Greața

©

Autor:

Greața

Greaţa este definită ca senzaţia neplăcută a unei vărsături iminente. Ea poate apărea izolat sau poate fi urmată de apariţia vărsăturii, un răspuns reflex organizat ce rezultă în expulzia forţată pe gură a conţinutului gastric. Greaţa se însoţeşte de asemenea de lipsa poftei de mâncare (inapetenţă), iar uneori de ameţeală sau senzaţie de disconfort abdominal. [1, 2]

Din punct de vedere funcţional, greaţa şi vărsătura sunt considerate a avea un rol protector, ferindu-ne de ingestia unor toxine sau alimente percepute ca nocive şi crescându-ne astfel rata supravieţuirii. Deşi nu se cunoaşte foarte clar mecanismul care stă la baza producerii senzaţiei de greaţă, se consideră că apariţia ei este produsă de stimularea minoră a centrului vărsăturii din nucleul tractului solitar, situat în trunchiul cerebral. [3, 4]

Din punct de vedere al duratei, greaţa poate fi considerată:

  • acută – cu o durată sub o lună, este de obicei răspunsul unei afecţiuni infecţioase, inflamatorii sau iatrogene;
  • cronică – persistă peste o lună şi este un răspuns patologic la o varietate de afecţiuni. [2]


Cauze

Greaţa izolată sau urmată de vărsături poate apărea într-o multitudine de cazuri, precum:
1. Afecţiuni gastrointestinale:

  • funcţionale: pseudo-obstrucţie cronică intestinală, gastropareză, sindrom de intestin iritabil, dispepsie nonulceroasă, boală de reflux gastroesofagian;
  • obstructive: aderenţe şi bride postoperatorii, acalazie, stenoză pilorică, tumori ale tractului digestiv, intususcepţie, hernie strangulată, volvulus;
  • organice: apendicită, colecistită, colangită, hepatită, boli inflamatorii intestinale, ischemie mezenterică, pancreatită, gastrită, ulcer peptic, gastroenterită, peritonită.


2. Administrarea de medicamente:

  • medicamente care pot provoca greaţă şi vărsături la administrarea în doze uzuale: opioide, antiinflamatoare nesteroidiene, tramadol, teofilină, digoxin, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, clorochină, antibiotice (metronidazol, trimetoprim-sulfametoxazol, eritromicină), antiparazitare (albendazol, tiabendazol, iodoquinol), preparate estrogenice, levodopa, bromocriptină, săruri de fier sau potasiu, chimioterapice;
  • medicamente care pot provoca greaţă şi vărsături la supradoză: paracetamol, simpatomimetice, digoxin, teofilină.


3. Expunerea la toxine şi droguri – consum excesiv de alcool sau substanţe interzise (determină greaţă şi vărsături atât la supradoză, cât şi în sevraj), intoxicaţiile cu monoxid de carbon, plumb, arsenic, fluor, organofosforice/pesticide, ricin, metanol, etilenglicol, toxiinfecţiile alimentare, muşcăturile de păianjen, scorpion etc.

4. Expunerea la factori fizici: temperaturi foarte ridicate (epuizare termică, insolaţie), altitudini ridicate (boala de altitudine), radiaţii (radioterapie).

5. Afecţiuni infecţioase: otită medie acută, pneumonie, peritonită spontană bacteriană, infecţii de tract urinar sau pielonefrită, infecţii virale (adenovirus, Norwalk, rotavirus), gastroenterite.

6. Afecţiuni ale sistemului nervos central:

  • infecţii (meningită, encefalită);
  • migrene;
  • afecţiuni care cresc presiunea intracraniană (tumori cerebrale, abcese cerebrale, accidente cerebrovasculare, traumatisme cerebrale severe, hidrocefalie, pseudotumor cerebri) – vărsătura apare de obicei fără efort şi nu este precedată de greaţă, însă în anumite cazuri poate apărea şi greaţa.
  • afecţiuni convulsive.


7. Afecţiuni ale aparatului vestibular (greaţa sau vărsătura sunt însoţite în acest caz de vertij şi nistagmus):

  • cauze periferice: răul de mişcare (kinetoza), labirintita acută, vertijul paroxistic poziţional benign, boala Ménière, neuronita vestibulară, neurinomul acustic (în acest caz simptomele sunt de scurtă durată şi mai severe)
  • cauze centrale: scleroză multiplă, ischemia trunchiului cerebral, tumori cerebrale (în acest caz simptomele sunt de mai lungă durată, dar mai puţin supărătoare şi se pot însoţi de alte simptome neurologice)


8. Modificări metabolice:

  • sarcina – greţurile matinale (apar încă din primele săptămâni din sarcină se rezolvă de obicei spontan până în săptămâna 20 de gestaţie); debutul greţurilor în trimestrul doi sau trei al sarcinii sau severitatea lor crescută pot sugera hyperemesis gravidarum, ficatul gras acut de sarcină sau sindromul HELLP;
  • insuficienţa adrenală acută sau cronică (boala Addison);
  • diabetul zaharat: greaţa şi vărsăturile apar ca simptome acute în cetoacidoza diabetică, dar pot fi şi simptome cronice ale diabetului zaharat însoţit de afectarea sistemului vegetativ şi gastropareză;
  • cetoacidoza alcoolică;
  • afecţiuni ce determină hipercalcemie: hiperparatiroidism primar, sindroame paraneoplazice;
  • hipertiroidism, hipoparatiroidism;
  • insuficienţă hepatică severă;
  • insuficienţă renală severă (uremie);
  • alte afecţiuni care determină hiponatriemie, hiperpotasemie sau acidoză.


9. Afecţiuni genitourinare - nefrolitiază, torsiune de ovar, torsiune testiculară.

10. Afecţiuni psihologice – vărsături psihogene, anorexia nervosa, anxietate, bulimia nervosa, tulburări conversive, depresie.

11. Greţuri şi vărsături postoperatorii – atribuite de obicei anestezicelor şi analgezicelor folosite. [1, 2, 5, 6]

Greaţa şi vărsăturile mai pot apărea şi în alte afecţiuni precum glaucomul acut, infarctul miocardic acut, insuficienţa cardică congestivă, sepsisul, sindromul vărsăturilor ciclice sau să însoţească durerea puternică. [2]

Cele mai frecvente cauze rămân bolile gastrointestinale (mai ales gastroenterita), expunerea la droguri, toxine şi medicamente. [1]

Când este necesară prezentarea la medic

Nu toate afecţiunile care determină greţuri (însoţite sau nu de vărsături) necesită prezentarea imediată la medic, majoritatea fiind benigne şi uşor de tratat.

Urgenţe absolute sunt reprezentate de afecţiunile în care greaţa şi vărsăturile sunt considerate a fi cauzate de o intoxicaţie sau vărsăturile cu sânge (situaţii în care pacientul ar trebui să apeleze imediat la numărul 112 sau să se prezinte la camera de gardă). [7]

De asemenea, există o serie de simptome însoţitoare care ar trebui să îl alarmeze pe pacient şi să grăbească adresarea sa la medic:

  • apariţia semnelor de deshidratare (sete, gură uscată, eliminarea unor cantităţi scăzute de urină sau absenţa eliminării urinei, slăbiciune) – apărute ca urmare a pierderilor mari de lichide prin vărsătură;
  • dureri de cap, imposibilitatea îndoirii gâtului însoţită de durere la încercarea acestei manevre (redoare de ceafă), confuzie, stare alterată de conştienţă – semne sugestive de meningită;
  • durere abdominală constantă;
  • sensibilitate la atingerea abdomenului;
  • abdomen destins. [1]

Toate persoanele care prezintă cel puţin unul dintre aceste semnale de alarmă, precum şi cei care au avut un traumatism cranian recent şi persoanele a căror simptomatologie de greaţă şi vărsături depăşeşte 12-24 h sau este atât de severă încât nu le permite să bea lichide ar trebui să apeleze la ajutor medical imediat. [1]

Ce se întâmplă după ce pacientul cu greaţă ajunge la spital

Evaluarea pacientului cu greaţă de către medic ar trebui să se concentreze pe detectarea urgenţelor sau complicaţiilor care necesită spitalizare. Este necesară identificarea cauzei subiacente pentru a-i putea prescrie pacientului un tratament specific şi a nu trece cu vederea peste cauze mai rare, dar nu mai puţin grave ce duc la apariţia acestui simptom. [2]

