Gradele de handicap și ce boli se încadrează în ele

Handicapul este definit ca o orice formă de infirmitate prezentă în viața unei persoane (motorie, mintală, etc.), o incapacitate sau o deficiență motorie sau senzorială, apărută temporar sau permanentă, determinată de o anumită tulburare a structurilor sau a funcțiilor organismului uman, care reprezintă un dezavantaj social.
Principalele tipuri de hanficap descrise în literatura de specialitate sunt după cum urmează: auditiv, vizual, fizic (motor), somatic, surdocecitate, psihic, mintal, boli rare, HIV/SIDA, asociat.

Gradele de handicap reprezintă un sistem de evaluare a infirmității unei persoane și de încadrare a acesteia într-o anumită categorie, în funcție de severitate.

Principalele grade de handicap amintite în literatura de specialitate sunt următoarele: ușor, mediu (sau moderat), accentuat și grav (sau sever).

Încadrarea în gradele de handicap se face în funcție de tipul de handicap și în funcție de severitatea acestuia. În acest sens, în baza actelor normative prezente în Monitorul Oficial al României, au fost publicate următoarele criterii medico-sociale de încadrare în grade de handicap. Le vom descrie în continuare pe rând, în funcție de tipul de handicap prezent. [1], [2]

Funcții mentale

Încadrarea în grade de handicap a persoanelor cu afectare a funcțiilor mentale:

Handicap ușor: întârziere mentală ușoară (nivel IQ cuprins între 50 și 70); bolnavul prezintă capacitate de a comunica oral și scris, dar prezintă o întârziere de 2-3 evoluție școlară, prezentă numai în cazul solicitării.
Handicap mediu: întârziere mentală ușoară, însoțită de o deficiență fizică, senzorială, de tulburări comportamentale sau de epilepsie (nivel IQ cuprins între 50 și 55); bolnavul poate realiza cu dificultate operațiile elementare, poate învăța să scrise și să pronunțe cuvinte scurte, prezintă deprinderi elementare de autoservire, se adaptează la activitățile cotidiene, are capacități de autoprotecție și poate fi integrat în societate pentru desfășurarea muncilor în condiții protejate.
Handicap accentuat: întârziere mentală accentuată (nivel IQ cuprins între 35 și 40); capacitatea de adaptare a bolnavului la activitățile noi este limitată, ritmul de dezvoltare este lent, iar capacitatea de perfecționare a acestuia este plafonată. Bolnavul este capabil să realizeze sarcini sub supraveghere, însă are nevoie de anumite servicii speciale pentru a se adapta la viața de familie.
Handicap grav: întârziere mentală profundă (nivel IQ cuprins între 20 și 25); bolnavul prezintă dezvoltare senzitivo-motorie minimă, răspunde doar la anumite comenzi simple îndelung executate și nu este capabil de autocontrol și de autoconducție.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați curetard mental sau întârziere mentală, în funcție de severitatea acestor boli.

Încadrarea persoanelor cu autism în gradele de handicap:

Handicap ușor: bolnavul prezintă afectare calitativă ușoară a capacităților de socializare, afectare calitativă a limbajului expresiv și afectare calitativă a abilităților de autoîntreținere.
Handicap mediu: pe lângă bolnavul prezintă o afectare calitativă a interacțiunilor sociale, o afectare calitativă și cantitativă a limbajului expresiv și o afectare calitativă și cantitativă a abilităților de autoîntreținere.
Handicap accentuat: bolnavul prezintă o afectare calitativă și cantitativă accentuată a interacțiunii sociale, o afectare calitativă și cantitativă a a limbajului expresiv și receptiv și o afectare calitativă și cantitativă a abilităților de autoîntreținere. Bolnavul poate interacționa social doar sub supraveghere și necesită ajutorul unei perosane adulte pentru desfășurarea abilităților de autoîntreținere.
Handicap grav: Bolnavul prezintă o afectare calitativă și cantitativă severă a interacțiunilor sociale, cu absența dezvoltării limbajului expresiv și receptiv și absența abilităților de autoîntreținere, autoconducere și autodeterminare. Interacțiunea bolnavului în familie este limitată, iar pentru a interacționa cu mediu social exterior, bolnavul are nevoie de o persoană adultă specializată.

Încadrarea persoanelor cu deteriorare a funcțiilor intelectuale în gradele de handicap:

Handicap ușor: scor MMSE cuprins între 21 și 25, iar scor GAFS cuprins între 61 și 80. Bolnavul prezintă ușoară deteriorare cognitivă, însoțită de uitarea evenimentelor recente și ezitarea răspunsului la întrebările adresate de o altă persoană.
Handicap mediu: scor MMSE cuprins între 15 și 20, iar scor GAFS cuprins între 51 și 60. Bolnavul prezintă tulburări psihice și de memorie de intensitate medie, prezintă o deteriorare socială moderată, desfășoară cu dificultate activitatea profesională, se orientează cu dificultate în timp și spațiu, iar informațiile sunt slab fixate.
Handicap accentuat: scor MMSE cuprins între 10 și 14, iar scor GAFS cuprins între 31 și 50. Bolnavul prezintă o deteriorare severă în funcționarea familială, socială și profesională, uită conversațiile recente și evenimentele aflate în curs de desfășurare în viața sa, prezintă modificări marcate de personalitate, de comportament și afective, sunt prezente halucinațiile, delirul, depresia și anxietate.
Handicap grav: scor MMSE mai mic sau egal cu 9, iar scor GAFS cuprins între 21 și 30 fără asistent, respectiv 1 și 20 cu asistent. Bolnavul își uită efectiv numele și datele persoanle, uită numele persoanelor apropiate, prezintă o deteriorare a judecații, prezintă incapacitate de memorare, prezintă o deteriorare a controlului pulsional și o incapacitate de autoservire și de autodeterminare.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: demențe atrofico-degenerative, demențe organice, boala Alzheimer, demența corticală postinfarcte cerebrale multiple, encefalopatia aterosclerotică subcorticală sau boala Binswanger, boala Creutzfeldt-Jacob, boala Pick, boala Huntington, maladia HIV, boala Parkinson, tumorile cerebrale, hidrocefalia, traumatismele cerebrale.

Încadrarea în gradele de handicap a persoanelor cu tulburări de personalitate:

Handicap ușor: Bolnavul prezintă una sau două decompensări pe an, cu durată redusă, de intensitate nevrotică, cu remisiuni spontane sau sub tratament.
Handicap mediu: Bolnavul prezintă două sau trei decompensări pe an, cu durată mai lungă, de intensitate nevrotică, cu exacerbări în urma consumării de substanțe toxice, compensate parțial prin tratament medicamentos.
Handicap accentuat: bolnnavul prezintă mai mult de trei decompensări pe an, de intensitate psihotică, cu prezența elementelor deteriorative, asociate consumului de substanțe toxice. Eficiența tratamentului medicamentos în acest context este slabă. Bolnavul prezintă dificultate majoră de relaționare familială și socio-profesională și un grad de conflictualitate marcat.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: tulburarea de personalitate paranoidă, tulburarea de personalitate antisocială, tulburarea de personalitate schizoidă, tulburarea de personalitate instabil-emoțională (impulsivă sau de tip borderline).

Încadrarea persoanelor cu psihoze majore în gradele de handicap:

Handicap ușor: scor GAFS cuprins între 61 și 80, forme reziduale de boală.
Handicap mediu: scor GAFS cuprins între 51 și 60, boală aflată în stadiul de remisiune, cu dispariția halucinațiilor.
Handicap accentuat: scor GAFS cuprins între 31 și 50, forme catatonice, paranoide de boală, dezorganizate, nediferențiate, lipsite de control terapeutic.
Handicap grav: scor GAFS cuprins între 21 și 30 fără asistent, respectiv 1 și 20 cu asistent; forme de boală cu evoluție severă a personalității și a comportamentului, cu potențial antisocial marcat.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: schizofrenie, tulburarea schizoafectivă de tip bipolar sau depresiv, depresia majoră cronică, tulburarea afectivă bipolară, psihoze grefate pe o întârziere mentală, psihoze asociate unor tulburări de personalitate, psihoze majore la persoane fără venituri. [1], [2]

Funcții senzoriale

Încadrarea în gradele de handicap a persoanelor care prezintă afectarea funcțiilor vizuale:

Handicap mediu: bolnavu cu acuitate vizuală cuprinsă între 1/8 (0, 12) și 1/10 (0, 10), cu corecție optimă la ochiul cel mai sănătos; câmp vizual redus concentric în jurul punctului de fixație la 30-40 de grade la ochiul cel mai bun. Percepție normală a luminii.
Handicap accentuat: bolnav cu acuitate vizuală cuprinsă între 1/12 (0, 08) și 1/25 (0, 04) la ochiul cel mai bun; câmp vizual reduc concentric în jurul punctului de fixație la 10-30 de grade. Percepție a luminii modificată, retină funcțională.
Handicap grav: VAO sub 1/25sub (2m) cecitate; VAO sub 1/25 până la 1/50; câmp vizual tubular în jurul punctului de fixație sub 10 grade. Absența percepției luminoase, retină nefuncțională.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: afecțiuni cronice oculare, primare sau secndare (inflamatorii, degenerative, heterodegenerative, tumorale, traumatice, vasculare), vicii de refracție (precum miopie forte, hipermetropie medie sau forte), vicii de acomodare, nistagmusul, ochiul unic (se încadrează în grad de handicap accentuat timp de 12 luni, iar mai apoi într-un alt grad de handicap, în funcție de deficiența vizuală existentă).

Încadrarea în gradele de handicap a persoanelor care prezintă afectarea funcțiilor auditive:

Handicap mediu: pierderea bilaterală a capacității auditive între 41 și 70 dB, protezabilă.
Handicap accentuat: Perderea capacității auditive peste 70 dB, protezare cu dificultate. Acești bolnavi prezintă tulburări de limbaj și psihice.
Handicap grav: Surditate congenitală sau dobândită în copilărie, înainte de vorbire, pierderea peste 90 dB (surdocecitate, surdități profunde și cofoze).

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: afecțiuni auditive cronice (inflamatorii, traumatic, infecțioase, vasculare, toxice, heterodegenerative, tumorale congenitale sau dobândite, de tip transmisie, neurosenzorială, mixtă, protezabilă sau neprotezabilă).

Încadrarea în gradele de handicap a persoanelor care prezintă afectarea funcțiilor vestibulare:

Handicap mediu: Diferență de peste 30% între cele două vestibule, la probele efectuate. Deviații nete sau nistagmus spontan prezent.
Handicap accentuat: obiectivizarea afectării vestibulare prin intermediul testelor de specialitate, tulburări funcționale prezente în proporție de 60-80%, ortostatism posibil dar dificil de menținut.
Handicap grav: Obiectivarea afectării vestibulare prin intermediul testelor specializate, imposibilitatea menținerii ortostatismului în criză, probe spontane și provocate pozitive, prezența tulburărilor vegetative, tulburări funcționale prezente în proporție de 80-100%.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu afecțiuni vestibulare cronice sau anumite afecțiuni neurologice, congenitale sau dobândite, în funcție de severitatea acestora. [1], [2]

Funcții fonatorii și de comunicare verbală

Încadrarea în gradele de handicap a persoanelor care prezintă afectarea vocii:

Handicap ușor: voce bitonală (pareză de nerv recurent unilateral cu afectarea corzii vocale), disfonie izolată (răgușeală).
Handicap mediu: Diplegie recurențială, cu păstrarea vocii dar cu prezența tulburărilor respiratorii.
Handicap grav: Diplegie permanentă, secundară unor procese maligne sau datorată zdrobirii laringelui (în cazul diferitelor traumatisme); ablația laringeli prin efectuarea unei traheostomii permanente, lipsită de tulburări vorbire, de nutriție sau de ventilație.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: stenoze laringiene post traumatice, pareze sau paralizii de corzi vocale sau de nervi recurențiali, tumori laringiene benigne sau maligne, procese laringiene inflamatorii cronice, trenante sau repetitive. [1], [2]

Funcțiile sistemului cardiovascular

Încadrarea în gradele de handicap a persoanelor diagnosticate cu diferite afecțiuni cardiovasculare:

Handicap ușor: bolnav diagnosticat cu insuficiență cardiacă de tip NYHA I, asimptomatic în timpul desfășurării activităților cotidiene sau profesionale; tulburări de ritm sau de conducere minore, cu răspuns la tratamentul medicamentos administrat.
Handicap mediu: Bolnav diagnosticat cu insuficiență cardiacă de tip NYHA II, asimptomatic în repaus, dar cu apariția manifestărilor clinice specifice în timpul desfășurării efortului fizic prelungit; tulburări de ritm și de conducere repetitive, care necesită tratament medicamentos permanent, însoțite de limitarea toleranței la efort și apariția tulburărilor funcționale la eforturi moderate sau mari.
Handicap accentuat: Bolnav diagnosticat cu insuficiență cardiacă de tip NYHA III, cu simptomatologie specifică prezentă, care limitează activitățile cotidiene zilnice, corectabilă sub tratament medicamentos. Cardiostimulare eficientă cu apariția tulburărilor funcționale la efectuarea eforturilor mici sau chiar și la repaus. Tulburări de ritm necontrolabile prin tratament medicamentos, însoțite de tulburări hemodinamice manifestate din punct de vedere clinic și agravate la efortul fizic.
Handicap grav: Bolnav diagnosticat cu insuficiență cardiacă de tip NYHA IV, simptomatică în repaus, grad de afectare cardiacă cuprins între 85 și 100%, fără răspuns la tratamentul medicamentos. Tulburări de ritm și de conducere severe, fără răspuns la tratamentul medicamentos. Cardiostimulare ineficientă.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: cardiomiopatii primare, primitive sau idiopatice (cardiomiopatia hipertrofică sau obstructivă, cardiomiopatia dilatativă sau congestivă, cardiomiopatia restrictivă sau obliterantă), angiopatii congenitale cianogene sau necianogene, operate sau neoperate, însoțite de insuficiență cardiacă clinic manifestă (transpoziții de vase mari, tetralogia Fallot, atrezia de valvă tricuspidă, defectul septal atrial, defectul septal ventricular, stenoza de aortă, coarctația de aortă, stenoza de arteră pulmonară asociată defectului septal ventricular), valvulopatii de etiologie variată, complicate sau decompensate, operate sau neoperate, contractate precoce, tulburări de ritm și de conducere cardiacă, persistente și severe, contractate precoce (în rândul bolnavilor purtători de pacemaker), complicații post-transplant cardiac.

Încadrarea în gradele de handicap a persoanelor cu afectare a funcțiilor arteriale legate de fluxul sangvin:

Handicap ușor: Bolnav diagnosticat cu arteriopatie obliterantă în stadiul IIa, însoțită de claudicație intermitentă sau constricție arterială evaluată prin intemediul anumitor metode de laborator (parametrii funcționali); indice gleznă/braț cuprins între 0,6 și 0,8.
Handicap mediu: Bolnav diagnosticat cu arteriopatie obliterantă stadiul III, cu prezența claudicației intermitente în repaus, Arteriopatie obliterantă stadiul IV, însoțită de amputație unilaterală de gambă, protezată funcțional. Boala Raynaud caracterizată prin crize vaso-spastice frecvente, dureri, parestezii și cianoza degentelor de la nivelul mâinii. Limfedem primar sau secundar, însoțit de deformarea unilaterală a membrului afectat.
Handicap accentuat: Arteriopatie obliterantă stadiul IV însoțită de amputație de coapsă sau de amputație unilaterală sau bilaterală de membru pelvin. Arteriopatie obliterantă stadiul IV cu amputație unilaterală de gambă neprotezată, însoțită de tulburări cutanate prezente la nivelul membrului contralateral. Limfedem primar sau secundar, cu deformarea globală a membrului afectat, însoțit de tulburări severe de manipulație, statică, mers și gestualitate. Angioneuropatii primare avansate (precum boala Raynaud).
Handicap grav: Arteriopatie obliterantă stadiul IV însoțită de ampuația ambelor coapse, amputația unlaterală a membrului toracic, etc. Limfedem primar sau secundar stadiul 3 OMS, cu deformarea globală bilaterală a membrelor, obezitate morbidă, tulburări neurologice (de mers, de statică, transferuri posturale).

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: arteriopatii obliterante, trombangiopatii obliterante (precum boala Buerger), angioneuropatii primare (boala Raynaud), limfedem primar și secundar stadiile II și III OMS, elefantiazis primar sau secundar. [1], [2]

Funcțiile sistemului imunitar

Încadrarea în gradele de handicap a persoanelor diagnosticate cu sindromul imunodeficitar cronic dobândit:

Handicap ușor: Infecție HIV asimptomatică, test HIV pozitiv pentru anticorpii anti-HIV, categoria A1.
Handicap mediu: Infecție HIV simptomatică, cu manifestări clinice datorate infecției sau scăderii imunității celulare (precum angiomatoză, Herpes-Zoster, candidoză orofaringiană, candidoză vulvo-vaginală, boală inflamatorie pelvină, trombocitopenie idiopatică); categoria A2 și B1.
Handicap accentuat: Deficiență globală accentuată, cu manifestări clinice datorate deprimării sistemului imunitar (precum febră prelungită și repetată, candidoză, Herpes-Zoster recidivant, inflamații sau abcese pelvine, neuropatii periferice, pneumonii recurente); categoria A2, B1 și B2, confirmare de către laborator a infecției cu virusul HIV.
Handicap grav: Deficiență globală extrem de severă, cu manifestări clinice variate și evoluție progresivă (precum septicemii recurente cu salmonella netifoidică, leucoencefalopatie multifocală, sindromul de emaciere HIV, toxoplasmoză cerebrală, febră continuă, diaree cronică); categoria B3, C1, C2 și C3 (la adult), confirmarea de către laborator a infecției cu HIV și a diagnosticului de SIDA.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu sindrom imunodeficitar cronic dobândit (infecție HIV-SIDA), în funcție de severitatea acestora. [1], [2]

Funcțiile sistemului respirator

Încadrarea în gradele de handicap a bolnavilor care prezintă afectare a funcțiilor sistemului respirator:

Handicap ușor: hipoxie ușoară, volumul expirator mediu (VEMS) >= 60%, presiunea parțială a oxigenului (PaO2) <= 70 mmHg.
Handicap mediu: hipoxie medie, VEMS curpins între 59-40%, PaO2 cuprinsă între 69 și 60 mmHg.
Handicap accentuat: hipoxie accentuată severă, VEMS cuprins între 40 și 30%, PaO2 cuprinsă între 59 și 45 mmHg, PaCO2 (presiunea parțială a dioxidului de carbon) cuprinsă între 44 și 35 mmHg.
Handicap grav: hipoxie gravă, hipercapnie cu insuficiență cardiacă cronică (cord pulmonar cronic), VEMS <=30%, PaO2<35 mmHg, PaCO2> 70 mmHg.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: afecțiuni respiratorii cronice (astm bronșic, anomalii congenitale ale tractului respirator, agenezie pulmonară parțială, pneumopatii fibrozante interstițiale difuze, bronhopneumopatie cronică obstructivă, tuberculoză pulmonară activă, bronșiectazii supurații bronhopulmonare, tuberculoză pulmonară operată, sindromul post tuberculos, cancerul bronho-pulmonar, transplantul pulmonar. ). [1], [2]

Funcțiile sistemului digestiv

Încadrarea în gradele de handicap a persoanelor cu diferite afecțiuni digestive:

Handicap ușor: denutriție (deficit ponderal cuprins între 20 și 25%), anemie ușoară. Aici pot fi încadrate stenozele esofagiene simptomatice, confirmate radiologic, fără răspuns complet la tratamentul medicamentos și care necesită tratament chirurgical.
Handicap mediu: sindrom de malabsorbție (deficit ponderal cuprins între 25 și 30%), anemie cu valori ale hemoglobinei cuprinse între 7 și 10 gr%. .
Handicap accentuat: anemie severă (valorile hemoglobinei aflate sub 7 gr%), tulburări severe de malabsorbție, resorbție și malasimilație, denutriție (deficit ponderal de peste 30%). Aici pot fi cuprinse stenozele esofagiene strânse cu gastrostomă, tumorile maligne gastrice cu gastrostomă pentru alimentație, tumorile maligne de colon, de sigmoid sau de rect, afecțiuni ale altor segmente intestinale însoțite de colostomă, cancerul de pancreas supus rezecțiilor parțiale sau totale, aflat sub tratament de substituție.
Handicap grav: anemie severă (valorile hemoglobinei aflate sub 7 gr%) fără răspuns la tratamentul administrat, cașexie, malbasorbție și malasimilație severă și progresivă. Aici pot fi încadrate tumorile maligne operate, cu recidive locoregionale sau aflate în stadiul de metastazare și tumorile maligne inoperabile.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: anumite tumori maligne ale tubului digestiv, operabile sau inoperabile, precum tumori maligne localizate la nivelul orofaringelui, a efofagului, a stomacului sau la nivelul altor segmente intestinale, inoperabile sau aflate în stadiul de malignizare, gastrectomie largă efectuată în cazului unui adenocarcinom gastric cu gastrostomă, tumori maligne pancreatice cu pancreatectomie parțială sau totală, rezecția unor segmente instestinale afectate de o tumoră malignă cu colostomă, anus contra lateralis, anus iliac sau sigma anus, stenoze esofagiene strânse de etiologie variată, care necesită dilatații, protezare, esofagoplastii, gastrostomă pentru alimentație.

Încadrarea în gradele de handicap a bolnavilor care prezintă afectare a funcțiilor hepatice:

Handicap ușor: Boli hepatice stabilizate sau persistente, însoțite de hepatomegalie și splenomegalie moderată, cu valori ale testelor hepatice cuprinse în limite normale sau slab pozitive, fără semne clinice specifice insuficienței hepatice.
Handicap mediu: Boli hepatice moderat active sau ciroze hepatice compensate, cu valori ale testelor hepatice moderat alterate, antigen HBs sau anticorpi HVC pozitivi, fără semne clinice de hipertensiune portală.
Handicap accentuat: Hepatite cronice active, cu simptomatologie caracteristică (hepatomegalie, cu sau fără splenomegalie, fenomene de hipersplenism), teste hepatice alterate și modificări imagistice specifice, antigen HBs sau anticorpi VHC pozitivi, ciroze decompensate, varice esofagiene, manifestări clinice specifice hipertensiunii portale (circulație colaterală prezentă, ascită).
Handicap grav: Ciroze hepatice decompensate, hipertensiune portală irreductibilă, semne clinice specifice encefalopatiei hepatice, hemoragii digestive repetate, epsoade de insuficiență hepatică acută sau insuficiență hepato-renală, cancere primitive hepatice sau adenocarcinom hepatic cu evoluție progresivă și scădere ponderală permanentă, pierderea capacității de autoservire și autoîngrijire. În primul an, transplantul hepatic poate fi încadrat în acest grad de handicap; ulterior, bolnavul este reevaluat și integrat într-un alt grad de handicap.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: hepatite cronice (contractate în copilărie, în adolescență sau în tinerețe), ciroze hepatice, cancer hepatic primar sau secundar, transplant hepatic total sau parțial. [1], [2]

Funcțiile metabolice

Încadrarea în gradele de handicap a bolnavilor cu diabet zaharat de tip I, juvenil sau al adultului tânăr, până în jurul vârstei de 26 de ani:

Handicap ușor: Echilibru glicemic, profil glicemic satisfăcător, absența complicațiilor, administrare zilnică de insulină în două prize.
Handicap mediu: Forme de boală care pot fi echilibrate glicemic, hipotensiune ortostatică, tulburări de reglare simpatico-parasimpatic, prezența complicațiilor microangiopatice, administrare zilnică de insulină în trei prize.
Handicap accentuat: Forme de boală dezechilibrate și isntabile din punct de vedere metabolic, posibile fenomene de decompensare metabolică.
Handicap grav: Forme de boală cu complicații microangiopatice localizate la nivelul organelor țintă. [1], [2]

Funcțiile endocrine

Încadrarea în grade de handicap a bolnavilor cu hiperfuncție hipofizară (tumoră hipofizară care secretă hormon de creștere) :

Handicap ușor: Tabloul clinic și paraclinic incomplet, necesită tratament simptomatic.
Handicap mediu: Tumoră hipofizară aflată în remisiune spontană sau postterapeutic, absența semnelor clinice oftalmologice și neurologice, echilibrarea tulburărilor existente prin intermediul hormonoterapiei de substituție.
Handicap accentuat: Tumoră hipofizară cu evoluție progresivă, supusă tratamentului antihormonal complex; tumoră hipofizară stabilizată, însoțită de tulburări homonale echilibrate prin tratament substitutiv; tumoră hipofizară oprită în evoluție, însoțită de sechele oftalmologice, neurologice sau endocrine; tumoră hipofizară malignă, confirmată prin examen histopatologic.
Handicap grav: Tumoră hipofizară însoțită de sechele oftalmologice severe (precum cecitate), tulburări metabolice severe (cașexie hipofizară) și tulburări neurologice severe; bolnavul în cauză necesită îngrijire permanentă.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu acromegalie, în funcție de severitatea acesteia.

Încadrarea în gradele de handicap a bolnavilor cu hipofuncție hipofizară:

Handicap ușor: Înălțime cuprinsă între 1, 49 și 1, 40 m, tulburări ușoare de locomoție și de gestualitate, insuficiență hipofizară lipsită de complicații.
Handicap mediu: Înălțime cuprinsă între 1, 39 și 1, 30 m, tulburări moderate de locomoție și de gestualitate, insuficiență hipofizară complicată, compensată prin hormonoterapie de substituție.
Handicap accentuat: Înălțime aflată sub 1, 29 m, tulburări accentuate de locomoție și de gestualitate, scăderea performanței la efort fizic, infantilism sexual, hipotensiune arterială, mixedem secundar, insuficiență hipofizară complicată (complicații metabolice, neuro-psihice și cardiovasculare), însoțită de tulburări metabolice și endocrine, scădere ponderală progresivă.
Handicap grav: insuficiență hipofizară severă, însoțită de complicații cardiovasculare, emdocrine, metabolice și neuro-psihice, pierderea capacității de autoîngrijire și autoservire.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: nanism hipofizar, condrodisplazie, sindrom Sheehan.

Încadrarea în gradele de handicap a bolnavilor diagnosticați cu insuficiență tiroidiană:

Handicap ușor: Hipotiroidism asimptomatic, identificat prin determinări hormonale (TSH crescut), cu răspuns la hormonoterapia de substituție administrată în doze minime.
Handicap mediu: Hipotiroidism simptomatic, însoțit de complicații cardiovasculare și metabolice, care pot fi corectate prin intermediul hormonoterapiei de substituție.
Handicap accentuat: Hipotiroidism însoțit de complicații persistente (cardiovasculare, metabolice, leziuni nervoase degenerative, leziuni osteo-articulare degenerative), în ciuda hormonoterapiei administrate.
Handicap grav: Hipotiroidism sever, însoțit de afectare de organ, cu complicații cardiovasculare și neurologice severe (precum insuficiență cardiacă ireductibilă, encefalopatie, poliserozite).

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: hipotiroidism, mixedem primar cu afectare de organ, mixedem congenital (disgenezie tiroidiană).

Încadrarea în gradele de handicap a bolnavilor diagnosticați cu hiperfuncție paratiroidiană:

Handicap ușor: hipercalcemie serică asimptomatică.
Handicap mediu: Hiperparatiroidism operat, însoțit de sechele osoase, renale și tulburări de locomoție.
Handicap accentuat: Hiperparatiroidism osteodistrofic operat, însoțit de tulburări locomotorii severe datorate deformărilor osoase existente și boală cronică de rinichi.
Handicap grav: Hiperparatiroidism însoțit de fracturi multiple și deformăti osoase, cu tulburări grave de locomoție.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu hiperparatiroidism primar (boala Recklinghausen), în funcție de severitatea acestuia.

Încadrarea în gradele de handicap a bolnavilor diagnosticați cu hipofuncție paratiroidiană:

Handicap ușor: Spasmofilie (tetanie latentă) simptomatică, aflată sub tratament specific.
Handicap mediu: Crize frecvente de tetanie cronică simptomatică, aflată sub tratament corespunzător.
Handicap accentuat: Crize acute frecvent de tetatnie cronică, fără răspuns la tratamentul specific administrat.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu hipoparatiroidism primar (tetanie), în funcție de severitatea acestuia.

Încadrarea în gradele de handicap a bolnavilor diagnosticați cu insuficiență corticosuprarenală cronică primară (boala Addison) :

Handicap mediu: Formă compensată de boală aflată sub tratament hormonal substitutiv.
Handicap accentuat: Insuficiență corticosuprarenaliană cronică decompensată recidivantă; insuficiență corticosuprarenaliană operată unilateral sau bilateral, aflată sub hormonoterapie continuă de substituție.
Handicap grav: Insuficiență cortiosuprarenaliană cronică decompensată, fără răspuns la tratament specific; bolnavul este incapabil de autoîngrijire și de autoservire.

Încadrarea în gradele de handicap a bolnavilor diagnosticați cu insuficiență gonadică:

Handicap ușor: Boală asimptomatică, compensată prin hormonoterapie de substituție,
Handicap mediu: Boală clinic manifestă, însoțită de tulburări de dezvoltare musculară, osteoporoză, tulburări neuropsihice moderate și scăderea capacității de realizare a efortului fizic.
Handicap accentuat: Boală clinic manifestă însoțită de hipotrofie staturală (sub 120 cm), tulburări neuropsihice accentuate, malformații cardiovasculare și scăderea capacității de realizare a efortului fizic.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu insuficiență gonadică primară și insuficiență gonadică prin disgenezii gonadale (sindrom Turner), în funcție de severitatea acestora.

Încadrarea în gradele de handicap a persoanelor diagnosticate cu cancer tiroidian:

Handicap accentuat: Cancer tiroidian aflat sub tratament complex (chirurgical și radioizotopic); cancer tiroidian operat, aflat sub tratament continuu, însoțit de recidive locale sau complicații dezechilibrate.
Handicap grav: Cancer tiroidian inoperabil; Cancer tiroidian tratat chirurgical și radioizotopic, aflat în stadiul de metastazare.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: cancer tiroidian operat, cu sechele metabolice sau pulmonare, afflate sub tratament continuu; cancer tiroidian inoperabil, aflat în stadiul de diseminare. [1], [2]

Funcțiile urogenitale

Încadrarea în gradele de handicap a bolnavilor diagnosticați cu diferite afecțiuni urogenitale:

Handicap ușor: Boală cronică de rinichi stadiul I, densitate urinară < 1025, uree sangvină < 50 mg/dl, creatinină sangvină normală.
Handicap mediu: Boală cronică de rinichi stadiul II, densitate urinară <=1022, uree sangvină 50-100 mg/dl, creatinină sangvină 1,5-2,5 mg/dl.
Handicap accentuat: Boală cronică de rinichi stadiul III sau IV, densitate urinară <=1010, uree sangvină 300-500 mg/dl, creatinină sangvină >6 mg/dl.
Handicap grav: Boală cronică de rinichi stadiul V, densitate urinară variabilă, uree sangvină <500 mg/dl, creatinină sangvină variabilă.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu diferite afecțiuni cronice renale, congenitale sau dobândite (malformații renale, tumori renale benigne sau maligne, hipertensiune arterială renovasculară, boli renale inflamatorii, boli renale sau pielonefrită pe rinichi unic congenital sau chirrugical), în funcție de severitatea acestora. [1], [2]

Funcțiile sistemului hematologic

Încadrarea în gradele de handicap a persoanelor diagnosticate cu anumite afecțiuni hematologice:

Handicap uşor: Boală aflată în stadiul de remisiune de peste 4 sau 5 ani, hemoleucogramă normală.
Handicap mediu: Boală aflată în stadiul de remisiune sub 4 sau 5 ani.
Handicap accentuat: Boală aflată în stadiul evolutiv, însoțită de complicații, fără răspuns la tratamentul specific administrat; leucemie aflată în stadiul de recădere după 3 sau 4 ani.
Handicap grav: Boală aflată în stadii avansate de evoluție, cu complicații ireversibile severe, însoțită de imobilizarea bolnavului la pat şi pierderea capacității de autoservire şi autoîngrijire.

În cadrul acestor grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora: leucemii acute, leucemia limfoidă cronică, leucemia granulocitară cronică, trombocitemia hemoragică, policitemia vera (boala Vaquez), anemiile aplastice şi alte tipuri de anemii, sindromul mielo-displazic.

Încadrarea în gradele de handicap a bolnavilor diagnosticați cu diferite afecțiuni ale sistemului limfoid:

Handicap uşor: Forme de boală aflate în remisiune completă.
Handicap mediu: Forme de boală aflate în faza de remisiune incompletă.
Handicap accentuat: Boală evolutivă aflată în stadiul de acutizare; apariția complicațiilor viscerale.
Handicap grav: Boală aflată în stadiul de diseminare; bolnav cașectic, incapabil de autoservire și autoîngrijire.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: boala Hodgkin, limfoamele nonHodgkin, macroglobulinemia Waldenstrom și mielomul multiplu. [1], [2]

Funcțiile osteo-articulare

Încadrarea în gradele de handicap a bolnavilor diagnosticați cu diferite afecțiuni osteo-articulare:

Handicap mediu: Anchiloză sau redoare unilaterală de umăr sau de cot, însoțită de tulburări neurologice, anchiloză sau redoare bilaterală de gleznă, anchiloză sau redoare unilaterală de genunchi sau de șold, coxartroză unilaterală neoperată, coxartroză operată însoțită de complicații operatorii. Afectarea capacității funcționale a sistemului osteo-articular, cu limitarea mersului și a gestualității.
Handicap accentuat: Anchiloză sau redoare bilaterală de umăr și de cot, însoțită sau nu de tulburări neurologice, redoare bilaterală de genunchi sau de șold, redoare de genunchi asociată anchilozei de șold, coxartroză bilaterală neoperată, coxartroză operată complicată prin decimentarea protezei.
Handicap grav: Afectarea bilaterală severă și neoperabilă a articulațiilor mari (șold, genunchi), însoțite de complicații postoperatorii, care limitează mobilitatea articulară, cu risc crescut de imobilizare totală a bolnavului, acesta nefiind capabil de autoîngrijire și autoservire.

În aceste grade de handicap pot fi încadrați bolnavii diagnosticați cu următoarele tipuri de afecțiuni, în funcție de severitatea acestora, astfel: deformări rahitice cu tulburări de postură, afecțiuni constituționale ale oaselor (precum acondrodisplazia), malformații osoase (precum amielia, sindactilia, etc.), luxația congenitală de șold însoțită de coxartroză secundară, anchiloze ale coatelor și ale genunchilor, anchiloze și redori posttraumatice, congenitale sau în urma osteoartritei tuberculoase, redori strânse de șold sau de genunchi, pseudartroze, colagenoze (precum sclerodermia, lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoidă, etc.), hemofilia A și B, artropatia psoriazică, afecțiunile articulare degenerative, leziunile structurale osoase induse de corticoterapia îndelungată, tumorile osoase benigne și maligne. [1], [2]

Data actualizare: 07-01-2020 | creare: 07-01-2020 | Vizite: 444019

Bibliografie

1. Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, link: https://anpd.gov.ro/web/informatii-utile/evaluarea-si-incadrarea-in-grad-de-handicap/comisia-superioara/
2. European physical and mental disability rating scalefor medical purposes, link: https://www.ecb.europa.eu/careers/pdf/annex_II_staff_rules_ft.pdf

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Cum și-ar evalua un medic sănătatea?

O viață de medic, numeroase cazuri clinice, multe din ele provocatoare, informație multă acumulată, multe înt...

La ce oră este mai indicat să bem cafeaua și de ce?

Probabil știi că nu e indicat să bei seara cafea sau băuturi care conțin cofeină pentru a nu perturba somnul ...

Cum să suplimentezi fibrele din alimentație (și cantitatea de fibre recomandată zilnic)

Fibra este un nutrient esențial. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu se încadrează în cantitatea zilnic�...

Infecții luate de pe toaleta publică - riscuri când te așezi
Ne influențează luna sănătatea în vreun fel? Dovezi științifice
De ce nu slăbesc? Unde greșesc?
Căscatul frecvent

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:

Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

intră pe forum