Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Daca consideri ca-i bine sa nu iei medicamente eu cred ca-i un lucru bun daca nu este ceva grav.Dar va sugerez tuturor care nu credeti in specialisti si sunteti autodidacti sa nu faceti nimic ce v-ar face rau.Va sugerez sa faceti un grup si sa va intalniti sa vorbiti despre problemele voastre, insa nu tot ce merge la o persoana merge si la alta.Asa ca fiti prudenti si totusi chiar daca o sa supar anumite persoane anumite fobii, tulburari, nu se vindeca ci doar le constientizam sau le tinem sub control.Linia intre bine si rau este foarte fina si de multe ori persoane care sunt in depresie si se trateaza tot ajung la suicid.Puterea sta in noi daca avem si dorinta de a fi santosi.Si nu uitati, suntem si noi o socitate moderna in care se munceste mult presiunea e foarte mare si stresul, lipsa somnului, depresia, anxietatea este la ordinea zilei.Sanatate multa.
@ andr-blu : te rog sa ai increderea si curajul sa crezi ca vei trece peste aceste stari!
Multa bafta si curaj!
Numai bine!
Multa bafta si curaj!
Numai bine!
Pnetru Andr-blu : sper sa ai curajul si rabdarea sa treci cu bine de aceste stari!
Ce m-a ajutat pe mine foarte mult ( inca mai sufar de anxietate dar intr-o proportie mult mai mica) :
- constientizeaza realitatea si nu o nega: spune: mi-e frica dar nu sunt in pericol!!
- accepta: accept ca mi-e frica in acest moment! Nu ma lupt, nu ma rog, nu incerc sa evadez, nu ma invinovatesc! Accept anxietatea ca si cum as accepta o durere de cap. Nu-mi plac durerile de cap dar nici nu incerc sa le opresc dandu-ma cu capul de pereti :)))))
Trebuie sa-ti spui ca aceste stari nu sunt periculoase! daca esrau periculoase, ele nu se mai produceau ( sunt declansate ca un sistem de aparare si nu de distrugere). Sunt incomode, stiu, dar ele nu te vor omora sau innebuni! Nu vei lesina ( e aproape imposibil sa lesini in AP, caci tensiunea arteriala creste),.Desi este mereu anxioasa, ingrijorata asta nu inseamna ca esti in pericol!
Multa bafta si sper sa te faci bine curand,
Numai bine!
Ce m-a ajutat pe mine foarte mult ( inca mai sufar de anxietate dar intr-o proportie mult mai mica) :
- constientizeaza realitatea si nu o nega: spune: mi-e frica dar nu sunt in pericol!!
- accepta: accept ca mi-e frica in acest moment! Nu ma lupt, nu ma rog, nu incerc sa evadez, nu ma invinovatesc! Accept anxietatea ca si cum as accepta o durere de cap. Nu-mi plac durerile de cap dar nici nu incerc sa le opresc dandu-ma cu capul de pereti :)))))
Trebuie sa-ti spui ca aceste stari nu sunt periculoase! daca esrau periculoase, ele nu se mai produceau ( sunt declansate ca un sistem de aparare si nu de distrugere). Sunt incomode, stiu, dar ele nu te vor omora sau innebuni! Nu vei lesina ( e aproape imposibil sa lesini in AP, caci tensiunea arteriala creste),.Desi este mereu anxioasa, ingrijorata asta nu inseamna ca esti in pericol!
Multa bafta si sper sa te faci bine curand,
Numai bine!
Dlui psihoterapet Laurentiu Dobrota: Nu cred in medicamente caci mi-e frica de efecte secundare si dependenta. Nu cred in specialisti, caci eu as avea nevoie de un prieten psihoterapeut, care sa-si dedice timpul numai mie, sa fie alaturi de mine cand am aceste stari, sa ma sfatuiasca si sa ma ajute. vreau exclusivitate. :))))) Este o utopie, stiu! :)))))))))
dar sunt cazuri in care medicamentele sunt necesare alaturi de o terapie cognitiv comportamentala. caci, asa cum ati spus limita intre bine si rau este foarte fragila si sansele de recidiva sunt foarte mari!
ce fel de terapie folositi?
dar sunt cazuri in care medicamentele sunt necesare alaturi de o terapie cognitiv comportamentala. caci, asa cum ati spus limita intre bine si rau este foarte fragila si sansele de recidiva sunt foarte mari!
ce fel de terapie folositi?
Terapie centrata pe persoana sau cum ne mai place noua sa spunem terapie Rogersiana dupa numela fondatorului Carl Rogers.Se pune pe primul plan persoana, acceptarea pozitiva neconditionata si insotirea empatica.
Mda suna bine si sper ca este si eficace.
Eu ma autotratez cu expunerea gradata si am facut progrese mari. Este foarte buna penru cei care se simt in stare sa se contopeacsa cu frica si sa lucreze cu simptomele si nu impotriva lor.
Fiecare ar trebui sa aleaga metodele care se muleaza cel mai bine pe personalitatea lui! Sa nu faceti ceva carere v-ar agrava simptomele. Gasiti forta interioara si veti reusi!
Eu ma autotratez cu expunerea gradata si am facut progrese mari. Este foarte buna penru cei care se simt in stare sa se contopeacsa cu frica si sa lucreze cu simptomele si nu impotriva lor.
Fiecare ar trebui sa aleaga metodele care se muleaza cel mai bine pe personalitatea lui! Sa nu faceti ceva carere v-ar agrava simptomele. Gasiti forta interioara si veti reusi!
Noi oamenii din societatea moderna avem o problema.Dorim o rezolvare a problemelor nostre batand din palme.Totul e sa nu grabim aceste lucruri care sunt foarte sensibile.Desigur sunt de acord ca pastilele psi au o gramada de efecte secundare si dau dapendenta dar la unii pacienti este recomandat dar nu obligatoriu parte chimica + psihoterapie cu un tratament de lunga durata.Acum ce sa zic depinde de fiecare persoana dar mi se pare interesant cu propunerea ta :"constientizeaza realitatea si nu o nega: spune: mi-e frica dar nu sunt in pericol!!
- accepta: accept ca mi-e frica in acest moment! Nu ma lupt, nu ma rog, nu incerc sa evadez, nu ma invinovatesc! Accept anxietatea ca si cum as accepta o durere de cap. Nu-mi plac durerile de cap dar nici nu incerc sa le opresc dandu-ma cu capul de pereti :)))))
Este interesant ceea ce spui si as dori sa mai discutam daca doresti :ID mess:laurrentiudobrota
- accepta: accept ca mi-e frica in acest moment! Nu ma lupt, nu ma rog, nu incerc sa evadez, nu ma invinovatesc! Accept anxietatea ca si cum as accepta o durere de cap. Nu-mi plac durerile de cap dar nici nu incerc sa le opresc dandu-ma cu capul de pereti :)))))
Este interesant ceea ce spui si as dori sa mai discutam daca doresti :ID mess:laurrentiudobrota
imi pare rau, am incercat cu id-ul dar mi se spune ca nu este valid!
Scurtasupra post-ului meu de acum 2 luni si incurajare pentru cei cu atacuri de anxietate/panica: va asigur ca o sa treaca... eu am trecut timp de aproape 3 luni prin cele mai oribile stari de anxietate si depresie, insa m-am tinut tare, am repetat mereu gandul "va fi bine, trece" si acum pot spune ca mi-am revenit in proportie de 95% totul ce va trebuie e un pic de curaj si speranta. Iesiti din rutina: plimbati-va, iesiti cu prietenii, ascultati muzica, consultatit un psiholog/psihiatru daca simtit ca aveti nevoie de ajutor profesional... si garantez ca in decurs de cateva luni o sa fiti iarasi ca noi! Anxietatea nu trece cu 1 cu 2 si desi stiu ca e un infern, nu incercati sa grabiti procesul de insanatosire...invatati sa traiti cu starile pe care le aveti si cu timpul ele o sa devina atat de "standardizate" incat nu o sa le mai acordati atentie. Suna complicat, stiu...dar cu timpul o sa vedeti ca functioneaza.
Ca propunere de terapie puteti incerca CBT (cognitive-behavioral therapy): este un curs care nu implica medicamentatie sau drumuri la doctor, ci care va da o idee despre cum sa va organizati ziua si felul de a gandi pentru a va face sa va simtiti mai bine. Are o rata de succes de 80%
Aveti aici un curs online (numai in engleza din pacate): http://www.llttf.com/index.php?section=pagepage_seq=8 pe mine m-a ajutat.
Cum spuneam: ramaneti puternici, faceti mici schimbari in fieacre zi si ele se vor transforam in schimbari majore. Insanatosire grabnica si mult noroc.
Ca propunere de terapie puteti incerca CBT (cognitive-behavioral therapy): este un curs care nu implica medicamentatie sau drumuri la doctor, ci care va da o idee despre cum sa va organizati ziua si felul de a gandi pentru a va face sa va simtiti mai bine. Are o rata de succes de 80%
Aveti aici un curs online (numai in engleza din pacate): http://www.llttf.com/index.php?section=pagepage_seq=8 pe mine m-a ajutat.
Cum spuneam: ramaneti puternici, faceti mici schimbari in fieacre zi si ele se vor transforam in schimbari majore. Insanatosire grabnica si mult noroc.
M-am luptat si eu cu aceste stari in urma cu 2 ani. Simteam ca sunt absenta in cursul zilei, nu ma puteam concentra la nimic, stiam ca seara ma luau atacurile de panica si imi era si frica sa adorm. Cand venea seara ma stresam. Eu am scapat de atacurile de panica astfel:
1. M-am confruntat cu senzatia din timpul atacului de panica. Ma gandeam: vine si trece. In timpul atacului imi lasam corpul sa reactioneze asa cum vroia el. Citisem pe net ca e adrenalina care ma facea sa-mi fie atat de frica. Imi spuneam" sunt puternica, sunt puternica" pana imi trecea. Ma gandeam ca trece si apoi o sa ma simt mai bine.
2. Inainte sa adorm nu ma gandeam la stressul zilnic, incercam sa-mi simt corpul usor, mintea limpede, intram intr-o stare de calm, nu mai eram atenta la zgomotele din jurul meu. Imi aduceam mainte de momente frumoase din viata mea, in care m-am bucurat, retraiam lucruri frumoase.
3. Nu fugeam de starile de frica. Obisnuiam sa adorm cu televizorul deschis, dar NU. Mi-am propus sa adorm in liniste, sa iau atacurile asa cum sunt, sa le simt la intensitate maxima pentru ca stiam ca dupa el urmeaza o perioada de liniste.
Am simtit si eu ca o sa mor, am simtit ca innebunesc, ca sunt posedata, ca am o boala grava, ca ma lasa puterile. Le-am simtit pe toate. AM INVATAT INSA SA TRAIESC VIATA. Mergeam pe strada si ascultam glasul pasarelelor din copaci, ma bucuram de florile din gradina, de orice. M-am confruntat cu starea mea pana am invins-o. Fara medicamente, fara sa ma plang la nimeni( doar prietenul meu m-a ajutat sa am din nou incredere in mine). Vindecarea este in voi!!! Va veti trezi intr-o dimineata si va veti da seama ca frica a trecut! Gasiti-va linistea sufleteasca! Eu am trecut prin clipe groaznice pentru ca pe langa nelinistea pe care o simteam fata de mine, simteam si frica pentru cei dragi! Ma uitam pe geam sa vad cand vin acasa, ii sunam sa vad daca nu li s-a intamplat ceva. Nu lasati frica sa va domine! Sunteti mai puternici decat o stare de frica! Frica vine din voi! Nu aveti motive sa va temeti! Lasati atacul de panica sa va cuprinda! Ganditi-va: va trece! Asa cum vine, va trece!
Eu m-am lasat purtata de frica si imi distrugeam viata! Nu ma mai bucuram de nimic! SCHIMBAREA STA IN VOI! VA PUTETI VINDECA COMPLET! SUCCES!
1. M-am confruntat cu senzatia din timpul atacului de panica. Ma gandeam: vine si trece. In timpul atacului imi lasam corpul sa reactioneze asa cum vroia el. Citisem pe net ca e adrenalina care ma facea sa-mi fie atat de frica. Imi spuneam" sunt puternica, sunt puternica" pana imi trecea. Ma gandeam ca trece si apoi o sa ma simt mai bine.