Fiecare pacient care acuză greaţă, însoţită sau nu de vărsături, ar trebui întrebat:

  • de cât timp are simptomele (pentru a face diferenţă între un simptom acut şi unul cronic);
  • cum a debutat greaţa: abrupt (sugestiv pentru colecistită, pancreatită, gastroenterită, toxiinfecţii alimentare sau administrare de medicamente sau susbtanţe interzise) sau insidios (sugestiv pentru boală de reflux gastroesofagian, gastropareză, afecţiuni metabolice, sarcină sau administrări de medicamente);
  • când apar greaţa şi/sau vărsăturile: dimineaţa, înainte de micul-dejun (în sarcină, uremie, consum excesiv de alcool, afecţiuni cu hipertensiune intracraniană), în timpul sau imediat după masă (sugestiv pentru cauze psihiatrice şi mai rar boală ulceroasă sau stenoză pilorică), la 1-4 ore după masă (gastropareză sau obstrucţie pilorică prin boală ulceroasă sau tumori), sunt permanente (în tulburări de conversie, depresie) sau apar neregulat (în depresie majoră)
  • cum arată vărsătura (atunci când este cazul);
  • care sunt simptomele însoţitoare: dureri abdominale (sugestive pentru o etiologie abdominală sau metabolică a greţurilor), scădere în greutate (sugestivă pentru tumori maligne sau boală ulceroasă sau obstrucţie de pilor), diaree, mialgii, cefalee, contact cu persoane cu simptomatologie asemănătoare (sugestive pentru viroze cu enterovirusuri), cefalee, redoare de ceafă, semne neurologice de focar, vertij (sugestive pentru afecţiuni ale sistemului nervos central sau ale aparatului vestibular), saţietate precoce, balonare post-prandială, disconfort abdominal (în gastropareză);
  • în cazul femeilor, posibilitatea de a fi însărcinate. [1, 2]


După anamneză, pacientul va fi examinat cu atenţie, punându-se accent pe căutarea semnelor de deshidratare, examinarea abdominală şi cea neurologică. [1, 2]
De asemenea, pacientul va fi supus unei serii de investigaţii paraclinice, ghidate de suspiciunile ridicate de anamneză şi examenul clinic. Astfel, se recomandă efectuarea următoarelor teste de laborator:

  • hemogramă;
  • VSH (viteza de sedimentare a hematiilor);
  • profil metabolic complet (inclusiv dozarea electroliţilor);
  • enzime pancreatice sau hepatice – pentru pacienţii cu dureri abdominale sau icter;
  • test de sarcină – efectuat oricărei femei aflată la vârstă fertilă care acuză greaţă sau vărsături;
  • teste toxicologice. [2]

La acestea se poate adăuga efectuarea unei radiografii abdominale pe gol (la pacienţii cu suspiciune de ocluzie intestinală), numai după excluderea sarcinii. Alte teste, precum endoscopia superioară sau tomografia computerizată abdominală, ar trebui făcute la nevoie. [2]

Tratament

În cazul în care cauza apariţiei greţii este identificată, se trece la prescrierea unui tratament specific, cu tratarea bolii de fond. În cazurile de abdomen acut chirurgical, tratamentul ar trebui instituit cât mai rapid. Atunci când cauza nu poate fi determinată, se recomandă iniţierea terapiei empirice cu un antiemetic. [2]
La acestea ar trebui să se adauge hidratarea corespunzătoare a pacientului şi corectarea tuturor dezechilibrelor electrolitice induse de vărsături sau de afecţiunea de bază. Se poate recurge la soluţii de rehidratare orală (atunci când pacientul tolerează) sau intravenoase, în caz contrar.

Recomandări

Deşi este un simptom minor de cele mai multe ori, greaţa poate deveni supărătoare şi afecta buna desfăşurare a activităţilor zilnice. În cazul în care greaţa (urmată sau nu de vărsături) apare însoţită de semnalele de alarmă amintite mai sus sau se suspicionează apariţia ei ca urmare a unei intoxicaţii, pacientul ar trebui să se prezinte imediat la spital.

Caută un semn/simptom de boală:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.