Sotia indragostita de amant. Ce pot face?

aleluia, alabala!:-)

walkiria, pai nu am cum sa nu imi fac tot felul de ganduri pt ca m-am implicat si eu in povestea asta si am crezut ca va ramane o prietenie macar dar sa te lase asa cu ochii-n soare, fara nici o concluzie...dar e alegerea fiecaruia, nu poti obliga un om sa faca asa cum crezi tu de cuviinta!!vad ca ne-a lamurit brigitte...nu prea ne mai putem imagina un final fericit!!dezastruos poate...off uite unde duce inconstienta unora si egoismul lor!!pt cateva min de placere se distrug 2 familii cat ai pocni din degete!!sincer, imi pare tare rau!!

morena te pup draguta!!ce mai face puiuta ta?e mai bine?

alabala, dar cine e -?vad ca tu chiar cunosti personajele...

da...se pare ca am fost optimista degeaba!!:)Darrrr...oricum optimismul meu nu se pierde.Poate ca aceasta rascruce care desparte atatea drumuri...ii face pe cei doi care au pierdut, Brigitte si Mucho Dolor, sa ajunga pe cai care ii duc spre o viata mai implinita.Nimic nu este intamplator pe acest pamant!!!!
E un moment greu...pentru cei parasiti.Dar nu uitati un lucru...fericirea cladita pe suferinta cuiva, se destrama rapid.NIMIC nu ramane nepedepsit pe acest pamant, mai devreme sau mai tarziu fiecare culege ceea ce seamana.Bine semeni...bine primesti, rau semeni...rau primesti.Sunt legi ale naturii umane, care isi urmeaza cursul.

jaquelline...poate acum intelegi motivul pentru care nu a mai dat nici un semn de viata mucho dolor.Inainte sa acuzam pe cineva...trebuie sa ii acordam circumstante atenuante...Poate nu a mai avut puterea...poate nu a vrut sa mai complice lucrurile tinand cont de intorsatura care au luat-o lucrurile aici, a avut el motivele lui daca nu a mai scris nimic.Sunt convinsa ca intr-o buna zi...cand mintea si sufletul lui se vor linisti...va aparea aici...si poate va da multe raspunsuri la intrebarile care s-au nascut in mintea noastra.

Iar acum vreau sa las un mesaj special pentru birgitte si mucho dolor.
Va va fi greu, nu spun nu.Dar un singur lucru vreau sa va sfatuiesc.Nu faceti o tragedie din asta.Nu lasati sa va domine impresia ca e sfarsitul lumii.Fiti optimisti.Azi va fi greu...maine va fi mai bine.Ranile nu se vindeca de pe o zi pe alta...e nevoie de ceva timp.Dar se vindeca.Este foarte important ca atunci cand simtiti ca cerul cade pe voi.sa va ganditi ca putea sa fie si mai rau.Nu vorbesc teorie...experienta mea a fost si mai urata si de mai lunga durata.Nu lasati nimic sa va doboare, orice shut in fund...e un pas inainte.Viata e frumoasa...e suficient sa ne trezim dimineata cu bucuria in suflet ca traim...si suntem sanatosi.Si atunci toate durerile...toate supararile...vor parea mai usoare.Fiti optimisti...si totul va fi bine!!!

buna, jaquelinne!Mda...ne-am reparat la burtika si acum tushim rau. :-((Trecem noi si de asta...

Orice sfirsit lasa locul unui NOU INCEPUT., Walkiria, ai mare dreptate...insa., pt a trage concluzia asta...e nevoie de timp...si nu numai...e nevoie si de vointza de a depasi o stare., tot ce ni se intimpla...nu e deloc intimplator..., ni se intimpla pt ca..fara sa stim...poate...constient.avem nevoie...sa evoluam...:)Si., " lasa-tzi pasarea sa zboare liber..numai asa v-a sti sa se intoarca la cuibul ei"

walkiria, ti-am mai spus si ma repet ca imi place cum gandesti!!dar ca sa gandeasca toata lumea ca tine, trebuie sa fie incercati de soarta si in timp probabil ca vor putea sa vada lucrurile altfel, in sensul bun ;)) sincer imi pare rau ca s-a sfarsit asa de rau relatiile lor...asteptam ziua in care Mucho Dolor sa isi revina si sa ne mai dea de veste, pana atunci mai tinem noi de cald site-ul ;))
andalusia tu ai dreptate, dar sunt unele persoane care nu apreciaza indeajuns aceasta libertate, zboara si nu se mai intorc!!si daca nu se mai intorc asta inseamna ca nu au fost destul de bune, nu?

morena e bine ca ati scapat de problemele la burtica!!cu raceala asta e...e vremea pt asa ceva!!insanatosire grabnica micutei!!va pupam

daca nu se intorc.:), asa a fost sa fie., cu fortza nu potzi tine pe nimeni..., lasa-i omului libertatea...ca sa inveze cei de facut cu ea...:)Numai bine Jaquelinne.

andalusia ai perfecta dreptate!!!Fiecare iinta, are discernamant.Trebuie sa stim singuri, ce este bine si ce nu este bine pentru noi.Chiar daca cateodata gresim, ne vom corecta noi pe noi insine...nicidecum nu vom da vina pe altii.Fiecare om are dreptul la libertatea lui.Libertatea de a gandi, de a fi tu insuti...fara restrictii, fara impuneri...fara stresul de a fi precum vor alte persoane.O pasare...care ii dai drumul sa zboare...stie ce are de facut..Totul este sa isi gaseasca echilibrul...iar restul decurge de la sine, dupa cum este mintea fiecareia.:)

cu siguranta ca nu poti tine pe cineva cu forta dar nici sa-l lasi sa intre cu picioarele in sentimentele cuiva!!eu una i-as lasa doar libertatea sa aleaga intre mine si viata libertina pt ca nu as putea astepta la nesfarsit pe cineva caruia i-am acordat libertate si dupa ce se satura de colindat sa se intoarca la mine!!doamne fereste!!mai bine m-as calugari decat sa ajung roata de rezerva a cuiva!!imi scuip in san ;)))

Poate ca trecand printr-o criza conjugala, pot vedea lucrurile altfel. Mai practic. In Casnicia lui Mucho Dolor " jaful" era inceput demult numai asha suntem noi barbatii cand credem ca noua nu ni se poate intampla. Ea nu l-a mai vrut. Este cert, era un barbat posesiv, ii oferea prea mult sau prea putzin. Pacat. Chiar o iubea. Lasati-l in pace. Omul sufera. Pacat ca s-a prins shi -. De multe ori inchidem ochii shi spunem : nu e pentru noi.
Ba da.

un om necajit, am citit si povestea ta!!la tine cum au mai evoluat lucrurile??

Sal la toti!
Sa mai intru si eu putin ca am citit destule. Pt inceput vreau sa va spun ca indiferent ce mesaje postati toti pro sau contra acestui subiect va asigur ca nu e incheiata provestea nici pe departe. Cum credeti ca se incheie un capitol din viata lor de 20 de ani impreuna si fiecare merge pe drumul lui bine mersi? Haida de!
Pe langa faptul ca sunt 2 copii la mijloc mai e faptul ca nu poti in veci sa uiti prin ce ai trecut. Toata lumea spune: ce-a fost a fost, viata merge inainte, fiecare isi reface viata bla bla bla.. dar cu motivul, la motiv v-ati gandit ? Dak se desparteau ca doi prieteni chiar dak erau copii la mijloc, dak cadeau de comun acord ca nu se potrivesc, dak nu asteptau 20 de ani, etc era altceva.Dar acum ranile sunt deschise din cauza acestui conflict care doare si nu se pot vindeca cu una cu doua.Tot timpul isi vor aduce aminte de aceasta perioada si nu vor fi fericiti cu adevarat pt k i-au facut pe altii sa sufere, inclusiv copiii.
Parerea mea. Sunteti de acord?
Omule necajit, te-as inteba ceva pt k esti c-am singurul barbat de pe aici!
Te-ai gandit vreodata tu ca barbat, ca femeilor in general vorbind, o vorba buna si frumoasa, un buchet de flori surpriza, un compliment, un alint, un gest tandru, este mult mai important decat o partida de sex ? Parerea ta!
Si ce concluzie ai tras din necazul tau?
Nu oi fi scris eu tot ce trebuia dar n-am timp! Revin!
Va pup pe toti,
Aliss

Viata e ciudata!!!Si situatiile in general sunt asemanatoare...difera de la caz la caz.Depinde foarte mult de persoanele implicate, de conjuncturi si nu in ultimul rand de realele motive pentru care se ajunge aici.Toti gresim...toti purtam intr-un fel sau altul o parte din vina.Poate simtitm...dar nu aratam destul...poate nu simtim...dar ignoram...poate viata ne aduce in acel punct al dezechilibrului, cand totul ti se pare aiurea si lipsit de sens.Totul se elucideaza si se rezolva cu rabdare.Important e sa fim optimisti...ca totul va bine.Iar acest bine d multe ori nu il stim nici noi care este.
O zi buna tutror!!

exista intr-adevar momente cind totul pare fara rost.cind.ti se pare ca CELALALT...te-a ranit asa de tare...ca nu-l vei ierta niciodata.cind vezi o singura solutzie.DESPARTIREA., si as putea spune...e intr-adevar bine venita., cind o relatzie., e intr-o criza grava.In primul moment poate nici nu mai conteaza motivul crizei..., .simtzaminte..., ginduri...dureri.trairi...trebuiesc toate sedimentate.Apoi...vine un timp...cind totul itzi apare in alta lumina.Atunci e clipa cind ar fi bine sa meditezi asupra valorilor tale...si ale valorilor celuilalt.:In definitiv..daca...am reusi sa intzelegem..si sa acceptam... respectind valorile celuilalt...nu am mai avea motive nici de cearta..nici de crize.Oamenii sunt unici...diferitzi...fiecare are un alt fel de a percepe...poate aceasi realitate.trebuie decit sa intzelegem...ca CELALAT ARE DREPTUL SA FIE ALTFEL.si...in contextul acesta.sa fim optimisti...si sa credem.-..CA VA FI BINE.caci intr-adevar nici noi nu stim exact care e ACEL BINE.oricit ar suna de...straniu...avem nevoie si de suferintza...:) altfel cum am mai putea percepe momentele de fericire.???.daca nu prin comparatzie...:).Opritziva o clipa...in fuga asta cotidiana.o singura clipa pe zi.si ginditziva...ca miine poate suntetzi in aceasi situatzie ca ei: Mucho Dolor si sotzia lui.Brighite si Marius.si facetzi azi...CEVA., ceva...care sa va trezeasca...din aceea letargie cotidiana., ca sa putetzi ocoli o posibila criza.PS.insa.unele.lucruri se intzeleg...numai dupa ce le-am trait.nu-i asa Walkiria? si Aliss.ai dreptate, subscriu.O ZI BUNA.Tuturor.

Din pacate cele mai bune lectii le invatam din propria experientza.Fiecare traieste o drama intr-un fel sau altul, la intensitate diferita.Nu toate finalurile sunt la fel pentru ca dramele au personaje diferite si amanunte diferite.Cert este un lucru.Toate trec intr-un fel sau altul.Dar amprentele raman.Totul este sa nu generalizam povestea noastra.Nu toti oamenii sunt la fel...nu toate situatiile sunt la fel.Eu inca mai stiu sa cred si in finaluri fericite!!Inca mai stiu sa cred ca viata este frumoasa...si nu in ultimul rand mai stiu sa am incredere in oameni!!

Asa e, viata este frumoasa si e un dar de la Dzeu. Cu sau fara finaluri fericite, sau cum ai zis cu drama sau povestea fiecaruia intr-un fel sau altul.
Dar oare poti sa fii cu adevarat fericit cu alta persoana dak ranesti persoana pe care ai iubit-o si copilul tau cu fapte si vorbe care dor si te faci sa suferi?
Si da toate trec dar lasa urme in suflet, acolo rana nu se inchide niciodata chiar dak ierti.
Si mie imi place viata si creau sa cred in finaluri fericite !
Pentru putina deviere de la acest subiect incheiat v -as recomanda asa ca, pentru o clipa de sentimentalism, melodia cantata de 3sud est- ""diminetile tarzii"". Va garantez ca va veti simti altfel dupa ce o veti asculta si luati aminte la cuvintele din ea.
Jakie, pe unde umbli cand am si eu timp un pic?Iar nu ma mai prinzi!!!!!!
Pup pe toti,
Aliss

eu una cred numai in happy end-uri ;)) si atat cat se mai poate face ceva in vreo problema, daca mai stiu si ca se merita, as merge pana in panzele albe!!dar fiecare procedeaza asa cum crede de cuviinta!!rana se poate inchide dar ramane cicatricea si nu ai cum sa uiti chiar daca ierti, vb lui Aliss!!
Aliss te pupic draguta si din partea morenei, ti-a trimis un pupicioi ;)) Am fost cam ocupata, azi am fost toata familia la vaccinat antigripal si pneumococic, asa procedam in fiecare an, ne ferim si noi cum putem de boli ;))
Micuta mea a primit azi din partea dnei.dr.pediatru o diploma cu titlu de onoare pt cel mai sanatos copil ;)) e in culmea fericirii, si-a pus diploma la vedere sa o vada toata lumea care vine la ea ;))

Eu cred mucho dolor, ca ai gresit de la inceput, cand trebuia sa judeci cam asa: daca ii spun ca m-am, prins, si raman in continuare cu ea, inseamna ca ma pun in situatie de a accepta o postura penibila si dezonoranta, deci ma voi simti un barbat de nimic.
Daca ii spun, trebuie sa iau masura care se impune: despartirea, dupa care ea va ramane dezonorata in fata cunostiintelor si, din pacate si in fata fetei voastre.
Daca raman totusi cu ea, intre noi va ramane pt totdeauna un repros nerostit, cand va veti privi in ochi, aventura ei.
Te vei gandi permanent ca se poate repeta, iar ea chiar o poate repeta, fiindca stie ca tu o vei accepta si alta data, asa cum ai acceptat-o acum.
Daca ma fac ca nu stiu nimic, si las sa ii treaca pasiunea ei nebuna si, oarecum de inteles la varsta ei, (asta sa o infirme sau confirme femeile...) atunci voi suferi nestiut de ea, ma voi considera nestiut nedemn, dar imi voi pastra demnitatea in fata ei si a cunostintelor si am sansa sa ramanem impreuna mai departe.

Fiindca ai ales varianta sa ii spui ca stii totul, acum esti in situatia sa decizi:
1.ramai cu ea si vei suferi in demnitatete, ( relatia oricum nu mai poate fi niciodata aceeasi, din nici un pct de vedere), dar nu pierzi un om cu care ai trait 20 de ani din viata si pe care nu il mai poti inlocui (dar si ea va pierde chiar mai mult, dar asta nu te incalzeste, desigur).
2. te desparti, cu toate regretele de neuitat pt un om cu care ai trait 20 de ani, dar care te-a tradat, pastrandu-ti demnitatea.
Depinde de ce fel de om esti.
Alege in functie de cum iti vezi viata dupa stingerea pasiunii ei, daca se va stinge.
Daca dureaza mai mult decat esti dipus sa o tolerezi (cat de penibila este aceasta situatie!), vei lua decizia care se impune mai usor (scuze pt cruzimea exprimarii).

Oricum e trist ca sufera tocmai cel care este cinstit in relatie, iar vinovata motiveaza ce face si se scuza ca iubeste mai multi barbati deodata (si nu numai platonic...).
Imi pare rau de ce patesti, dar face parte din viata: niciodata nu stii cu cine ai deaface, ce zace in cel mai apropiat prieten.
Probabil ca nici ea nu stia ce zace in ea, pana in prezent (sau poate ca stia).

buna ziua tuturor, am citit toate comentariile de aici si nu pot sa spun decat cateva lucruri. Ca in viata totul este relativ, si iubirea si tradarea. defectul oamenilor este dorinta de inedit, ineditul ne fac curiosi si evolutionisti. viata noastra ofera surprize placute si neplacute. Cat ne dorim mereu altceva, v-a exista si ispite si tradari si placeri si suferinte.

Patania asta o am si eu la fel ca si mucho dolor si omul necajit. Sunt foarte de acord cu concluziile omului necajit. Pana la urma ce conteaza cel mai mult?Ptr.mine copilul de 6 ani si integritatea mea psihica si fizica. Imi apartine ceva pe lumea asta?Nu, pot doar influenta lucruri. Un asemenea lucru rau il putem numii TRAGEDIE?Nicidecum. Nimic nu tine o vesnicie, nicidecum o viata, o iubire, o sotie. La inceput am crezut ca-mi voi pierde mintile datorita socului (la propriu)...mi-am revenit cu ajutorul unui psihoterapeut f bun din Baia Mare.Ea continua sa-si consume relatia cu amantul, stiind ca eu risc sa-mi pierd controlul. Pana la urma am infruntat situatia.Concluzia? Eram un fraier care am muncit si oferit multe, insa fara sa-mi intreb partenera de ce are nevoie. Sunt un barbat OK la 30 de ani, am multe de oferit unei femei si merit sa primesc la randul meu multe.
Curios este faptul de ce nu reusim sa nu facem rau in jurul nostru. Fostul si-a pierdut sotia la nasterea celui de-al doilea copil, copii lui au ramas fara mama.dar asta nu i-a fost suficient sa realizeze ca si copilul meu are nevoie de tata. Ca si Mucho dolor m-am gandit si eu la razbunare, dar la fel ca si ciolanosul lui nici piticul uscativ al meu meu nu merita efortul.
Deci Mucho Dolor nu are rost sa-ti mai consumi energie cu ce s-a intamplat, nici macar de ce s-a intamplat...mai bine concentreaza-te pe ceea ce ai de facut ca tu(voi) sa fii fericit!

Din pacate, prea putini se gandesc la a nu face rau celor din jur...la a nu-i rani. Dupa cum vedeti in povestea de fata sunt mame care nu se gandesc nici macar la proprii copii...la cum se simt ei atunci cand isi vad familia distrusa.
Eu cred cu tarie ca toate in viata se platesc intr-un fel sau altul...

Buna, Sunt Cami si am nevoie de ajutor si de sfaturi. Sunt casatorita de 9 ani, am o fetita de 6 ani, iar sotul meu m-a parasit. A plecat si s-a mutat la colega lui de serviciu cu care are o aventura de 2-3 ani nu stiu sigur perioada. Povestea e urata, mi-a reprosat ca eu nu am stiut sa-l ascult, nu a avut liniste acasa si bucurie. Fetita noastra si eu il iubim enorm de mult. Este plecat de acasa, din 13 iulie 10, si nu reusesc sa-l aduc inapoi. Mi-a spus ca pleaca sa-si refaca viata. Aseara cand am vorbit cu el mi-a zis sa ma gandesc ce facem cu fetita. El vrea sa plec eu din casa socrilor si sa le la s fetita si asa poate se va intoarce. Acesta este caminul nostru de 10 ani si nu il pot parasi. Cand a plecat de acasa, mi-a promis ca pot ramane si eu si fetita in aceasta casa cand vrem si ca nimeni nu ne va da afara. Mi-a zis ca in inima lui o portita mai este deschisa si ca este posibil sa castig si sa ne impacam. Acum imi spune ca nu mai e cale de impacare. Mi-a zis ca la femeia la care a plecat are liniste. Acea casa este una foarte modesta, fiinta aceea este mai urata, mai limitata in gandire decat mine, practic din toate punctele de vedere imi este inferioara. Dar a gasit linistea acolo.

Il iubesc enorm, si imi doresc sa lasam tot ce a fost urat in urma si sa o luam de la capat impreuna, insa nu vrea sa ma auda. Fetita noastra stie ca tati si-a luat al2lea serviciu sa-i cumpere role, insa noi o ducem si destul de prost cu banii si role ma indoiesc ca va putea sa ii ia, fiind bugetar, iar de luna aceasta ramane cu 450 lei/luna. Practic eu intretin casa avand un salariu mult mai bun, dar si un program fix.
Ce ar trebui sa fac eu sa-l pot aduce inapoi acasa.
Multumesc si astept intoarecea lui acasa si mana aceea intinsa prin care sa o luam de la inceput noi doi si copilul. Sa ne mai acordam o sansa casniciei noastre.

Nu pot trai, nu pot respira, fara el. Nu pot dormi noaptea. Il Vreau inapoi! Ajutati-ma, va rog!

Buna, e greu sa dai sfaturi la o femeie care sa-si aduca acasa barbatul plecat la alta.
Ai un copil, ai un serviciu, ai casa, stii sa te descuri singura, cum crezi ca nu te-ai putea descurca fara el?
Nu e usor, stiu, cand iubesti asa ca tine, devii o persoana care nu mai are incredere in ea si care crede ca e sfarsitul pamantului dar nu e asa.
Ignora-l o perioada, nu-l mai cauta, nu mai insista, fii un pic mai indiferenta vezi de copil si de tine, cat o fi de greu, si sa fii sigura ca absenta ta, pt o perioada, ii va da de gandit si isi va pune semne de intrebare.
O sa vina singur la tine, o sa vezi. totul e sa ai rabdare.
in primul rand esti mama, asta trebuie sa te intereseze mai mult decat el.
Si, daca totusi, spui ca el si-a gasit linistea acolo, lasa-l, k dragoste cu de-a sila nu se poate.
Sa nu te superi, iti dau numai o parere!
Aliss

Am urmarit subiectul... si am hotarat sa va vorbesc si eu... Am 25 de anii, un baietel de 4 anii... si o sotie de 29 de anii. am aflat de curand de la ea ca m-a inselat. a spus ca nu ii mai dau atentie si ca a cunoscut pe cineva care ii da atentie... chestia e ca mi-a spus dupa 5 luni de relatie cu respectivul. si in acest timp... s-a indragostit de el... cand am auzit... am intrat in soc... nestiind ce sa ii mai spun dar mi-am revenit... si am vorbit cu ea... i-am zis... stai asa ca ceva nu e bine.cu ce am gresit ? mi-a spus ca de cate orivenea de la servici eu stateam doar la calculator... si nu o ajutam la treburile casnice. dar tin sa mentionez ca la inceputul relatie... am tot incercat mereu sa o ajut... si imi tot zice sa o las sa isi faca treaba ca asa este invatata... si nu e nevoie de ajutor... au trecut anii si m-a invatat sa fiu un puturos. bun... chestia e ca... dupa lunga discutie cu ea... am intrebat-o ce anume vrea sa fiu exact pe placul ei. mi-a zis sa o ajut la treburile casnice si sa ii dau mai multa atentie.tin sa mentionez ca la capitolul sex... nu a fost o problema. aveam o viatza activa... sau asa cred... bun... i-am promis ca nu mai folosesc calculatorul ( sa ma joc ) i-am promis ca o sa o ajut la treburile casnice... si ca o sa iii dau cata atentie are nevoie. tot in seara aceea am pus-o sa il sune pe respectivul si sa ii spuna ca s-a terminat...asta a si facut. dar treaba e ca in timp ce nu eram langa ea ea tot ii trimitea smsuri si se mai intanlea cu el... dar cunoscandui comportamentul imi dadeam seama imediat... am mai prins de cateva ori si pana la urma mi-a spus ca nu poate sa il uite ca IL IUBESTE si sa ii mai dau timp sa il uite. i-am dat acest timp... a trecut o luna... si ma doare sa vad ca sufera mai mult dupa "ala" decat dupa familia ei... cu toate ca zice ca ne iubeste. bun... pe data de 20-01-2011 dupa ce am venit de la munca dupa tura de noapte. am asteptat sa se rezeasca si am pus prolema in felul urmator... : "Femeie asculta-ma bine... ti-am acordat nu o sansa sau doua...ca sa faci ceva... dar tu profiti ca nu pot sa te parasesc pentru ca te iubesc prea mult, in momentul asta iti faci bagajele si ca sa nu zici ca nu pleci din cauza copilului... am sa ti-l dau sa il iei cu tine... am sa vin sa il vizitez o sa fie bine copilul... ia acum telefonul si sunal pe Vio (asa il cheama) si spune-i sa vina sa te ia " dar ea nu zicea nimik. si am luat eu telefonul si l-am sunat. si i-am spus : bai nene in momentul asta daca o iubesti cu adevarat pe nevasta-mea vii si o iei acum... dar iti promit ca daca am auzit ca a patit cava copilul sau nevasta-mea ITI JUR ca vin si te omor cu mana mea" dupa ce i-am spus asta a inchis telefonul... nu mai puteam de draci... am dat cativa pumnii in perete. si am tipat la ea sa se ridice din pat si sa isi faca bagajele in mementul asta, dar ea a inceput sa planga sa ma ia in brate si sa imi spuna cat de rau ii pare ca s-a ajuns pana aici si ca nu poate sa ma paraseasca ca ma iubeste, dar sincer sa fiu nu stiu ce sa mai cred. imediat pe seara am pus-o sa il sune pe Vio ca sa clarifice sentimentele fata de el si sa vada ca pentru el e doar un joc. si ca nu o iubeste... ci vrea doar sa isi faca jocul... dupa ce au discutat 30 min la telefon... cu toate ca erram langa ea si auzeam tot ce ii zice.. si eu ca barbat mi-am dat seama ca incearca sa o minta. si se prindea si ea dar imediat cauta o scuza pentru minciuna... ea il credea imediat... nu stiu este precum calul... cu ochelari.. se lasa condus-o de sentimente fara sa mai vada adevarul.nu stiu ce sa mai fac. poate ma ajutati voi. si daca vreti sa a lamuresc mai bine intrebati-ma... poate nu am explicat cum trebuie. Va multumesc