Medicamente antidepresive?

Nu am incercat insa nu stiu cum poate ajuta asa ceva, insa asteptam sa ne spui tu cum este ca poate cine stie, ai noroc si merge.

domnule, , doctor" nick, in baza caror rezultate stiintifice asigurati oamenii de, , efectul benefic" al antidepresivelor? exista cumva chiar si un singur studiu care poate afirma cu certitudine ca nivelul serotoninei din creier poate fi masurat??? singurele experiente au fost facute pe soareci! psihiatria nu este o stiinta, iar mintea nu este un organ care poate fi tratat! totul tine de reactia noastra in fata unor evenimente stresante sau traumatizante! cum poti afirma ca poti trata, , mintea" unei persoane? eu am fost o victima a psihiatriei si a antidepresivelor pana in momentul in care tendintele suicidare au devenit extrem de frecvente, in acel moment am inceput sa ma documentez si mi-am dat seama ca antidepresivele sunt doar, , frectie la un picior de lemn". Zoloftul un antidepresiv din gama SSRI a luat zeci de mii de vieti! asa ca inainte de a profita de ignoranta si de suferinta oamenilor, voi, cei care ne indopati cu medicamente, faceti-va un proces de constiinta!!!! oameni buni antidepresivele va creeaza o falsa stare de bine, pe un termen scurt! durerea din suflet nu v-o ia nimeni! singurele remedii sunt vointa, dragostea pt cei apropiati si psihoterapia, care va poate ajuta intr-adevar sa individuati adevarata problema! depresia este o boala a sufletului, nu a creierului! sanatate multa

Mirela, teortic ai dreptate, practic nu, daca se putea inlatura durerea dn suflet, am fi facut-o de mult, iti dai seama ca odata ce ajungi la medicatie, stii ca nu mai ai alta solutie.
Deja ai spus ceva gresit "vointa", asta e luata de depresie, deci tai-o de pe lista, dragostea celor apropiati pune ca nu exista, asa cum se rezolva ?! Ce sa fac apsihologul ? Sa-mi explice ca niciodata nu o sa am ce am nevoie ? Nu-mi trebuie sa arunc si banii degeaba.
Ai doua alternative in acest caz, fie mori acuma dat fiind ca durerea urca asa tare ca o sa vrei sa scapi si te sinucizi, fie mori mai tarziu si mai tragi de timp putin ca sa mai apuci ceva clipe frumoase, cel putin asta fac eu.
Confirm ca medicatia nu ajuta cu adevarat, insa tot atat de adevarat este ca mai apuc ceva zile bune, cand nu s-o mai putea asta e, nici o problema, adios si gata.
Zoloft ma ajuta pe depresie insa te facea apatic deci nu mai aveai emotii si nici contact cu mediu inconjurator, deci la ce folos, e ca si cum ai de toate dar nu ai nimic, ca nu te bucuri de nimic, apare durere din nou.
La tine daca merge psihoterapie inseamna ca real ai sanse la ceva bun, asta este altceva !

buna seara Costy, ma bucur ca esti deschis unui dialog. tot ceea ce am afirmat in postul precedent nu este numai documentat, dar trait si pe propria piele..asa ca imi asum responsabilitatea celor spuse. hai sa le luam pe rand..chiar tu ai spus ca Zoloftul iti creeaza o stare de apatie atat de puternica, incat ai senzatia ca suferinta a disparut, in schimb iti ia bucuria de a te mai bucura de ceva. eu stiu ca depresia este atributul oamenilor cu o sensibilitate ridicata, oameni care simt ca nu apartin unei lumi plina de rautate, invidie arivism..o lume in care toti alearga dupa un trai mai bun, calcand in picioare sentimentele celor din jur. ai dreptate! problema e ca noi nu putem schimba lumea, asa ca trebuie sa incercam sa ne schimbam noi felul in care vedem lumea. crede-ma, ti-o spun din suflet, dupa decesul tatalui meu, tot ce.mi doream era sa mor. 10 ani din viata mea i-am trait in intuneric, zbatandu-ma intre viata si moarte. am facut tot ce mi-au spus psihiatrii, sperand intr-o viata fara suferinta. dar antidepresivele nu-mi pot lua durerea ! nu fac decat sa ma faca, , nesimtita" in fata ei. daca tuaai avea rabdarea sa te documentezi, sa vezi cate persoane, cati copii s-au sinucis fiind in tratament cu Zoloft, Prozac, Xanax..aici cred ca este si o chestiune de personalitate..daca ai curajul sa-ti pui o simpla intrebare:daca antidepresivele ar trebui sa ma ajute sa ma simt mai bine, de ce dracu ma simt asa trist, lipsit de vlaga, fara chef de nimic, un zombie! pe mine mandria m-a stimulat sa ma ridic si sa spun:pai ce faceti ma voi cu mine? ce sunt papusa in mainile voastre? ia mai duceti-va... cu pastilele voastre ca m-ati redus la stadiul de leguma! si in momentul ala mia-m dat seama ca pot lua mii de pastile, ca tata tot mort va fi..iar durerea va ramane oricum pt tot restul vietii..si aici intervine rolul psihologului..nu-l va putea aduce la viata, dar ma va ajuta sa accept ca anumite lucruri in viata nu le pot schimba! si asta e valabil pt toti!

Gresesti ca generalizezi ! Nu toata lumea este la fel, nu inseamna ca daca tu ti-ai revenit, isi revin si altii, pana nu esti in locul aceluia, nu ai cum sa spui nimic.
Pai eu am citit zi si noapte de toate ca sa gasesc o solutie, deci sunt ultimul care nu e documentat, stiu ca s-au sinucis multi, insa asta nu prea m-a speriat ca doar pana la urma eu vad moartea ca o eliberare, aceasta este doar punctul meu de vedere insa.
Tu ti-ai revenit dat fiind ca moartea tatalui tau trecuse si se considera ca daca dupa 6 luni nu trece, e deja depresie, odata cauza inlaturata ai avut mari sanse sa-ti revii pana la urma fara medicatie desi pana la urma nu stii ce modificari au facut acele medicamente chit ca aparent erai apatica, nu stiu ce se intampla daca nu luai mdicatie deloc.
Sa-ti explic ce se intampla deci: depresia si anxietatea ca sa existe fac 'antrenament', deci se autointretin inducand ganduri urate, tonus prost, durere sufeteasca, frica, temeri, deci odata aparuta nu prea mai iesi din cerc fara medicatie cu una cu doua mai ales daca e intensa, luand medicatie, depresia nu mai poate sa se autointretina si asa e posibil sa scapi, poate la psiholog merg cazurile mai usoare sau cele la care cauza depresiei a trecut. Si iti zic eu ca depresia are grija sa nu te mai lase sa poti lupta, iti ia mandria, iti ia energia, vointa sa te vad ce mai faci atunci ?! Tu daca ai vb de mandrie nu aveai depresie ca lumea.
La mine de ex cauza depresiei NU a trecut si nici nu are cum sa treaca asa cum si psihologul la care ma duc de 15 ani a spus-o, singura solutie ramane sa mai trag de timp putin si sa mai apuc clipe bune cu medicatie, am schimbat, nu mai iai Zoloft, iau Remeron care nu da apatie.
Vreau sa-ti spun ca fara medicatie eram f rau si din ce in ce mai rau orice faceam cu psiholog cu tot chiar si psihologul a spus ca nu poate nimeni sa-mi schimbe mie dorinte-le si aspiratii-le, asa ca aia e.
Deja pe anxietate Spitomin m-a cam rezolvat deci degeaba spui tu, iar inainte oricat imi zicea psihologul ca nu e cazul sa ma sperii de aia si aia, nu mergea.
Zoloft a dat apatie insa m-a rezolvat destul pe depresie, sa vad cum e cu Remeron care sa tina depresia deoparte dar in acelas timp sa nu induca apatie. Eu sunt un caz atipic rau de tot.

buna dimineata tuturor. Costy, am citit cu multa tristete comment-ul tau..se citeste multa amaraciune si suferinta in el..eu nu am de gand sa spun cuiva sa renunte la ceva care, , crede" ca ii face bine..poate aici e problema..tu ca si multi altii credeti cu tarie ca medicamentele va ajuta..multdiscutatul efect placebo..te rog sa ma scuzi daca am dat impresia ca judec deciziile altora, fiecare din noi are viata lui si o traieste asa cum crede de cuviinta..dar te intreb un lucru: daca ai o rana la picior, ce faci? iei morfina in fiecare zi sa nu mai simti durerea sau tratezi rana, oricat de dureros ar fi? Antidepresivele sunt ca o morfina pt creier, anesteziaza suferinta dar si emotiile, fara a rezolva cauza. intreaba-te cu sinceritate: eu sunt deprimat sau doar foarte trist? ce nu merge in viata mea? ce as vrea sa schimb? singurul fapt ca te afli pe acest site, inseamna ca tu inca mai cauti raspunsuri, deci vointa nu a disparut. nu te subestima. creierul este un mecanism perfect care are capacitatea de a se regenera singur! tu mi-ai spus ca depresia mea a trecut, pt ca durerea pt moartea tatalui a disparut..eu am prezentat doar un fapt traumatic din viata mea, fara sa spun ca toata viata meaa fost un sir de evenimente traumatice..traiesc intr-o tara care nu e a mea, fara nimeni alaturi care m-ar putea ajuta si cu toate astea, m-am ridicat singurica si am inceput sa ma intreb ce anume nu merge in viata mea de ma simt asa trista? cand vei gasi raspunsurile, vei gasi si forta de a schimba ceva! intre timp sanatate multa tuturor

Eu stiu foarte bine ce nu merge in viata mea, insa nu am cum sa rezolv problema, deci de aici problemele, nu zice ca nu se poate, ca se poate, iti zic eu.
Cazul tau chiar daca ai avut si alte traume, nu se aseamna cu al meu sau al altuia, deci nu suporta comparatie, iti dai seama ca daca se putea rezolva treaba, o rezolvam fara sa mai iau 'morfina', nu trebuia sa-mi spuna nimeni ca nu e bine sa iau morfina.
AD-urile sunt ultima solutie cel putin la mine, ori crap acuma, ori mai trag de timp si crap mai in colo, stai linistita ca nu mi-e frica de moarte, deci asta iese din calcul ca problema.
S-o crezi tu ca, creierul se poate regenera singur in toate cazurile, tu nu stii cat de idiot poate sa fie ! Asa am crezut si eu acum 2 ani si pledam ptr no medicatie pe aici, m-am inselat amarnic.
Din contra, lupta contra ta in loc sa te ajute.
Si sa-ti dau un exemplu foarte concludent, de exemplu cand mananci ceva dulce si bun, in timp dezvolti toleranta deci trebuie mai mult ca sa te simti la fel de bine, creierul ajuta ca aceasta toleranta sa se instaleze, asa ca isi diminueaza nr de receptori, asa ca...de aia ai nev de mai mult.
Daca era destept, isi inmultea nr de receptori si asa simteai de la sine ca trebuie sa mananci din ce in ce mai putin bun si dulce si asa scapai si de toleranta si de dependenta, deci vezi tu ? E tampit creierul asta.
Inmultindu-si nr de receptori aveai nevoie de mai putin ca sa te simti la fel de bine pentru ca avand mai multi receptori se stimulau mult mai facil cu mai putin stimul, deci ti-am zis ca sa intelegi mecanismul. Iar asta este un ex numai, insa la multe se comporta la fel si la Cocaina, si la cafea si la orice aduce placere, sex si altele.
La depresie la fel, el nu stie sa se apere, din contra, alimenteaza depresia si anxietatea din ce in ce, la unii se rezolva ca e depresia mai slaba probabil.
Deci mintea noastra ne e dusman de fff multe ori din pacate.

Raman socat de ce se petrece pe aici...pseudo pshihologi vorbesc despre psihiatrie, pacietii au devenit medici si fac scheme de tratament...se dau verdicte pe seama medicamentelor...costy acum mult timp ti'am spus ca nu exista pastile minune ci exista combinatii de medicamente care dau rezultate. dar daca incepem sa vorbim iarasi de suflet precum ciorapel cu siguranta nu vom avea o rezolvare a problemelor...chiar in timp ce scriam acest post vad in josul pagiinii "Elimina depresia natural - Scapa de depresie si anxietate in 7 zile" am intrat si surpriza poti sa invingi depresia doar citind o fituica de 200 de pagini...in seara asta am comandat'o si in 2-3 zile astept sa o primesc...ma pregatesc sa ard toate tratatele de medicina iar aceasta noua carte le va lua locul in biblioteca. revin cu amanunte dupa ce citesc cartea,
sunt curios ce tratament mai iei si cum te mai simti costy.

Bine ai revenit Wip, tocmai asta ii explicam si Mirelei si anume ca nu e asa cum crede de usor, a avut mare noroc ca si-a revenit.
Eu ma simt cam naspa, tratament facut pana Joi 8 Noiembrie:
Zoloft 1 x 50 mg de 3 luni si o saptamana
Elontril (Bubropiona) 2 x 150 mg/zi de 6 saptamani
Spitomin 3 x 10 mg/zi de 8 saptamani
Concluzii: Parti bune - Spitomin a lucrat destul de binisor pe anxietate si teama, pe timp ce a trecut partea anxioasa a depresiei s-a diminuat in mare parte, Zoloft lucra binisor pe depresie luand in mare parte raul ala general, iritabilitatea, tristetea, posacenia, aparea tonus bun si bunadispozitie asa aiurea.
Parti rele - Elontril cred (insa nu-s sigur) ca nu m-a ajutat mai deloc in afara ca ma agita aiurea si nu ma mai lasa sa dorm cum trebuie, cum reduceam Zoloft cum revenea depresie incet dar sigur ca si cum Wellbutrin nu era in schema, Zoloft inducea apatie totala (sindromul AAS), deci nu mai aveam motivatie sa fac nimic, eram total indiferent, nu mai aveam emotii din mediul inconjurator absolut deloc, iar daca faceam ceva ce in trecut imi placea, ma plictiseam sau eram indiferent, tonusul era neacoperit, ma bucuram in prostie aiurea si atat.
Nu mai aveam chef nici de sport iar daca faceam mai mult de o ora imi era rau apoi agravandu-se depresia.
Tot stand asa in apatia aia, am inceput iar sa devin iritat ca ma plictiseam necaptand placere din nimic.
Asa ca m-am dus la medic Joi si a scos Zoloft, a bagat Remeron de la Organon 30 mg/zi seara, in rest a pastrat Elontril si Spitomin.
Cum am mai spus mai sus am testat reducere Zoloft de la 50 la 25 si in cateva zile revenea incet depresia.
Evident ca la unii SSRI nu induc apatie ca la mine si la alti ghinionisti ca mine, am gasit pe net despre sindromul AAS care nu e precizat in prospect. Asa am patit si cu Cymbalta, ma trezisem o masina incet incet ca si ala lucreaza pe Serotonina inhiband recaptarea ei.

Asa ca am fost Joi la medic si mi-a scos Zoloft zicandu-i ca nici apatia nici depresia nu le accept ca de fapt asta e moarte lenta si nu doresc asa viata, asa ca a bagat Remeron 30 mg/seara, in rest a pastrat Elontril-ul si Spitomin.
A ales Remeron dat fiind ca este un AD bun si nu induce apatie ca SSRI-s.
Asa ca de Joi iau asa deci am 5 zile, insa e durereeee, Remeron imi induce putin somn ca parte buna, partea rea este ca-mi induce si depresie deci pica si tonusul, un disconfort naspa general de visez urat si mi-e putin rau la general, mananc dulciuri in prostie mai rau ca pana acum, ma sedeaza si emotional, da si fina iritabilitate, tu ce parere ai Wip ?
Deci blocarea receptorilor 5HT2C si HI1 la mine da urat, as avea sanse ca dupa 4 sapt sa fie bine, sau...nu ?
Ca in ritmul asta nici nu pot dormi ca lumea, nici nu pot face altceva, iau Kg in plus in prostie, nu stiu daca as rezista 4 saptamani asa, hai sa zica ca, cu Kg as accepta daca e ptr o cauza buna, insa restul e cam naspa, fiecare clipa e un disconfort naspa.
Concluzia este ca am nevoie de un AD nonSSRI care sa lucre pe Serotonina !
Medicul a spus ca dupa 7 zile sa-l sun si sa-i spun ce si cum.
Poate imi dai si tu o parere daca doresti desigur, nu mai stiu ce sa mai fac, crede-ma, deja...sunt speriat.

Costy, dacă ai îngăduiţă pentru părerea unui profan (medicii fiind cei chemaţi să se pronunţe ÎN CUNOŞTINŢĂ DE CAUZĂ)...


Io... dacă aş fi tras ce ai tras tu (mă refer la eşecurile astea cu tratamentele)... nu m-aş îndepărta prea mult de combinaţia 'Zoloft + Spitomin' Din câte efecte parţial pozitive enumeri tu în urma acestei scheme de tratament - AUTHOR - COSTY: 'Deja pe anxietate Spitomin m-a cam rezolvat deci degeaba spui tu, Zoloft a dat apatie insa m-a rezolvat destul pe depresie'... parcă tot în zona aceasta ar fi schema de tratament cu reactivitate pozitivă pentru tine. Sigur, cu ajustare de doze, eventual înlocuit genericul (dacă vreunul dintre medicamente este generic - aş cumpăra FORMULA PATENTATĂ, FORMULA ORIGINALĂ). N-ar strica să ai în vedere inclusiv faptul că unii dintre producători realizează tablete cu PURITATE mai mare, pe când alţii adaugă excipienţi mai dificil de suportat. (Clara se plângea de o asemenea chestie în ceea ce priveşte companiile farmaceutice producătoare de Litiu).

În plus, eu aş mai ţine cont de o chestie: tu tot schimbi tratamentul cam la trei luni. Ficatul şi neurotransmiţătorii NEavând suficient răgaz să se DEsensibilizeze, efectele tratamentelor trecute PERSISTĂ... MĂCAR PARŢIAL. Şi atunci optica ta asupra REZULTATELOR tratamentului în curs... poate fi afectată de inexactitate.

Eu citesc cu destul interes ce scrii tu, dându-mi seama cât de mult te zbaţi să îţi ameliorezi calitatea vieţii. Eşti aproape de reuşită (aşa percep eu din ultimile tale postări).

Cu Spitomin merg mai departe oricum, Wellbutrin vad ca in afara sa ma agite si sa ma faca sa nu dorm, nu face desi am 7 saptamani de cand il iau.
Zoloft l-am luat original si doza minima de 50, cu 25 am incercat si deja ies din doza terapeutice si nu mai are efect, deci nu am ce sa mai ajustez, cu 50 nu mai am viata deloc, degeaba ma simt aparent binisor razand ca prostul in continuu daca am apatie si anhedonie generala, asta nu se numeste viata, dupa un timp iar apare depresie si nu am rezolvat nimic, am devenit o masina si atat, scopul meu nu e sa traiesc pur si simplu, ci sa ma bucur de acest trai. Daca maresc doza la 75 sau 100 e mai rau cu apatia.
Remeron imi induce adevarat putin somn si era bine, insa in acelas timp induce o sedare urata cu depresie si disconfort general de visez numai porcarii cu fundal depresiv sau anxios, iar dimineata ma scol cu draci pe mine, iritat si tot cu un rau general, plus ca ma sedeaza si emotional, eu iau mai departe, insa nu cred ca se va schimba ceva, mananc in prostie deci naspa.

Cu pauza intre medicamante ai dreptate, doar la SSRI nu conteaza, acolo poti sa iei fara sa faci pauza, insa cand bagi alta clasa, trebuie, de ex Zoloft l-am luat pe curat cum s-ar spune, aveam o luna pauza de orice AD.
E nenorocire ce sa mai zic, am in plan si Valdoxan iar (ca l-am mai testat si n-a mers), si Coaxil si Trittico, tot studiez pe net cum actioneaza ca sa prind smecherezul, il prind, insa greu cu oboseala asta. Trebuie sa inteleg ce da iritabilitatea, ce agraveaza depresia, ce agraveaza pofta de mancare.
Pana a urma am sa ajung sa fac rost de agonisti si antagonisti selectiv ptr fiecare grup de receptori daca este nevoie ! Adevarat ca se spune cum ca multe procese au loc si indirect, insa paan acum am observat ca merge mai pe direct in mare. Blochezi HI1 BUM apare somnolenta, stimulezi HI1 bum, nu mai ai somn, asta asa ca exemplu.
De ex Remeron imi face rau ca blocheaza si HI1 dar si 5HT2A, iar de la blocarea receptorilor 2A vine sedarea urata, si tot asa, cel putin la mine asa este, efectul apare la nici 30 min de la folosirea anume agonist sau antagonist pe acel tip de receptori !
.

Wipişor, nu se putea sa nu pomenesti tu de mine.... -))

"Pseudo-psihologii " aia de care vorbesti tu, sunt cei in masura sa amelioreze sau sa vindece oamenii de tulburari si boli psihice!

Ei au in mana cheia, pentru ca se duc la CAUZE, in timp ce tu, psihiatrul, mergi doar la efecte. Adica iti "vindeci" pacientii de-a-ndoaselea! .... Adica NU-i vindeci!



P.S. Daca tot le stalcesti specializarile, oare ce-ar fi sa-ti spun si eu pisihiatru?!?......sau mai pe scurt, pisi......



-))

Hai sa-ti explice je tie Ciorapica cum e smecherezu' deci:
Adevarat ca in cazuri mai usoare merge psihoterapia, iar asta chiar am citit cum ca dupa psihoterapie cum trebuie, chiar pacientii nu mai au anxietate un an apoi, revine dupa aia insa oricum se merita sa faci 3 saptamani intens psihoterapie ptr alt an. Este o carte groasa rosie despre anxietate.
Sau chiar pe depresie slaba cand il faci pe pacient sa constientizeze ca perceptia lui neagra asupra a tot, este falsa.
Insa cand lucrurile se complica rau si dai intr-o depresie din aia tzeapana de tot, psihoterapia nu te mai ajuta cu nimic din cauza ca depresiae asa de 'desteapta' incat te face sa simti cu toata fiinta ta ca nu mai ai nici o sansa, orice sfat, orice lucru bun constientizat nu-l simti, asa ca e degeaba, tot trist esti, tot durere in suflet ai, tot vrei sa mori, o sa zic, da da da asa o fi dar eu tot vreau sa crap.
Deci cu alte cuvinte intai trebuie sa redresezi cat de cat sistemul ca sa-ti permita sa actioneze psihoterapia cum trebuie !
Mai exista o sansa si anume sa iei depresia din pripa, si atunci nefiind inca destul de puternica, sa ai sanse sa-o inlaturi cu psihoterapie, insa in nici un caz in stadiu avansat.
Este greu sa-ti dai seama cand apare depresia, de multe ori nu se manifesta standard, poate apare tensionare, un rau general din creier sau teama ori anxietate fara sa fi trist, dezamagit si asa mai departe, cel putin asa a fost la min, iar cand apar simptomele specifice sa fie deja too late. Iar de multe ori cauzele nu sunt constientizate ca sa-ti dai seama de unde vine ca sa redresezi la timp.
Dupa cum vezi am zis si de bine despre psihoterapie unde a fost cazul.
Ai inteles ? Si lasa tu in pace psihiatrii ca ei au treaba lor, voi psihologii pe a voastra, ambele metode merg in cazuri diferite.

Buna, am 22 de ani si cred ca sufar de o forma mai mica de depresie, in sensul ca am ganduri pesimiste, deseori parca nu mai am chef de nimic, nu mai sunt omul acela energic care se trezea optimist dis de dimineata.Acum 9 luni am sufetii enorm cand micutul meu a fost grav bolnav, nu am avut nici o copilarie fericita(parintii mei fiind divortati de 15 ani) si cred ca toate aceste suferinte ma-u afectat in timp mai mult decat as fi crezut.Am reusit sa trec peste orice obstacol al vietii insa decand micutul mi-a fost bolnav parca nu reusesc sa-mi revin, am o strangere permanenta in piept(uneori am impresia ca e de la inima) insa eu cred ca e mai mult un fel de suferinta, o apasare urmata de multe suspine.De multe ori lang noapte fara ca nimeni sa stie, ma invinovatesc pentru tot eea ce m-i se intampla, am impresia ca nu sunt o mama suficient de buna desi imi iubesc copilul mai presus de orice, am tot timpul impresia ca am sa mor sau ceva rau are sa m-i se intample, nu suport sa-mi bage nimeni ceva de vina si de multe ori ma enervez pe chestii minore.Cel care observa schimbare mea este chiar sotul meu care ma si sfatuit sa consult un specialist pentru a ma ajta sa trec de aceste ganduri.Mi-am facut analizele, toate mi-au iesit bine de fiecare data insa eu tot nu ma simt bine.Spuneti-mi va rog voi ce simptome ati avut inainte sa mergeti la un specialist?Va multumesc frumos!

Cam exact simptome-le pe care tu le ai, le-am avut si eu si sunt exact ale depresiei.
Dat fiind ca, cauzele depresiei s-au cam dus (baiatul nu mai este bolnav acum), ai mari sanse sa-ti revii complet cu tratament corespunzator cel mai devreme in 6 luni, insa si cu mediu corespunzator deci fara suparari si alte tampenii, intelegere in familie si asa mai departe, fara prea mult stres.
65 % din depresii tratate corect se remit complet, cel putin asa am auzit tot de la medici.
Evident ca la unii depresia se trateaza si in 2 ani, altii iau medicatie pe viata, dar nu trebuie sa pornim de la ideea 'gata domne, nu se mai vindeca' ca nu se stie, depinde de la caz la caz.
Ramane trauma din copilarie, acolo nu stiu ce sa spun ca aia amprenteaza psihicul pe viata.
Ai putea incerca si psihoterapie daca simti ca te-ar ajuta si crezi in metoda asta.
Asa ca te duci la un medic psihiatru si ii spui cum te simti, el va decide ce si cum.

Mi-am facut analizele, toate mi-au iesit bine de fiecare data insa eu tot nu ma simt bine - Luisa 23, daca toate analizele sunt bune esti un caz fericit. Cel mai bun psihoterapeut esti tu insati. Fereasca D_zeu sa fii in locul altora care au zilele numarate si care nici macar nu au avut ragazul sa afle asta la timp pt a face ce se mai putea.

Nu sunt eu la ultimul comentariu.

The Eye :), nu conteaza ca analizele au iesit bine, depresia e depresie, de aia nu te simti bine probabil, ar fi trebuit sa iei tratament si poate iti reveneai. Adevarat ca depresia poate apare si in urma unui hipotiroidism insa daca a iesit bine si acolo adica TSH si FT4, aia e.

The Eye, normal ca nu esti tu, cea de sus are :) dupa.

Luisa, citeste cu mare atentie mesajul meu.

Nu ai ce cauta pe topicul asta si nu ai ce informatii sa primesti de la niste oameni cu creierele spalate de medicamente si cu constiinta alterata, tot de medicamente! Ei te vor indemna catre acelasi drum GRESIT pe care l-au ales si care i-a adus in stare de legume, pe cei mai multi dintre ei.

Nu e nimic in neregula cu tine, esti o persoana normala, doar ca te-au coplesit problemele si din pacate nici nu cred ca ai mare ajutor de la cei din jur.
Nu te da pe mana medicamentelor antidepresive, ca nu asta e rezolvarea, ci urmatoarele:

- fa-ti o analiza a vietii tale si vezi ce nu merge bine

- intreaba-te ce sperante si teluri ai avut si pe care nu ti le-ai indeplinit, SI FA TOT POSIBILUL SA LE ATINGI

- cere-i ajutor sotului tau, dar mai ales sprijin emotional. Daca nu ti-l da, atunci aici e o mica MARE problema

- fa eforturi si plateste-ti cateva consultatii la un psiholog bun. Sigur te-ar ajuta sa vezi pe unde te afli acum si mai ales ce doresti de la viata asta si pentru tine, nu numai pentru copil si familie.

Luisa, depresia inseamna o acumulare de probleme, griji, stres, suparare, NEFERICIRE, neimplinire etc.
Toate aceste lucruri nu se rezolva cu substante chimice care iti umbla la creier (deci total aiurea), ci cu schimbarea vietii, a gandirii, a atitudinii. Sunt multe carti care te-ar ajuta sa te limpezesti, dar cu un copil mic, nu prea ai timp. Cel mai simplu este sa mergi la un psiholog bun. Investeste niste bani in tine, nu e mare lucru, in schimb s-ar putea ca aceste cateva sedinte sa-ti lumineze mintea si sufletul si sa-ti arate calea corecta pe care trebuie sa mergi.

Succes si fii linistita, nu e nimic in neregula cu tine, esti o persoana sanatoasa si normala.

Bon, fa cum a spus Ciorapel si apoi sa vii sa ne spui cum iti este, este posibil sa mearga desi si eu ti-am spus varianta cu psihoterapia, ca pana la urma fapta conteaza nu vorba, astept de la tine raspuns intr-o luna sau doua cum iti mai este.

Multumesc Costy2007 si Ciorapel pentru ca mi-ati raspuns!

Tot am stat si m-am gandit si cred ca ce ma, , termina psihic, , e defapt aceasta, , apasare in piept, , care nu imi da pace.Solutia : aspenter si aspacardin (intr-un cuvant magneziu si aspirina, fiind asistenta medicala stiu ca ajuta cordul in orice fel de afectiuni) cred ca fumatul imi provoaca belele si mai si stresu, inima nu primeste suficient oxigen si iaca asa poate aparea anghina pectorala(o durere in zona inimii) datoratat ingustarii unor artere principale ale ce duc spre cord dar care se poate trata.Am sa merg si la un medic cardiolog bun pentru a sta linistta ca nu e nimic grav.
Pentru problemele emotionale am decis sa apelez la un preot din orasul meu, un preot caruia ii poti spune orice si simt ca el m-ar putea ajuta, In consecinta maine merg la biserica sa stau de vorba cu el.Simt ca mi-ar face bine, defapt si stand de vb cu o prietena, decarcandu-mi sufletul simt ca mi-e din ce in ce mai bine.
Un psiholog bun e un om cu experienta de viata care stie sa-ti dea sfatul potrivit in momentul potrivit.

Sotul meu este un om extraordinar care imi intinde umarul si ma alina de fiecare data cand ma simt, , rau, , Conteaza foarte mult lucrul acesta si sunt sigura ca, cu ajutorul lui, al preotului si al unui medic cardiolog am sa reusesc sa trec cu fruntea sus si peste aces, , hop, , in care stresul m-a doborat.
Sunt sigura ca am sa revin acea fata puternica care am fost inca din cruda copilarie!Cand reuseam sa trec cu runtea sus peste orice necaz!

@ Luisa23

Fa-ti analizele la inima si ia numai ce da doctorul pentru problema ta cu inima daca ai asa ceva.
Daca nu, incearca sa te vada un medic psihiatru.

Poti sa te imbolnavesti de alte tampenii daca tratezi anxietatea de exemplu cu aspenter si aspacardin.

Luisa, in nici un caz nu esti de psihiatru!

Cel mult de psiholog / psihoterapeut.


Fii desteapta si rezolva-ti viata asa cum trebuie, adica NU cu pastile. Mai ales ca zici ca ai un sot deosebit.



Numai bine.

Daca iti face bine sa discuti cu preotul, este f bine, fa e simti, iar daca simti ca ai dori sa discuti cu un psiholog, fa si asa.
la inima nu ai nimic, este de la anxietate care face unori sa te doare anume orgam si sa juri ca ai avea ceva la el, du-te sa faci analizele dar cam asta e, anxietatea te face sa-ti pui problema ca ai avea aia si ailalta ca sa ai motive sa te sperii iar si din nou, cu alte cuvinte se autointretine :). Eu nu cred ca inainte de depresie si anxietate te durea inima ! Ca de fumat fumezi de mult, nu de 6 luni. Daca medicul iti va zice ca nu ai nimic, e clar, desi s-ar putea sa nu fi convinsa nici atunci, iar daca este asa, va trebui sa ajungi si pe la un psihiatru daca nic cu preotul si nici cu psihologul nu merge.

Dr House, Wip, o intrebare, 50 mg Solian folosit ca AD si ca antianhedonic mi-a dat depresie dupa 30 min de cand l-am luat, era ca augmentare dat find ca sunt in continuare pe Wellbutrin XL (Elontril) si Spitomin. Mi-am revenit dupa ce nu am mai luat adica de ieri, luasem doar trei zile, Joi, Vineri si Sambata.
Medicul a spus sa-l opresc de urgenta in acest caz.
Ce parere ai ? Pe multi i-a ajutat pe anhedonie si apatie.
Dopamine agonist si anume Dostinex in doza de 2 mg imi da depresie la 21 ore de la aministrare, posacenie, leneveala, tonus cam jos, insa fara anxietate, iritabilitate si nervi, trece aceasta depresie in cam 5-6 ore insa, si nu mai apare adca nu mai iau iar Dostinex, si asta e folosit ca augmentare cu un AD si a dat rezultate la unii.
Solian 50 mg da depresie mai rau ca cel de mai sus, imi vine sa dorm continuu de la depresie si imi e si rau permanent la general, si am fin si iritabilitate dar si relativa teama, trece si asta dupa anumit timp daca nu mai iau.
Mirtazapina la fel, imi dadea depresie si cu draci pe mine desi fara teama, si aia trece dupa ce nu mai iau.
Dostinex pana incepe sa-si faca efectul inhiba neoronal firing, deci banui ca nu mai scuipa aia cu Dopamina si de aici depresia, asta pana ce se leaga el de receptori si incepe sa-si faca efectul, dar nu e bun ca da anhedonie si depresie de rupa cand il opresti.
Solian blocheaza receptorii D2/D3 presinaptici si s-ar spune ca imbunatateste dopaminergia insa nu-s asa convins, eu cred ca prin blocarea alora, blocheaza si cumva secretia de dopamina si iar depresie.
Mirtazapina pune frana la 5HT2C si nu stiu de ce am impresia ca de acolo vin dracii si depresia, mai ales ca si Valdoxan (NDDI), blocheaza 5HT2C si la fel apar nervi si iritabilitate + depresie.
Asa ca am facut rost de un DRI cum trebuie si am sa-l testez, ca asta nu e certat cu dopamina, se comporta ca un SSRi dar pe dopamina ! Sa vad ce iese.
Dovada ca cele certate cu Dopamina imi fac rau, este ca Wellbutrin care nu face asta, imi face bine cat de cat desi lucreaza minimal pe dopamina.
Ce au doamne astia de s-au ferit de DRI ?! :))). Poate la unii le e bine cu el. Nici un AD nu lucra bine pe dopamina adica exact aia care ajuta la motivatie, placere.

Buna,

Am 27 ani si sufar de depresie anxioasa. Am fost la un medic psihiatru care mi-a pus diagnosticul si mi-a dat un tratament cu Xanax 0.50 mg / zi si Asentra 0.50 mg / zi. Am luat timp de 5 luni dupa care la indicatiile medicului am inceput sa reduc treptat. Timp de vreo 2 luni am luat Asentra 0.25 si Xanax 0.25 zi, apoi mi-a oprit xanaxul si mi-a dat Medazepam 10 mg /zi si asentra 0.25. M-am simtit foarte rau, mi-au revenit toate starile depresive si a trebuit sa reincep xanaxul...am continuat alte 2 luni cu 0.25 asentra si 0.25 xanax, dar de data asta de capul meu pt ca nu am mai mers la acel medic din motive evidente... Am continuat sa reduc treptat pana ce am ajuns sa iau un sfert din 0.25 xanax si 0.25 asentra timp de inca vreo 3 luni. De 2 saptamani am oprit xanaxul si asentra si am intrat pe ceva naturist care se numeste Emocalm. In prima saptamana m-am simtit ok, chiar f bine insa de cateva zile ma simt foarte rau si mi-au revenit atacurile de panica, starile despresive si simptome de sevraj. Va rog sa ma ajutati cu pareri cei care ati mai trecut prin asta pentru ca nu vreau sa reiau medicanentele, trebuie sa scap de ele odata pentru totdeauna. Poate stiti ce as putea lua ajutator sa imi linisteasca starile de sevraj, ma simt foarte rau...

@ roxana-roxana

In prima saptamana v-ati simtit ok nu pentru ca v-ati vindecat de depresie si ati luat emocalm, ci pentru ca mai erau in organism ramasite din tratamentul pe care il luaseti 5 luni si organismul le-a consumat pe acelea.
Lasati naturistele, scrieti pe o hartie foarte clar ce ati luat pina acum si ce perioade si mergeti la un alt medic mai competent sa va faca o schema de tratament.
De obicei, aceasta schema se urmeaza 6 luni. Daca pacientul se simte ok, doctorul ii face o schema de reducere si numai daca se simte 100 % ok cu ele reduse, renunta la ele complet.
Daca aveti stari atat de suparatoare de sevraj, atrageti atentia doctorului si nu mai luati asa multe benzodiazepine. De obicei astea dau sevraj si nu aveti voie sa luat mai mult de 2-3 luni, incluzand aici si perioada de reducere progresiva a dozei. Dv. ati luat xanax care e o benzodiazepina, urmata de medazepam care e o benzodiazepina.

Roxana, cand ai depresie nu prea se dau benzodiazepine pe termen lung dat fiind ca ele pot induce depresie, si sevrajul de la ele tot asa poate sa dea.
Dupa 5 luni de tratamnt cu Asentra trebuia sa-ti fi revenit in mod normal cat de cat, ai avut belele de la Xanax si Medazepam, eu am trecut prin sevraj de la benzo si pot spune ca am cunoscut iadul.
Nu mai trebuie sa iei benzodiazepine ci poti merge la un medic si sa-i zici de Spitomin care e un anxiolitic bun, ajuta bine pe anxietate, nu da dependenta si alte nenorociri, doar ca-si face efectul dupa 3-4 saptamani de cand incepi sa iei.
In plus ptr depresie ai putea incerca din nou Asentra un 50 mg/zi poate chiar Zoloft care este variana originala de la Pfizer a Sertralinei si sa iei minim 6 luni concomitent cu Spitomin 30 mg/zi (asta e doza terapeutica), si vezi cum este. Ca daca nu-ti revii din recadere, va tebui sa iei un antidepresiv oricum. Plus ca Asentra lucreaza binisor si pe anxietate.
Benzo se mai dadeau la inceputul tratamentului cu antidepresive SSRI dat fiind ca ele pot la inceput sa accentueze anxietatea, dar dupa 2-3 saptamani trebuia sa ti-l scoata.
Sau poti incerca Spitomin 30 mg/zi + Cipralex 10 mg/zi care si asta este un AD f bun.
Dar in final tu te duci la un medic si te consulti cu el, el decide ce faci in final. Poti comenta cu el variante-le pe care ti le-am dat eu daca vrei.

Inca ceva, in timpul tratamentului cu Asentra, ai devenit cumva indiferenta si demotivata ?

Buna Costy, iti multumesc mult pentru sfaturi. Da, in timpul tratamentului cu asentra am devenit oarecum indiferenta in sensul ca in momentele in care inainte eram destul de impresionata sau emotionata in anumite momente, sub asentra nu aveam nici o traire. Ideea e ca aseara am luat un sfert din 0.25 xanax inainte de culcare pentru ca nu mai suportam starea de rau si pot sa spun ca azi de dimineata m-am trezit bine si zambareata, ceea ce fara xanax nu se mai intamplase de mult... Am decis sa iau xanax aseara pentru ca ieri am avut 2 atacuri de panica consecutive si stari de plans inexplicabile...pur si simplu mi se umpleau ochii de lacrimi fara un motiv, plus starile de greata, cefalee, tahicardie, etc... Mi-e groaza sa merg iar la un alt medic cu care as lua-o iar de la zero si sa incerce noi scheme de tratament care dau sau nu rezultate. Prefer sa ma interesez singura si sa vad exact cum imi reactioneaza organismul. M-am gandit ca ar fi bine sa iau un sfert din 0.25 Xanax o data pe saptamana, poate in felul asta mai pacalesc organismul. E clar ca depresia nu e tratata total odata ce mi-au revenit starile cand nu am mai avut Xanax in corp. E greu dar nu imposibil, de asta am scris pe forum sa ascult si alte pareri legate de problema asta..mai ales ca cei care au trecut deja prin asta sau ceva asemanantor ma pot ajuta mai mult decat un medic care va incerca alte tratamente. Sa nu ma intelegeti gresit, nu sunt suparata pe medici, doar ca uneori bombardeaza cu medicamente mult prea dure si nu ne pun in tema cu ce urmeaza atunci cand vrem sa le lasam iar asta nu mi se pare tocmai ok!

Sub nici o forma nu lua benzodiazepine de capul tau si ti-o spun prieteneste cu toata caldura posibila
Xanax este bun, atata vreme cat este dat de catre medic, sub observatie medicala, altfel, nu vei sti cum sa il scoti din organism.

Mai mult decat atat, este cel mai "siret" medicament anti-anxios, in sensul ca dupa cateva saptamani de utilizare ca sa obtii acelasi rezultat va trebui sa maresti doza.

Mergi la un medic, ia-o de la 0, el va sti cum sa abordeze tulburarea ta.