2. Inainte sa adorm nu ma gandeam la stressul zilnic, incercam sa-mi simt corpul usor, mintea limpede, intram intr-o stare de calm, nu mai eram atenta la zgomotele din jurul meu. Imi aduceam mainte de momente frumoase din viata mea, in care m-am bucurat, retraiam lucruri frumoase.
3. Nu fugeam de starile de frica. Obisnuiam sa adorm cu televizorul deschis, dar NU. Mi-am propus sa adorm in liniste, sa iau atacurile asa cum sunt, sa le simt la intensitate maxima pentru ca stiam ca dupa el urmeaza o perioada de liniste.
Am simtit si eu ca o sa mor, am simtit ca innebunesc, ca sunt posedata, ca am o boala grava, ca ma lasa puterile. Le-am simtit pe toate. AM INVATAT INSA SA TRAIESC VIATA. Mergeam pe strada si ascultam glasul pasarelelor din copaci, ma bucuram de florile din gradina, de orice. M-am confruntat cu starea mea pana am invins-o. Fara medicamente, fara sa ma plang la nimeni( doar prietenul meu m-a ajutat sa am din nou incredere in mine). Vindecarea este in voi!!! Va veti trezi intr-o dimineata si va veti da seama ca frica a trecut! Gasiti-va linistea sufleteasca! Eu am trecut prin clipe groaznice pentru ca pe langa nelinistea pe care o simteam fata de mine, simteam si frica pentru cei dragi! Ma uitam pe geam sa vad cand vin acasa, ii sunam sa vad daca nu li s-a intamplat ceva. Nu lasati frica sa va domine! Sunteti mai puternici decat o stare de frica! Frica vine din voi! Nu aveti motive sa va temeti! Lasati atacul de panica sa va cuprinda! Ganditi-va: va trece! Asa cum vine, va trece!
Eu m-am lasat purtata de frica si imi distrugeam viata! Nu ma mai bucuram de nimic! SCHIMBAREA STA IN VOI! VA PUTETI VINDECA COMPLET! SUCCES!
Felicitari Martin si Cryssuletz!
Pe mine inca ma supara anxietatea generalizata, de dimineata pana seara. ca picatura chinezeasca: mica dar sigura!
Hipersensibilitatea mea la toate semnalele corpului.
Stiu ca va trece! Atept cu nerabdare ziua, mai precis dimineata, cand ma voi trezi si nu-mi mai va fo frica sa incep ziua!
Multa sanatate si iubiti viata!
Pe mine inca ma supara anxietatea generalizata, de dimineata pana seara. ca picatura chinezeasca: mica dar sigura!
Hipersensibilitatea mea la toate semnalele corpului.
Stiu ca va trece! Atept cu nerabdare ziua, mai precis dimineata, cand ma voi trezi si nu-mi mai va fo frica sa incep ziua!
Multa sanatate si iubiti viata!
Anxietate, atacurile de panica, depresia sunt tulburari psihice, care se manifesta la mai multe niveluri:
-cognitiv- gandire distorsionata (de ex.la depresie, convingerea ca totul va merge din rau in mai rau, ca nu sunteti bun de nimic etc, la anxietate ganduri de genul "oare ce se va intampla cu mine? voi innebuni? si daca o sa fiu toata viata asa? daca ma va parasi prietena ? simt ca mor, imi e rau, imi pierd controlul!" etc)
- comportamental, fiziologic -nu mai dormiti bine (prea mult sau prea putin, va treziti noaptea), pofta de mancare in exces sau deficitara, lipsa chefului de viata, oboseala excesiva (la tulburarile depresive); senzatie de lesin, ameteala, tahicardie etc (atacuri de panica, anxietate)
- emotional (sunteti ingrijorat/va e foarte frica, la anxietate si panica)
Ce va recomand:
1. Mergeti la un psiholog clinician sa va puna un psihodiagnostic valid -va va administra SCID I (poate si SCID II)- acestea sunt interviurile pe baza categorizarii din DSM IV (manualul tulburarilor mentale) si, probabil, alte cateva teste pe care le veti completa dvs acasa, in care se vor evalua emotiile si comportamentele ca intensitate si frecventa. Aceste este modul profesionist de a pune un diagnostic.
2. Mergeti apoi la un psihoterapeut (poate fi acelasi cu psihologul, daca este atestat si intr-o forma de psihoterapie- aveti dreptul sa vi se arate atestatul, la cerere)
Cea mai eficienta pt depresie, fobii, anxietate, atacuri de panica, este, conform studiilor, psihoterapia cognitiv-comportamentala.stiu ca suna complicat, dar terapeutul o va explica si nu va fi dificil; porneste de la premisa ca nu evenimentul in sine ne afecteaza (adica nu plecarea prietenei, de ex.), ci evenimentul + perceptia pe care o avem asupra lui, modul in care il interpretam
Ex. X gandeste : "ce bine ca a plecat, oricum aveam de gand sa o parasesc" Rezulta ca va fi incantat, nu suparat.
SAU:
Y gandeste: "O iubeam f mult si regret ca a plecat, ma doare ingrozitor..insa in timp stiu ca am sa-mi revin.acum imi permit sa fiu nefericit o vreme! Emotia? Tristete, poate chiar stari depresive temporare, insa nu disperare
Z: "Ea era totul pt mine, nu pot trai fara ea! am sa ma sinucid, pur si simplu mi-a luat sufletul cu ea cand a plecat.."
-Disperare
Gandirea afecteaza si comportamentul.in primul caz X pleaca sa se distreze cu prietenii, in al doilea Y poate se uita la filme si nu mai are pofta de mancare.In al 3-lea, insa, Z e posibil sa se izoleze de toata lumea si sa se sinucida...
Desigur ca se intampla si invers: daca in situatia a 2-a Y se uita la o comedie, pe moment poate ca se simte mai bine (emotii pozitive) si ii vin idei despre cum sa-si umple timpul in etapa dificila in care se afla -de ex, se apuca de un hobby pe care l-a abandonat mai demult si care ii va oferi satisfactii, deci il va face sa se simta mai bine, ceea ce va duce la cresterea increderii in capacitatea lui de a face fata plecarii prietenei, asa incat va gandi pozitiv despre sine etc.. Vedeti cat de strans se leaga toate aspectele..?
Nu va diagnosticati singur -exista asemanari si suprapuneri intre tulburari si este necesara o evaluare detaliata.mergeti la psiholog! nu va faceti griji, procesul nu este complicat. vi se va explica tot. in prima sedinta veti povesti istoricul bolii, simptomelor, de cand au aparut, cat tin etc, cate ceva despre familie (daca mai are cineva dintre cei apropiati), cum se manifesta, in ce situatii, cat dureaza..acesta detalii sunt importante pt diagnostic si apoi pt o terapie adecvata. psihologul va este un ghid si lucreaza numai in interesul dvs..trebuie doar sa ii ascultati recomadarile si sa depundeti efortul necesar intre sedinte (pot fi anumite sarcini pe care vi le da de la o sapt la alta, tot in interesul dvs).
Puteti merge si la un psihiatru, insa preferabil daca psihoterapia nu functioneaza si/sau ati fost trimis de psiholog.altfel, mai toate medicamentele creeaza dependenta si au efecte adverse.pt anumite tulburari, psihoterapia cognitiv-comportamentala este cel putin la fel de eficienta ca medicatia- iar efectele tin pe termen lung si nu creaza dependenta.
Aveti incredere si..mult succes!
psiholog si psihoterapeut Ana Cristina Badita
-cognitiv- gandire distorsionata (de ex.la depresie, convingerea ca totul va merge din rau in mai rau, ca nu sunteti bun de nimic etc, la anxietate ganduri de genul "oare ce se va intampla cu mine? voi innebuni? si daca o sa fiu toata viata asa? daca ma va parasi prietena ? simt ca mor, imi e rau, imi pierd controlul!" etc)
- comportamental, fiziologic -nu mai dormiti bine (prea mult sau prea putin, va treziti noaptea), pofta de mancare in exces sau deficitara, lipsa chefului de viata, oboseala excesiva (la tulburarile depresive); senzatie de lesin, ameteala, tahicardie etc (atacuri de panica, anxietate)
- emotional (sunteti ingrijorat/va e foarte frica, la anxietate si panica)
Ce va recomand:
1. Mergeti la un psiholog clinician sa va puna un psihodiagnostic valid -va va administra SCID I (poate si SCID II)- acestea sunt interviurile pe baza categorizarii din DSM IV (manualul tulburarilor mentale) si, probabil, alte cateva teste pe care le veti completa dvs acasa, in care se vor evalua emotiile si comportamentele ca intensitate si frecventa. Aceste este modul profesionist de a pune un diagnostic.
2. Mergeti apoi la un psihoterapeut (poate fi acelasi cu psihologul, daca este atestat si intr-o forma de psihoterapie- aveti dreptul sa vi se arate atestatul, la cerere)
Cea mai eficienta pt depresie, fobii, anxietate, atacuri de panica, este, conform studiilor, psihoterapia cognitiv-comportamentala.stiu ca suna complicat, dar terapeutul o va explica si nu va fi dificil; porneste de la premisa ca nu evenimentul in sine ne afecteaza (adica nu plecarea prietenei, de ex.), ci evenimentul + perceptia pe care o avem asupra lui, modul in care il interpretam
Ex. X gandeste : "ce bine ca a plecat, oricum aveam de gand sa o parasesc" Rezulta ca va fi incantat, nu suparat.
SAU:
Y gandeste: "O iubeam f mult si regret ca a plecat, ma doare ingrozitor..insa in timp stiu ca am sa-mi revin.acum imi permit sa fiu nefericit o vreme! Emotia? Tristete, poate chiar stari depresive temporare, insa nu disperare
Z: "Ea era totul pt mine, nu pot trai fara ea! am sa ma sinucid, pur si simplu mi-a luat sufletul cu ea cand a plecat.."
-Disperare
Gandirea afecteaza si comportamentul.in primul caz X pleaca sa se distreze cu prietenii, in al doilea Y poate se uita la filme si nu mai are pofta de mancare.In al 3-lea, insa, Z e posibil sa se izoleze de toata lumea si sa se sinucida...
Desigur ca se intampla si invers: daca in situatia a 2-a Y se uita la o comedie, pe moment poate ca se simte mai bine (emotii pozitive) si ii vin idei despre cum sa-si umple timpul in etapa dificila in care se afla -de ex, se apuca de un hobby pe care l-a abandonat mai demult si care ii va oferi satisfactii, deci il va face sa se simta mai bine, ceea ce va duce la cresterea increderii in capacitatea lui de a face fata plecarii prietenei, asa incat va gandi pozitiv despre sine etc.. Vedeti cat de strans se leaga toate aspectele..?
Nu va diagnosticati singur -exista asemanari si suprapuneri intre tulburari si este necesara o evaluare detaliata.mergeti la psiholog! nu va faceti griji, procesul nu este complicat. vi se va explica tot. in prima sedinta veti povesti istoricul bolii, simptomelor, de cand au aparut, cat tin etc, cate ceva despre familie (daca mai are cineva dintre cei apropiati), cum se manifesta, in ce situatii, cat dureaza..acesta detalii sunt importante pt diagnostic si apoi pt o terapie adecvata. psihologul va este un ghid si lucreaza numai in interesul dvs..trebuie doar sa ii ascultati recomadarile si sa depundeti efortul necesar intre sedinte (pot fi anumite sarcini pe care vi le da de la o sapt la alta, tot in interesul dvs).
Puteti merge si la un psihiatru, insa preferabil daca psihoterapia nu functioneaza si/sau ati fost trimis de psiholog.altfel, mai toate medicamentele creeaza dependenta si au efecte adverse.pt anumite tulburari, psihoterapia cognitiv-comportamentala este cel putin la fel de eficienta ca medicatia- iar efectele tin pe termen lung si nu creaza dependenta.
Aveti incredere si..mult succes!
psiholog si psihoterapeut Ana Cristina Badita
D-le " Dualtrax" va rog sa-mi indicati titlul si autorul cartii care v-a ajutat atit de mult! -* Multumesc!
(*modificat de admin)
(*modificat de admin)
Buna tuturor! Am vreo 3 ore cred sau mai mult de cand citesc toate comentariile voastre si de cand incerc sa adun cat mai multe informatii folositoare si pentru mine. In primul rand vreau sa va multumesc voua tuturor celor care sunteti de acord sa ne impartasiti si noua "suferinzilor" din experientele voastre si pentru toate sfaturile pe care ni le oferiti!
Despre mine...am ceva ani de cand ma confrunt cu atacurile astea de panica si cu starile de anxietate! Am perioade mai bune in care chiar sunt ok, si perioade in care imi vine s-o iau la fuga! Am urmat si un tratament medicamentos anul trecut timp de vreo 4 luni de zile cu anxiar si serlift. Ma simteam mult mai bine dar am hotarat sa renunt la rugamintile familiei si a sotului deoarece da, chiar nu sunt bune pastilele! In plus mi-as dori enorm sa pot ramane insarcinata (inca nu am reusit desi ne tot chinuim)! Dupa medicamentele astea starile au inceput usor usor sa imi revina...azi mai putin, maine mai mult si tot asa. In prezent, in fiecare zi aproape, pe la orele 10-11 dimineata (cand sunt de obicei la serviciu) ma apuca cate un tremurat in tot corpul de nu stiu ce-i cu mine, totul incepe sa mi se para confuz, parca nu ma mai pot concentra si nu fac decat sa ies din birou, pt.ca altfel nu mi-as reveni. Intr-adevar dupa vreo 10-15 minute starea asta imi trece si imi revin complet, si pe deasupra mai sttiu ca in aceeasi zi nu voi mai dezvolta un alt atac! M-am invatat cu aceste stari. Dar acele 10-15 minute de care va spuneam sunt absolut groaznice si se repeta aproape zilnic! Deja le astept, ma trezesc cu gandul ca stiu ca vor urma oricum si nu imi pot lua din minte chestia asta! Mentionez ca nu am alte lucruri, analizele le-am facut exact luna aceasta acum o saptamana si toate sunt bune, medicul zicand-mi ca totul porneste din mintea mea cum as avea ceva in organism. Nu am nimic, decat aceste stari de panica, tremurat, confuzie...nu suport locurile aglomerate, si deja stiu dinainte sa ajung undeva ca oricum mi se va face din nou rau. M-am saturat va zic sincer! Vreau sa scap odata de starile astea cumplite si in fiecare zi ma rog la Dummnezeu sa imi dea putere sa merg mai departe! Am zile cand imi pierd orice speranta ca voi mai fi ceea ce am fost odata si simt ca oricat de mult incerc sa nu gandesc la prostiile astea, nu reusesc si numai acolo imi sta mintea indiferent ce as face! VA ROG DIN SUFLET, NU OCOLITI "POSTUL" MEU SI AJUTATI-MA FIE SI CU O VORBA BUNA SI CU O INCURAJARE CU ABSOLUT ORICE SFAT! VREAU SA SCAP DE STARILE ASTEA SI SA FIU SI EU UN OM NORMAL! VA MULTUMESC!
Despre mine...am ceva ani de cand ma confrunt cu atacurile astea de panica si cu starile de anxietate! Am perioade mai bune in care chiar sunt ok, si perioade in care imi vine s-o iau la fuga! Am urmat si un tratament medicamentos anul trecut timp de vreo 4 luni de zile cu anxiar si serlift. Ma simteam mult mai bine dar am hotarat sa renunt la rugamintile familiei si a sotului deoarece da, chiar nu sunt bune pastilele! In plus mi-as dori enorm sa pot ramane insarcinata (inca nu am reusit desi ne tot chinuim)! Dupa medicamentele astea starile au inceput usor usor sa imi revina...azi mai putin, maine mai mult si tot asa. In prezent, in fiecare zi aproape, pe la orele 10-11 dimineata (cand sunt de obicei la serviciu) ma apuca cate un tremurat in tot corpul de nu stiu ce-i cu mine, totul incepe sa mi se para confuz, parca nu ma mai pot concentra si nu fac decat sa ies din birou, pt.ca altfel nu mi-as reveni. Intr-adevar dupa vreo 10-15 minute starea asta imi trece si imi revin complet, si pe deasupra mai sttiu ca in aceeasi zi nu voi mai dezvolta un alt atac! M-am invatat cu aceste stari. Dar acele 10-15 minute de care va spuneam sunt absolut groaznice si se repeta aproape zilnic! Deja le astept, ma trezesc cu gandul ca stiu ca vor urma oricum si nu imi pot lua din minte chestia asta! Mentionez ca nu am alte lucruri, analizele le-am facut exact luna aceasta acum o saptamana si toate sunt bune, medicul zicand-mi ca totul porneste din mintea mea cum as avea ceva in organism. Nu am nimic, decat aceste stari de panica, tremurat, confuzie...nu suport locurile aglomerate, si deja stiu dinainte sa ajung undeva ca oricum mi se va face din nou rau. M-am saturat va zic sincer! Vreau sa scap odata de starile astea cumplite si in fiecare zi ma rog la Dummnezeu sa imi dea putere sa merg mai departe! Am zile cand imi pierd orice speranta ca voi mai fi ceea ce am fost odata si simt ca oricat de mult incerc sa nu gandesc la prostiile astea, nu reusesc si numai acolo imi sta mintea indiferent ce as face! VA ROG DIN SUFLET, NU OCOLITI "POSTUL" MEU SI AJUTATI-MA FIE SI CU O VORBA BUNA SI CU O INCURAJARE CU ABSOLUT ORICE SFAT! VREAU SA SCAP DE STARILE ASTEA SI SA FIU SI EU UN OM NORMAL! VA MULTUMESC!
Bună, şi eu mă simt foarte neliniştită de vreo 3 luni de zile, nu mă pot odihni, mereu mă gândesc la lucruri urâte care cred că o să mi se întâmple. Nu îmi pot reveni. Sunt zile în care sunt atât de pozitiva iar alte zile sunt oribile. Eu mă lupt cu acest lucru gândindu-mă că sunt lucruri pe care nu le pot evita în viaţă şi că trebuie să merg mai departe orice ar fi, trebuie sa mă gândesc mai mult la mine, că doar aşa îi pot face şi pe ceilalţi din jurul meu să se simtă bine. Faptul ca mai întâi trebuie să te gândeşti la tine nu este egoism, nu esti tu bine nu îi poţi face nici pe alţii să fie bine. Succes tuturor!
Elena, Ady_n,
Si eu am trecut prin starile acestea si am reusit sa trec peste. Cum? Ei bine, in primul rand trebuie sa constientizati ca nimic nu este in neregula cu voi fizic sau psihic ( stiu ca ati auzit des asta, dar asta e adevarul). Ceea ce simtiti voi sunt doar emotii, doar atat, emotii exacerbate. Stiu..gandurile obsedante revin tocmai pentru ca le intampinati cu frica. Va este frica de niste emotii? Altii isi risca viata ( adrenalin addict) ca sa simte aceste emotii. De c ate ori simtiti anxietate, nu o reprimati, ancorati-va in prezent si spuneti-va ca nu sunteti in pericol, ci doar experimentati niste emotii care vor trece. permitet-va sa simtit aceste stari, nu sunt periculoase. Aceleasi stari le simte un indragostit cand isi vede obiectul adoratiei. Nu? Si inca ceva...traiti cu speranta ca vor trece aceste stari pentru ca vor trece! Cu timpul..fara pastile, fara incantatii.
Haide, curaj si zambetul pe buze...primavara a venit..intampinati-o cu bucurie!
Si eu am trecut prin starile acestea si am reusit sa trec peste. Cum? Ei bine, in primul rand trebuie sa constientizati ca nimic nu este in neregula cu voi fizic sau psihic ( stiu ca ati auzit des asta, dar asta e adevarul). Ceea ce simtiti voi sunt doar emotii, doar atat, emotii exacerbate. Stiu..gandurile obsedante revin tocmai pentru ca le intampinati cu frica. Va este frica de niste emotii? Altii isi risca viata ( adrenalin addict) ca sa simte aceste emotii. De c ate ori simtiti anxietate, nu o reprimati, ancorati-va in prezent si spuneti-va ca nu sunteti in pericol, ci doar experimentati niste emotii care vor trece. permitet-va sa simtit aceste stari, nu sunt periculoase. Aceleasi stari le simte un indragostit cand isi vede obiectul adoratiei. Nu? Si inca ceva...traiti cu speranta ca vor trece aceste stari pentru ca vor trece! Cu timpul..fara pastile, fara incantatii.
Haide, curaj si zambetul pe buze...primavara a venit..intampinati-o cu bucurie!
Elena,
Tu ti-ai creat un pattern psihic, ti-ai programat un obicei de care iti este frica. Hai sa analizam: spui ca in jur de 10-11 in fiecare zi prietenul tau cel mai bun änxietatea" te "saluta". Si dupa 15 min este din nou ok, dar gandul ca va veni te obsedeaza permanent, desi stii ca de fiecare data iti revii. Bun...un prim pas ar fi sa nu te mai sperii, sa-ti intampini prietenul cu zambetul pe buze si sa-ti spui...ok...prietenul a venit si am parte de niste zenzatii tari, dupa care imi voi vedea de treaba si ziua mea va fi ok. Tatal meu mi-e spus de curand..stii, am imbatranit, as da orice sa mai am emotii, sa simt fluturi in stomac, sa ma inrosesc..dar nu mai pot! Noi inca putem simtii emotiile acestea si e minunat! de cate ori corpul imi era inundat de anxietate mi-am impus sa o traiesc, numai asa o poti accepta si intelege! Nu ai de ce sa fugi, e ca si cum ai incerca sa fugi de umbra ta! te va urma...
Permite-ti sa fi o persoana emotiva si nu fugi de tine!
Tu ti-ai creat un pattern psihic, ti-ai programat un obicei de care iti este frica. Hai sa analizam: spui ca in jur de 10-11 in fiecare zi prietenul tau cel mai bun änxietatea" te "saluta". Si dupa 15 min este din nou ok, dar gandul ca va veni te obsedeaza permanent, desi stii ca de fiecare data iti revii. Bun...un prim pas ar fi sa nu te mai sperii, sa-ti intampini prietenul cu zambetul pe buze si sa-ti spui...ok...prietenul a venit si am parte de niste zenzatii tari, dupa care imi voi vedea de treaba si ziua mea va fi ok. Tatal meu mi-e spus de curand..stii, am imbatranit, as da orice sa mai am emotii, sa simt fluturi in stomac, sa ma inrosesc..dar nu mai pot! Noi inca putem simtii emotiile acestea si e minunat! de cate ori corpul imi era inundat de anxietate mi-am impus sa o traiesc, numai asa o poti accepta si intelege! Nu ai de ce sa fugi, e ca si cum ai incerca sa fugi de umbra ta! te va urma...
Permite-ti sa fi o persoana emotiva si nu fugi de tine!
Buna din nou! Avalon iti multumesc din suflet pt.incurajarile tale si stiu ca ai dreptate in tot ceea ce zici si asta incerc sa fac, sa constientizez!!! Credeti-ma voi toti, va rog ca ma ajuta enorm sa citesc aici sfaturile voastre si incurajarile! Simt ca de ce le citesc de cat mai de multe ori, parca de atatea ori imi prind tot mai bine, si starea mea parca e un pic mai bunicica. Sa spunem ca intensitatea starilor mele a mai scazut un pic, foarte putin, dar parca imi place sa cred ca sunt ceva mai bine! VA ROG MULT NU EZITATI SA NE MAI RASPUNDETI SI NOUA CELOR CARE IN CONTINUARE CAUTAM IESIRE DIN ACEST CERC VICIOS!
VA MULTUMESC!!!
VA MULTUMESC!!!
Poate ca imi este atat de frica ca vor reveni, tocmai pentru faptul ca in trecut am fost si mai rau de atat!!! Asta e de fapt problema! Si asa incepeau si starile mele din trecut! De la usor la ceva extrem de deranjant, nu mai stiam de mine, nu pot sa explic in cuvinte starile pe care le traiam. Acum, intr-adevar sunt mai bine, pot spune mult mai bine decat acum 1 an si jumatate, 2 ani sa spun. Dar totusi...ma gandesc mereu ca din nou pot fi la fel de rau ca inainte! Incerc si la serviciu sa nu ma mai intereseze cand vad ca am ceva super urgent de facut cum nici pe altii nu-i intereseaza si stau calmi si asa mai departe. Stiu ca trebuie sa imi zic, "lasa ca le fac eu"...dar eu nu, eu devin imediat agitata, panicata, tremur, nu ma mai pot concentra asa dintr-o data! Parca urmeaza sa-mi ia cineva gatul frate! Sunt culmea!!!!!!! SI ma oftic de mor! In loc sa fiu si eu mai indiferenta ca multi altii, sa ma gandesc mai mult la mine, nu, eu ma gandesc sa multumesc la timp pe altii si pe restul si mai apoi sa imi pese si de mine! UUUffffff, vreau sa scap odata pentru numele lui Dumnezeu de situatiile astea!!! Astept in continuare sfaturile voaste si toate ideile de bine si parerile voastre, orice!!!
MULTUMESC AVALON!!!
MULTUMESC AVALON!!!
Buna Elena,
Ma bucur ca esti mai bine..si sper ca acum zambesti!
Tu esti bine, dar cum ai spus esti intr-un cerc vicios al emotiilor! Nu-i nimic maine va fi mai bine, dar de ce sa nu incepi de acum, din clipa asta!
Ma bucur ca esti mai bine..si sper ca acum zambesti!
Tu esti bine, dar cum ai spus esti intr-un cerc vicios al emotiilor! Nu-i nimic maine va fi mai bine, dar de ce sa nu incepi de acum, din clipa asta!
Nu stiu daca sunt neaparat sau nu bine, cu adevarat, dar ti-am zis imi place sa cred asta cel putin! Si ieri si azi am avut din nou panica de zi cu zi dar parca nu de instensitate atat de mare. Incerc, promit sa incerc sa retin sfaturile tale Avalon si sper ca pe zi ce trece sa fiu mai bine! Dar va rog sa imi scrieti in continuare! AM MARE NEVOIE DE VOI TOTI CARE ATI TRECUT PRIN ASTA, DE TINE AVALON, DE SUSTINEREA VOASTRA!!!
MULTUMESC!!!
MULTUMESC!!!
Eeeeee...nu te mai gandi prin ce ai trecut..ce a fost a fost..acum stii sa gestionezi mai bine starile si esti mult mai bine!
La serviciu incearca sa fi mai calma si sa faci atat cat poti duce, fara invinovatiri. Te apuca tremuratul si panica, pentru ca incerci sa-i multumesti pe altii si simti ca nu vei reusi. Cand ai starile astea, retrage-te putin, respira calmeaza-te. daca incerci sa te incarci peste masura oricum nu vei da randament, si este normal, dar de aici sentimentul de dezamagire, de esec..Nu esti superwoman!
Numai bine!
La serviciu incearca sa fi mai calma si sa faci atat cat poti duce, fara invinovatiri. Te apuca tremuratul si panica, pentru ca incerci sa-i multumesti pe altii si simti ca nu vei reusi. Cand ai starile astea, retrage-te putin, respira calmeaza-te. daca incerci sa te incarci peste masura oricum nu vei da randament, si este normal, dar de aici sentimentul de dezamagire, de esec..Nu esti superwoman!
Numai bine!
Ai toata sustinerea si increderea mea! Vei reusi, ai toata convingerea!
Maine incearca un exercitiu...te scoli si iti spui..stiu ca azi voi avea o vizita, (stii prietenul tau) ei si? nu voi fugi de ea, nu voi incerca sa o opresc, pur si simplu o voi trai...nu ma voi speria caci nu sunt in pericol! Nu am de ce, de cine sa ma tem, sunt doar senzatii si sunt ale mele!
Haide..esti puternica, nu vei lasa influetata, doborata de asta! fruntea sus...:)
Maine incearca un exercitiu...te scoli si iti spui..stiu ca azi voi avea o vizita, (stii prietenul tau) ei si? nu voi fugi de ea, nu voi incerca sa o opresc, pur si simplu o voi trai...nu ma voi speria caci nu sunt in pericol! Nu am de ce, de cine sa ma tem, sunt doar senzatii si sunt ale mele!
Haide..esti puternica, nu vei lasa influetata, doborata de asta! fruntea sus...:)
Multumesc mult Avalon, ma bucur ca pot discuta astfel de probleme cu persoane care nu imi zic ca sunt nebuna. Elena iti transmit multa sanatate si cu perseverenta si o gandire pozitiva vei trece peste aceste stari. :)
Avalon, promit ca maine asa voi incerca sa fac!!! Doamne ajuta si iti multumesc din suflet pt.intelegere!!!
Ady.n iti multumesc si tie si iti doresc numai bine si sanatate!!!
va pup!
Ady.n iti multumesc si tie si iti doresc numai bine si sanatate!!!
va pup!
Buna ziua tuturor,
Ce bine imi pare ca am gasit un site unde discuta oamenii despre problemele astea cu anxietatea si atacurile de panica!!!! Ma numesc Cristian, si am si eu probleme mari cu starile astea de anxietate si atacuri de panca, si ce ma bazaie cel mai tare este ca pe parcursul zilei ma dor ochii asa de tare incat ma face sa fiu foarte anxios, nervos pur si simplu ma seaca:((((, inima la randul ei batandu-mi foarte tare si mai am si o durere de cap insuportabila si nu pot sa ma concentrez la nimic, pur si simplu ma simt terminat. Aceste stari imi persista pe parcusrsul intregii zile, mai am si zile bune cand sunt mai increzator si simptomele se mai atenueaza plus si pierderi de memoriei, intrebarea mea este daca dvs. dragilor suferiti de aceasta durere de ochi care persistenta, din punctu meu de vedere imi cauzand anxietatea si atacurile de panica? din comentariile de mai sus nu am observat ca la nimeni inafara atacurilor de panica sa ii deranjeaza ochii. Am fost la oftalmlog, la psiholog, la endocrinolog, la cardiolog, si reiese ca nu sufar de nimic, sunt perfect sanatos.Atata as vrea sa stiu daca si dvs. aveti aceleasi simptome? va multumesc.
Ce bine imi pare ca am gasit un site unde discuta oamenii despre problemele astea cu anxietatea si atacurile de panica!!!! Ma numesc Cristian, si am si eu probleme mari cu starile astea de anxietate si atacuri de panca, si ce ma bazaie cel mai tare este ca pe parcursul zilei ma dor ochii asa de tare incat ma face sa fiu foarte anxios, nervos pur si simplu ma seaca:((((, inima la randul ei batandu-mi foarte tare si mai am si o durere de cap insuportabila si nu pot sa ma concentrez la nimic, pur si simplu ma simt terminat. Aceste stari imi persista pe parcusrsul intregii zile, mai am si zile bune cand sunt mai increzator si simptomele se mai atenueaza plus si pierderi de memoriei, intrebarea mea este daca dvs. dragilor suferiti de aceasta durere de ochi care persistenta, din punctu meu de vedere imi cauzand anxietatea si atacurile de panica? din comentariile de mai sus nu am observat ca la nimeni inafara atacurilor de panica sa ii deranjeaza ochii. Am fost la oftalmlog, la psiholog, la endocrinolog, la cardiolog, si reiese ca nu sufar de nimic, sunt perfect sanatos.Atata as vrea sa stiu daca si dvs. aveti aceleasi simptome? va multumesc.
Bun venit doctor89! Ce sa zic? Pe mine nu pot spune ca ma dor ochii neaparat, doar sa zic asa ca ma mai deranjeaza lumina puternica, de lampa sau sa stau la soare fara ochelarii de soare. Intr-adevar ma mai deranjeaza asa lumina. Poate ca reprezinta tot ceva din faza cu anxietatea si panica, nu stiu exact ce sa zic sincera sa fiu eu. Iar durerea de cap cu siguranta porneste de la ochi! Eu zic totusi sa mai intrebi inca un medic oftalmolog si sa incerci o pereche de ochelari cu lentile heliomate (care se innegresc la lumina) dar fara dioptrii neaparat. Sper ca citind pe acest forum sa incerci si tu sa iti revii, sa fii mai bine si sa vb cu noi de cate ori ai ocazia! Eu zic ca merita! Nici eu nu sunt foarte bine, dar ma stradui in fiecare zi sa fac sa fiu mai bine.
Pt. Avalon, sa stii ca azi ti-am urmat sfaturile cu respiratia, m-am retras cateva minute si parca a trecut mai repede starea aia!!! Am sa incerc sa fac asta in fiecare zi si poate o sa fiu mai bine! Nu uita ca astept sfaturile tale in continuare si mai ales incurajarile tale!!!
Numai bine!
Pt. Avalon, sa stii ca azi ti-am urmat sfaturile cu respiratia, m-am retras cateva minute si parca a trecut mai repede starea aia!!! Am sa incerc sa fac asta in fiecare zi si poate o sa fiu mai bine! Nu uita ca astept sfaturile tale in continuare si mai ales incurajarile tale!!!
Numai bine!
Eu de ieri nu am mai iesit din casa, desi am multi prieteni si familia mare parca m-am distantat de toata lumea. Eu am picat si bacul anul trecut si am facut o mare depresie deoarece la matematica, materia care am picat, am invatat cel mai mult, stiam totul si mi-a venit rau. Acum mai am de dat la matematica si ma pregatesc pentru admiterea la drept, dar totusi am starea aia care te face sa te simti ca esti un nimeni, ca nu ai realizat nimic. Cum am mai zis uneori sunt pozitiva, dar in unele momente incep sa plang si sa ma gandesc la ce este mai rau. Adevarul este ca aparent am o viata linistita, dar problemele din trecut mi-au provocat o trauma. Ma simt neprotejata si nici in momentul de fata nu cred ca am depasit anumite lucruri. Simt nevoia sa vorbesc cu oameni ca voi pentru ca nu mai am incredere in nimeni. :(. Si apropo doctorc89 :da se mai intampla sa te doara ochii si capul deoarece totul se intampla defapt in mintea noastra si de aici vin durerile de ochi si de cap, mereu ne gandim la ce este mai rau si tot timpul simtim o teama.
Ady.n incearca sa lasi de-oparte problemele din trecut! De astea iti vei aminti mai tarziu cu zambetul pe buze! Faza cu bacul face parte din copilaria ta din trairile tale, nu e ceva super nasol! Altii fac lucruri si mai dure! Incearca sa treci peste sa lasi in urma si sa fi optimista, ai incredere in tine si dovedeste-ti tie ca poti mult mai mult! Ai toata viata inainte! Trebuie sa reusim cu totii sa iesim din acest cerc vicios!!! SANATATE MULTA!
Cartile despre care vorbeam sunt PanicAway si Linden Method si sper ca adminul sa nu imi editeze acest post pentru ca e vorba de niste lucruri care ajuta enorm la eradicarea depresiei si anxietatii. Cartile le gasiti pe net sau vi le pot da eu personal prin messenger la acelasi id cu cel de aici.
Multa sanatate si numai bine !
PS: Pt cei care au scapat de anietate, nu va fie frica de recurenta... e ceva normal in procesul de vindecare.
Multa sanatate si numai bine !
PS: Pt cei care au scapat de anietate, nu va fie frica de recurenta... e ceva normal in procesul de vindecare.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4Nu ma pot relaxa din cauza gandurilor negre...
- 4tulburare psihica?
- 24sa fie stresul de vina?
- 3Stari de panica si anxietate
- 10tulburare psihica nediagnosticata
- 7probleme sexuale-psihice
- 6sotia mea sufera de anxietate, atacuri de panica.. recomandare psiholog bun in Galati
- 5Atac de panica
- 2anxietate sau atacuri anxioase
- 9Anxietate. Depresie... Tratament?
- 369Depresie, Anxietate, TOC, TAB, Schizofrenie:Gestionare, Terapii, Suplimente-Solutii ajutatoare
- 6bolnav de neclintit.. cum sa-l conving sa-si ia medicamentele?
- 2Atacuri de panica
- 3Nervozitate Atacuri de panica Acid la stomac
- 2Raspunsuri la atacuri de panica, anxietate, depresie!
- 2Va rog sa imi dati un sfat legat de anxietatea asta !
- 5Atac panica, anxietate
- 3Ce poate fi? transpiratii, gaze, frisoane, anxietate
- 5Ajutor va rog !! ameteala
- 4Stare de rau cu ameteli atacuri de panica si tensiune
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: