Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
Buna tuturor..eu vreau sa ma declar 99 %vindecata..am luat Stimuloton si Anxiar aproape jumatate de an...si vreau sa zic...ca mai sunt doar mici probleme...doar atunci cand imi mai amintesc ce a fost.o greseala din partea mea dar in fine..vreau sa va zic ca increderea in voi si rabdarea ajuta foarte mult...pe langa tratament...in momentul in care simtiti ca va simtiti rau atunci incercati sa faceti exact ce faceati inainte fara frica ca se va intampla ceva...cum e si vorba aia.cui pe cui se scoate.e adevarat.totul va fi bine cu multa rabdare.Va doresc din suflet tuturor multa sanatate.si ascultati-ma pe mine.increderea in voi este foarte importanta...va va ajuta sa treceti peste asta si va zic sincer ca dupa va veti simti mult mai puternici si veti razbate acolo unde nu credeati niciodata...Va pup pe toti...:)
cel care a postat cum se mai simte?exact aceleasi simptome le'am avut si eu perfect identice, dar acum sunt altele mai urate
ptr dr.t va rog mult sa-mi spuneti cum intrerup tratamentul cu zoloft 50 mg iau de 3 luni si ma simt f bine in urma unei anxietati combinata cu putin toc. as dori sa va intreb daca tb sa iau 6 luni sau pot sa-l intrerup dupa 3 luni stiu ca tb sa incep cu jum de pastila dar cat timp?mentionez ca nu iau alte pastile.
va multumesc, dr t
va multumesc, dr t
hei!!!!!!!! l-a mai, , vazut" cineva pe dr.t pe aici? ne mai raspunde si noua cineva?
@wiona
Dr T nu mai activeaza de o perioada buna pe acest subforum.
Dr T nu mai activeaza de o perioada buna pe acest subforum.
intrebare ptr cunoscatori daca iei AD poti bea de Craciun un pahar de sampanie?Mentionez ca iau doar zoloft de 50 mg Va multumesc!
La multi ani !~
O intrebare pt Wiona-am citit ca iei Zoloft de 3 luni si esti ok acum. Iau si eu tot de 3 luni Zoloft, 50 mg, 3 luni am fost perfect (cam dupa 3 sapt de trat), dar din dimineata de 1 ian iar am starile anterioare, ma scol cu batai puternice de inima, transpiratii, parca am un gol in stomac, parca simt inima batind in epigastru, deci, au reaparut simptomele. Te-as intreba daca n u te superi, tu ce simptome aii avut ????? sa sti ca am baut si eu 2 guri de sampanie de Craciiun si nu am avut nimic. Te pup si astyept raspuns. Multumesc mu;lt
O intrebare pt Wiona-am citit ca iei Zoloft de 3 luni si esti ok acum. Iau si eu tot de 3 luni Zoloft, 50 mg, 3 luni am fost perfect (cam dupa 3 sapt de trat), dar din dimineata de 1 ian iar am starile anterioare, ma scol cu batai puternice de inima, transpiratii, parca am un gol in stomac, parca simt inima batind in epigastru, deci, au reaparut simptomele. Te-as intreba daca n u te superi, tu ce simptome aii avut ????? sa sti ca am baut si eu 2 guri de sampanie de Craciiun si nu am avut nimic. Te pup si astyept raspuns. Multumesc mu;lt
deci au reaparut starile ptr ca ai intrerupt trat sau pur si simplu?
eu am avut initial atacuri de panica, apoi am dat-o in anxietate am mai avut ganduri ffffnaspa care imi veneau mereu, tremurat, presiune mare in ceafa, frica, tot tacamul..acum dupa 3 luni si jum de zoloft 50 mg sunt f ok mai am cate un gand razlet ff rar dar nu-l mai bag in seama ideea e sa te expui la ceea ce-ti produce teama si sa intelegi ce e cu aceasta tulburare, ca nu e o boala.sa te intelegi pe tine intr-un fel...
eu am avut initial atacuri de panica, apoi am dat-o in anxietate am mai avut ganduri ffffnaspa care imi veneau mereu, tremurat, presiune mare in ceafa, frica, tot tacamul..acum dupa 3 luni si jum de zoloft 50 mg sunt f ok mai am cate un gand razlet ff rar dar nu-l mai bag in seama ideea e sa te expui la ceea ce-ti produce teama si sa intelegi ce e cu aceasta tulburare, ca nu e o boala.sa te intelegi pe tine intr-un fel...
Pt Wiona- Nu, nu am intrerupt tratamentul, am luat regulat Zoloftul, dar pe 1 Ian dimineata ( am dormit de la 0, 30 pina la 9 dimineata) m-am sculat cu transpiratii si batai puternice de inima, si cu ce am scris mai sus.nu pot sa-mi dau seama ce s-a intimplat, asa mi-a fost si ieri si azi la fel
De baut, am baut de Cracioun putina sampanie si nu am avut nimic, asa ca nu cred ca e de la sta. iAU TRAT IN CLONTINUARE, ca mediocul mi-a spus sa-l iau 1 an, astepot sa vad cum o sa-pmi fie in zilele urmatoare si daca nu, o sa sun medicul sa vad ce spune.
De baut, am baut de Cracioun putina sampanie si nu am avut nimic, asa ca nu cred ca e de la sta. iAU TRAT IN CLONTINUARE, ca mediocul mi-a spus sa-l iau 1 an, astepot sa vad cum o sa-pmi fie in zilele urmatoare si daca nu, o sa sun medicul sa vad ce spune.
stai linistita mai sunt si zile d-astea zoloftul e super nu-l schimba !el actioneaza in timp-la unii chiar in 4 luni.mie la inceputul trat mi-a dat stari nasoale, dar e normal. cred ca te-ai culcat cam tarziu si ai fost f obosita dupa Craciun nu conteaza la cat te scoli, ci la cat te culci tb sa ai rabdare bea seara cate un ceai de tei pune 2 plicuri la cana e super!e f important.!mai vb!pup!
ptr Mr.Nick. poti lua calciu biologic si magneziu concomitent cu zoloft?
Multumesc!
Multumesc!
Am citit postarile voastre, de altfel nu e prima data cand o fac.Desi, simt ca-mi face oarecum, bine sa citesc ce simt si altii, dna psiholog si psihiatra mea, nu incurajeaza astfel de practici pentru ca suntem si asa
destul de influientabili, in ceea ce priveste simptomele si ar putea sa ne vina idei.Plus faptul ca in general pe forum intra mai putin cei care s-au vindecat(de inteles si acest aspect) ar putea sa ne descurajeze.Cand rezist sa nu intru, e un fel de pas spre vindecare.
Am fost foarte impresionata de numarul mare de tineri care au tulburari anxioase si de asta m-am hotarat sa impartasesc experientele mele privind anxietatea, in speranta ca poate unora le va fi de folos!
Incep..In anul 1989, cand aveam 29 de ani, tatal meu, de care eram foarte atasata, moare subit la 59 de ani, fara sa fi avut probleme(cunoscute)de sanatate.Desigur, socant!Daca durerea sufleteasca era de inteles, mai putin explicabil si jenant a fost pt mine, faptul ca a inceput sa-mi fie frica de boli.Am luat-o sistematic, evident cu cordul, capul, endocrine, plamani, interene, ginecologic.
Exact ca si Stefan, ma linisteam pt maxim o zi si a doua zi o luam de la capat.
Pe vremea aia nu era RMN, forumuri si nici atatea antidepresive si..poate ca era mai bine asa.In schimb erau medici, pur si simplu mai dedicati si mai omenosi.Nu erau atatea cabinete private, era doar o Policlinica cu plata, unde pot sa spun ca eram ca si abonata.Erau zile cand ieseam dintr-un cabinet si intram in altul.(chiar si la aceiasi specializare)Zambeam, eram linistita o zi si apoi, punct si de la capat.Ajunsesem sa-i mint pe ai mei(mama si sotul meu)si mergeam la doctori, pe furis.
Citeam in librarii din tomuri medicale despre boli, si la cel mai mic simptom sau senzatie, imi puneam diagnosticul cel mai grav(ce spuneam medicii uitam in secunda doi)
Incet, incet am scapat de obsesia cu inima;o f buna doctorita mi-a explicat ca un puls de 90 este absolut normal si mi-a spus sa nu mi-l mai masor(mi-l masuram manual, nu erau aparate de luat tensiune)Ametelile puteau proveni de la hipotensiune(aveam 10 cu 6, cam cat am si acum, dupa 20 de ani)
Am trecut apoi la tiroida, unde un celebru profesor, ca sa ma linisteasca, mi-a scris, negru pe alb, nu are cancer tiroidian.
Dar ramaneaa ameteala si diverse fobii(spatii deschise, magazine, mijloace transport).
Ca urmare, i-am innebunit pe neurologi:o data, de doua ori,...de n ori, cam un an si ceva!Desigur am ajuns inevitabil si la psihiatri:un diagnostic care era mai aproape de realitate a fost:sindrom nevrotic anxios cu elemente obsesivo-fobice,
Ca si Stefan, parca as fi vrut chiar sa stau intr-un spital, mi se parea ca sunt mai in siguranta si cu oameni care au pb similare, Asa ca m-am internat la zi(mergeam doar dimineata)la un Spitalul de Psihiatrie din oras(mare centru universitar).Nu am vrut sa iau medicamente(mi se rec si Doxepin, Ludiomil, niste antidepresive din vremea aia)pentru ca nu se potriveau cu logica mea:eu ameteam, asta ma facea sa am anxietate, apoi iar ameteala..cerc vicios.Iar aceste medicamente puteau sa aiba ca efecte secundare(si nici nu erau trecute nici pe departe atatea cate sunt trecute azi si pentru un biet paracetamol)Am discutat doar cu alti pacienti(in loc de forum)si cu medici.
Deci mare lucru nu am rezolvat...am pornit iar in cautarea unei explicatii organice, era greu de conceput ca doar gandurile si emotiile asociate, te pot pune la pamant.
Si iarasi la neurologi, i s-a facut unuia mila de mine(cred ca eram a 10 oara la el)si mi-a recomandat un psihiatru, proaspat intors din America.Ajung la el si in sfarsit primul care imi recomanda un psiholog(o dna, psiholog la spitalul de psihiatrie), care tocmai isi deschisese un cabinet privat.
M-am agatat ca de o ultima speranta, tremurand, cu Rudotelul in poseta si bineinteles insotita de sotul meu, am ajuns la ea.
Discutii, relaxare Shultz, teme pentru acasa...cred ca mergeam de trei ori pe sapt.Dupa o serie de trei saptamani, propune sa-mi dea libertatea dar o implor sa ma mai accepte inca trei.
Deci dupa un an si ceva de chin, incep sa vad lumina de la capatul tunelului.
Si au trecut 20 de ani si cu bune si cu rele dar absolut cu reactii normale:de bucurie, de tristete, de frica.Timp de 20 de ani u mi-am mai analizat senzatiile, ametelile si alte stari pe care orice om le incearca.Nu stiam nici cum arata medicul de familie.
Deci pe mine psihoterapia m-a ajutat, e ceva totusi, 20 de ani de normalitate chiar daca una din psihiatrele din ziua de azi i-a spus ca nu am fost corect tratata atunci(adica fara antidepresibe si benzo)si de asta mi-a revenit anxietatea.
Din pacate, in aug 2011, am facut din nou un atac de panica dar asta e alta poveste.Deocamdata, ma opresc aici, scuze ca e postarea cam lunga!
Multa sanatate, liniste si forta interioara!
destul de influientabili, in ceea ce priveste simptomele si ar putea sa ne vina idei.Plus faptul ca in general pe forum intra mai putin cei care s-au vindecat(de inteles si acest aspect) ar putea sa ne descurajeze.Cand rezist sa nu intru, e un fel de pas spre vindecare.
Am fost foarte impresionata de numarul mare de tineri care au tulburari anxioase si de asta m-am hotarat sa impartasesc experientele mele privind anxietatea, in speranta ca poate unora le va fi de folos!
Incep..In anul 1989, cand aveam 29 de ani, tatal meu, de care eram foarte atasata, moare subit la 59 de ani, fara sa fi avut probleme(cunoscute)de sanatate.Desigur, socant!Daca durerea sufleteasca era de inteles, mai putin explicabil si jenant a fost pt mine, faptul ca a inceput sa-mi fie frica de boli.Am luat-o sistematic, evident cu cordul, capul, endocrine, plamani, interene, ginecologic.
Exact ca si Stefan, ma linisteam pt maxim o zi si a doua zi o luam de la capat.
Pe vremea aia nu era RMN, forumuri si nici atatea antidepresive si..poate ca era mai bine asa.In schimb erau medici, pur si simplu mai dedicati si mai omenosi.Nu erau atatea cabinete private, era doar o Policlinica cu plata, unde pot sa spun ca eram ca si abonata.Erau zile cand ieseam dintr-un cabinet si intram in altul.(chiar si la aceiasi specializare)Zambeam, eram linistita o zi si apoi, punct si de la capat.Ajunsesem sa-i mint pe ai mei(mama si sotul meu)si mergeam la doctori, pe furis.
Citeam in librarii din tomuri medicale despre boli, si la cel mai mic simptom sau senzatie, imi puneam diagnosticul cel mai grav(ce spuneam medicii uitam in secunda doi)
Incet, incet am scapat de obsesia cu inima;o f buna doctorita mi-a explicat ca un puls de 90 este absolut normal si mi-a spus sa nu mi-l mai masor(mi-l masuram manual, nu erau aparate de luat tensiune)Ametelile puteau proveni de la hipotensiune(aveam 10 cu 6, cam cat am si acum, dupa 20 de ani)
Am trecut apoi la tiroida, unde un celebru profesor, ca sa ma linisteasca, mi-a scris, negru pe alb, nu are cancer tiroidian.
Dar ramaneaa ameteala si diverse fobii(spatii deschise, magazine, mijloace transport).
Ca urmare, i-am innebunit pe neurologi:o data, de doua ori,...de n ori, cam un an si ceva!Desigur am ajuns inevitabil si la psihiatri:un diagnostic care era mai aproape de realitate a fost:sindrom nevrotic anxios cu elemente obsesivo-fobice,
Ca si Stefan, parca as fi vrut chiar sa stau intr-un spital, mi se parea ca sunt mai in siguranta si cu oameni care au pb similare, Asa ca m-am internat la zi(mergeam doar dimineata)la un Spitalul de Psihiatrie din oras(mare centru universitar).Nu am vrut sa iau medicamente(mi se rec si Doxepin, Ludiomil, niste antidepresive din vremea aia)pentru ca nu se potriveau cu logica mea:eu ameteam, asta ma facea sa am anxietate, apoi iar ameteala..cerc vicios.Iar aceste medicamente puteau sa aiba ca efecte secundare(si nici nu erau trecute nici pe departe atatea cate sunt trecute azi si pentru un biet paracetamol)Am discutat doar cu alti pacienti(in loc de forum)si cu medici.
Deci mare lucru nu am rezolvat...am pornit iar in cautarea unei explicatii organice, era greu de conceput ca doar gandurile si emotiile asociate, te pot pune la pamant.
Si iarasi la neurologi, i s-a facut unuia mila de mine(cred ca eram a 10 oara la el)si mi-a recomandat un psihiatru, proaspat intors din America.Ajung la el si in sfarsit primul care imi recomanda un psiholog(o dna, psiholog la spitalul de psihiatrie), care tocmai isi deschisese un cabinet privat.
M-am agatat ca de o ultima speranta, tremurand, cu Rudotelul in poseta si bineinteles insotita de sotul meu, am ajuns la ea.
Discutii, relaxare Shultz, teme pentru acasa...cred ca mergeam de trei ori pe sapt.Dupa o serie de trei saptamani, propune sa-mi dea libertatea dar o implor sa ma mai accepte inca trei.
Deci dupa un an si ceva de chin, incep sa vad lumina de la capatul tunelului.
Si au trecut 20 de ani si cu bune si cu rele dar absolut cu reactii normale:de bucurie, de tristete, de frica.Timp de 20 de ani u mi-am mai analizat senzatiile, ametelile si alte stari pe care orice om le incearca.Nu stiam nici cum arata medicul de familie.
Deci pe mine psihoterapia m-a ajutat, e ceva totusi, 20 de ani de normalitate chiar daca una din psihiatrele din ziua de azi i-a spus ca nu am fost corect tratata atunci(adica fara antidepresibe si benzo)si de asta mi-a revenit anxietatea.
Din pacate, in aug 2011, am facut din nou un atac de panica dar asta e alta poveste.Deocamdata, ma opresc aici, scuze ca e postarea cam lunga!
Multa sanatate, liniste si forta interioara!
Salve, ce s-a mai intamplat cu Stefan? mai stie cineva ceva de el?
salut
sunt internat la un spital
de 3 luni am trecut prin stari groaznice, am fost la psiholog si timp de cateva luni mia zis sa nu iau pastile
totul a plecat de la teama de a nu pierde jobul, in loc saa focusez pe rezolvate eu ma focusam pe rezolvare
apoi am vandut un apartament si asta a declansat haosul
starile actuale sunt teama permanenta, o neliniste, nu mai simt nimic pentru familia mea, am o fetita dar de cate ori ma gandesc la ea ma apuca plansul
mama incearca sa ma ajute dar mai rau face,
eu ma plang tot timpul, am pierderi de memorie
fiecare idee este negativa si ma gandesc doar la ce ar fi fost daca
am ajuns sa nu mai am propriile ganduri,
imi e teama ca o sa raman aici pentru totdeauna, parca sunt abandonat de toti... cu toate ca am
o familie si multi prieteni
am tratament cu cipralex de 3 zile
imi vine sa rad, am facut toate greselile si acum nu mai suport
sunt internat la un spital
de 3 luni am trecut prin stari groaznice, am fost la psiholog si timp de cateva luni mia zis sa nu iau pastile
totul a plecat de la teama de a nu pierde jobul, in loc saa focusez pe rezolvate eu ma focusam pe rezolvare
apoi am vandut un apartament si asta a declansat haosul
starile actuale sunt teama permanenta, o neliniste, nu mai simt nimic pentru familia mea, am o fetita dar de cate ori ma gandesc la ea ma apuca plansul
mama incearca sa ma ajute dar mai rau face,
eu ma plang tot timpul, am pierderi de memorie
fiecare idee este negativa si ma gandesc doar la ce ar fi fost daca
am ajuns sa nu mai am propriile ganduri,
imi e teama ca o sa raman aici pentru totdeauna, parca sunt abandonat de toti... cu toate ca am
o familie si multi prieteni
am tratament cu cipralex de 3 zile
imi vine sa rad, am facut toate greselile si acum nu mai suport
@ camel1980
Stefan se simte mai bine decat la inceputul tratamentului. A ramas doar pe seroxat.
Cu liceul merge bine. A fost la olimpiada nationala de fizica.
Se simte un pic obosit si molesit de la caldura si zice ca ii e somn tot timpul.
@ Rossady
Ai incredere in doctori si ia tratamentul asa cum ti-a fost prescris.
Daca starile tale groaznice, depaseau doua saptamani, psihologul trebuia sa te trimita sa faci tratament.
Dupa cate stiu cipralexul este un medicament foarte bun. Am auzit despre multe persoane care l-au luat si le-a mers bine cu el. Numai ca trebuie sa ai putintica rabdare sa isi faca efectul asa cum trebuie. Acest efect benefic poate aparea din primele zile dar si din a treia sau a patra saptamana. Fiecare organism reactioneaza in felul lui.
Sa ai grija sa spui toate simptomele tale la doctor ca sa stie exact ce sa iti prescrie.
Multa sanatate si stai linistit ca totul va fi bine si vei scapa in cel mai scurt timp de aceste stari de depresie si anxietate.
Stefan se simte mai bine decat la inceputul tratamentului. A ramas doar pe seroxat.
Cu liceul merge bine. A fost la olimpiada nationala de fizica.
Se simte un pic obosit si molesit de la caldura si zice ca ii e somn tot timpul.
@ Rossady
Ai incredere in doctori si ia tratamentul asa cum ti-a fost prescris.
Daca starile tale groaznice, depaseau doua saptamani, psihologul trebuia sa te trimita sa faci tratament.
Dupa cate stiu cipralexul este un medicament foarte bun. Am auzit despre multe persoane care l-au luat si le-a mers bine cu el. Numai ca trebuie sa ai putintica rabdare sa isi faca efectul asa cum trebuie. Acest efect benefic poate aparea din primele zile dar si din a treia sau a patra saptamana. Fiecare organism reactioneaza in felul lui.
Sa ai grija sa spui toate simptomele tale la doctor ca sa stie exact ce sa iti prescrie.
Multa sanatate si stai linistit ca totul va fi bine si vei scapa in cel mai scurt timp de aceste stari de depresie si anxietate.
Dar DrT ce face :D? Văd că şi-a restricţionat profilul, deci a intrat în cont de curând. Păcat că nu a mai scris nimic. Mă bucur mult să aud că Ştefan a ajuns la naţionala de fizică.
starile groaznice sunt de 3 luni
am o frica care imi blocheaza orice ratiune
dupa ce fac un lucru imi dau seama ce am facut si apoi intru in panica
am o frica care imi blocheaza orice ratiune
dupa ce fac un lucru imi dau seama ce am facut si apoi intru in panica
Aveţi răbdare şi urmaţi tratamentul fără să schimbaţi doza sau să-l întrerupeţi măcar câteva săptămâni. Durează până îşi face efectul.
am avut zeci de crize atacuri de panica
nici incredere ca ma mai fac bine nu mai am
nu mai am tinere de minte, nu mai pot sa decid, adica nu pot sa analizez daca e bine sau e rau, evit,
acum imi e frica de orice si frica declanseaza reactii in lant negative
totul se intamla cu un scop si eu nu am vazut asta
nici incredere ca ma mai fac bine nu mai am
nu mai am tinere de minte, nu mai pot sa decid, adica nu pot sa analizez daca e bine sau e rau, evit,
acum imi e frica de orice si frica declanseaza reactii in lant negative
totul se intamla cu un scop si eu nu am vazut asta
Rossady, nu ti-am citit povestea, nu am citit decat ultimele mesaje de pe acest topic.
Am intrat pentru ca m-a intrigat titlul, 'Anxietate cu atacuri de panica si DEPERSONALIZARE'
'Depersonalizare' ăsta e o consecinta a atacului permanent al unui membru al familiei asupra celui pe care l-a imbolnavit de panica!
Am vazut odata cu ochii mei, intr-o familie, cum cel care isi agresa intreaga familie, pe langa mizeriile pe care le spunea, repeta continuu ca sotia nu e buna de nimic, nu e in stare de ceva bun, e zero, iar fara el ar fi moarta sau pe drumuri!
Asta in conditiile in care sotia era un profesionist exceptional, capabila sa castige si sa se intretina singura, o mama nemaipomenita, un om cu suflet si mare sensibilitate. Ce s-a ales de familia respectiva?
PRAFUL SI PULBEREA!
A, ba nu, el e bine-merci, doar sotia si fiul sunt distrusi definitiv. Pentru ca ea nu a vrut sa se desparta de el, din ratiuni numai de ea stiute, si-a condamnat si singurul baiat la o viata absolut insuportabila si neimplinita.
Ce ti se intampla tie nu e din cauza ta sau ca ai fi bolnava.
NU, TU NU ESTI BOLNAVA, ci doar cineva te imbolnaveste permanent!
E o diferenta uriasa si e tocmai diferenta dintre a-ti fi inoculat mereu sentimentul de inferioritate/ inutilitate si a-ti recapata increderea in tine sau a-ti da seama ca nu e nimic in neregula cu tine ( deci te poti vindeca!).
Iarasi e mult de spus, insa ca sa nu o mai lungesc, iti spun doar atat: identifica agresorul din viata ta, SIGUR E CHIAR LANGA TINE si e cel care ti-a nenorocit sufletul, constiinta, increderea si mai ales STIMA DE SINE!
Cineva te-a depersonalizat in timp si te-a adus in stadiul in care sa crezi ca nu e nimic de capul tau si ca valoarea ta ca om e nula.
Ei bine, nu e deloc asa!
Poti sa te vindeci, dar sa o faci logic, sa arunci din viata ta agresorul si sa te eliberezi la propriu. Nu-ti poti elibera mintea si sufletul de angoase pana nu faci sa dispara personajul CARE TI LE INTRETINE!
Cipralexul este un medicament care are efecte secundare cumplite, intra pe site-urile straine si vezi ce spun cei care l-au luat ani de zile. Eu zic ca e mai importanta parerea unui om care a simtit pe pielea lui ravagiile unor efecte secundare, decat ce spun altii din asa-zise studii sau din interese strict financiare.
NU te va vindeca nici o pastila, cel mult te va stabiliza pentru o perioada extrem de scurta (cateva minute, cateva zile), intr-o criza in care nimeni nu te mai poate ajuta cu nimic. Dar sa-ti rezolve problemele si viata, niciodata!
Nu medicamentele antidepresive te vindeca pentru ca ele nu pot vindeca niste probleme reale, niste relatii interumane, niste ganduri, fapte, senzatii, depersonalizari facute de altii ( care sunt monstri cu chip de om). Ele nu fac decat sa-ti amorteasca niste stari, dar supararile si durerile tale raman si exista in continuare acolo, sub pastile. Iar cand va trece efectul lor, vor reveni si problemele, pentru ca de fapt ele nu au disparut niciodata! Si tu, ca pacient ascultator ce esti, ce vei face? Vei lua inca o doza, si inca una...si apoi vei trece la alte pastile si mai puternice...care odata luate, aduc in timp si efectele secundare...Nu uita ca vine si disparitia vointei, a trairilor frumoase fara de care omul devine leguma (bucurie, dorinta, vointa, exaltare, fericire etc)...si uite-asa te afunzi din ce in ce mai rau in problema, in loc sa o rezolvi cu adevarat. Cum poti crede ca niste medicamente fac sa dispara ca prin minune faptele sau personajul care te-a marcat si apoi te-a imbolnavit? Asta nu se va intampla niciodata! Numai tu ai in mana puterea si decizia de a face asta! Cum? Rupand orice legatura cu cel care te innebuneste constant!
Tu, prin diverse metode (si slava-domnului ca acum sunt o groaza si sunt la vedere), prin vointa si dorinta de a-ti transforma radical viata, POTI SA TE VINDECI!
Dar nu uita ca prima conditie esentiala este sa cureti spatiul mic din jurul tau de cel/cea care iti toaca sufletul si personalitatea marunt-marunt.
Sanatate multa si succes, te poti vindeca de atacuri de panica!
Inca o data spun, atacurile de panica, din ce am vazut cu ochii mei, sunt manifestari alimentate permanent de relatii groaznice intre oameni, de relatii de tiranie al unuia asupra altuia. Iar cel care are rolul tiranului este un om inferior din toate punctele de vedere, complexat, lipsit de calitati, dar cu marea capacitate de a manipula! De a manipula PRIN VORBE, AGRESIUNE PSIHICA SI CHIAR FIZICA, sufletul si destinul unui om.
Daca dispar factorii, atunci dispare si anxietatea sau panica!
Daca tu vei astepta minuni de la medicamente, atunci nu vei face decat sa te afunzi si mai rau in dureri, frici si neputinte (care mai tarziu se vor agrava si ele si vor da in alte boli), pentru ca tu nu umbli la cauza, ci doar la efecte! Iti amortesti niste dureri cu pastile, insa nu repari ceea ce a dus la asta.
Ca sa te vindeci cu adevarat, trebuie sa rezolvi CAUZA PROBLEMEI TALE!
Adica sa indentifici agresorul sau fapta care te-a imbolnavit, iar apoi sa iei deciziile corecte.
Sfaturile de genul' ai rabdare sa-si faca efectul medicamentelor', ma fac sa zambesc.
Nu mai astepta tu nimic, orice minut e pretios pentru viata si sanatatea ta, ia problema in maini si rezolva-ti-o singura!
REZOLVAREA E IN CREIERUL TAU!
Mult succes, te poti vindeca si iti poti reveni, de tine depinde.
Am intrat pentru ca m-a intrigat titlul, 'Anxietate cu atacuri de panica si DEPERSONALIZARE'
'Depersonalizare' ăsta e o consecinta a atacului permanent al unui membru al familiei asupra celui pe care l-a imbolnavit de panica!
Am vazut odata cu ochii mei, intr-o familie, cum cel care isi agresa intreaga familie, pe langa mizeriile pe care le spunea, repeta continuu ca sotia nu e buna de nimic, nu e in stare de ceva bun, e zero, iar fara el ar fi moarta sau pe drumuri!
Asta in conditiile in care sotia era un profesionist exceptional, capabila sa castige si sa se intretina singura, o mama nemaipomenita, un om cu suflet si mare sensibilitate. Ce s-a ales de familia respectiva?
PRAFUL SI PULBEREA!
A, ba nu, el e bine-merci, doar sotia si fiul sunt distrusi definitiv. Pentru ca ea nu a vrut sa se desparta de el, din ratiuni numai de ea stiute, si-a condamnat si singurul baiat la o viata absolut insuportabila si neimplinita.
Ce ti se intampla tie nu e din cauza ta sau ca ai fi bolnava.
NU, TU NU ESTI BOLNAVA, ci doar cineva te imbolnaveste permanent!
E o diferenta uriasa si e tocmai diferenta dintre a-ti fi inoculat mereu sentimentul de inferioritate/ inutilitate si a-ti recapata increderea in tine sau a-ti da seama ca nu e nimic in neregula cu tine ( deci te poti vindeca!).
Iarasi e mult de spus, insa ca sa nu o mai lungesc, iti spun doar atat: identifica agresorul din viata ta, SIGUR E CHIAR LANGA TINE si e cel care ti-a nenorocit sufletul, constiinta, increderea si mai ales STIMA DE SINE!
Cineva te-a depersonalizat in timp si te-a adus in stadiul in care sa crezi ca nu e nimic de capul tau si ca valoarea ta ca om e nula.
Ei bine, nu e deloc asa!
Poti sa te vindeci, dar sa o faci logic, sa arunci din viata ta agresorul si sa te eliberezi la propriu. Nu-ti poti elibera mintea si sufletul de angoase pana nu faci sa dispara personajul CARE TI LE INTRETINE!
Cipralexul este un medicament care are efecte secundare cumplite, intra pe site-urile straine si vezi ce spun cei care l-au luat ani de zile. Eu zic ca e mai importanta parerea unui om care a simtit pe pielea lui ravagiile unor efecte secundare, decat ce spun altii din asa-zise studii sau din interese strict financiare.
NU te va vindeca nici o pastila, cel mult te va stabiliza pentru o perioada extrem de scurta (cateva minute, cateva zile), intr-o criza in care nimeni nu te mai poate ajuta cu nimic. Dar sa-ti rezolve problemele si viata, niciodata!
Nu medicamentele antidepresive te vindeca pentru ca ele nu pot vindeca niste probleme reale, niste relatii interumane, niste ganduri, fapte, senzatii, depersonalizari facute de altii ( care sunt monstri cu chip de om). Ele nu fac decat sa-ti amorteasca niste stari, dar supararile si durerile tale raman si exista in continuare acolo, sub pastile. Iar cand va trece efectul lor, vor reveni si problemele, pentru ca de fapt ele nu au disparut niciodata! Si tu, ca pacient ascultator ce esti, ce vei face? Vei lua inca o doza, si inca una...si apoi vei trece la alte pastile si mai puternice...care odata luate, aduc in timp si efectele secundare...Nu uita ca vine si disparitia vointei, a trairilor frumoase fara de care omul devine leguma (bucurie, dorinta, vointa, exaltare, fericire etc)...si uite-asa te afunzi din ce in ce mai rau in problema, in loc sa o rezolvi cu adevarat. Cum poti crede ca niste medicamente fac sa dispara ca prin minune faptele sau personajul care te-a marcat si apoi te-a imbolnavit? Asta nu se va intampla niciodata! Numai tu ai in mana puterea si decizia de a face asta! Cum? Rupand orice legatura cu cel care te innebuneste constant!
Tu, prin diverse metode (si slava-domnului ca acum sunt o groaza si sunt la vedere), prin vointa si dorinta de a-ti transforma radical viata, POTI SA TE VINDECI!
Dar nu uita ca prima conditie esentiala este sa cureti spatiul mic din jurul tau de cel/cea care iti toaca sufletul si personalitatea marunt-marunt.
Sanatate multa si succes, te poti vindeca de atacuri de panica!
Inca o data spun, atacurile de panica, din ce am vazut cu ochii mei, sunt manifestari alimentate permanent de relatii groaznice intre oameni, de relatii de tiranie al unuia asupra altuia. Iar cel care are rolul tiranului este un om inferior din toate punctele de vedere, complexat, lipsit de calitati, dar cu marea capacitate de a manipula! De a manipula PRIN VORBE, AGRESIUNE PSIHICA SI CHIAR FIZICA, sufletul si destinul unui om.
Daca dispar factorii, atunci dispare si anxietatea sau panica!
Daca tu vei astepta minuni de la medicamente, atunci nu vei face decat sa te afunzi si mai rau in dureri, frici si neputinte (care mai tarziu se vor agrava si ele si vor da in alte boli), pentru ca tu nu umbli la cauza, ci doar la efecte! Iti amortesti niste dureri cu pastile, insa nu repari ceea ce a dus la asta.
Ca sa te vindeci cu adevarat, trebuie sa rezolvi CAUZA PROBLEMEI TALE!
Adica sa indentifici agresorul sau fapta care te-a imbolnavit, iar apoi sa iei deciziile corecte.
Sfaturile de genul' ai rabdare sa-si faca efectul medicamentelor', ma fac sa zambesc.
Nu mai astepta tu nimic, orice minut e pretios pentru viata si sanatatea ta, ia problema in maini si rezolva-ti-o singura!
REZOLVAREA E IN CREIERUL TAU!
Mult succes, te poti vindeca si iti poti reveni, de tine depinde.
Ciorapel, tu ai citit ce a spus Rossady inainte de a scrie niste aberatii pe forum? A spus ca atacurile de panica si anxietatea s-au declansat din cauza fricii lui de a-si pierde jobul si din cauza ca a vandut un apartament (si probabil ca acum trebuie sa suporte consecintele acestui fapt). Mai sunt si alte cauza in viata si chiar propriile noastre alegeri gresite sau sentimentul ca suntem coplesiti de toate problemele cu care trebuie sa ne confruntam si pe care trebuie sa le rezolvam, ca adulti, si lucrurile astea ne pot imbolnavi. Au fost mai multe persoane aici, pe Romedic, care au afirmat ca li s-au declansat atacurile de panica sau insomnia sau alte probleme din cauza problemelor cu care se confrunta la locul de munca (si, implicit, teama de a nu-si pierde serviciul).
Dar tu ti-ai pus ochelatii de cal si nu esti capabila sa vezi drept factor declansator decat relatiile umane nereusite. Ei bine, viata e mai complexa de atat! Tu debitezi mereu aceeasi si aceeasi poveste.
Dar tu ti-ai pus ochelatii de cal si nu esti capabila sa vezi drept factor declansator decat relatiile umane nereusite. Ei bine, viata e mai complexa de atat! Tu debitezi mereu aceeasi si aceeasi poveste.
Rossady, am uitat sa-ti spun ceva important:
Intotdeauna sa fii constienta de valoarea ta ca om!
In momentul in care le vei permite altora sa se atinga de asa ceva, atunci le vei deschide calea catre agresiune completa.
Curaj si multa putere!
Intotdeauna sa fii constienta de valoarea ta ca om!
In momentul in care le vei permite altora sa se atinga de asa ceva, atunci le vei deschide calea catre agresiune completa.
Curaj si multa putere!
@Ciorapel
Rossady este un "el", nu o "ea". Si adica ce ii sugerezi, ca sotia lui este tiranul care l-a imbolnavit si ca trebuie sa se desparta de ea si, eventual, sa isi abandoneze si fetita? Mai, tu iti dai seama ce enormitati esti in stare sa spui?? Si asa Rossady este intr-o stare sensibila si delicata, daca te ia in serios si chiar pune in practica sfaturile tale, spuse din ditamai prostia?
Rossady este un "el", nu o "ea". Si adica ce ii sugerezi, ca sotia lui este tiranul care l-a imbolnavit si ca trebuie sa se desparta de ea si, eventual, sa isi abandoneze si fetita? Mai, tu iti dai seama ce enormitati esti in stare sa spui?? Si asa Rossady este intr-o stare sensibila si delicata, daca te ia in serios si chiar pune in practica sfaturile tale, spuse din ditamai prostia?
@ Rossady
La spital iei medicamentele alea sau le scuipi ?
Normal ca ai facut atatea atacuri de panica si ai avut atatea stari de anxietate si depresie daca nu ai luat tratament atata timp. Psihologul trebuia sa te trimita la psihiatru dupa 2 saptamani in cazul in care constata ca situatia nu se amelioreaza. Cu cat se instaureaza tratamentul mai degraba, cu atat sansele sa iti revii sunt mai mari.
Ia tratamentul deocamdata cum ti l-a prescris doctorul, vorbeste cu el in fiecare zi, spune-i cum te simti si iti vei reveni. Putintica rabdare si ai incredere in noi ca si noi am trecut prin ce treci tu si ne-am revenit.
Sa cauti singur pe Forum despre cum s-au simtit cei care au luat tratament si o sa te linistesti.
@ Ciorapel
Vezi ca te faci de ras. Pe langa faptul ca Rossady e barbat si i-ai dat niste sfaturi complet aiurea, tocmai, pentru ca nu a luat tratament starile i s-au inrautatit.
Nu ai nici o tangenta cu aceste BOLI, nici tu, nici vreun membru al familiei tale si nu esti nici doctor.
Mai termina cu sfaturile astea pe de laturi ca iar o sa te trimita medicii psihiatri care scriu pe acest forum sa faci tratament si o sa te superi. Cu toate ca tratamentul se face pentru boli. Iar bolile nu sunt o rusine decat in mintea prostilor.
La spital iei medicamentele alea sau le scuipi ?
Normal ca ai facut atatea atacuri de panica si ai avut atatea stari de anxietate si depresie daca nu ai luat tratament atata timp. Psihologul trebuia sa te trimita la psihiatru dupa 2 saptamani in cazul in care constata ca situatia nu se amelioreaza. Cu cat se instaureaza tratamentul mai degraba, cu atat sansele sa iti revii sunt mai mari.
Ia tratamentul deocamdata cum ti l-a prescris doctorul, vorbeste cu el in fiecare zi, spune-i cum te simti si iti vei reveni. Putintica rabdare si ai incredere in noi ca si noi am trecut prin ce treci tu si ne-am revenit.
Sa cauti singur pe Forum despre cum s-au simtit cei care au luat tratament si o sa te linistesti.
@ Ciorapel
Vezi ca te faci de ras. Pe langa faptul ca Rossady e barbat si i-ai dat niste sfaturi complet aiurea, tocmai, pentru ca nu a luat tratament starile i s-au inrautatit.
Nu ai nici o tangenta cu aceste BOLI, nici tu, nici vreun membru al familiei tale si nu esti nici doctor.
Mai termina cu sfaturile astea pe de laturi ca iar o sa te trimita medicii psihiatri care scriu pe acest forum sa faci tratament si o sa te superi. Cu toate ca tratamentul se face pentru boli. Iar bolile nu sunt o rusine decat in mintea prostilor.
eu cred ca ceva este in neregula cu ciorapel, omu isi pierde jobul si ea i da sfaturi sa divorteze sau sa isi abandoneze copii :))
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7oboseala, ameteli, tulburari de vedere, de echilibru, panica
- 17Derealizare, depersonalizare - exista remediu?
- 95vindecare depresie, anxietate, atacuri de panica
- 11nevralgie de arnold cu sindrom vertiginos si stari anxioase
- 6un raspuns va rog: contraceptivele pot afecta psihicul?
- 1ce evolutii au bolile psihice
- 69ma lupt in fiecare zi cu mine insumi
- 8anxietate, fobie, dereglare de alimentatie?
- 5Anxietate! Mi-e atat de frica sa merg si pana la medic din cauza ei!
- 14atac de panica
- 11am facut primul pas
- 14Tulburare anxioasa cu atac de panica
- 1oare din cauza stresului sau din cauza tigarilor??motiv d ingrijorare...
- 19Anxietate sau altceva?
- 5Va rog dati un nume !!! anxietate, depresie sau nici eu nu mai stiu
- 7Tinitus sau anxietate?
- 23Atac de panica
- 3Anxietatea poate da paralizie?
- 3Anxietate?
- 9De câteva zile am o problema! stare nasoala, parca e un leșin din capul pieptului
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: