Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

Pe mine ma mai inteapa inima din cand in cand, mi se pune ca un junghi.
Urechi infundate nu prea am.
Se pare ca fiecare organism are reactiile lui.

Santi, de cand am anxietate nu am mai avut zile sa ma simt ca inainte de ea, totul s-a schimbat.

mircea,
simti vreo ameliorare de cand iei spirulina?

santi, eu am avut zile ca inainte, deci nu dispera. am avut zile sau jumatati de zile cand am uitat de anxietate. dar asta s-a intamplat cand am acceptat ce se intampla cu mine si am inceput sa pun in practica tot ce am invatat de la psiholog. rabdare! ne revenim cu pasi mici!

Ii poate face bine cred, dar intr-o mica masura, in nici un caz sa fie unic tratament in anxietate.

Popik ma simt f bine multumesc de intrebare, pe data de 19 aprilie se implineste un an de cand a inceput cosmarul, Doamne prin ce am trecut!Acum zic eu ca mi-am revenit in proportie de 99%, nu ma mai sperii pt orice doar intr-o f mica masura daca simt cate ceva.azi am mai fost la o sedinta de reflexoterapie iar terapeutul spune ca sunt printre cei mai sanatosi pacienti pe care-i are si omul e recunoscut pt sinceritatea lui!Iau in continuare spirulina, de cand am inceput sa iau pot sa spun ca e cea mai buna perioada din ultimul an!Mogdyyy, crede-ma ca si eu am trecut prin ce treci tu!Ma regasesc in absolut toate simptomele tale, fara exceptie.Si eu credeam ca voi suferi toata viata de ameteli, astea sunt cele mai groaznice stari si de aici se declanseaza restul.Poti sa treci peste ele, noi suntem dovada, cei care am scapat de ele!

Buna seara, tuturor !
Multumesc, geluromanu, pt incurajari!
Ti-am lasat un mesaj privat.

Katy_p...Din pacate, de aceasta boala nu se poate scapa, doar ameliora..
Cu scuzele de rigoare, dar nu pot sa fiu de acord cu acesta afirmatie.Am povestit in urma cu ceva timp prin ce suferinte am trecut timp de 3 ani, asta intamplanduse in urma cu vreo 14 ani, dar finalul a fost fericit, efectiv nu am mai avut absolut nimic. Am fost si sunt perfect sanatos, nu mai am nici ameteli, nici teama de ceva, nici ganduri negre, totul a trecut ca un vis. Deci va spun ca se poate vindeca de anxietate si depresie si fara sa ramai cu sechele. E nevoie de vointa, optimism si credinta.
Geluromanu ma bucur ca esti bine, vei vedea ca pe masura ce timpul trece vei fi si mai bine. Vor mai veni momente trecatoare de anxietate, dar vor fi din ce in ce mai rare si de scurta durata. Din experienta pot spune ca in 2-3 luni trebuie sa te vindeci total. Deci esti pe drumul cel bun. Spirulina e foarte buna, deci nu vorbesc prostii.

scuzati-ma dar si eu am opinie precum popik de anx.se poate scapa, mai greu dar se poate, si eu anul trecut nu ma gandeam decat ca asa voi ramane vesnic, ca nu voi mai fii niciodata ca inainte s.a.m.d dar m-am inselat. Parerea mea personala e ca totul depinde de noi, cu sau fara ajutor, cu sau fara medicamente va spun din toata inima ca se poate iesi din starea asta.

Buna tuturor.am avut o saptamana plina si am intrat doar pe fuga pe forum sa vad ce mai faceti si cum va mai simtiti.
Uitati ca mi-a venit si mie randul sa am o noapte nedormita...ei si ce, cum a fost a si trecut.M-a luat pe nepregatite o senzatie de caldura si panica dar care au trecut in cateva minute si am ramas doar cu vechea mea incordare si tremuratul fara control.Dar pot sa zic ca as mai rezista la asa ceva.Nu a mai fost la intensitate maxima panica.Mai greu cu somnul pentru ca se mai foia si sotul langa mine pentru ca e cam racit si asa ca am cam facut noapte alba amandoi.Adormea el, ma trezeam eu pana pe la 4 dimineata.Dar dupa aceea ne-am linistit amandoi si omn pana la 9 dimineata.
Cum am mai zis.s-au redus starile de rau si ca numar si ca intensitate.Chiar daca am luat o pastila de alprazolam tot eu m-am linistit prin simplu gand ca starea de panica nu mai e asa de intensa si intr-un fel ma bucuram ca nu mai e asa de groaznic.
Asa ca de dimineata am fost si la cumparaturi, ne-am plimbat putin...bineinteles am dat iama in gogosile cu ciocolata :D iar diseara ne intalnim mai multi prieteni si petrecem Floriile (pentru maine :D)
Nu stiu daca se vindeca sau nu anxietatea sau doar se amelioreaza.Nu pot sa zic ca in ultima perioada am luat pastile sau ceva ce ar trata anxietatea sau am incercat nu stiu ce metode pentru relaxare.Pur si simplu am trait.O alimentatie cat de cat sanataoasa in functie de buget, sport cateodata si incerc sa nu ma mai gandesc prea mult la viitor.
@Katy_p...sa stii ca daca ai un servici si te descurci si ai o familie langa tine esti super norocoasa.Eu sunt terifiata de gandul ca daca o sa ma angajez vreodata nu o sa ma descurc sau ca nu o sa ma angajeze nimeni pentru ca sufar de anxietate.Tu ai declarat la locul de munca faptul ca esti sub tratament cu antidepresive?

Ronicolle, nu trebuie sa iti faci probleme ca nu te vei descurca la locul de munca. O sa te descurci. Asta se intampla datorita faptului ca ai avut probabil o pauza mai lunga. (Asta mi-a spus si mie psihiatra mea). Am avut si eu aceleasi spaime cu serviciul. La locul de munca nu trebuie sa declari ca ai anxietate. Eu asa am facut. Nici macar medicului de familie nu i-am spus. Pentru ca de la el trebuie sa iei o adeverinta care sa ateste faptul ca esti apt de munca iar in cazul in care ai anxietate sau depresie medicul de familie iti va trece asta in adeverinta. Si eu una nu cred ca e bine. Mai nou spaima mea este ca nu imi gasesc serviciu. Acum ma simt capabila sa am unul.

Pentru perioadele cu insomnii, inainte de tratamentul medicamentos, eu luam melatonina si dormeam ca un prunc. Mai exact am luat Bien Dormir cu melatonina. Am mai luat si valeriana dar nu prea isi facea efectul

@ mircea u
Nu te ingrijora, am avut si eu simptomele tale cu dureri in dreptul inimii, presiune parca in tot capul. Intr-o seara am crezut ca am facut infarct, atat de rau m-a durut inima. Acestea au trecut de la sine, dupa cateva luni, probabil cand am avut o perioada mai linistita si fara prea mult stres.

@ mogdy
Uite am cautat pe google un medic psihiatru bun. Iti pun link mai jos.
1.) http://www.calificative.ro/medic-psihiatru/focsani/doctor-ilie-laura-madalina
2.) http://www.la-psiholog.ro/cabinet-individual-de-psihologie-ursu-balaci-mariana

Buna, Daniela_C.
Multumesc pt link-uri si sustinere.
O sa ma informez. Tu de unde stii ca sunt buni, dupa comentariile de pe site?

Eu probleme cu somnul nu am decat in momentul in care se instaleaza panica...si de obicei apare seara inainte de culcare.Cum ma intind cu capul pe perna imediat nu mai am stare, simt nevoia sa ma ridic si am corpul incordat.asta se intampla doar o noapte..si sigur la noapte o sa dorm foarte bine.
@Daniela_c...te inteleg.in ziua de azi e greu sa iti gasesti loc de munca.Eu am facultatea terminata si tot caut si caut si degeaba.iti cer experienta oriunde te duci.Dar nu iti pierde speranta.O sa fie bine.

sa speram ca o sa fie bine. Si eu am terminat facultatea si am cativa ani experienta si tot nu gasesc. Si sunt multi altii in situatia noastra. O sa vina el, norocul si pe strada noastra.
@mogdy Dupa comentariile de pe site m-am uitat si eu. Alta idee nu am avut.

Salutare tuturor, nu am mai intrat pe acest forum de ceva timp.. inainte mai intram si citeam povestile voastre care intr-un fel imi dadeau putere sa trec peste aceste stari mai putin placute si in acelasi timp stiam ca nu sunt singurul care sufera de asa numita aniexitate. La mine au inceput sa-mi apara starile triste acum aproximativ 1 an de zile, cand am venit din germania.. am avut o experienta mai aiurea timp de 4 luni, fusesem cu ganduri mari.. sa muncesc, sa fac bani, sa-mi ajut parintii, sa-mi fac un viitor mai pe scurt.. dar avand o problema cu actele nu am apucat sa muncesc nici macar o zi asa ca m-am hotorat sa revin acasa, avand in vedere ca acolo am stat la fratele meu deja aveam ganduri de vinovatie cum ca el m-a ajutat sa-mi fie bine si eu am dat cu piciorul unei sanse plus ca nu am plecat in relatii prea bune. Ajungand acasa totul mi se parea schimbat desi am fost plecat doar 4 luni, ma gandeam ca o sa fiu judecat de toata lumea pentru ca am revenit si datorita acestei gandiri imature am ajuns sa ma simt strain fata de toti nu prea aveam chef de absolut nimic cand ieseam afara ma simteam obligat, sa zic asa, nu prea eram comunicativ.. prietenii mei au observat acest lucru fiindca inainte eram o persoana foarte pozitiva, glumeam tot timpul, intram in discutii nu imi era jena de nimic si nimeni, eram primul la distractii dar deja se produsese schimbarea de mentalitate si faptul ca numai aveam o parere asa de buna despre mine imi tot repetam ca-s un ratat, ca nu merit nimic..prietenii au incercat sa vorbeasca cu mine dar eu fiind in starea in care eram imi era foarte greu sa vorbesc despre ce mi se intampla chiar daca imi erau apropiati ma faceam ca nu-mi dau seama despre ce vorbesc si ajungeam seara acasa si ma consumam enorm fiindca iar nu avusesem curajul sa zic doua vorbe despre starile prin care treceam.Ma gandeam ce o sa fac cu viata mea de munca nu imi gaseam si ma tot framanta gandul ca poate am plecat prea devreme din germania.. cand ma trezeam in fiecare dimineata imi ziceam 'inca o zi de cacat, m-am saturat' eram foarte depresiv au fost zile cand nu ieseam deloc din casa sau mai bine zis nu ma dadeam jos din pat si imi plangeam de mila si ma gandeam ca viata mea in loc sa se indrepte pe un drum bun se ducea din in ce in ce mai jos, aproape ca pierdusem controlul gandurilor, ajunsesem sa cred la un moment dat ca poate am luat-o razna de tot, concentrarea era egala cu 0 vedeam mereu aspectul negativ in orice.
TOATE ASTEA pana intr-o zi cand m-am decis sa nu-mi mai plang de mila si sa iau atitudine, cand incepeau sa-mi apara starile de anixietate incercam sa numai intru in panica si sa las aniexitatea sa-si faca treaba adica sa ma 'complac' cu situatia.. vorbeam cu ea sa zic asa :) 'hai da tot ce poti acum, hai cu starile cele mai naspa, hai ca poti' mai tarziu ma relaxam cu muzica cat mai linistitoare, exercitii de respiratie, ma gandeam ca tot ce mi se intampla acum este doar un test pe care-l voi depasi ca nu aveam cum sa fiu un ratat, m-am decis sa incep sa fac sport.. in fiecare seara ieseam la alergat in parc in casti aveam discursuri motivationale imi instalasem un program in telefon care imi calcula caloriile pe care le-am dat jos, viteza cu care alergam samd si asa imi puneam mereu un obiectiv cum ar fi sa alerg mai mult timp, sa maresc viteza, chestia asta te ajuta enorm cel putin pe mine m-a ajutat extrem de mult dupa foarte mult timp faceam si eu altceva in afara de a sta in pat trist si cu ganduri negre-n cap. M-am decis sa-mi daula joggingul de seara si sa-mi fac un abonament la sala.. la inceput mergeam la o sala de langa mine vorbisem cu un prieten sa mergem amandoi dar el avand programul incarcat nu prea avea cum.. asa ca m-am dus singur, dupa o luna vorbeam cu fosti colegi de munca si aflasem ca si ei incepuseara sa mearga la sala asa ca am inceput sa merg cu ei, acum sunt deja la a 3 a luna de sala ma simt din ce in ce mai bine, inca mai alerg de 3-4 ori pe saptamana intr-o luna o sa ma angajez cu ajutorul unui var toate par sa fie pe drumul cel bun.. in tot acest timp am citit si cateva carti care m-au ajutat sa privesc viata cu alti ochi 'louise-hay-poti-sa-ti-vindeci-viata', 'Ghidul-unei-vieti-rationale', 'Supa de pui pentru suflet.JackCanfield.Mark Victor Hansen', 'The Secret' carti care vi le recomand si voua cu mult drag.
Aniexitatea si depresia este un mod gresit de a gandi si de a percepe viata, incercati atunci cand va vine un gand negru sa va convingeti ca nu este adevarat si inlocuitil imediat cu un gand pozitiv, inainte de a va baga la somn duceti-va in fata oglinzii si spuneti-va ca a fost o zi frumoasa ca maine o sa inceapa alta la fel de frumoasa, repetati-va mereu 'sunt o persoana ok, ma simt excelent, totul este bine', cantati cand faceti dus, ascultati muzica care va aduce amintiri dragute, daca aveti conturi pe facebook, twitter, tumbrl abonati-va pe pagini care transmit mesaje pozitive, incercati sa vedeti doar aspectele bune ale vietii.. poate ca intr-o zi nu totul merge cum trebuie si mai 'primiti un sut in fund' dar este ceva normal nu mereu trebuie sa fie totul ok avem nevoie si de momente de genu pentru ca din ele invatam.
Va urez o viata cat mai frumoasa si linistita pentru ca meritam din plin asa ceva doar noi stim prin ce momente groaznice am trecut, trebuie sa aveti incredere in voi si sa faceti din asta un obicei si cu timpul o sa treaca totul, in viata totul se repeta deci daca am fost candva fericiti asta inseamna ca o sa fim din nou la fel de bucurosi de momentele pe care le traim, trebuie doar vointa si rabdare si restul vor veni singure.


"Pain is temporary. It may last a minute, or an hour, or a day, or even a year, but eventually it will subside and something else will take its place. If I quit, however, it lasts forever."

@dubfire Multumesc..in sufletul meu stiam si stiu ca cei din "garda" veche sunt din ce in ce mai bine.semn ca daca iei atitudine si faci pasi mici, in directia vindecarii, vei avea si rezultate, pentru mine e un raspuns ca sunt pe drumul cel bun.si stiu sigur ca fiecare isi va crea propriul traseu pe calea aceasta, le doresc succes si multe realizari

O zi frumoasa tuturor si La multi ani celor care se sarbatoresc astazi

la multi ani si sarbatori fericite tuturor

mai stie cineva de kitkat?nu mai a postat demult

Buna!
Ronicolle, din fericire am servici si familie, si incerc pe cat posibil sa fac totul sa decurga normal. (nu am declarat ca sunt sub tratament pentru ca decurge totul normal la servici, nu am probleme).
Fac si psihoterapie (pe langa tratament), tot in ideea de a ma echilibra si a gestiona mai bine situatiile de anxietate, merg si pe la Sf Maslu, adica incerc sa combin toate variantele pentru un rezultat bun.
Pentru colegii de forum care m-au contrazis cand am spus ca anxietatea se amelioreaza numai, tin sa le spun ca am intrebat cativa psihologi si toti mi-au dat acelasi raspuns, si un psihiatru care a pus altfel problema "novrozele vin si trec".
Si asta pe langa propria experienta, anume, cand m-am vindecat de acele atacuri de panica, am avut un an in care nimic, dar absolut nimic nu m-a tulburat, nu am luat medicamente si nu am facut nici psihoterapie.
A durat un an, pe urma a revenit anxietatea sub forma de TOC.
Este minunat sa fim optimisti, dar nici un gram de realism nu strica, nu mai suntem la varsta basmelor cu zane si zmei..acum fiecare este liber sa gandeasca in felul lui.

katy_p,

cu anxietatea este ca si cu orice alt lucru din viata noastra- daca vrei, poti! daca vrei sa depasesti o stare care nu e ceva patologic, o depasesti! daca vrei sa ramai anxioasa, asta e cel mai bun mod : sa pornesti din start cu ideea ca nu se poate. e mai comod pentru a-ti justifica insuccesul sa crezi ca nu se poate, mai ales daca ti-au spus specialistii care, by the way, nu cred ca sunt prea meseriasi daca au putut sa-ti dea un asa verdict. si atunci cum se mai justifica munca lor, ei de ce ne mai iau banii pe sedinte daca anxietatea nu se rezolva? si chiar daca psihologii astia sunt foarte buni si au dreptate, nu ai vazut cazuri de oameni care au contrazis ceea ce au prognozat medicii? sunt oameni care au invins cancerul, cum sa gandesti ca nu vei invinge anxietatea????? cred ca ar trebui sa schimbi psihologul!!! a revenit anxietatea pt ca nu ai tratat-o corespunzator, nu ai descoperit ce te nemultumea si nu ti-ai schimbat modul negativ de a gandi. iar faptul ca sustii ca anxietatea nu se vindeca, demonstreaza ca inca gandesti pesimist si ca esti muuuult prea realista. tu ai incredere intr-un medic la care te duci si care iti spune de la inceput ca nu-ti poate vindeca boala? draga mea, sunt anxiosi care au scris carti in care isi descriu experienta tocmai pentru a arata ca se poate. evident, ai dreptul la o opinie, dar parerea mea este ca ai ales gresit psihologul!!!

Multumesc de mesaj, destul de dur, dar m-am obisnuit si cu replici din astea..iar psihologul meu este foarte bun, nu vinde gogosi doar ca sa ia un ban..pastreaza-ti parerea draga mea.
Iar anxiosii pot face lucruri ca oricare alt om, faptul ca ai anxietate nu iti intuneca mintile, asta nu e un motiv..


Daniela, din pacate sunt vremurile de asa natura ca este greu de gasit un job, iar daca nu esti din bucuresti (unde sunt cele mai multe scoase), este si mai greu.
Dar cine stie, se poate schimba totul, si iese si soarele :).

Nu cred ceea ce ti-a spus psihologul tau fiindca CREIERUL este un instrument pe care ti-l poti controla cum vrei tu, ti-l setezi in ce mod vrei tu... poate ca fara sa vrei si fara sa constientizezi te lasi prada gandurilor dar la un moment dat iti vei schimba modul de gandire pentru ca pana la urma realizezi ca este singura solutie pentru a trai o viata sanatoasa, este normal ca pe parcurs sa ti se intample chestii negative dar aici conteaza pe ce parte o iei, poate ca unii ii dau dreptate ca na.. totusi are niste ani in spate unde a invatat din greu sa ajunga sa consilieze oamenii dar eu nu ma incred in cele zise de el pentru ca in ultimul timp m-am ridicat singur pe picioare fara pastile, fara terapie doar cu ambitia de a trece peste toate lucrurile mai putin frumoase din viata si rezultatele se vad cat de poate de clar.


later edit: nu vreau sa intru intr-o discutie contradictorie fiindca nu-i benefica nimanui dar este parerea mea si mi se pare normal ca fiecare sa aibe o parere, chiar daca nu am un atestat in psihologie sunt sigur pe cele spuse de mine si asta-i drumul pe care il aleg de acum incolo

dubfire, nu mi-a spus asta un psiholog, mi-au spus mai multi psihologi, si un psihiatru, crezi ca toti or fi cu capul?
Si inca ceva, au spus ca se poate ameliora pana la a duce o viata aproape de normal, nu vindeca in totalitate.
Faptul ca tu te simti bine acum dovedeste (din punctul meu de vedere), ca ai incheiat un episod, esti intr-o pauza, Doamne fereste, nu-ti doresc asa ceva, dar se poate sa revina starea.
Te rog, nu mi-o lua in nume de rau (ca mada2007), caci nu asta e intentia mea cu care am intrat aici, sa enervez oamenii, eu am spus numai ce am auzit si eu din gura mai multor persoane de specialitate.
Unii nu pot accepta faptul ca nu toti gandesc in acelasi mod, si atunci sar la atac..eu nu am contrazis pe nimeni si nici nu mi-am impus parerile mele.

Eu zic ca mai bine sa-i multumim Lui Dumnezeu ca anxietatea nu e o boala...sau daca uii cred ca e...e bine ca nu e incurabila si nu moare nimeni din asta.
Faptul ca ne simtim mai bine sau mai rau pe zi ce trece tine si de felul persoanei.Daca esti un om realist, puternic care nu se ingrijoreaza din orice inseamna ca ai "sa duci" anxietatea mai bine..in schimb daca esti genul meu :D adica imi analizez orice gand, simptom si mi-e frica de orice "necunoscut" e mai greu.Dar uite ca si eu traiesc foarte bine fara psiholog, fara pastile...doar ma uit in jurul meu, ma gandesc la viitor si traiesc.
Nu zic ca ma simt perfect dar fata de cum eram acum un an, as prefera sa raman cum sunt acum.Nu zic ca o sa fiu ok de acum inainte pentru ca panica modul meu de a reactiona la anumite probleme de sanatate sau in fata unor schimbari sau probleme asa ca sigur o sa mai am si stari nasoale dar nu zi de zi.
Am fost si eu la psiholog si la psihiatru si nici unul dintre ei nu mi-a zis ca nu se vindeca anxietatea.Psihiatrul mi-a dat tratament doar pentru 3 luni de zile, deci in 3 luni ar fi trebuit sa fiu mai bine.
Cand m-am dus la psiholog si i-am povestit prin ce trec la sf sedintei am si intrebat-o daca a mai avut cazuri ca ale mele si daca s-au vindecat(eram asa de speriata la inceput incat credeam ca o sa ajung la nebuni internata) si mi-a povestit de multe cazuri care si dupa multi ani de zile o suna si ai multumesc de ajutor.
Depinde de gandirea fiecarui doctor, de cum a invatat si el la randul lui medicina si mai depinde si de credinta lui.
Important e ca exista solutii pentru orice...trebuie doar sa o descoperim pe cea care ni se potriveste.

ronicolle, bravo tie ca reusesti sa iti mentii echilibrul fara pastile.
si pe mine ma bate gandul sa scap de ele, ca nu am o ameliorare, le-am mai si schimbat si tot degeaba.
pe deasupra au si o gramada de efecte adverse care iti dau organismul peste cap.

buna ronicolle
cum a fost dupa noaptea nedormita, ti ai revenit noaptea urmatoare?
si eu am avut aseara noapte aproape alba(adormit la 4 si trezit la 8 jumatate), cu stare de panica, tresariri ca la inceput de anxietate, , stiu, din vina mea a aparut starea pt ca gandesc si pun prea mult la suflet

nu am mai avut demult nopti nedormite si imi este frica sa nu se repede situatia din iarna cu somnul.

am dormit foarte bine in ultimul timp si simteam ca pot duce anxietatea daca sunt odihnita dar acum am intrat un pic in panica.
ma simt rau dupa o noapte nedormita mai ales ca uitasem cum este

Santi, e bine sa ai la indemana ceva remedii naturiste pentru un somn bun, cand vezi ca nu poti adormi, iei repede si nu pierzi o noapte tot perpelindu-te de pe o parte pe alta.
Eu mai iau si extraveral.

katy_p,

departe de mine gandul de a ma certa cu tine pt ca sunt pacifista din fire. doar ca asta e punctul meu de vedere si ceea ce am spus extrem de franc (asta pt ca intre noi ne permitem) am facut-o tocmai ca sa te ajut. sunt foarte multi anxiosi care au reusit sa scape definitiv de anxietate si pe care ii cunosc personal. n-am vrut sa te jignesc, ci, dimpotriva, sa te fac sa te gandesti mai bine daca un psiholog care iti spune ca nu vei mai functiona perfect iti e de mare ajutor. poate ca am fost mai expresiva decat ar fi trebuit, dar macar imi intelegi opinia? ceea ce iti spun eu tie mi-a spus-o si mie psihologul meu, e adevarat ca intr-o maniera mult mai dura. nu vreau sa revin cu argumente, dar recunosti ca gandesti negativ si ca nu e bine? de multe ori un gand pozitiv face mai mult decat un pumn de medicamente, crede-ma. imi pare rau daca te-am suparat, nu asta mi-a fost intentia si nu sunt de parere ca daca intervenim pe un forum trebuie sa ne facem zile fripte unii altora. imagineaza-ti insa ce simte un om care intra prima oara pe un forum ca asta si citeste ca anxietatea nu se vindeca. se descurajeaza brusc, nu? hai sa gandim pozitiv si sa speram ca totul va fi bine daca descoperim ce ne-a facut rau si indreptam!
o zi frumoasa va doresc!

Ok, in regula mada, scuza-ma si tu pe mine ca am sarit asa.
Zi frumoasa si tie!