unde am gresit eu?

Suntem plecati de 3 ani din tara, casatoriti de 13 ani si avem doua fete care s-au acomodat si se descurca minunat cu scoala.Inca ne luptam sa 'ne asezam' cum spunem noi.Eu am job doar part-time pt.ca merg si la cursuri sa-mi echivalez ce am facut in tara, el munceste pana seara si peste o luna, sau doua va incepe si el cursuri.Pentru ca eu doar peste un an voi culege ce seman acum, depind financiar de el.Au fost perioade cand nu a avut el job si eu am platit pentru toate.Unde voiam sa ajung...Intre noi au fost mereu discutii din cauza, cred ca a unei frici de intimitate a lui. Cand spun intimitate nu ma refer la sex, ci la impartasirea problemelor afective, sa spui ce simti si ce gandesti, gesturi de tandrete...De cate ori am incercat sa discut despre acest subiect cu el, m-am izbit de un zid.In 13 ani, niciodata absolut, nu mi-a spus ce simte pentru mine, nu mi-a spus niciodata ca sunt pretioasa pentru el sau sa imi faca un compliment, sau sa observe ceva schimbat la mine...Sunt lucruri care mie mi se par normale, usor de spus si firesti pana la urma intre soti.I-am reprosat ca nu este cald cu mine, ca nu pot vorbi cu el despre ce am pe suflet fara sa i se para 'chestii fara sens si prostesti'.Vorbim doar de viitorul copiilor, finante, cursuri, si alte banalitati.I-am spus ca nu-i normal, ca viata noastra inseamna mai mult de atat, ca o femeie inseamna mai mult decat mers la job, grija copiilor, si activitatile de rutina, dar el nu intelege sau nu vrea sa inteleaga.Mi-a spus sa-l las in pace si daca nu-mi convine sa caut altul care sa planga cu mine de mana, ca el asta este si m-a amenintat ca pleaca daca-l mai bat la cap cu subiectul asta.Atunci, pentru ca m-am simtit respinsa, l-am respins si eu, in sensul ca nu l-am mai ajutat cu nimic, si nu am mai facut nimic pentru el.Avem deja cateva luni fara sex si nu pare sa-l deranjeze.Se trage dintr-o familie in care parintii s-au respectat foarte mult, s=au iubit, tatal lui ii ducea flori si la 60 mamei lui care a decedat anul trecut.I-am spus ca a avut exemplu in familia lui si ca ar fi trebuit sa invete acea lectie.Raspunsul lui a fost:'poate mama a meritat'.De la acest raspuns, acum o saptamana, parca ceva s-a rupt in mine, am realizat ca indiferent de cate am facut pentru el, cata grija i-am dus, si cat il iubesc e degeaba.A stiut intotdeauna cum sa ma raneasca si probabil si maine daca ar pleca nu i-as lipsi.Nu am aici spatiu suficient sa va spun prin cate am trecut, si cum mi-am crescut singura copii, o perioada cat a fost el plecat, Nu i-a pasat cand am plans. daca nu mai vorbesc cu el o saptamana, nu mai vorbeste nici el, nu ma suna, nu-si cere iertare ca nu are de ce...Eu ma consum, nu ma simt iubita, iar el pare ca nu-l intereseaza.I-am spus ca mai bine ne despartim si raspunsul lui a fost ceva de genul..' termina cu prostiile ca avem lucruri importante de realizat si nu avem timp de prostiile astea..' Parca vorbeam chinezeste! Nu mai stiu cum sa-l fac sa inteleaga ce simt si cum sa ma ia in serios.Nu mai stiu cum sa-i explic ca lista aia pe care el si-a facut-o nu o sa-i tina de cald cand va fi singur.Nu mai stiu cum sa-i explic ca viata-i scurta si eu nu vreau sa mi-o pierd cu cineva care e 'frigid' sufleteste, sau ii e frica sa fie cald si tandru.Atmosfera e trista, dormim separat, iar el tine coada sus si asteapta ca intotdeauna tot eu sa-mi calc pe suflet. Numai ca eu nu mai vreau si nu mai pot. Gresesc?

Buna.
Fetele sunt micute, 13, 14ani.Mi'-au recunoscut tot ce am facut in tara.Problems vine cand vrei sa te angajezi si nu ai experienta in sistem.M-au acceptat dupa luni bune, la o scoala si din cauza asta mai fac cursuri, ca sa m'a accepte mai usor in sistemul lor.Ca barbat e mai usor sa ti gasesti ceva de facut, in situatia mea...Nu inteleg de ce nu poate vorbi deschis cu mine si daca intr-adevar nu mai are nimic pentru mine, de ce nu plesca?Le iubeste mult pe fête, le rasfata dar este si autoritar cu ele.La prima vedere, este un tip ok, dar e greu sa stai langa cineva care nu ti arata si nu ti spune niciodata ce are in cap sau in suflet.Te face sa te indoiesti de tine, si nu ti implineste sufletul.Nu stiu cum poti trai asa.Singur data cand l-am vazut plangand sau aratand vreo emotie, a fost anul trecut cand a murit mama lui.

UNDE ai gresit?
- demult...si de TOT;
CUM sa pleci in lume cu un ASA om (zici tu..CUM e.).cand el- niciodata- NU a fost ASA cum ti-l doreai.?!?

parere:
trebuia sa ne scrii, sa- ti pui aceste intrebari DUPA casatorie, eventual dupa prima nastere, chiar si dupa a 2-a si SIGUR inainte de-a pleca.

ACUM? n-ai ce sa-i mai schimbi, acolo, tu fiind printre straini,
DOAR.,
daca- te "vezi" langa altul (si-l ai deja- "pregatit")..
scz...asa..vad eu situatia ta.

sa-ti traiasca fetele sanatoase
iar tie putere sa treci, toata viata-peste.
cele bune!

Barbatii se comporta asa daca au avut vreo fosta cu care au fost atenti si nu au primit acelasi lucru. Nu e de blamat. Se poate sa tina chiar mult la tine, dar sa nu o zica, sa fie preocupat de problemele zilnice si sa tot "amane" vorbe dulci. De asta ti-a si zis ca sunt lucruri mai importante decat astea, pentru ca el le vede ca tu le stii deja, nu mai trebuie sa ti le zica. E ca si cum el vede un nivel depasit, acum ar trebui sa fie alte preocupari. Fa-i niste surprize - o cafea dimineata, o masa buna dimineata, o camasa calcata foarte frumos, un pachet cu mancare pentru servici, un ceas cadou nu neaparat de ziua lui etc. Sigur nu ai mai facut de mult timp asa ceva si de asta ti-a spus ca mama lui poate a meritat. Probabil ca acorzi multa atentie copiilor si pe el l-ai neglijat.
Trebuie sa va cunoasteti mai bine unul pe altul, doar atat. A intervenit rutina si mai apar probleme.

Pt.Sebesuldesus, nu mi'a spus nimeni ca exista un ABC al vietii perfecte, care sa te invete, eventual de pe la 10 ani, cum sa nu faci greseli in viata.Poate tu l-ai avut in scutece, eu nu.Poate tu ai avut o mama langa tine eu nu.Ma bucur ca tu ai o viata perfecta si mai gasesti si timp sa nu'i judeci pe altii si sa le raspunzi.

Multumesc Melc pentru raspunsul tau.Apreciez faptul ca ti-ai facut timp sa te gandesti la situatia mea si ca mi-ai oferit o alta perspectiva.Am fost mereu atenta cu el, i-am luat mereu lucrurile care stiam ca ii sunt necesare, un parfum, chiar fara o anume ocazie, am avut grija de el, l-am dus la doctor, i-am bagat pastilele pe gat, ca stii cum sunt barbatii cand trebuie sa ia tratament si multe altele..Am considerat normal sa fac asta, e sotul meu.Mi-am dat seama mai de mult ca el nu imi raspunde la fel, ca s-a obisnuit sa ia fara sa ofere, iar eu incet, incet din cauza asta m-am distantat, iar cand am vazut ca incerc sa-i spun ce am pe suflet iar el nu vrea sa inteleaga (prost nu e) motivand ca-s copilarii si prostii, nu am vrut sa mai fac nimic din ce faceam inainte pentru el.Mai ales dupa ce mi-a facut faza cu mama.M-am gandit ca v-a observa diferenta, si ca isi va schimba atitudinea.Nu a fost asa din pacate...Isi face singur de mancare, isi calca singur, isi cumpara ce-i trebuie.Mai greu e cand trebuie sa vorbeasca undeva sau sa rezolve o problema.Aici era departamentul meu.In fine, se poarta ca si cum vezi Doamne, se descurca si fara mine.

Barbatii, vor sau nu sa recunosca, sunt mici copii. Le place ca femeile de langa ei sa le faca toate mofturile dar cand realizeaza ca pot si ei sa faca diverse, uita cate au facut aceastea pentru ei. Considera ca suntem oarecum obligate(unii inca mai cred ca locul nostru e la cratita) sa le indeplinim necesitatile si de cele mai multe ori nu ofera nimic in schimb. Probabil ca ai facut multe pentru sotul tau de-a lungul timpului, iar cand a descoperit ca poate la fel de bine sa le faca si el, te respinge fiindca nu mai are nevoie de tine.Nu vreau sa cred ca nu te mai iubeste dar probabil ca probleme de ordin financiar sau de oricare ar fi ele l-au schimbat. Nu sunt casatorita de foarte mult timp, dar in cei 7 ani de relatie am invatat ca barbatii nu isi schimba comportamentul peste noapte, iar daca vrei sa reaprinzi dragostea dintre voi vei avea de munca. Apeleaza la avantajul de a fi femeie, aranjandu-te(isi va pune intrebari daca nu chiar vei starni ceva gelozie), iesi la plimbare si zambeste!Barbatilor le place sa fim zambarete!Sper sa revii cu vesti mai bune!

Se poate, daca incerci sa-i explici prin vorbe sa considere cicaleala si nu o sa te asculte. Mai ales daca ai incercat mai multe discutii pe aceasta tema, pe o ureche ii intra, pe alta ii iese ! O sa-si zica... 'iar incepe'. Daca isi face deja mancare singur, inseamna ca e satul de discutii de genul asta. Vrea fapte !
Fa-i o masa inainte sa o faca el. Spune-i ca este o friptura delicioasa in cuptor, dar daca vrea sa manance cartofi facuti de el, poate sa-si faca. Ii mai spui 'in fuga' ca mai are si o prajitura in frigider ca desert. Nu-i mai zi altceva si vezi de ale tale. Orice alta discutie o sa o perceapa ca iar vrei sa discuti pe teme 'siropoase'.
Ce am vazut, initial, in relatii, fiecare este atent unul cu celalalt, dupa ceva ani, 3-5 ani unul acorda mai multa atentie si celalalt e mai rece. Se poate intampla ca unul sa oboseasca sa fie atent cu celalalt si se ajunge la o raceala reciproca. Trebuie de evitat sa se ajunga in momentele astea. Poate si el a fost atent cu tine mai demult si nu i-ai acordat suficienta atentie si a lasat-o mai moale. Sau, sa-i fi acordat atentie, dar rutina, problemele zilnice l-au determinat sa nu mai fie atent cu tine.
Comparatia cu mama lui - se raporteaza la ce a vazut la el in familia lui. Undeva, de cand a inceput raceala, a avut nevoie sa-i zici, sa-i faci ceva si nu a primit. Se astepta la un gest al tau si nu l-ai facut (asa e facut omul uneori).
Parerea mea, fii ok cu el in continuare, fara reprosuri si sa-i tot zici de ce nu face, de ce nu zice. Comporta-te ca si pana acum. O sa vina momentul cand o sa te intrebe el de ce te comporti asa si sa-i zici ca e sotul tau si e normal sa fii asa cu el, ca asa e normal intr-o familie si cred ca o sa-si schimbe atitudinea.
Cu gelozia - nu prea sunt de acord. O dai in niste jocuri de copii. Tu il faci gelos, il duci cu mintea in alte parti, nu isi mai vede de servici, de casa. Vede ca nu iti arde de el, ca te intereseaza altele, ca nu-i acorzi atentie, si unde ajungi? Poate se blocheaza o vreme si dupa daca se apuca si el sa te faca geloasa sau mai aiurea? Nu trebuie sa-l indepartezi de tine ci sa-l apropii, nu? La atatia ani de relatie sa incepeti cu gelozie, sa-si piarda increderea in tine sau tu in el. Sa te imbraci frumos pentru el si sa ii arati ca ai facut asta pentru el, e alta treaba.
Nu inseamna ca va trebui sa-i faci mofturile mereu, dar acum nu e momentul sa fii rece cu el. Comporta-te normal si nu ii mai reprosa.
Uneori, da, barbatii vor sa fie tratati ca niste copii. Daca el e rece, se asteapta ca tu sa fii calda cu el. Daca esti rece cu el, o sa creada ca poate nu mai tii asa mult la el, poate sa fie si mai rece sau poate sa inceapa sa fie gelos. O perioada o sa se simta ok cu afectiunea ta, si sa nu faca nimic, dar o sa vada ca tii la el si o sa fie si el din nou ok cu tine. Eu zic ca intr-o saptamana, doua se rezolva treaba asta. Cu atentie din partea ta si fara cicaleala.
El, a intrat un pic in rutina. Daca a primit mereu astea din partea ta, ia doua bilete la o statiune si petreceti 3 zile impreuna, doar voi. Spune-i ca ai vazut o oferta foarte avantajoasa si mai erau doar 2 locuri. Chiar daca zice ca nu stie daca e bine etc. etc. mergi si o sa fie ok.

Buna ziua DR. dr. Chiriacescu..

Ma bucur ca i-ati scris SI dvs...
aceleasi intrebari...
poate ra raspunde si dvs.ca SI mie.
hmm...
cele bune,

p.s.
mie-mi pare rau CA i-am raspuns.e SI obraznica, in raspunsuri!

buna ziua d-na DR
citez rasp. ei pt. mine;
"nu mi'a spus nimeni ca exista un ABC al vietii perfecte, care sa te invete, eventual de pe la 10 ani, cum sa nu faci greseli in viata.
Poate tu l-ai avut in scutece, eu nu.
Poate tu ai avut o mama langa tine eu nu.
Ma bucur ca tu ai o viata perfecta si mai gasesti si timp sa nu'i judeci pe altii si sa le raspunzi."


NU e obraznica?!?.hm.ma rog..

Am scris pe acest forum cu speranta ca voi primi raspunsuri constructive si le multumesc celor care mi le-au oferit.

Am studiat mai multe raspunsuri date de sebesuldejos pe acest forum si toate sunt in aceeasi nota, in care mi-a raspuns si mie: compatimire '(UNDE ai gresit? De mult si de TOT')
, superioritate ('CUM sa pleci in lume cu un ASA om?')
judecarea persoanei fara a gandi inainte de a scrie ceva aici, nu intram cu bocancii in sufletul cuiva
fara a-l cunoaste ( 'T rebuia sa ne scrii, sa- ti pui aceste intrebari DUPA casatorie, eventual dupa prima nastere, chiar si dupa a 2-a si SIGUR inainte de-a pleca.) La ce sa-mi foloseasca parerea asta cand nu mai poti schimba trecutul? Este inutil sa spui ce as fi putut sa fac..La ce-mi foloseste? La nimic..Important e ce fac de acum inainte.. Prin urmare, m-ai compatimit, m-ai judecat, m-ai crezut si proasta (stiu sa citesc si printre randuri) si tot tu te simti victima si ma faci obraznica?????? Interesant mod de a vedea lucrurile. Cand raspunzi cuiva in felul in care ai facut-o asuma-ti si felul in care ti se va raspunde. Nu toti care scriem aici suntem...saraci cu duhul. Crede-ma! Era mai bine daca nu-mi raspundeai!

D-na doctor va multumesc pentru ajutor si am raspuns intrebarilor dvs., separat, pe o foaie de hartie.Nu am sa postez aici raspunsurile din pacate pentru a evita sa fiu din nou judecata, jicnita sau desconsiderata..

E prima si ultima oara de altfel cand mai cer un sfat de pe acest forum..