Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Santi. Stiu prin ce treci...eu ma panicam si daca ma ciupea un tantar si de la un cos iesit pe piele sa nu mai zic de vro durere ca eram terminat. Inca si acum nu ma obisnuiesc cu ideea si imi vine asa aiurea in cap ca o sa fac accident vascular si inainte de asta eram cu inima. Saptamana trecuta eram ca am hepatita ma dispera gandul. Dar incerc sa nu ajung la doctor. Mint pentru hepatita miam facut 2 seturi de analize la 2 laboratoare diferite.
Salut Santi!
Si eu sunt in aceeaşi situaţie ca tine: speriată de bombe de cel mai mic junghi în orice parte a corpului când mintea îmi fuge direct la cele mai urâte scenarii.
Si eu am o durere vagă în partea dreaptă a abdomenului. Analizele de sânge au ieşit ok, iar ecografia la fel. Mi s-a spus, într-adevăr, că aş avea o aerocolie marcată, dar eram într-o perioadă cu alimentaţia dată peste cap din cauza anxietăţii. Şi eu mă gândesc tot la colon, dar îmi spun că dacă ar fi fost ceva ar fi ieşit măcar o anemie (din cauza eventualelor sângerări din scaun, pe care eu nu le am), dar, trebuie să recunosc faptul că sunt speriată si că mi-am făcut programare la gastro. Ne chinuim cu aceste angoase legate de sănătate, dar eu îmi repet tot timpul că mă accept aşa cum sunt şi ca sunt perfect sănătoasă. Sunt convinsă că până la urmă o să accepte şi mintea mea acest lucru şi n-o să mă mai las chinuită de ea!
Succes!
Si eu sunt in aceeaşi situaţie ca tine: speriată de bombe de cel mai mic junghi în orice parte a corpului când mintea îmi fuge direct la cele mai urâte scenarii.
Si eu am o durere vagă în partea dreaptă a abdomenului. Analizele de sânge au ieşit ok, iar ecografia la fel. Mi s-a spus, într-adevăr, că aş avea o aerocolie marcată, dar eram într-o perioadă cu alimentaţia dată peste cap din cauza anxietăţii. Şi eu mă gândesc tot la colon, dar îmi spun că dacă ar fi fost ceva ar fi ieşit măcar o anemie (din cauza eventualelor sângerări din scaun, pe care eu nu le am), dar, trebuie să recunosc faptul că sunt speriată si că mi-am făcut programare la gastro. Ne chinuim cu aceste angoase legate de sănătate, dar eu îmi repet tot timpul că mă accept aşa cum sunt şi ca sunt perfect sănătoasă. Sunt convinsă că până la urmă o să accepte şi mintea mea acest lucru şi n-o să mă mai las chinuită de ea!
Succes!
Bună ziua, doamna psiholog sau Cristian mi-ar fi mai simplu, dacă accepţi!
Sunt întru totul de acord cu tine. Şi eu sunt ferm consvinsă că trebuie tratată cauza ce stă la baza acestei anxietăţi recurente pe care cel puţin, eu o experimentez de la vârsta de 6 ani când, fiind la ţară la bunica mea, aceasta m-a dus la o vecină de a ei care tocmai murise, astfel că am văzut-o pe decedată cum o spălau celelalte femei din sat. Astfel, eu, de la acea vârstă, cu pauze, e adevărat de 4-5 ani, am câte un episod crunt de anxietate generalizată. E adevărat că, tot de atunci, am rămas cu teama de a dormi singură noaptea (adică singură în casă), cu excepţia anumitor perioade, când, nici eu nu îmi explic de ce nu mi-a fost frică.
Si tata e o persoană anxioasă, aşa că am şi o predispoziţie genetică din acest punct de vedere.
Pe lângă medicaţie (la recomandare şi sub supraveghere medicală de specialitate), eu am apelat şi la un psiholog care sper să mă ajute să descopăr cauza ascunsă, dacă există, şi să o/le rezolv, astfel încât să am o calitate a vieţii cât mai bună şi pe care o doresc tututor.
O zi bună vă doresc!
Sunt întru totul de acord cu tine. Şi eu sunt ferm consvinsă că trebuie tratată cauza ce stă la baza acestei anxietăţi recurente pe care cel puţin, eu o experimentez de la vârsta de 6 ani când, fiind la ţară la bunica mea, aceasta m-a dus la o vecină de a ei care tocmai murise, astfel că am văzut-o pe decedată cum o spălau celelalte femei din sat. Astfel, eu, de la acea vârstă, cu pauze, e adevărat de 4-5 ani, am câte un episod crunt de anxietate generalizată. E adevărat că, tot de atunci, am rămas cu teama de a dormi singură noaptea (adică singură în casă), cu excepţia anumitor perioade, când, nici eu nu îmi explic de ce nu mi-a fost frică.
Si tata e o persoană anxioasă, aşa că am şi o predispoziţie genetică din acest punct de vedere.
Pe lângă medicaţie (la recomandare şi sub supraveghere medicală de specialitate), eu am apelat şi la un psiholog care sper să mă ajute să descopăr cauza ascunsă, dacă există, şi să o/le rezolv, astfel încât să am o calitate a vieţii cât mai bună şi pe care o doresc tututor.
O zi bună vă doresc!
@tenerife - ca nu stiu cum te numesti, ai intr-adevar de luat in calcul si factorul ereditar, insa trebuie sa recunosc ca experienta ta cu a vedea cum se spala un mort - copil fiind, e de-a dreptul terifianta, nu doar potential anxiogena si din pacate e un obicei stupid(atat spalatul mortului, cat si asistarea copiilor si adultilor la asemenea ritual), care se practica in multe locuri din tara(am mai auzit asta chiar la o fosta clienta). Pt un adult, sa zicem ca poate fi un fel de confruntare cu frica de moarte, sau un fel de "adio!" - desi cam pervers, dar pt un copil de 6 ani..?! :(
Daca ti s-a recomandat medicatie, inseamna ca ai tot avut episoade, insa ce ma intriga pe mine e: tu iei medicamente de la 6 ani? Si nu ai fost pana acum la un psiholog? Nu te-a indrumat nimeni sa vorbesti despre lucrurile astea? Daca ai simtit nevoia sa-mi spui mie aici acest lucru, situatia respectiva din trecut probabil ca este unul din factorii care ti-au generat anxietatea - nu a iesit asa, intamplator la suprafata, insa e cel mai bine sa discuti asta cu psihologul la care mergi acum (din cate am inteles, mergi la psiholog in prezent)
Daca ti s-a recomandat medicatie, inseamna ca ai tot avut episoade, insa ce ma intriga pe mine e: tu iei medicamente de la 6 ani? Si nu ai fost pana acum la un psiholog? Nu te-a indrumat nimeni sa vorbesti despre lucrurile astea? Daca ai simtit nevoia sa-mi spui mie aici acest lucru, situatia respectiva din trecut probabil ca este unul din factorii care ti-au generat anxietatea - nu a iesit asa, intamplator la suprafata, insa e cel mai bine sa discuti asta cu psihologul la care mergi acum (din cate am inteles, mergi la psiholog in prezent)
Salut, din nou, Cristina (de data asta am scris corect!)!
Pe mine mă cheamă Elena şi am 36 de ani.
Din fericire, medicaţia este doar pentru perioadele anxiogene şi, până în prezent, am luat tratament de vreo 3 ori (cel mult un an, pentru că am răspuns foarte bine la tratament). Prima dată când a fost nevoie de medicaţie a fost la vârsta de 24 de ani, când s-a declanşat o criză foarte puternică de anxietate pe fondul unui examen ce se apropia şi era foarte important pentru mine la momentul cu pricina.
Perioade de teamă, mai ales aceea de a dormi singură în casă noaptea, am începând cu acea vârstă, din câte îmi aduc aminte, dar, pentru că, în general, sunt o fire veselă, le-am tratat cu nepăsare şi le-am dus foarte bine. Numai că există un factor care îmi "umple" paharul, ca să zic aşa, când anxietatea este mai puternică.
Din fericire pentru mine, s-a întâmplat rar.
La ajutorul unui psiholog am înţeles să apelez la acest moment pentru că mi-am dat seama că, într-adevăr, ca să evit o recădere, trebuie să identific şi să tratez cauza. Vineri este a doua şedinţă abia!
Eu sunt convinsă că tratamentul şi terapia mă vor ajuta!
O zi bună!
Pe mine mă cheamă Elena şi am 36 de ani.
Din fericire, medicaţia este doar pentru perioadele anxiogene şi, până în prezent, am luat tratament de vreo 3 ori (cel mult un an, pentru că am răspuns foarte bine la tratament). Prima dată când a fost nevoie de medicaţie a fost la vârsta de 24 de ani, când s-a declanşat o criză foarte puternică de anxietate pe fondul unui examen ce se apropia şi era foarte important pentru mine la momentul cu pricina.
Perioade de teamă, mai ales aceea de a dormi singură în casă noaptea, am începând cu acea vârstă, din câte îmi aduc aminte, dar, pentru că, în general, sunt o fire veselă, le-am tratat cu nepăsare şi le-am dus foarte bine. Numai că există un factor care îmi "umple" paharul, ca să zic aşa, când anxietatea este mai puternică.
Din fericire pentru mine, s-a întâmplat rar.
La ajutorul unui psiholog am înţeles să apelez la acest moment pentru că mi-am dat seama că, într-adevăr, ca să evit o recădere, trebuie să identific şi să tratez cauza. Vineri este a doua şedinţă abia!
Eu sunt convinsă că tratamentul şi terapia mă vor ajuta!
O zi bună!
Mai azi am avut un atac de panica.vb la faculta niste colegi de oameni care sunt nebuni si ma apucat atacul.nu stiu ce sa mai fac...o sa ma duc iar la psiholog!!cateodata simt ca ma prabusesc nu imi vine sa cred ce slab sunt.am fost o fire puternica inainte dar acum parca numai sunt eu!!!eu nu am treaba cu simptomele.pe ma inteapa inima doar atat!!
Doar pt ca ai intpaturi la inima zici ca ai atac de panica, atunci bucura_te e clar ca nu ai nimic.
Nu nu cand fac atacul de panica ma ia cu intepaturi
multumesc d-na cristina, tenerife si cristi pt sustinere
inca nu am facut colonoscopia:)
am capatat o frica teribila de boli, d na cristina, credeti ca psihoterapia m ar ajuta sa sacp de acasta obsesie?
inca nu am facut colonoscopia:)
am capatat o frica teribila de boli, d na cristina, credeti ca psihoterapia m ar ajuta sa sacp de acasta obsesie?
@tenerife/elena: e f bine ca ai incredere ca psihoterapia si medicatia te vor ajuta! Mergi in continuare la psihoterapeut si fi cat mai sincera.
@lupusor: n-am citit tot ce ai scris de la incept, doar ce ai zis referitor la atacul de panica produs doar la auzul discutiei despre "nebuni". Oamenii stiu prea putine despre nebunie, dar discuta des despre ea, pt ca afectiunile psihice par cel mai greu de suportat - pt ca nu e vorba despre ceva "palpabil", usor de inteles, ca atunci cand ai dureri - iei analgezice, e vorba aici despre teama de necunoscut: ce nu cunoastem, ne sperie sau ne trezeste curiozitatea. Cei mai multi, se sperie si dau cu piatra, fara sa se informeze "aaa, lasa-l ma, ca e nebun, n-ai vazut ca merge la psiholog/psihiatru?". Sau, daca au avut in familie un bolnav psihic, generalizeaza in asteptari negative, fiind marcati de ce au vazut/auzit de la acea persoana sau de la rude. Poate ca si pe tine te sperie ideea de boala psihica - cine stie din ce motive, insa le poti afla mergand din nou a psiholog - psihoterapeut. Daca ai mai fost, inseamna ca nu ai lucrat pe aceste frici, sau ai fost prea putin, 2-3 sedinte.
@santi: nu e relevant daca eu cred si iti recomand psihoterapie, ci e mai important ca tu sa crezi in asta! Altfel, daca zici "hai mai, s-o incerc si pe-asta, sa nu zic ca n-am incercat", sau "ma duc sa vad ce-mi face psihologul" - arunci banii pe fereastra! Nimeni din afara nu poate schimba ceva daca tu nu faci asta. Psihoterapeutul are rolul de a te asculta, de a te face sa te simti inteleasa si acceptata fara a fi judecata in vreun fel, de a te sprijini in efortul tau de schimbare, oferindu-ti tehnici si metode care sa inlesneasca si sa sustina schimbarea, dar el nu poate sa: iti dea sfaturi, sa-si dea cu parerea, sa faca lucruri in locul tau, sa-i schimbe pe altii si nici sa faca minuni. Ia-ti 5 minute din viata ta si analizeaza putin daca vrei cu adevarat sa mergi la psiholog, in primul rand pt a-ti schimba gandirea si comportamentele, care te-au adus aici. Asteapta-te sa fie nevoie de implicare maxima, adica de prezenta la cabinet 1-2 ori/saptamana pt inceput, de facut temele pt acasa (daca mergi la un psihoterapeut format in TCC/CBT), mai ales, de expunerea la frici - insa "dirijata" de psiholog, nu dintr-o data, pt ca nu rezolvi mare branza. Niciun psihoterapeut n-o sa-ti spuna sa te expui unei frici daca n-ai lucrat cu ea inainte. Psihoterapia nu inseamna aprobare, mangaiat pe crestet, ci munca sustinuta, seriozitate si sinceritate in completarea chestionarelor, a temelor pt acasa (tabelase, liste de automonitorizare a gandurilor, emotiilor si comportamentelor tale in diverse situatii)...etc. Pe scurt: vezi ce castigi si ce pierzi daca faci sau nu psihoterapie, asuma-ti, pt ca esti singura care poate hotari asta.
@lupusor: n-am citit tot ce ai scris de la incept, doar ce ai zis referitor la atacul de panica produs doar la auzul discutiei despre "nebuni". Oamenii stiu prea putine despre nebunie, dar discuta des despre ea, pt ca afectiunile psihice par cel mai greu de suportat - pt ca nu e vorba despre ceva "palpabil", usor de inteles, ca atunci cand ai dureri - iei analgezice, e vorba aici despre teama de necunoscut: ce nu cunoastem, ne sperie sau ne trezeste curiozitatea. Cei mai multi, se sperie si dau cu piatra, fara sa se informeze "aaa, lasa-l ma, ca e nebun, n-ai vazut ca merge la psiholog/psihiatru?". Sau, daca au avut in familie un bolnav psihic, generalizeaza in asteptari negative, fiind marcati de ce au vazut/auzit de la acea persoana sau de la rude. Poate ca si pe tine te sperie ideea de boala psihica - cine stie din ce motive, insa le poti afla mergand din nou a psiholog - psihoterapeut. Daca ai mai fost, inseamna ca nu ai lucrat pe aceste frici, sau ai fost prea putin, 2-3 sedinte.
@santi: nu e relevant daca eu cred si iti recomand psihoterapie, ci e mai important ca tu sa crezi in asta! Altfel, daca zici "hai mai, s-o incerc si pe-asta, sa nu zic ca n-am incercat", sau "ma duc sa vad ce-mi face psihologul" - arunci banii pe fereastra! Nimeni din afara nu poate schimba ceva daca tu nu faci asta. Psihoterapeutul are rolul de a te asculta, de a te face sa te simti inteleasa si acceptata fara a fi judecata in vreun fel, de a te sprijini in efortul tau de schimbare, oferindu-ti tehnici si metode care sa inlesneasca si sa sustina schimbarea, dar el nu poate sa: iti dea sfaturi, sa-si dea cu parerea, sa faca lucruri in locul tau, sa-i schimbe pe altii si nici sa faca minuni. Ia-ti 5 minute din viata ta si analizeaza putin daca vrei cu adevarat sa mergi la psiholog, in primul rand pt a-ti schimba gandirea si comportamentele, care te-au adus aici. Asteapta-te sa fie nevoie de implicare maxima, adica de prezenta la cabinet 1-2 ori/saptamana pt inceput, de facut temele pt acasa (daca mergi la un psihoterapeut format in TCC/CBT), mai ales, de expunerea la frici - insa "dirijata" de psiholog, nu dintr-o data, pt ca nu rezolvi mare branza. Niciun psihoterapeut n-o sa-ti spuna sa te expui unei frici daca n-ai lucrat cu ea inainte. Psihoterapia nu inseamna aprobare, mangaiat pe crestet, ci munca sustinuta, seriozitate si sinceritate in completarea chestionarelor, a temelor pt acasa (tabelase, liste de automonitorizare a gandurilor, emotiilor si comportamentelor tale in diverse situatii)...etc. Pe scurt: vezi ce castigi si ce pierzi daca faci sau nu psihoterapie, asuma-ti, pt ca esti singura care poate hotari asta.
multumesc pt raspuns d-na cristina
nu stiu ce sa fac, o sa ajung sa iau la rand toate specialitatile medicale de frica sa nu fac cine stie ce boala, la cel mai mic simptom intru in alerta si nu pot sa ma linistesc dc nu ajung la doctor
nu stiu ce sa fac, o sa ajung sa iau la rand toate specialitatile medicale de frica sa nu fac cine stie ce boala, la cel mai mic simptom intru in alerta si nu pot sa ma linistesc dc nu ajung la doctor
Santi de aia suntem aici...sa ne sustinem reciproc sa sti ca nu esti singur si aici poti sa te descarci...eu sincer ma relaxez cand citesc pe forum si parca dispare orice stare...si ii multumim doamnei Cristina ca isi rupe din timpul ei sa ne dea sfaturi si la toti va multumesc. O seara excelenta.
Buna dimineata, nu mai posteaza nimeni nimic pe aici.
Inseamna ca sunteti toti bine.
Va doresc o zi linistita
Inseamna ca sunteti toti bine.
Va doresc o zi linistita
cu drag, cand pot, va raspund!
Spor in tot ce faceti!
Spor in tot ce faceti!
O zi buna tuturor!
Si eu ii multumesc dnei Cristina pt. sustinere, sunt importante, cel putin pt. mine, mesajele care vin de la o persoana pe care o simti aproape de tine.
@pcristi ti-am citit mesajele tale inca de la inceput, schimbarea s-a vazut, ratamentul pt. tine a fost eficient, acum ai inceput sa scazi doza sau esti tot pe maxim?
Si eu ii multumesc dnei Cristina pt. sustinere, sunt importante, cel putin pt. mine, mesajele care vin de la o persoana pe care o simti aproape de tine.
@pcristi ti-am citit mesajele tale inca de la inceput, schimbarea s-a vazut, ratamentul pt. tine a fost eficient, acum ai inceput sa scazi doza sau esti tot pe maxim?
Nu iau maxim. Iau doar 20mg pe zi adica o pastila din cate stiu eu 60 sau 80mg e doza maxima de seroxat pe zi, in decembrie scad doza.
Buna seara tuturor.ce mai faceti, cum va simtiti?sper ca sunteti destul de ocupati incat sa nu mai aveti timp sa va ganditi la anxietate.toate cele bune si o noapte linistita va doresc.
Azi am facut un atac mic.A inceput cu o senzatie la inima apoi cu un rau din stomac urmat de o slabiciune si un rau inexplicabil.M-a tinut cam 30 min. Dar tot am ramas cu o stare proasta. Voi patiti asa?
Sper sa trec cu bine pentru acest moment din viata mea. Tatal meu a murit! Sper sa-ma intareasca Dumnezeu si sa accept ca toti suntem trecatoti prin lumea asta!
Condoleante.Si eu am trecut prin asta acum 9 luni.E tare greu.
Condoleante.din pacate trebuie aa trecem si prin asta.chiar azi o prietena si-a inmormantat mama.asta e roata vietii, trebuie sa acceptam asta.multa sanatate si curaj
Condoleante. Fi tare ca o sa treci peste e adevarat e greu dar nu ai pana intr-un final.
Condoleante Rasfat si sa ti dea Dumnezeu putere sa treci peste.Eu am renuntat cateva zile la cymbalta(antidepresivul care l iau acum) ca mi e rau vreo doua ore cand il iau si aveam treaba si uite ca m am trezit cu mare pofta de mancare, cu multa somnolenta, cu toate functiile date peste cap...in concluzie...e rau cu rau dar e mai rau fara rau.Acest antidepresiv imi stapaneste f bine senzatia de foame, satietate..acum deschid frigiderul non stop, e deRAU...sanatate va doresc
Eu iar am durere in piept si durere in coloana.Iar m-am speriat ca am ceva la inima.
Mirr bucura-te ca ai pofta de mancare, eu cand ma simt rau nu pot sa mananc aproape nimic.
Mirr bucura-te ca ai pofta de mancare, eu cand ma simt rau nu pot sa mananc aproape nimic.
Sinc.nu ma pot bucura ca am pofta de mancare ca se aduna kg
Condoleante Rasfat, Dumnezeu sa te intareasca. Nu te refugia in pastile ca sa ramai tare, adica nue xagerat, exteriorizeaza-ti emotiile.
Condoleante Rasfat! In astfel de momente, nu exista cuvinte care sa exprime sentimentele pe care le incercam! Trebuie, insa, sa gasim in noi puterea de a merge mai departe întotdeauna, indiferent ce s-ar intampla, lucru pe care incerc sa mi-l repet in fiecare zi!
Santi, ce-ti mai face stomacul?
Eu am ajuns la gastro si, pentru moment, mi-a dat un tratament cu nexium si inca ceva pe care, deocamdata, nu l-am luat. Intre timp am facut analiza de Helicobacter din sange si a iesit pozitiv, asa ca, o sa primesc si ceva antibiotic!
Am fost si la psiholog si sunt convinsa ca ma ajuta foarte mult!
In rest, sunt bine, lucru pe care il doresc tuturor!
Sa aveti o seara placuta si fara nicio teama!
Santi, ce-ti mai face stomacul?
Eu am ajuns la gastro si, pentru moment, mi-a dat un tratament cu nexium si inca ceva pe care, deocamdata, nu l-am luat. Intre timp am facut analiza de Helicobacter din sange si a iesit pozitiv, asa ca, o sa primesc si ceva antibiotic!
Am fost si la psiholog si sunt convinsa ca ma ajuta foarte mult!
In rest, sunt bine, lucru pe care il doresc tuturor!
Sa aveti o seara placuta si fara nicio teama!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4Tulburări psihice
- 2sunt studenta in ultimul an si nu mai pot sa invat
- 5afost diagnosticat cu tulburare psihica acuta.. avem nevoie de ajutor!
- 2Psiholog.. atacuri de panica
- 3frica si panica
- 29Tratament fibromialgie (anxietate generalizata?)
- 10cum ne pastram speranta?
- 0Atacuri de panica;
- 1anestezia generala si anxietatea
- 15cipralex-cine poate sa imi spuna cum actioneaza?
- 13Atac de panica sau nu?
- 36Terapie cognitiva pentru atacuri de panica?
- 1Anxietate, atacuri de panica si depresie SAU distonie neurovegetativa
- 8Dupa multe analize am fost diagnosticata cu anxietate si depresie
- 255Ganduri de care nu pot sa scap. Ce am? Mai e cineva ca mine?
- 7Depresie si simptome ciudate
- 4Depresie ???
- 3Hipoglicemie sau atac de panica?
- 2Atac de panica.
- 4Anxietate și agitație, nu mă pot controla
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: