?
Daaa, stii ca ai dreptate cu impactul si mai mare al gandurilor? Ma gandeam azi ca mintea mea e asa o dusmanca a mea... cum ma linistesc putin parca scormoneste sa dea de ceva cu care sa ma plezneasca si mai rau. E ceva...
Saptamana care vine vreau sa discut si cu terapeuta si cu psihiatrul (daca reusesc sa ajung la dansul) sa imi zica clar ce diagnostic imi pun ei, le explic ce si cum, parca obsesiile gandurilor sunt si mai puternice acum, mai pure, nu stiu cum sa zic, nu se poate sa fie altceva decat TOC. Ei se bazeaza cand zic ca nu am TOC pe faptul ca nu am compulsii dar am sa le vb despre compulsiile mentale.
Cam greu pentru weekend Cris mama, nu?
Si tu care vroiai discutie despre sex...
Va dau in acest sens sfatul pe care l-am primit de la o prietena buna :) - anume sa va fortati atunci cand nu va vine ca "foamea vine mancand." :)

Fetele, neata! Hai la raport toata lumea!
Sa aveti o saptamana buna buna!

Buna dimineata, fetelor!
Cum ati petrecut?
Eu am fost tot weekend-dul depresiva, in loc sa ma bucur de momentele petrecute langa cei dragi m-am refugiat in somn si in ganduri nenorocite. Abia spre seara parca mi-am revenit dupa ce am luat un Tranxene. Daca stiam il luam mai repede.Acum imi pare rau pentru ca nu m-am ocupat de casa si de copil, dar nu mai pot intoarce timpul.

Heiii! Eu racita si tampa! Tare tampa! De joi n-am ai scris, nu? Joi m-am simtit aiurea rau, racita si cu mintile pe pereti, dar ma potolii. Vineri n-am dat pe la birou ca am fost tare slabita de la raceala, am pregatit in schimb o cina draguta si m-am simtit tare bine. Sambata... sambata m-a luat din nou si nu m-a lasat nici pana acum. De cate ori incerc sa-mi spun ca e in mintea mea, imi amintesc de senzatia pe care am trait-o si-mi spun, nu, e ceva acolo... e ceva... asa ca nu ma pot potoli. Poate ati trait si voi sentimentul acesta, cand vrei sa te linistesti, dar lucrurile capata o amploare atat de aiurea incat nu-ti vin in ca decat ca te minti, ca daca, parca, si totusi... si cum nu reusesc sa ies din asta ma apuca o stare de deprima cumplita! Si-mi vin in cap si toate celelalte obsesii si ma chinui ca eu sunt rea, ca eu vreau sa mi se intample toate astea... e un cosmar. Am venit la birou si sunt naspa, cu urechile infundate ori de la raceala, ori de la ganduri. Nici eu nu mai stiu... va anunt cand urc pe val!

Offf mai Sophie, ghicisem io ca nu ti-e bine. Hai ca daca iti trece raceala iti va fi mai bine. Am citit undeva ca si raceala te trage in jos in tulburarile astea ale noastre. Asa ca de aia te invadeaza toate gandurile, esti mai slabita si de aia te atinge si mai rau.
As vrea sa fiu desteapta sa iti zic ceva folositor dar... nu stiu nici eu. Decat ca ma rog pentru tine sa iti fie mai bine.
Ai grija de tine!

Da, Cata, porcaraia asta poate face atat de mult rau!!!! Mi-e ciuda ca vineri am fost OK. dar si cand sunt ok si ma zbat sa fiu OK, nu pot sta linistita ca ma apuca din nou. Mi-e ciuda ca in momentele astea am un sentiment atat de de cacat vis-a-vis de propria-mi persoana... Stiu ca nu trebuie sa ma gandesc, dar e atat de horor incat ma simt ultimul om de pe pamant! Imi doresc sa treaca si sa am sentimentul acela frumos in ceea ce ma priveste, ca vreau, pot si voi iesi din TOC. Sa dea dumnezeu sa fie asa!
Oricum, eu pe internet nu intru in week-end, d-aia nu m-ai gasit.

Buna fetelor,
Vad ca nu va e prea bine. Las ca vor veni si zile bune si foarte bune. Va asigur! Sa aveti incredere in lucrul asta.
Nici eu nu-s prea bine, mi-au intarziat rushii, nu vor frate sa treaca Prutu', am facut doua teste barza si totul pare okei.
Ma ia in schimb anxietatea si tremurici asa ca sa fie tablou complet, dar nu ma las.

Sofie mama, io am vrut sa iti sugerez ca doza ta prozac e cam micuta pentru TOC. Incearca sa vb cu dr tau sa vezi daca nu se poate mari doza. La mine kick in a fost cam pe la 60, nu mai zic ca eu i-am cerut permisiunea ca sa merg pina la 80mg/zi. Dar a mers.
Apoi dupa cam un an am inceput sa le descresc si ajunsesem sa iau numa 10mg/zi, adik juma de pastiluta, foarte putin:)
Cata, sper sa te catari si tu pe val, cum am vorbit de dimineata incearca sa rumegi ideea cu incertitudinea. Intr-o zi, sper in curamd am s-o postez si aici.
Robyca stiu cum e, am avut nenumarate zile cand abia m-am miscat prin casa cu depresia-n spinare. Nu te mai invinovatii ca va trece.
Si eu ma simteam si inca ma mai simt vinovata ca nu faceam treaba prin casa asa "ca la carte", apoi am avut un declic si mi-am spus ca in fond sanatatea mea primeaza si ca daca m-am odihnit sau am stat in pat, am stat ca nu m-am simtit bine, nu ca am vrut. Fac clar o deosebire intre a lenevi si a ma odihni din cauza depresiei.
Pe vremuri eram sclava spalatului, a mopului, a cratitei samd, acum nu, nu mai gandesc asa pentru ca nu asta e cel mai important in viata.
Am realizat asta dupa multi ani de munca inutila, nimeni nu m-a iubit mai mult daca am spalat sau nu bucataria, nu am fost o mama mai buna daca azi i-am calcat sau nu lui fii-mio tricourile. Am schimbat aceste activitati cu unele mai placute si mai benefice : fac lectii cu fii-mio sau ii citesc sau il pun pe el sa citeasca. Nu mult ca nu duce mititelu, dar asa cat sa fiu eu impacata ca lucrul respectiv o sa ii prinda bine la scoala. Pentru mine e un mic obiectiv atins si pentru el, sper, sa-l ajute la scoala.
Nu va zic sa faceti ca mine, ca nu detin eu adevarul absolut, ci sunt doar sugestii.
Acceptati-va limitele, asta este unul din factorul cheie al TOC-ului.
Vor fi si zile cand veti realiza poate mai mult decat altii perfect sanatosi:)) si tare m-as bucura pentru noi. Pentru ca putem lucrul asta si-l vom dovedii impreuna!
Va pup si ne auzim :)

Multumesc, Prozac
Chiar mi-au facut bine vorbele tale.

Prozac mama, spoken like a true professional. Multumim.
Eu sunt inca sclava cratitei si a mopului dar recunosc ca imi place asa ca... daca imi face bine de ce nu?
Draga mea, de pe acum realizam mai mult decat cei sanatosi. Luptand cu ceva destul de greu de dus descoperim atat de multe lucruri despre noi.
In afara de faptul ca sunt si eu tremuranda si cu durere de cap si ca simt piticii tropaind pe langa creierul meu sunt pe val. Azi am terapie si maine ma vad cu dr psihiatru sa mai discutam. Sper sa ma mai lumineze si ajute si ei. In rest, speranta la Bunul Dumnezeu.

Sophie, multa sanatate!

Buna Prozac, nu stiu nici eu ce sa spun despre medicament... Eu am mers cel mai mult la 30 mg si, vazand ca ma simt tot de cacat, am vorbit cu doctorita si ea mi-a spus sa-l scot. Nu o fac eu de capul meu.
A spus ca stie ca sunt recomandate doze maxime, dar ca la cele 42 de kile ale mele (ca atat am, greutatea mea normala e 45 si deja la 46 ma simt grasa :-) sunt micuta de statura, cu oase foarte subtiri, nu e nici o poblema aici) ii e frica sa-mi dea mai mult.
Doamne, eu ma bucur cand am chef sa fac ceva in casa... ca de fapt chef am, dar ruminatia imi fura tot! Cacatul asta de TOC mi-a furat tot ce aveam eu mai drag: creativitate, dragoste, optimism. Astea mi-au dat intotdeauna forta si astea nu mai sunt. Ma chinui sa le regasesc, dar sunt terfelite de teama, de depresie, de amarala. Nu stiu daca aveti vreodata senzatia asta, dar imi vine sa smulg din mine acest ceva care ma termina.

Fetele, ma catar putin pe val... parca va si vad facand surfing!

Sofie, sunt rezervata in a da mai multe sfaturi despre marirea dozei, dar poate impreuna reusiti sa stabiliti cum e mai bine sa faceti.
In mod normal, un tratam ocd se face cu doza mare.
va pup si revin

bine, sophie...pe val cu tine!!!
asa e tocul, cu suisuri si coborasuri, si cat e de bine cand scoti un pic capul la suprafata!!!
si sunt stresata ca am maine un examen asa de tampit! eu care eram pana acum numai cu 10, sper sa iau macar un 5 la asta!

Hei, mai pe val... dupa cum spuneam! Dar m-am prins ca am facut o noua obsesie. Nothing new, just TOC! Cris, bafta la examen! Stii, mai cunosc eu una care trebuia sa ia numai de 10:-) Moi! Si nu luam numai de 10, da ma strofoca gandul. Stiu ca gandurile fura din tine... din mine fura viata, cheful, dar teoretic vorbind, ma descurc bine la ceea ce am de facut. Sigur, fara m-as descurca si mai bine, da o trece el...

Fetelor, am citit si eu un pic discutiile voastre. Va intreb acum voi va confruntati cu obsesii zi de zi?
Sunteti pe tratament si aveti totusi obsesii?
Da e drept eu am intrat acum intr-o stare oarecum de depresie si poate ca am exagerat cand v-am scris voua, cert este ca am unele probleme si avand boala asta nu imi dau seama daca un om obisnuit ar avea aceiasi stare ca a mea avand aceleleasi probleme. Uneori cand ma confrunt cu greutati tind sa dau vina pe aceasta boala. Imi pare rau ca momentan nu sunt vesela si optimista si nu va pot incuraja, dar am o experienta TOC destul de indelunganta si ma puteti intreba orice. Ceea ce stiu sigur este ca eu am trait vreme de 3 ani de zile cu aceasta boala ( a fost o perioada foarte fericita) cand nu am simti practic ca o am. Ceea ce vreau sa va spun ( este parerea mea) este ca cu o medicatie potrivita organismului tau poti trai fara nici un fel de obsesie. Cand vad ceea ce scrieti aici, ca va vin ganduri ba dimineata, ba seara, ba probabil cand faceti ceva important ( munca, va ocupati de copil, faceti sex, nu stiu examene ) mi se face pielea gaina. Am trecut prin asa ceva si imi curg lacrimile numai la gandul ca as mai putea trece prin asa ceva. Poate nu ma credeti am incercat fara pastile un an de zile. ( un cosmar e putin spus).

Va pup

Vorbim.
Important este sa simtit ca doctorul vostru face tot ce poate pentru voi. Daca nu simtit asta parerea mea este ca mai sunt si altii.

Anca, eu de exempli nu iau tratament, dar obsesiile mele sunt de cele mai multe ori la un nivel acceptabil. Normal ca mi-as dori sa nu mai fie, dar ceea ce invatam si la CBT este sa le acceptam, mai degraba decat sa ne luptam cu ele, sa invatam sa ne bucuram de viata asa cum e, decat sa ne-o stricam tot traind cu dorinta de a nu mai fi. Si asta incerc si eu sa fac, cred ca si restul fetelor.

Buna Anca,

Eu, una, am obsesii zi de zi de ceva mai mult de un an. M-a terminat emotional! Inainte de asta aveam cate un gargaun din cand in cand... din pacate, in loc sa fac cbt, am facut psihanaliza trei ani si frici de-ale mele s-au cronicizat. Dupa care am facut din nou crize. Nu stiu ce medicament sa incerc si ce sa fac sa ies din porcaria aceasta. Terapeuta mea ma lasa numai pe CBT..
In orice caz, OCD este o boala ingrozitoare. N-as dori-o nimanui, nici macar 10 minute.
Doctori sunt multi, eu una am vazut o gramada! Prima data au aparut crizele acum 12 ani. Au mai venit, au mai plecat, m-am mai obisnuit... am vazut pe unul si pe altul si ii urasc pentru incompetenta lor. De cand m-am informat despre CBT imi dau seama cate greseli au facut in ce ma priveste si cat timp am pierdut, timp pe care nu mi-l da nimeni inapoi. In plus, am mai si platit bani grei pe terapie. Chiar ma gandeam odata ca mi-ar placea sa-i dau in judecata pe toti medicii/psihologii care mi-au luat banii si n-au stiut ce sa-mi faca. Da asta e...

Citeam un articol despre OCD si scria cum handicapatii de analisti pot sa-ti inrautateasca simptomele facandu-te sa crezi ca ceea ce simti sunt sentimente refulate!

Draga mea daca tie ti se pare acceptabil e treaba ta.

Draga mea eu sunt de parere spun asta din experienta si din ceea ce am discutat cu medicul meu si ( eu pe toate site-urile am citit ca terapia se combina cu tratamentul medicamentos) ca daca faci terapie ar trebui sa iei si medicamente. Nu stiu ce sa zic, si eu am incercat un fel de terapie timp de un an fara medicamente si a fost iadul pe pamant. Poate ca am scapat de o obsesie si apareau altele.Si mai puternice. Eu nu vreau sa va spun sa renuntati la terapie si sa luati medicamente dar eu cred ca dupa atatea terapii ar trebui sa simtit ameliorari considerabile. Poate la voi e mai usor desi nu cred. Si la mine au fost rare obsesiile la inceput, apoi au devenit din ce in ce mai dese pana au reusit sa acapareze intreaga mea minte absolut toata ziua. Am incercat sa le controlez, am incercat sa le ignor, am folosit foarte multe metode dar efectiv nu am reusit. Am citi o multime de carti, am incercat gandirea pozitiva, metode de relaxare, inlocuirea gandului nici nu le mai stiu. Cert este ca la mine nu a mers. Am ajuns atat de rau incat tot acest disconfort creat de aceste ganditi obsesive, adevarate ritualuiri verbale sa imi afecteze sanatate fizica si anume: aveam dureri de cap incredibile fara nici aleliorare la niciun medicament, aveam stari de nervi, stari, ma durea stomacul si multe altele. ( multe simtome psihosomatice). Am fost pe punctul de a deveni ipohondra. Ma duceam in fiecare zi la medic. Ma duceam la servici si ma inchideam in baie si plangeam ca o nebuna gandindu-ma ca sunt lipsita de orce speranta.
Am fost foarte grav si credeti-ma ca fara medicament era imposibil sa ies din aceasta stare. POATE LA VOI NU ESTE ASA GRAV. POATE VOI VA PERMITETI SI DIN PUNCT DE VEDERE FINANCIAR SI DIN PUNCT DE VEDERE AL TIMPULUI, POATE SI DIN PUNCT DE VEDERE A STARII VOASTRE DE SPIRIT SA VA INCREDINTATI MINTEA UNUI PSIHOLOG SI SA INCERCATI DIVERSE METODE PACALIND MINTEA. Eu nu mai sunt in stare. Daca as avea o suma mare de bani sa-mi permit un bun psiholog poate ca as incerca. Mai ales ca imi doresc un bebe mult de tot. Pot sa fac copiii dar datorita medicatiei imi e teama sa nu iasa cu sechele. Dar mai vedem, se pare ca totul evolueaza.
REPET POATE LA VOI NU E ATAT DE GRAV SI SUPARATOR eu am intrerupt in 7 ani tratamentul ( si nu la cerere mea ) de 4 ori iar dupa circa2 luni din momentul in care nu mai luam tratamentul obsesiile apareau pe nepusa masa parca cu si mai mare forta si mai multe ( dupa intrerupere de 2 ori am ajuns la urgente si am fost spitalizata cate 2 saptamani). Am facut doua atacuri de panica de frica, frica ca medicamentul nu-si va mai face efectul si nu voi mai scapa de cumplitele ganduri. A fost ingrozitor.
Pe mine personal aceste obsesii nu ma lasa sa traiesc normal. Existenta acestor obsesii inseamna sa te duci cu fica si sila la munca, sa faci cucruri precum spalatul, pieptanatul, machiatul fara nici o placere, in sile de parca ai fi obligat sa le faci, sa-ti faci treaba mecanic si sa astepti sa scapi de orice responsabilitate ca sa te poti refugia in ganduri, ritualuri iar cand nu le mai suporti sa dormi, sa dormi si sa nu-ti doresti sa vina dimineata. Si multe altele.


SOPHIA DRAGA MEA SI EU AM MERS LA O GRAMADA DE DOCTORI PSIHOLOGI SI PSIHIATRI DAR DACA CEVA NU MERGE NU TE POTI COMPLACE.

STAI UN AN ASA, ZICI POATE, POATE DAR DACA TOT NIMIC???
VIATA TA TRECE IN CHINURI SI CE S-A DUS DUS E RAMAS IAR DOCTORUL CE FACE EXPERIENTE PE MINTE, PE PIELE TA???
VIATA TA E IN JOC, TRECE SI TU NU TE BUCURI DE EA!!!!!!!!! tI SE PARE NORMAL.

Psihologii de la spitalul de psihiatrie unde am fost eu internata cand le-am spus ca sunt obsedata de cuvantul singur s-au uitat crucit la mine si i-au zis psihiatrei mele sa nu ma externeze cxa nu sunt coerenta.
Crede-ma sunt patita. Norocul meu ca doctorita mea ma cunostea foarte bine.

NO HAI CA MAI VORBIM!

Anca, tocmai asta e problema...faptul ca toc-ul revine cand intrerupi tratamentul, tocmai de aia trebuie sa faci si terapie.
Sophie, tu nu ziceai ca iei Prozac?

eu nu am zis sa nu faceti terapie.
in primul rand sa faci la unul care stie ce face ( asta daca iti permiti ), unul bun.
oricum e alegerea fiecaruia. poate as face si eu daca as avea bani. important este sa dea rezultate cat de cat.
oricum eu nu cred in vindecare la ora actuala, nici prin terapie, nici prin medicatie. Eu am spus ca cu niste medicamente care se potrivesc pentru tine si binenteles si combinat cu o terapie ( cognitiv comportamentala ) acest lucru daca iti permiti ( pentru asta inseamna ani buni, timp mult si bani multi) poti trai normal.
Si OCD este diferit de la o persoana la alta, noi suntem diferiti, mie personal la ora actuala niciun medic( psihiatru sau psiholog ) nu mi-a garantat ca ma vindec. Poate dupa multi ani de tratamente combinate ( terapie+ medicatie) sa te lasi treptat de medicamente si sa reusesti sa controlezi boala cu ajutorul celor invatate la psihoterapie ( asta daca ai norocul sa dai peste un psihoterpeut bun). Dar nici macar asta nu-ti garanteaza ca nu poti esua.

am citit si eu carti, am incercat sa ma documentez cat am putut. Nu am dat de nimic cert.
poate ca alegerea mea nu e una buna. Dar am pierdut prea mult in viata printre ganduri inutile, frici, spaime,. Poate in viitor se mai descopera cate ceva, nu vreau sa fiu pesimista
N-am stiut ca Sophia ia Prozac. Mie de exemplu nu mi s-a potrivit Prozacul.
Poate ca voi va chinuiti mai mult ( probabil si doctorii vostri stiu ei c e fac ; eu nu sunt doctor; eu imi permit sa va impartasesc din experientele mele si poate sa dau niste sfaturi care sunt defapt niste concluzii care le-am tras din suferintele mele; binenteles ca asta nu inseamna ca vi se potrivesc si voua)

sa continui, poate voi va chinuiti mai mult si rezultatul va fii pentru o perioada mult mai indelungata


eu m-am chinuit mult si poate am ales calea cea mai simpla si mai ieftina (DEOCAMDATA) - MEDICATIA

EU SPER CA MEDICINA VA EVOLUA SI VA FII MAI BINE

EU PANA IN PREZENT AICI IN ROMANIA ( IN DOCUMENTARE AM MAI VAZUT) NU AM AUZIT PE NIMENI SA SE VINDECE DE TOC.( OCD)


SPER CA NU V-AM SUPARAT CU PARERILE MELE.

chiar crede-ti ca mie imi face placere sa iau in fiecare zi medicamente??
ca sunt impacata cu asta.

deloc


spuneti-mi si mie niste titlui de carti si autori. poate mai dezbatem

sa citesc

irina holdevici este un psihoterapeut foarte bun dar vorbeste foarte putin de acesta tulburare.

sunt deschisa la orice dar credeti-ma si pe mine ca nu pot fi optimista.

Draga Anca,
Sa ma ierti te rog daca te supara ce voi scrie dar... mi-a fost foarte greu sa iti urmaresc mesajele. Inainte sa spun orice am sa iti spun cateva lucruri: NIMENI nu contesta cat iti este de greu, nimeni nu pune la indoiala faptul ca medicamentele ne ajuta (daca unele dintre fete spun ca incearca doar terapie asta nu inseamna ca medicamentele nu sunt bune - de altfel vezi cate dintre noi iau medicamente). Fiecare este liber sa incerce ceea ce considera ca merge si mai ales ceea ce descopera ca merge.
Nu stiu ce sa iti zic, nu vreau sa te supar, chiar nu vreau, dar te rog si pe tine, cum i-am mai rugat si pe altii care au scris aici sa ai grija cand ne scrii. Te rog frumos sa te gnadesti ca poti descuraja pe cineva foarte usor prin cateva cuvinte.
Acest forum este unul DE SPRIJIN. Nu ne desfiintam solutiile gasite. Ne ajutam cu un sfat si cu incercand sa ascultam ceea ce fiecare avem de spus.

Vad ca este foarte important pentru tine aspectul financiar. Cred ca pentru fiecare dintre noi este. Fiecare facem un efort financiar considerabil si slava Domnului ca avem aceasta posibilitate. Daca nu iti permiti psihoterapie care intr-adevar este costisitoare (dar EXTREM de folositoare daca gasesti terapeutul potrivit) atunci poate ca putem sa te ajutam cu discutii aici. O abordare deschisa, o dezbatere de idei fara a ne impune neaparat punctul nostru de vedere ne poate aduce beneficii tuturor.

Citesti engleza? Sunt multe lucruri in limba engleza pe care le poti citi. Fetele te pot indruma mai bine.

Draga Anca, suntem aici ca sa ne intelegem una pe alta si intelegem ca nu poti fi optimista cand te simti asa de rau DAR daca ai ajuns la concluzia ca totul este atat de negru poate ar fi bine sa cauti un alt medic. Ma gandesc si eu...

Ai dreptate, Cata.
Eu dupa cum am zis nu iau medicamente...dar din cate scriu fetele de aici nici nu ma incurajeaza sa iau. Din cate citesc, medicamentele nu sunt o solutie totala, adica azi iei, maine nu mai ai TOC... medicamentele trebuie sustinute cu multe alte eforturi. Daca o sa treaca dincolo de acceptabil gandurile mele, o sa iau si eu medicamente, fara indoiala.

Poate imi dati si mie niste carti chiar si in engleza. Eu nu a vrut sa va descurajez, eu continui sa cred ca sunt realista atata tot.

Poate am fost prea dura sau dupa parerea voastra egoista. Cel putin am fost sincera cu voi si cu mine insami. Nu a fost vorba ca nu vreau sa sustin pe vreuna din voi in ceea ce inseamna terapie, chestia care m-a socat pe mine a fost ca puteti trai zi de zi cu ganduri, obsesii, etc.
Eu v-am relatat cazul meu ( am precizat clar ca OCD poate fii diferit de la o persoana la alta, ceea ce imi face mie bine, altuia poate ii face rau) atat cu bune cat si cu rele . CEEA CE AM VRUT EU SA SCOT IN EVIDENTA, PENTRU CA DIN DISCUTIILE VOASTRE NICI UNA NU ESTE OK ESTE SA DESCHIDETI BINE OCHII SI SA FITI SIGURE CA DOCTORUL VOSTRU FACE TOTUL PENTRU VOI. ATAT. ( FIE EL PSIHOLOG SAU PSIHIATRU ).

Nu sunt muritoare de foame, dar cred ca aspectul financiar este important pentru oricine c are munceste cinstit in rahatul asta de tara. Iar eu nu m-am referit strict la aspectul financiar ci la toate inconvenientele cumulate. Ceea ce se intampla in sistemul sanitar in Romania oricum este strigator la cer. dar asta este alta poveste.


Este clar ca ti-a fost greu sa citesti mesajele mele pentru ca probabil le-ai citit printre randuri dupa ce concluzii ai tras. ( nu am vrut sa fiu rautacioasa).

Am sa va citesc in continuare mesajele dar nu-mi voi mai spune nici parerile si nu voi mai face nici un comentariu.

Asa cum eu spre deosebire de voi am sustinut mai mult tratamentul medicamentos ( pentru caci cu el am simtit din nou ca traiesc ) astept si eu de la voi sa-mi comunicati rezultatele terapiilor ( credeti-ma ca imi doresc din suflet sa fie bune ).

important e sa fim libere, sa nu mai fim sclavele propilor ganduri.

Daca cu adevarat credeti in calea pe care ati ales-o eu sincer va admir vointa. Cu stima Anca Ciontu.

Salutare fetelor!
Vreau sa va redau mesajul scris de Anca in privat, ea isi cere scuze pentru sfaturile ei "mai din topor".

Anca e o persoana mai realista si dupa cum se vede ceva mai "inversunata" cu siguranta din pricina bolii. Sunt convinsa ca nu a vrut sa supere pe nimeni.
Chiar ieri mi-a scris in privat ca ei i se pare ca unele din fete nu ar fi pe tratament medicamentuos adecvat. Nu am dat curs acestei discutii, deoarece nu este domeniul meu, daca as fi fost doctor as fi continuat discutia, insa cum nu ma pricep nu ma pot avanta in sfaturi.
Asa, sa nu ma pierd in idei, am convingerea ca Anca nu a fost rautacioasa sau rau intentionata, ci suferinta pricinuita de TOC -ul ei a facut-o sa fie mai dura, asta combinata si cu modalitatea ei de a scrie, a iesit niste mesaje mai dure.
Nah, acu daca ar fi sa scriu cu inversunarea pe care o am eu impotriva doctorilor din tara noastra care habar n-au sa trateze TOC-ul, forumul nostru ar deveni un sir interminabil de injuraturi. Noroc ca mai exista si Iertarea lasata pe pamant de bunul Dumnezeu.
Asadar, hai sa trecem peste aceste mesaje mai dure, sa o invitam pe Anca sa nu ne mai scrie cu majuscule (ca asta inseamna ca strigam unii la ceilalti si nu doresc asta) sa ne spuna cum si cand a inceput ea sa se simta mai bine, daca nu mai are obsesii deloc si cum este viata ei fara obsesii.
Sper ca sunteti de acord cu mine, ca aici avem un singur scop, sa ne sprijinim si atata tot.
Va multumesc!
Prozac

SUB NICI O FORMA nu am considerat ca mesajul Ancai a fost rautacios si nu am vrut nici eu sa fiu rautacioasa. Imi cer mii de scuze daca asa s-a inteles, scriam tarziu si pe fuga, e clar ca nu am transmis mesajul dorit. Eu doar incercam sa fiu sensibila si la durerea ei dar si la a altora, cum pot citi si interpreta si poate se pot descuraja. Anca, te rog sa nu incetezi sa scrii din cauza mea. Aici suntem grup de suport nu de critica, imi cer iertare daca asa a sunat mesajul meu. Prozac bravo ca ai vb tu, te pricepi mai bine.
Eu sunt suparata tare, baietelul meu are amigdalita pultacee si nu il mai pot duce la cresa, nu stiu ce voi face. Acum trebuie sa plec sa vorbesc cu psihiatrul. Of.
O zi buna tuturor!

Cata, ne rugam pentru sanatatea micutului tau sa se faca bine cat mai repede posibil!!!
Trecem peste micul incident si mergem mai departe.
Io-s pe val si va invit cu mine:)
Cum sunteti, hai la raport:)